Să lăsăm să trăiască capra vecinului

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3dZH6WG7e5OxIZC6HL2Axk4DMrSgM0mMmN0xS0JKSgunUQoqVsPE6Ksi_nYNyj5tvYfwtqboA5W5pk74Zm3_aYy2HYH5gqJQsaK38iMzdmjSTKOMTZ8Akvq2WhD6z17n1kRQ_2Gq0BY0/s1600/Sa_lasam_sa_traiasca_capra_vecinului.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="546" data-original-width="728" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3dZH6WG7e5OxIZC6HL2Axk4DMrSgM0mMmN0xS0JKSgunUQoqVsPE6Ksi_nYNyj5tvYfwtqboA5W5pk74Zm3_aYy2HYH5gqJQsaK38iMzdmjSTKOMTZ8Akvq2WhD6z17n1kRQ_2Gq0BY0/s320/Sa_lasam_sa_traiasca_capra_vecinului.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Una dintre condițiile esențiale pentru a avea o existență, dacă nu fericită, măcar mulțumitoare și lipsită de complexe, ar fi aceea de a ne uita ceva mai puțin în ograda altuia. Una este să urmărești activitatea cuiva și să îi admiri munca, în ideea de a te apropia de ceea ce înfăptuiește idolul tau și alta este să râvnești, să invidiezi la ce are cel de lângă tine. Este extrem de sănătos să nu te privești pe tine însuși prin ceea ce fac alții, prin cât câștigă alții sau prin ce atribute fizice au alții. Comparându-te în permanență cu ceilalți semeni, nu faci decât să dezvolți un comportament extrem de nesănătos, nemaivorbind de faptul că intervine și invidia, ori acest sentiment nu e prea benefic în dezvoltarea personală a unui individ. Este sănătos să te uiți la alții în măsura în care acest lucru poate deveni motivant. Să luăm, de exemplu, situația oamenilor care sunt extrem de bogați. Știu că toată lumea își dorește să își poată permite vacanțe scumpe, lucruri scumpe, accesorii, electronice și așa mai departe. Nimic mai greșit să încerci să le și dobândești, ceea ce este greșit este să îi pizmuiești pe alții că au și tu nu. Atâta timp cât sentimentul creează ceva constructiv și nu se limitează la o banală pizmă împotriva celui ce are, mi se pare în regulă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cunosc femei care sunt extrem de invidioase, invidia ducând, de cele mai multe ori spre răutate, când au în preajmă alte femei mai slabe sau mai bine îmbrăcate. Până la urma nimic nu te împiedică să slăbești, să îți tonifiezi corpul sau să îți alegi alte obiecte vestimentare. Nu cred că invidia răsfrângă asupra unei persoane îți va schimba existența într-un fel. Ba da, e posibil să ți-o marcheze în sensul rău, căci nu vei face decât să dezvolți frustrări. Nu ar trebui să ne intereseze că cel de lângă noi e mai bogat, mai frumos sau mai de succes decât suntem noi. Iată însă că ne cam interesează până într-un punct în care ajungem să fim de nerecunoscut. Faptul că vecinul meu are o mașină mult mai scumpă decât am eu nu îmi schimbă cu absolut nimic modul de trai. La fel îmi desfășor ziua, la fel îmi cresc copilul, la fel gătesc, mă plimb sau citesc. De ce mi-aș înnegri sufletul de invidie că mașina lui e mai scumpă sau că el e mai frumos ca mine? Până la urmă poate nu are nici un minuțel liber din viață pentru a-și plăti mașina aceea atât de scumpă, pe când eu îmi permit să stau să colorez cărți de colorat pentru adulți sau să văd un film. Poate pentru a-și plăti mașina aceea nu petrece nici un minut cu fiul lui, pe când eu sunt liberă să ies cu copilul în parc în fiecare zi. Nu înțeleg de ce e omul construit în așa măsură încât să își compare rezultatele muncii sale, de ce își raportează fiecare acțiune în funcție de ceilalți și de ce jinduiește atâta la ce are altul. Capra vecinului nu ar trebui să fie punctul meu de interes, capra mea ar trebui să mă intereseze și cât lapte îmi produce ea mie. Capra mea nu va produce mai mult sau mai puțin, nu va produce în funcție de cât de frumoasă e capra vecinului.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Capra mea e a mea și asta ar trebui să fie doar treaba mea și ce face a vecinului, indiferent ce mănâncă, unde paște, cum doarme sau se adapă e doar treaba vecinului meu. Aruncatul ochiului în curtea celuilalt nu face decât să ne sece de energie, energie pe care o putem consuma în beneficiul nostru. Dacă o invidiez pe amica mea că e slabă sau blondă nu mă va face nici să slăbesc nici să îmi schimb culoarea părului. În schimb, dacă mă voi concentra doar asupra mea și a faptului că am o problemă cu niște kilograme în plus, atunci am să încep sî dobândesc ceva rezultate. Dacă îl bârfesc pe colegul de birou că a fost avansat, nu îmi ajută cu nimic. Nu am decât să muncesc mai cu spor și poate voi avea parte de o avansare la rândul meu. Dacă îl invidiez pe Patapievici că e mai deștept decât mine nu sunt decât o idioată și, la fel, nu îmi ajută cu nimic, tot ce am de făcut e să mă apuc temeinic de studiat și poate voi deveni la fel de merituoasă. Oameni buni, lăsați caprele vecinilor în pace și vedeți de viețile voastre care, de cele mai multe ore, sunt extrem de frumoase, numai că nu mai vedem asta din pricina invidiei.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Să lăsăm să trăiască capra vecinului

