Pregătiri de 1 martie la grădiniță

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtz37HSjXXTKP3qyW7apEZnZvI1ISnU09Te4pv81yGCQuGVmYzOvBatmDPkaR49sV0QIn742IgUMx96N11_rb-lQc6rczFwuw7Uj-ybUso4r3uwOdFM1072TCXxgQrWOps22FL6AV2Evo/s1600/Pregatiri_de_1_martie_la_gradinita.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="366" data-original-width="650" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtz37HSjXXTKP3qyW7apEZnZvI1ISnU09Te4pv81yGCQuGVmYzOvBatmDPkaR49sV0QIn742IgUMx96N11_rb-lQc6rczFwuw7Uj-ybUso4r3uwOdFM1072TCXxgQrWOps22FL6AV2Evo/s320/Pregatiri_de_1_martie_la_gradinita.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Pregătiri de 1 martie la grădiniță. Nu, nu e bine. Pregătiri de 1 martie în primul an de grădiniță. 11 septembrie, 15 septembrie, 17 septembrie, început de an școlar. Se convoacă și prima ședință cu părinții la care, inevitabil, un părinte mai cu moț face repede un grup de WhatsApp. Se colectează toate numerele de telefon, se adaugă pe grup și încep discuțiile. De cele mai multe ori se discută aspecte legate de latura financiară. Am uitat să menționez că este vorba despre o grădiniță de la stat, nu din mediul privat, nu am nici cea mai vagă idee cum merg lucrurile acolo. La grădinițele de stat, știe toată lumea cum stă treaba, că vrei sau nu, ca părinte trebuie să asiguri niște materiale căci statul român nu suportă toate cheltuielile, educația nu e chiar gratuită în România. Primele discuții serioase cu privire la strângerea de fonduri au loc în preajma sărbătorilor de iarnă când se alcătuiește un fond pentru a cumpăra cadouri pentru educatoare, îngrijitoare, directoare, personal de la bucătărie, paznici, contabili și electricieni. Am exagerat, e adevărat, dar nu sunt chiar atât de departe de adevăr. Părinții au discuții în contradictoriu de la cele mai mici amănunte, există discuții în ceea ce privește suma care trebuie strânsă, cadoul potrivit, cadourile pentru copii, ambalajul care ar trebui achiziționat. Indiferent cât de organizați și indiferent cât ar fi grupul de unitar tot vor exista discuții.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că părinții nu se cunosc între ei, nu pot colabora eficient atâta timp cât nu se cunosc, nu au socializat mai mult de banalul bună ziua adresat când este adus copilul la grădiniță. Trece și momentul sărbătorilor de iarnă, părinții se liniștesc vreo 3 luni și începe problema cadourilor și a strânsului de bani pentru 1 martie și 8 martie. Strângem bani sau venim individual cu un mărțișor? Facem cadouri sau luăm un buchet de flori? Sau luăm buchetul de flori pe 1 martie și facem un cadou pe 8 martie? Și cam cât ar costa toată distracția asta? Dăm prea mulți bani sau prea puțini? Și cum știi