Cum m-am hotărât să devin mai bună

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpNyTSmq_hGTkMAgSR65Mnxp85KPcyMAF5_WB-e7owN2ToLHbZmvwjv9jS4j6ZDVVxQeYJhvz_KiADgmjpAoYCKej9kjfg4PaGbJafVC69HKde0fvk88XVn3qtDHYJsppkbrq8wZQsfQ8/s1600/Cum+m-am+hotarat+sa+devin+mai+buna.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="282" data-original-width="454" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpNyTSmq_hGTkMAgSR65Mnxp85KPcyMAF5_WB-e7owN2ToLHbZmvwjv9jS4j6ZDVVxQeYJhvz_KiADgmjpAoYCKej9kjfg4PaGbJafVC69HKde0fvk88XVn3qtDHYJsppkbrq8wZQsfQ8/s320/Cum+m-am+hotarat+sa+devin+mai+buna.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu puțin timp am avut o revelație. Nemulțumită de viața mea, m-am gândit că trebuie să fac ceva, să pun umărul la îmbunătățirea vieții mele spirituale. Și am început să fac cercetări, m-am aprovizionat cu tot soiul de materiale, cărți de dezvoltare personală, am găsit chiar niște aplicații cu citate motivaționale, am citit fel de fel de articole destul de îndoielnice de altfel, privind alimentația și cum poate aceasta să îți schimbe aura și felul de a gândi. Recunosc că nu am reușit să aprofundez subiectul în toată adâncimea lui, mai am de lucrat cu mine însămi o groază de timp, ori obligațiile nu îmi lasă acest timp. Numai că, să devii mai bun nu e chiar la îndemâna oricui. În primul rând trebuie să faci un efort și să elimini toate gândurile negative, căci acestea conduc către alte gânduri negative și uite așa ți-ai alcătuit cu mânuța ta, o viață de rahat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dacă ai datorii asta e numai și numai vina ta fiindcă nu ai gândit ceea ce trebuie. Nu pot să contrazic această lege a atracției, cum este denumit procedeul acesta al gândirii pozitive, încă nu am ajuns la un nivel atât de ridicat încât să mă pot bucura de beneficiile lui. Dar nu pot nici să îl infirm, e posibil să meargă. Așa că am zis să schimb ceva. Am încercat să mă vizualizez în locuri frumoase, să mă văd slabă, încântătoare, cu job-ul mult visat, cu mașina visurilor mele. Însă cred că nu mă gândesc suficient de profund sau suficient de mult timp. Nu am slăbit nici jumătate de kilogram, nu sunt nici mai atrăgătoare, nici mai suplă, nici mai bine plătită. Mbon. O să las asta cu vizualizarea pentru mai târziu, poate nu sunt încă pregătită și trebuie să urmez alți pași înainte. Ca să pot să obțin toate lucrurile pe care mi le doresc cred că trebuie să fac pace cu mine însămi și, cel mai important, să fac pace și să îi iert pe toți cei ce mi-au greșit vreodată. Eh, și uite că aici mă cam împotmolesc. Recunosc cu toată ființa mea că îmi vine extrem de greu să iert, să uit nici atât. Și probabil procesul meu de a deveni mai bună se împotmolește și el tot aici. Este extrem de greu să ierți cuiva, dacă fondul tău sufletesc nu este alcătuit de așa natură. Sau mai poți face asta după ce ai ajuns la o înțelegere a sufletului omenesc atât de adâncă și ești un om atât de înălțat spiritual încât îți poți permite luxul de a fi bun și cald și permisiv chiar și cu cei mai răi. Numai că dacă trece unul cu mașina în viteză pe lângă tine și te stropește din cap până în picioare, parcă îți cam vine să îi spui de mă-sa și s-a cam dus dracului blândețea. Dacă ai cel mai cretin șef din lume, iar nu îți vine să te vizualizezi în Tenerife, nu ai să stai decât să îți înjuri șeful cel cretin. Știu că ideal ar fi să ne situăm mai presus de evenimentele acestea cotidiene, știu că ideal ar fi să încercăm să vedem binele din oameni și astfel societatea s-ar schimba, numai că omul nu e construit să ierte atât de ușor și să întoarcă și celalalt obraz, de frică că o să fie luat de prost. Și de cele mai multe ori chiar va fi luat de prost.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cred că o soluție ar fi aceea a evitării, să ocolim ceea ce ne displace, căci să ierți nu e tocmai ușor. Să vrei să ajungi un om mai bun nu e un lucru rău. Ne urlăm frustrările cu privire la absolut orice, numai că uităm că schimbarea începe, întâi de toate, din noi. Noi putem schimba societatea numai dacă ne schimbăm noi înșine. Și nu e lucru greu, e suficient să aruncăm o hârtie la coș, e suficient să nu mai tăiem atâția copaci, e suficient și fim mai respectuoși și mai calmi și atunci nu cred că ar mai fi pusă problema că dorim să devenim mai buni, automat vom trăi într-un mediu mai bun care nu poate produce decât oameni buni. Evident că e un cerc vicios care ar trebui rupt cumva, dar cum am spus, probabil ar fi necesar să avem ca rezoluție faptul de a deveni mai buni.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

beneficii, blandete, cald, cerc vicios, ganduri negative, iertare, om bun, pace, permisiv, prost, sef, uitare, utile, viata spirituala

Cum m-am hotărât să devin mai bună

    În urmă cu puțin timp am avut o revelație. Nemulțumită de viața mea, m-am gândit că trebuie să fac ceva, să pun umărul la îmbunătăț...

