Blonda lui Băsescu și refugiații politici din Costa Rica

Dilema unei blonde însărcinată: 

- O fi al meu, n-o fi al meu.... 

    În lumea asta există două feluri de oameni: proști și deștepți, tot așa cum sunt și femeile, proaste și deștepte. În ceea ce privește moralitatea, femeile mai pot fi de moravuri ușoare sau cu o moralitate sănătoasă. Și, evident, cele de moravuri ușoare se împart, cum e și firesc, în femei de moravuri ușoare mai prostuțe și femei de moravuri ușoare deștepte. Și printre toate femeile și mai ales printre toate blondele răsare una: Elena Udrea. Femeia asta nu e așa, o femeiușcă care a fost și ea la locul potrivit și în momentul potrivit. Am senzația că femeia asta blondă e un soi de Niccolò Machiavelli în fustă și cu poșetă Channel achiziționate pe banii alegătorilor. Femeia asta blondă e ceva de speriat și are o inteligență absolut uluitoare. Nu mă dumiresc dacă ea însăși își plănuiește ca un strateg adevărat fiecare mișcare ori e învățată de cineva din umbră, cert e că madam Udrea face un joc magistral.

    A făcut ea ce a făcut, a sucit capul unui Cocoș de care s-a lepădat ulterior ca de o măsea stricată, s-a învârtit printre președinți, mari capete ale lumii, i-a șoptit lui Traian Băsescu în urechi fel de fel de strategii politice și acum a mai ajutat-o și bunul Dumnezeu să aducă progenituri pe lume, să își ducă stirpea mai departe, că așa inteligență și caracter ar fi și păcat să pierdem și să nu dăruim lumii. Acest Iuliu Maniu cu țâțe al politicii românești mă uimește, pe cuvânt. A fost ministru, cred că a fost și consilier, a fost apropiată familiei unui președinte, ce să mai, numai de bine. Eh, și ce dacă a mai băgat mâna pe ici, pe colo în buzunarul public și și-a aranjat și ea de un costumaș roz mai frumușel, de o pereche de pantofiori mai acătării sau de 3 vieți alături de viitorul copil în Costa Rica? Madam Udrea asta, după ce a ispășit vreme de ceva zile o pedeapsă mică în penitenciarele românești, s-a dat o vreme la fund, adică nu a mai fost în vizorul opiniei publice, asta în cazul că v-ați fi gândit mai tendențios, și-a aranjat repede o sarcină și a obținut, nici mai mult nici mai puțin decât statutul de refugiat politic în Costa Rica, statut care, potrivit apărătorului sau, o protejează de eventuale cereri de extrădare. Draga de ea are chiar și carnet de refugiat valabil pe un an de zile. Pe urmă, probabil, o să nască, va fi unica persoană care poate avea grijă de copil, mai trece vremea, se mai prescrie un dosar și gata, lumea deja a uitat de Elena Udrea. Unde mai pui că pică tocmai la țanc, având în vedere pedeapsa pe care va trebui să o ispășească, și anume 6 ani cu executare. Înainte parcă îmi stătea ca un ghimpe femeiușca asta, poate mă și rodea invidia că vedeam că are bani, e slabă, e blondă, are succes. Dar acum am început să o admir cu toată sinceritatea fiindcă este absolut genială.

    Modul în care a fentat ea justiția română nu mă poate face decât să o aplaud. Justiția e pentru proști, pentru genii justiția să facă bine să își vadă de treaba ei, că geniile beau caffe late în Costa Rica. Acum serios vorbind, nici nu știu dacă să râd, să plâng sau să am un șoc cu privire la cum și-a aranjat madam Udrea treburile. Sau Radu Mazăre. Sau câți or mai fi. Păi așa să tot faci. Dai câteva tunuri, te duc mascații de câteva ori la audieri și pe urmă ți-ai pus palma în fund și ai plecat în Costa Rica, Tibet sau Madagascar alături de pingunii la care se uită uneori copilul meu. Nici nu ți-ai putea dori altă existență: te plimbi, citești, meditezi, te scarpini în nas fără să stea mass-media și justiția după fundul tau și asta în timp ce ai conturile doldora și tu și urmașii urmașilor tăi. Uite așa mai că îmi vine să mă bag într-un partid numai că nu sunt atât de blondă încât să îmi dau seama care va fi cel câștigător.