dacă e mult sau e puțin? Luăm ceva simbolic sau un cadou ceva mai costisitor? Că doar doamnele educatoare au grijă de copiii noștri timp de 3 ani. Repet, toate aceste discuții au loc pe WhatsApp, dacă ai telefonul oprit sau nu îți merge net-ul, în momentul deschiderii aplicației îți intră peste 2000 de mesaje și oricum nu s-a ajuns la nici o concluzie. Există două feluri de părinți, cei care au ceva de spus, au o opinie puternică și vin și cu ideile și cei care sunt de acord cu ceea ce se întâmplă. Destul de rar există și părinți care se rup de grup și fac ceea ce îi taie capul. Chiar dacă învățământul este de stat și știe toată lumea că salariile sunt mizerabile asta nu înseamnă că de 8 martie trebuie achiziționate bijuterii de aur sau cine știe ce bazaconii costisitoare. Eu vreau să îmi educ băiatul în așa fel încât să dăruiască tradiționalul mărțișor și un buchețel de ghiocei. Mi se pare extrem de înduioșător un copil mic care învață să dăruiască. Lăsând la o parte discuțiile interminabile dintre părinții care nu cad niciodată de acord, ca mamă, am mai întrebat încoace și încolo cam cu ce ar trebui să mă înfățișez de 8 martie la grădiniță. Cineva m-a sfătuit să le iau educatoarelor niște parfumuri și, evident, nu de la Avon.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Păi un parfum mai puțin de 200 Ron nu costă, înmulțit cu doi, două educatoare, plus îngrijitoare etc. Mi se pare că se uită semnificația celor două zile și avem tendința de a le transforma în ceva mai mult dar nu prind încă esența, nu pricep de ce trebuie dăruite cadouri scumpe. Cumva cumpărăm personalul din sistemul educațional sau ne arătam aprecierea? Tind să cred mai mult în prima variantă fiindcă uneori se fac cadouri tocmai personalului pe care îl suportăm mai puțin, tocmai pentru a ține un ochi mai deschis asupra copilului nostru. Ori asta nu e tocmai în regulă. Mi se pare că a aduce un buchețel de flori ca semn de apreciere e mai de dorit decât a cumpăra bunăvoința educatoarei. Un alt aspect de luat în seamă este acela că este vorba despre învățământul de stat. E posibil ca un părinte să nu își poată permite avalanșa de cadouri care trebuie cumpărate cu ocazia fiecărei sărbători. Un cadou extrem de potrivit mi s-ar părea a fi un lucrușor meșterit de copil și dăruit de acesta. Copilul ar învăța semnificația celor două zile și ar avea satisfacția lucrului făcut de mânuța lui. Dar am senzația că meteahna aceasta moștenită din comunism nu va pleca chiar așa, cu una, cu două. Până atunci am să rezist cu stoicism avalanșelor de mesaje primite pe WhatsApp de la părinții care se pun atât de greu de acord.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Pregătiri de 1 martie la grădiniță