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 18 august 2018

    Una dintre condițiile esențiale pentru a avea o existență, dacă nu fericită, măcar mulțumitoare și lipsită de complexe, ar fi aceea de a ne uita ceva mai puțin în ograda altuia. Una este să urmărești activitatea cuiva și să îi admiri m

Citiți mai mult

Bucharest city-tour sau Hop on-Hop off cu copilul în vacanță

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjref8UzZXI1apgb_s-8zD92IZW34ij3HdkJXF8QdUxxUjlQPyqkpsLUZohfJrcKZcDCCBVLpNC2ZSCCKkqz3L87VSW6fMqgjuypzimnMcdrCj_9MfqohKl8j0-s57Xw2jpL6BJZpoGVGQ/s1600/bucharest-city-tour.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="342" data-original-width="514" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjref8UzZXI1apgb_s-8zD92IZW34ij3HdkJXF8QdUxxUjlQPyqkpsLUZohfJrcKZcDCCBVLpNC2ZSCCKkqz3L87VSW6fMqgjuypzimnMcdrCj_9MfqohKl8j0-s57Xw2jpL6BJZpoGVGQ/s320/bucharest-city-tour.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Odată cu venirea vacanței am propus copilului preșcolar din dotare ca, o dată pe săptămână, să facem altceva decât banalul și deja plictisitorul ieșit în parc. Știu că pentru copii nu e plictisitor să iasă în parc, însă în zona în care am domiciliul, locurile de joacă nu se pot numi chiar parcuri, sunt niște petice de teren, niscaiva nisip și câteva leagăne. Evident că cel mic s-a plictisit și vrea să mișune ori de câte ori are ocazia. Astfel, săptămâna aceasta i-am propus să facem o plimbare cu autobuzul acela roșu, etajat, de seamănă teribil de tare cu cel londonez, și pe care primăria îl pune la dispoziție, contra cost, evident, celor ce vor să vadă Bucureștiul altfel, cât și celor ce nu cunosc orașul deloc. Începând cu luna iunie, până la mijlocul lui octombrie, te poți bucura de autobuzul roșu. Prețul unui bilet este de 25 Ron pentru un adult, nu cred că există reduceri pentru pensionari sau studenți, copiii până în șapte ani beneficiază de gratuitate, cei cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani plătesc 10 Ron.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Biletul se poate achiziționa chiar la urcarea în autobuz, bilet ce îți permite să îl folosești 24 ore. Nu m-am dumirit încă în privința acestei durate de utilizare a biletului, probabil odată cumpărat, ai voie să îl folosești în timp de 24 ore. Spun că nu m-am dumirit fiindcă am călătorit alături de o bunică și nepoata acesteia, ce schimbaseră un autobuz la un capăt de linie, după ce, inițial, achiziționaseră un bilet dintr-un alt mijloc de transport etajat. Mă gândesc că conducerea RATB nu asta a avut în cap când a permis să se folosească biletul 24 ore. Altminteri ai putea lua un bilet și să îl pasezi tuturor membrilor familiei. Traseul autobuzului are o durată de aproximativ 50 minute, probabil în funcție de traficul bucureștean care, știm prea bine, poate fi o chestie tare chinuitoare și relativă în anumite zile și intervale orare. Farmecul acestui autobuz este să călătorești cocoțat pe platforma lui, cu totul expus și în aer liber. Cel puțin pentru un copil de patru ani va fi experiența supremă. RATB pune la dispoziție, la urcarea în autobuz, un pliant ce conține scurte informații ale punctelor de interes pe lângă care trece autobuzul. Pe copil l-au lăsat rece informațiile, nu l-a interesat nici că trece pe lângă Arcul de Triumf sau pe Calea Victoriei. În schimb, a fost absolut magic faptul că era chiar în dreptul semaforului, că, uneori, se afla situat chiar deasupra pomilor sau a stațiilor de autobuz. A făcut cu mâna tuturor trecătorilor, a încercat să rupă fiecare frunză din fiecare copac de pe lângă care trecea, și, credeți-mă, copaci au fost cu nemiluita, căci o bucată de traseu trece pe Bulevardul Kiseleff. Ba chiar s-a prefăcut că este el însuși șoferul autobuzului, o porțiune de drum străbătând-o chiar în partea din față, unde este un parbriz uriaș ce îi protejează pe cei așezați în primul rând. Autobuzul are câteva stații în care te poți sui, nu ești obligat să te sui la capătul lui și să mergi tot traseul fără oprire. Dacă vrei să parcurgi doar jumătate de traseu te poți da jos la Piața Unirii sau la Piața Victoriei.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     De asemenea, poți parcurge traseul și de câte ori ai chef. Puștiul meu a fost atât de încântat încât a vrut să mai dăm o tură și am făcut asta cu prețul aceluiași bilet achiziționat inițial. Dacă nu mi-ar fi plăcut și mie, poate l-aș fi refuzat, însă mi-a dat ocazia să am o altă perspectivă, de la înălțime se vede totul altfel, asupra unor clădiri de pe Calea Victoriei, extrem de îndrăgite. Am făcut niște poze uimitoare, având norocul ca autobuzul să prindă un ambuteiaj exact în fața Muzeului George Enescu, timp în care am putut să admir splendoarea aceea de casă. Am făcut poze grădinii Spitalului Colțea, frumos amenajată cu două fântâni arteziene, am tras niște cadre de la o azvârlitură de băț panoului cinematografului Scala, ajuns acum o dărăpănătură. A fost o idee nemaipomenită și mă felicit că m-am gândit să am o zi altfel cu copilul. Sper că și celelalte idei pe care le voi avea să fie încununate de același succes precum aceasta a autobuzului cu etaj.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Bucharest city-tour sau Hop on-Hop off cu copilul în vacanță

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 14 august 2018

    Odată cu venirea vacanței am propus copilului preșcolar din dotare ca, o dată pe săptămână, să facem altceva decât banalul și deja plictisitorul ieșit în parc. Știu că pentru copii nu e plictisitor să iasă în parc, însă în zona în care