Puterea unui compliment

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0bP_9DSntBJeSys3bZWgwrCMR8rQDLY9FLqDuE9YKOclv9SeWmAxo7IbTAAOM_QTSVdiSezmn3P1VaxEsxf2yW8Kwuwf0mg94gPnVuFr6Fv_xYN-rskFHZTpV-UWIvH3Zo7OQ6iiV3cE/s1600/Puterea_unui_compliment.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="438" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0bP_9DSntBJeSys3bZWgwrCMR8rQDLY9FLqDuE9YKOclv9SeWmAxo7IbTAAOM_QTSVdiSezmn3P1VaxEsxf2yW8Kwuwf0mg94gPnVuFr6Fv_xYN-rskFHZTpV-UWIvH3Zo7OQ6iiV3cE/s320/Puterea_unui_compliment.jpg" width="146" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Zilele trecute am intrat în toaleta aeroportului cu gândul de a-mi da un ruj pe buze. Nu vă gândiți că bântui prin aeroporturi doar cu gândul de a mă ruja, nicidecum, doar că acolo îmi desfășor activitatea. Nu aveam o zi prea roz și nici cântec de harpe deasupra capului așa că am spus că puțin ruj nu o să îmi facă rău deloc. Ba chiar am mai comentat la un moment dat că rujul roșu ar avea niște puteri magice și îmi mențin această părere. Aceeași putere o are și un rimel bun dar asta e altă poveste. Și cum mă rujam eu acolo, atentă ca nu cumva să îmi greșesc vreun contur al buzelor, observ că lângă mine stătea o doamnă în vârstă de aproximativ 50 ani. Doamna mă privea cu un zâmbet și o căldură nemaipomenită, încât mi-a atras imediat atenția. Știți sentimentul acela care îți este dat de o privire extrem de insistentă a unui necunoscut? Exact acest sentiment m-a încercat și pe mine, am întors capul involuntar și am dat peste căutătura aceea atât de caldă a doamnei respective.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Există oameni cărora le citești în ochi bunătatea și femeia aceasta era una dintre acele persoane. I-am zâmbit la rândul meu, căci aceasta ar trebui să fie reacția firească la zâmbetul unei persoane, fie ea și necunoscută, și doamna m-a întrebat, cu o seninătate ce m-a pus oarecum în dificultate, de ce mă mai dau cu ruj pentru că sunt o femeie foarte frumoasă. Am ezitat, neștiind ce să îi răspund. Următoarea întrebare însă nu m-a lăsat fără răspuns, mi-a venit foarte ușor pe buze. Așadar mă întreabă doamna, căci am să îi spun așa pe tot parcursul materialului, când a fost ultima oară când mi s-a spus că sunt frumoasă? I-am răspuns, zâmbind amar, că de ani de zile nu am mai auzit aceste cuvinte. Nu s-a întristat, doar mi-a spus, la fel de cald, că e păcat, ar trebui să aud că sunt frumoasă ceva mai des. În momentul acela am simțit efectiv că mi s-a luminat ziua. Doamna aceasta a fost cumva ca un înger care a venit în momentul potrivit, nu numai pentru a îmi face ziua mai luminoasă, ci pentru a pune o piatră de temelie la câștigarea unei încrederi de mult pierdute. Am părăsit toaleta aceea nu numai rujată, ci și puțin mai mândră și cu capul mai sus. Nu știu de ce fost nevoie ca un străin să îmi spună asta pentru a mă face să mă simt mult mai bine însa mă bucur enorm că a făcut-o. Am impresia că oamenii uită să își mai spună lucruri frumoase și e cu atât mai important când auzi asemenea cuvinte din partea unui străin, străin ce e total dezinteresat și pe care nu îl vei mai vedea vreodată în viață. Când un bărbat spune unei femei că e frumoasă e ușor să îl acuzi că ar avea un interes.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Însă când o face un trecător cu care nu vei avea absolut nici o legătură lucrurile se schimbă și ziua chiar îți va părea mai frumoasă. Știind că îmi place să mi se spună lucruri frumoase fac și eu, la rândul meu, asta. Și am avut parte de niște reacții care mi-au bucurat sufletul. Să nu vă imaginați că opresc oameni pe stradă pentru a le face complimente, deși până la urmă nici asta nu ar fi de neconceput, dar prin natura meseriei mele, iau contact cu foarte multă lume. Și de fiecare dată când mi-a plăcut ceva la persoanele din fața mea nu am ezitat să o spun: faptul că au o culoare de păr frumoasă, un inel frumos, niște pantofi nemaipomeniți, niște unghii elegante. În momentul în care faci unui om un compliment sincer, repet, fără a interveni un anumit interes, fața interlocutorului se transformă la modul vizibil. Niciodată nu am asistat la pasivitate în ceea ce privește expresia facială când am făcut un compliment cuiva. Oamenii se transformă în ceva extrem de frumos când li se spun lucruri frumoase, e o metamorfoză extraordinară. Mi-aș dori să ne facem mai des complimente, nu numai în perioada în care ne curtăm ca potențial cuplu sau doar atunci când dorim obținerea unui lucru. Mi-aș dori să fim mai deschiși cu cei de lângă noi și să le apreciem fie silueta, geanta, pantofii, ochii etc. Dacă am face asta, oamenii la rândul lor s-ar simți mai bine, ziua le-ar deveni mai frumoasă și ar fi și ei mai buni. Și uite așa, puțin câte puțin am mai uita încrâncenarea. Fă azi un compliment cuiva!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cald, femeie foarte frumoasa, lucruri frumoase, metamorfoza, persoane, roz, toaleta aeroportului, utile, zile

Puterea unui compliment

    Zilele trecute am intrat în toaleta aeroportului cu gândul de a-mi da un ruj pe buze. Nu vă gândiți că bântui prin aeroporturi doar...