 2 comentarii / Publicat de Tonique / luni, 26 februarie 2018

    Pregătiri de 1 martie la grădiniță. Nu, nu e bine. Pregătiri de 1 martie în primul an de grădiniță. 11 septembrie, 15 septembrie, 17 septembrie, început de an școlar. Se convoacă și prima ședință cu părinții la care, inevitabil, un păr

Citiți mai mult

Ziua de apoi şi oala de sarmale

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzcN25mEs7ObcioGVrB5YMG97zuMNz8Lh42pSaH5Qrnk2ZsjFmiNQd3RvtYS9Rf-44oF4uvOOrUnOLTyHtYno7eBXVQaqSiQqXe93siMN9r35j31dPR8QONcguwAOBtg7Bdr2s41H4si8/s1600/Ziua_de_apoi_si_oala_de_sarmale.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="800" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzcN25mEs7ObcioGVrB5YMG97zuMNz8Lh42pSaH5Qrnk2ZsjFmiNQd3RvtYS9Rf-44oF4uvOOrUnOLTyHtYno7eBXVQaqSiQqXe93siMN9r35j31dPR8QONcguwAOBtg7Bdr2s41H4si8/s320/Ziua_de_apoi_si_oala_de_sarmale.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt tare necăjită căci în ultima vreme nu prea îmi merg unele lucruri chiar cum ar trebui și mă refer aici la viața domestică. Și, din păcate, ca mine sunt milioane de femei, milioane de femei care sunt obligate de societate să suporte mojiciile unor parteneri, parteneri ce dau impresia că sunt nemulțumiți orice le-ai face. Există un soi de bărbat care are impresia că ceea ce face el e cel mai bine, de la curățenie, mâncare până la creșterea copilului căci, odată cu egalitatea sexelor bărbații au ajuns să se creadă, ca să zic așa, mai egali decât femeile în ceea ce privește educația pruncilor. Trebuie să recunosc, cu rușine, e adevărat, că, din punct de vedere culinar, nu sunt cea mai pricepută. Gătesc, e adevărat, însă nu sunt la un nivel de chef de restaurant cu 4 stele Michelin. Îmi fac datoriile casnice așa cum pot, acestea presupunând spălat de rufe, călcat, crescut copil, cumpărături și așa mai departe. Este foarte greu să duci o casă în spate și toate femeile știu asta și e cu atât mai greu cu cât partenerul pare să îți aducă numai reproșuri.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Păi și ce faci atunci? Păi....fie accepți faptul că nu ești gospodina desăvârșită care stă de dimineața până seara în bucătărie, buchisind rețete complicate, fie îți faci mea-culpa, te duci la cursuri de gătit și încerci să te perfecționezi până vei ajunge o artistă a împachetatului de sarmale. Numai că eu fac parte din prima categorie de femei care a acceptat, într-un târziu, că mai sunt și alte lucruri de făcut în viața asta decât să prepari ciorbă, felul unu, felul doi, aperitiv, gustare și desert, numai pentru a fi în asentimentul unui anumit soi de bărbat. Așa că am stat și m-am gândit eu binișor că în ziua în care va fi să închid ochii și să îmi fac bilanțul, sper, a lungii mele vieți, să nu îmi fac socoteala în funcție de câte oale de ciorbă cu afumătură am pregătit sau în funcție de câte sarmale în foaie de viță am învelit. În momentul în care închid ochii aș vrea să mi se perinde prin fața ochilor momente cât mai frumoase ale vieții mele, aș vrea să văd cu ochii minții răsăritul care mi-a furat inima în urmă cu 30 ani după o beție la Vama Veche. Aș vrea să îmi aduc aminte cum mi-am învățat copilul să meargă pe bicicletă și s-a lăsat încrezător în mâinile mele. Aș vrea să îmi aduc aminte de Notre Dame și de străzile Parisului. Aș vrea să îmi aduc aminte cum m-am udat până la piele când m-a prins ploaia în parc. Aș vrea să îmi aduc aminte că am văzut Dineu cu proști la Național, aș vrea să îmi aduc aminte că l-am ascultat pe Leonard Cohen sau că am cules toporași într-o pădure de lângă Brașov. Aș vrea ca atunci când îmi fac bilanțul să mi-l fac în funcție de câte cărți am citit și am cărat de pe la târguri de carte, decât câte verze murate am dus în traistă de la Auchan. Aș vrea să îmi fac bilanțul în funcție de plăcerea cu care am purtat o pereche de pantofi după care am tânjit enorm decât după numărul de castraveți tăiați pentru salata de beouf.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Evident că toate acestea nu se exclud, poți fi la fel de bine o gospodină, tot așa cum te poți bucura de nenumăratele minuni ale lumii. Dar dacă tot ceea ce contează este ce gătești săptămâna aceasta sau dacă tot ceea ce contează e dunga perfect trasată cu fierul de călcat, atunci ești un om pierdut. Cu siguranță trebuie să și gătești, să speli și să calci dar dacă vei ajunge să faci numai asta doar pentru a-ți mulțumi partenerul atunci ești o femeie moartă. Mergi la teatru, la film, cumpără-ți o trotinetă, ieși cu copilul, învață să mergi cu role doar pentru a mai fi copil o dată și lasă deoparte frământatul de cozonaci, că viața asta e și așa prea scurtă și prea tristă pentru a frământa ore întregi la cazanul cu aluat. La sfârșit toate acestea vor conta mai mult decât oala de lut de la cuptor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Ziua de apoi şi oala de sarmale

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 22 februarie 2018

    Sunt tare necăjită căci în ultima vreme nu prea îmi merg unele lucruri chiar cum ar trebui și mă refer aici la viața domestică. Și, din păcate, ca mine sunt milioane de femei, milioane de femei care sunt obligate de societate să suport