Citiți mai mult

Primul meu traseu cu biciclete Ape Rider

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxuwBS80UMqFAPhl2rhKvId1sEbMWxC05LtrLw0IVpY7weaHEFnDb8ykDb-Nf2hw_7nVeNJC-aEWTGi54uMkje4MTsuoigqUBi_qHKgafK_eMY-hG0q7eKxodZWvRCv3EuA97MZXWPCo/s1600/Primul_meu_traseu_cu_biciclete_Ape_Rider.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="536" data-original-width="960" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxuwBS80UMqFAPhl2rhKvId1sEbMWxC05LtrLw0IVpY7weaHEFnDb8ykDb-Nf2hw_7nVeNJC-aEWTGi54uMkje4MTsuoigqUBi_qHKgafK_eMY-hG0q7eKxodZWvRCv3EuA97MZXWPCo/s320/Primul_meu_traseu_cu_biciclete_Ape_Rider.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De la bun început trebuie să specific că nu sunt o veterană în ale <i>biciclitului</i>. Am învățat destul de târziu să merg pe bicicletă, asta însemnând aproximativ acum vreo două luni de zile. Din fericire, am un Decathlon în proximitatea casei și managerii acestui magazin au un sistem extrem de bun, în sensul că poți proba produsele lor, role, biciclete, trotinete. Forțată fiind de copilul meu care are 4 ani și merge bine pe bicicletă, am zis că e cazul să îmi iau inima în dinți și să învăț să merg și eu. Am fost de vreo 3 ori la magazinul mai sus menționat, de vreo două ori am căzut, însă am prins curaj și într-o dimineață de duminică, am fost în Herăstrău și am închiriat una din bicicletele acelea galbene. Am mers două ore fără nici un incident, nu am căzut, nu m-am speriat, astfel începând să îmi placă foarte tare senzația de a merge cu bicicleta. În acea duminică, în drumul nostru prin parc, în preajma Berăriei H, am văzut parcate o sumedenie de biciclete Pegas, roșii, noi, o frumusețe. Mi-am pus întrebarea firească ce se întâmplă cu armata aceea de biciclete, ca mai târziu să caut, cu ajutorul amicului meu Google, informația dorită.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Astfel am aflat că s-a lansat o aplicație de Bike sharing, mai exact să împarți bicicleta și cu alți utilizatori. Sistemul este extrem de simplu: instalezi aplicația Ape Rider, te autentifici cu datele personale, introduci un număr de card, de pe care am înțeles că se va bloca suma de 69 RON, ca o garanție. În momentul în care dezinstalezi aplicația, suma ți se va elibera și vei putea beneficia de ea iar. Soțul meu și-a instalat aplicația a doua zi de la lansare și a beneficiat de un bonus de 100 Ron, nu a mai fost necesară introducerea cardului bancar și a mers bine merci folosind balanța aceea de 100 Ron. Poți introduce în balanța ta de utilizator absolut orice sumă dorești, ti se va retrage în funcție de cât mergi cu bicicleta. 