Citiți mai mult

Activități de făcut cu copilul în casă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAHUFRgSx931q3GtZi4G-5BAXVNzeOVUwEhOFjAJShqoU76fJWky6CEkW8bwyIPRQLS_nfWYUjDjkNQZDfC7ROc7TuqtLmwBVtxa-Jt9I_Z6-z5xMFOcF7qpS_tqxblM4Ng40xWYeVXps/s1600/Activitati_de_facut_cu_copilul_in_casa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="389" data-original-width="582" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAHUFRgSx931q3GtZi4G-5BAXVNzeOVUwEhOFjAJShqoU76fJWky6CEkW8bwyIPRQLS_nfWYUjDjkNQZDfC7ROc7TuqtLmwBVtxa-Jt9I_Z6-z5xMFOcF7qpS_tqxblM4Ng40xWYeVXps/s320/Activitati_de_facut_cu_copilul_in_casa.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cum spunea acum ceva vreme un ilustru personaj, iarna nu-i ca vara. Și mare dreptate avea. Cred că se gândea la mamele oropsite care nu știu ce să mai inventeze când e vreme proastă, copilul e bolnav și e consemnat la domiciliu sau pur și simplu mama are treabă în casă și nu își permite ora aceea în care să scoată copilul afară. Ideal ar fi să stai să petreci timp de calitate cu copilul numai că ai momente în care vrei să te simți adult, nu să plimbi motociclete prin casă. Așa că, din când în când, e indicat să mai lași copilul și de capul lui pentru a permite neuronilor obosiți de mamă ocupată să doarmă nițeluș. Am alcătuit o listă cu câteva activități care vă vor ține copilul ocupat o perioadă, cu singura mențiune că nici una din aceste activități nu îl va domoli decât pentru o perioadă limitată de timp. Evident că e mult mai simplu să așezi copilul la desene însă lista aceasta este o alternativă a petrecerii timpului în fața televizorului, eventual cu o pungă de bombonele în față. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Pictura. Nu dă greș niciodată. De fiecare dată când îi propun e dispus să picteze, numai că există și aici un inconvenient. Se murdărește extrem de tare, în ciuda salopetelor pentru pictat. Dacă îi dă prin cap să se picteze și pe mâini cu scopul de a-și lăsa urmele mânuțelor pe hârtie situația nu se prezintă chiar roz. Cu toate acestea este o activitate care ține copilul ocupat o perioadă destul de lungă cu o condiție: să dețină suficiente culori și pensule. Eu am un set de 12 culori, 12 pensule pe care le folosește pentru a desena cu o singură culoare, pentru a nu amesteca vopseaua. Numai să deschidă 12 borcănele de culoare, să își caute pensule, să se apuce să deseneze îi ia vreme. Ce mai reprezintă un inconvenient aici este curățatul după copil. E posibil să va ia mult timp să spălați copil, masa de lucru, pensule, decât a petrecut copilul desenând. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Eu sunt o pasionată a cărților de colorat pentru adulți, am creioanele mele, pixuri cu gel, fel de fel de carioci. Nu prea am vreme să colorez, singura modalitate prin care mai pot păcăli timpul pentru a colora o mandală este să îi propun copilului să coloreze cu mine, copil care va dori să împrumute din culorile mele. Evident că sunt mult mai atractive ale maică-sii decât creioanele lui cerate. Pentru a avea câteva minute de liniște i le dau, cu condiția să nu deseneze pe cărțile mele. Nici activitatea asta nu îl ține prea mult, eu sunt mai consecventă, aș desena mult și bine. Dacă mai am și o muzică bună pe fundal și o cană de cafea cu lapte și scorțișoară pot spune că sunt mai mult decât mulțumită. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Plastilină. Există și aici un dar. E musai să aibă un colț de lucru de la care să nu se miște altfel veți da peste cocoloașe de plastilină uscată în locuri în care nici nu v-ați gândit. Ca și în cazul tuburilor de vopsea e bine să aveți mai multe culori de plastilină și ceva modele cu care se va juca. Probabil peste vreo 10-15 minute vă va chema să modelați împreună dar orice mamă știe că 10-15 minute sunt o pauză binemeritată în care te poți duce, de exemplu, la wc, fără să ai copilul după tine. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 4. În cazul în care aveți băiat, la fetițe nu știu, e posibil să fie mai cumințele prin natura lor, dar dacă e băiat, îi puteți da ceva de meșterit, să facă o căsuță pentru un cățel, un garaj pentru mașini, trebuie să i se pună imaginația la contribuție, să fie creativ, să aibă la îndemână șuruburi, piulițe, șurubelnițe. Dacă șurubelnițele au și baterii iar veți avea câteva minute de liniște. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Baia în cadă. Metoda aceasta nu dă greș niciodată doar că se va răci apa la un moment dat și trebuie supravegheat. De aplicat doar pentru copiii mai măricei, peste 3 ani aș spune. Între timp vă puteți pensa, aplica o mască, pili unghiile, activități ce merg făcute în baie, alături de copil, pentru a putea arunca un ochi la ceea ce se petrece în cadă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Rețineți că toate acestea îl țin ocupat minute, nu ore, nu vă imaginați că veți uita că aveți copil și veți dormi, veți citi sau veți visa. Sub nici o formă nu se va întâmpla așa ceva, indiferent ce ar face tot vă va solicita. Și dacă chiar doriți liniște, să fiți lăsată în pace 20-30 minute, poate aveți o zi extrem de proastă, nu vă simiți bine, nu ați dormit toată noaptea, îl puteți pasa liniștite la desene fără a avea mustrări. 30 minute de desene nu au omorât pe nimeni.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Activități de făcut cu copilul în casă