30 minute costă 1.9 Ron, însă dacă ai depășit cele 30 minute chiar și cu un minut, va trebuie să plătești tot 1.9 Ron. Treaba e că bicicletele acestea mi-au trezit extrem de tare interesul și, înainte de a mă decide ce bicicletă să îmi achiziționez, am zis că e cazul să mai merg ceva kilometri. Interesul a fost trezit și de faptul că le-am văzut cam peste tot în București. Așa că, luni dimineața am dus una bucată copil la grădiniță și am luat calea parcului Herăstrău, hotărâtă să văd care e treaba cu aceste biciclete. M-am dus tot la Berăria H, se mai împuținaseră între timp. Am deschis aplicația, am scanat un cod de bare aflat pe antifurtul bicicletei, trebuie activat GPS-ul telefonului și Bluetooth-ul, și bicicleta cu numărul 99991848758 a fost a mea. Chestia frumoasă e că ți se arată numărul de kilometri parcurși, numărul de calorii, durata și costul închirierii. A fost o reală plăcere să pedalez într-un Herăstrău gol, la ora 9 dimineața. După vreo oră m-am simțit teribil de curajoasă și am îndrăznit să ies pe Șoseaua Kiseleff, unde există o pistă amenajată special pentru bicicliști. În afara faptului că este o bicicletă destul de mare pentru mine, eu fiind destul de mică de statură, nu am ce reproșa. Asta m-a făcut să mă hotărăsc să cumpăr o bicicletă pliabilă. Am lăsat bicicleta tot în preajma Berăriei, ca alt utilizator să o poată folosi. Când ți-ai terminat treaba cu ea, o lași unde dorești, nu m-am dumirit încă dacă există locuri special amenajate pentru aceste biciclete, tind să cred că nu, căci am văzut parcate cu nemiluita în cele mai neașteptate locuri, am avut vreo două chiar în fața blocului în care locuiesc. Pe roata din spate au un soi de dispozitiv care blochează bicicleta, aplicația ți se închide și ai un sumar al traseului parcurs.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În după-amiaza aceleiași zile am mai luat o dată o bicicletă, de data asta am mers în familie, luând și soțul una. Microbul s-a prins de mine, așa că peste câteva zile m-am întrecut pe mine însămi și am avut curajul teribil de a ieși chiar pe șosea, printre mașini. Mi s-a părut destul de periculos, Bucureștiul nu e chiar un oraș prin care să mergi cu bicicleta, pe trotuar nu ai loc, fie de mașini parcate, fie de pietoni, pe șosea e periculos, uneori neexistând loc de trecere. Ce mai e interesant e faptul că în momentul în care deschizi aplicația, poți vizualiza toate bicicletele din zonă și îți poți și rezerva una. Costul pentru o rezervare de 30 minute este tot de 1.9 Ron. Sistemul mi-a plăcut foarte tare, este extrem de util când vrei să te deplasezi mai repede către un mijloc de transport, cu condiția să ai pe unde merge, și mai e util și pentru cei ce nu posedă o bicicletă proprie și vor să se bucure de câteva ore de pedalat. Cu siguranță mi-a plăcut, voi mai folosi aceste biciclete până o voi cumpăra pe a mea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Primul meu traseu cu biciclete Ape Rider

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 9 august 2018

    De la bun început trebuie să specific că nu sunt o veterană în ale biciclitului. Am învățat destul de târziu să merg pe bicicletă, asta însemnând aproximativ acum vreo două luni de zile. Din fericire, am un Decathlon în proximitatea ca

Citiți mai mult

Școala românească naște monștri

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1dQygPhYJhMhlyxc37R9T5UBi4W3SK-BkQG5ui-Et02r7Vnrc_NmFTGDbp7cyB4x2qPQauFecS3nVhkjbsvsEgQT8dCB8zlV3P9MClL4o94QvF2efojDlHdxEWSXI5QvWnbrh5mrXVMs/s1600/Scoala_romaneasca_naste_monstri.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="765" data-original-width="1366" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1dQygPhYJhMhlyxc37R9T5UBi4W3SK-BkQG5ui-Et02r7Vnrc_NmFTGDbp7cyB4x2qPQauFecS3nVhkjbsvsEgQT8dCB8zlV3P9MClL4o94QvF2efojDlHdxEWSXI5QvWnbrh5mrXVMs/s320/Scoala_romaneasca_naste_monstri.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi spunea o cunoștință zilele trecute că fiica unui alt cunoscut, în vârstă de patru ani, știe patru strofe din Luceafărul. Cunoștinței mele i se părea un lucru nemaipomenit. Recunosc că pe mine nu m-a impresionat prea tare, în primul rând pentru că îmi place să citesc poezie și să mă bucur de ea fără a o memora ca papagalul Coco, cu scopul de a-mi impresiona musafirii. În al doilea rând un copil atât de mic nu va pricepe mai nimic dintr-o poezie ca aceasta și o va învăța tot asemenea papagalului mai sus menționat. Numai că asta mi-a spus extrem de multe despre mentalitatea românului în privința învățământului românesc. Românul e tare mândru când copilul lui învăță 40 de poezii cu Grivei încă din grădiniță. Copilul e pus să le repete la serbare și în fața tuturor cunoscuților. Cred că una dintre primele întrebări puse copilului preșcolar este ce poezie a învățat la grădiniță. Mi se pare stupid să forțez un copil să învețe ceva ce nu îi face plăcere, exceptând, evident, cazul în care copilului chiar îi place să repete la nesfârșit zeci de poezioare cu Azorică și Grivei. Nici învățământul școlar sau universitar nu e mai răsărit.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Elevul este nevoit să stea câte 45 de minute chinuitoare într-o bancă și să scrie după dictare lucruri pe care abia e capabil să le priceapă. În primul rând sistemul romanesc de învățământ are două mari hibe: una ar fi aceea că personalul didactic este învechit și îmbătrânit și are aceeași metodă ca acum 20-30 ani sau este insuficient pregătit, tineret abia ieșit de pe băncile școlii, aceeași scoală prin care a trecut cu chiu cu vai, îndrumat de generația aceea învechită. Uneori profesorii abia știu ei a scrie și atunci nu mai e cu mirare că nu pot fi un model pentru elevi. În al doilea rând, programa școlară este perimată și stupidă, se pune accent numai pe partea teoretică, în loc de a fi deschidere către aplicabilitate. Revenim la același învățat pe de rost, inutil, care încarcă mințile copiilor, minți ce ar putea fi umplute cu o multitudine de informații folositoare și, mai ales, utile și plăcute. Cred că rolul dascălului ar trebui să fie acela de a urmări copilul toată perioada școlară, în așa fel încât să observe înclinațiile și aptitudinile copilului, în funcție de aceasta fiindu-i trasată cariera în viață. În școala românească se învață cu scopul de a deveni director sau avocat, medic mai rar, acolo chiar e de învățat și nu e pentru toată lumea. Dar manager ar putea fi oricine, avocat la fel, trebuie doar să tocești puțin, să ai darul vorbirii și siguranța financiară e asigurată . Nu are nici o importanță că nu te pricepi, că poate destinul sau mintea nu te ajută decât să fii mecanic. În al treilea rând, elevul se plictisește teribil. Materia este extrem de anostă și de gri, același Bacovia dat la examenele de bacalaureat, aceeași chimie aridă, aceeași geografie predată în scârbă, același Ion care nu îi interesează pe liceeni secolului nostru. Pe cei mai mulți elevi îi interesează cu totul alte lucruri, nu compoziția chimică a hidrogenului. De aceea mi se pare interesant modul de predare din alte țări, în sensul că acolo, încă de la începutul înscrierii în școală, elevii își aleg materia pe care doresc să o studieze, indiferent că e literatură, modă, matematică sau informatică.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În România se studiază informatica, deși e greu de crezut, cu instrumente precum creionul și hârtia. E atât de stupid să înveți să folosești o tastatură folosind creionul și hârtia, încât e la limita ridicolului. Nici măcar sportul nu se face din plăcere. Îmi aduc aminte că la ora de sport eram pusă să sar un cal sau capră și îmi era teribil de frică, fiind pe punctul de a rămâne corigentă tocmai la sport. Probabil nici nu e de mirare având în vedere câte ministere s-au schimbat, câte metodologii, câte manuale. Meseria de profesor e făcută în silă, sunt puțini aceia care fac din predat o pasiune. Și atunci nu mai e de mirare că memoratul a patru strofe din Luceafăr este încă o performanță. Dar paradoxul este că în lume se câștigă cei mai mulți bani tocmai din locuri de muncă care nu necesită memoratul, informaticienii nu învață ca niște papagali, managerii de top nu învață tomuri de poezii cu scopul de a face o analiză financiară. Când se va realiza și în Romania că se poate învăța și prin joacă atunci vom face un pas important nu numai în educația viitorilor adulți ci și un pas important în ceea ce privește viitorul acestei țări. Dar probabil lucrul acesta nu e de dorit, mă gândesc că scopul e tocmai acela de a rămâne într-un întuneric permanent.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Școala românească naște monștri

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 2 august 2018

    Îmi spunea o cunoștință zilele trecute că fiica unui alt cunoscut, în vârstă de patru ani, știe patru strofe din Luceafărul. Cunoștinței mele i se părea un lucru nemaipomenit. Recunosc că pe mine nu m-a impresionat prea tare, în primul

Citiți mai mult