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 20 februarie 2018

    Cum spunea acum ceva vreme un ilustru personaj, iarna nu-i ca vara. Și mare dreptate avea. Cred că se gândea la mamele oropsite care nu știu ce să mai inventeze când e vreme proastă, copilul e bolnav și e consemnat la domiciliu sau pur

Citiți mai mult

Instituția căsniciei

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIWXGDCq8sUU7Dq5jJySrQCJ61OSncApO85pvazb4AbUDAXCX3arslXe5GlsipuPSWXqiYbd85LnSMbUUD4ff-IeBeZ_nkC2Z7N7_0lk_3n5rc9ISgL-3uEoqdgPAuYzpLo45t3oZph1s/s1600/Institutia_casniciei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="900" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIWXGDCq8sUU7Dq5jJySrQCJ61OSncApO85pvazb4AbUDAXCX3arslXe5GlsipuPSWXqiYbd85LnSMbUUD4ff-IeBeZ_nkC2Z7N7_0lk_3n5rc9ISgL-3uEoqdgPAuYzpLo45t3oZph1s/s320/Institutia_casniciei.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil visul fiecărei femei e să se vadă în rochie albă de mireasă, privind sfielnic sub voalul ivoriu. Multe au norocul sau nenorocul, nici nu știu, de a se vedea în postura aceasta. Numai că, pentru multe dintre ele, visul se spulberă repejor și ceea ce s-ar fi dorit a fi un vis frumos nu e decât un coșmar ambalat frumos în straie de nuntă. Așa că după ce e consumată toată iubirea constați amar că mai bine doar visai. Fiindcă instituția aceasta a căsătoriei a ajuns să fie pusă pe un piedestal și, am senzația, că nejustificat. În numele căsătoriei sunt comise niște abuzuri îngrozitoare, în numele căsătoriei femeile sunt capabile să suporte niște lucruri incalificabile, în numele căsătoriei oamenii își sacrifică viețile. Există foarte puține cupluri cărora căsătoria și actul cu pricina le priește într-adevăr și pot spune cu mâna pe inimi că și-au găsit adevărata menire în viață prin căsătorie. Există foarte puține cupluri care rezonează în așa fel încât căsnicia este fericirea supremă. Numai că fericirea supremă prin intermediul celeilalte persoane se poate înfăptui și fără a semna un act de care nici nu e nevoie de fapt. Ne aruncăm în relații sperând că sunt pentru veșnicie numai că, din păcate, și căsniciile sunt efemere în ziua de azi. Cred că cel mai corect ar fi ca oamenii să aibă relații fără a se căsători, oamenii pot trăi împreună la fel de bine, dacă nu chiar mai bine, și fără să semneze un act care va aduce poate mai multe belele decât fericire.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care nu mai există nici o urmă de comunicare cu partenerul, când simțiți că nu mai e iubire, când sunt la mijloc reproșuri, certuri, ba mai mult, chiar bătăi și injurii, cred că cel mai sănătos ar fi ca partenerii să își poată strânge mâna fără a mai implica justiție, partaje, înfățișări la tribunal, notar sau starea civilă. Ar fi o economie serioasă de bani și nervi. Nu mai merge relația? Asta e. De ce trebuie să mă consilieze mediatorul Ionescu în ceea ce privește căsnicia mea, în condițiile în care habar nu are cum mă simt. În preistorie nu se semna nici un act între parteneri și cred că trăiau la fel de bine împreună. Acum simțim că se pune presiune asupra noastră, dacă ești bărbat, ai trecut de 40 ani și nu ești însurat, fie ești homosexual, fie ești curvar, fie ești labil psihic. Dacă ești femeie și ești sărită de 35 ani și nu ți-ai pus pirostriile cu orice creștin, ești fată bătrână și ai avut ghinion. Ba pardon! Cred că ești mai norocos dacă nu te căsătorești decât a te căsători cu un partener total nepotrivit și să ajungi la divorț în mare parte din cazuri, căci sunt statistici realizate conform cărora mai bine de jumătate din cuplurile căsătorite ajung la divorț. Cred că realitatea e mult mai sumbră însă, cred cu tărie că există mult mai multe cupluri care ar recurge la acest act dar există copii la mijloc, există proprietăți sau bunuri în comun. Și atunci lumea stă și se complace într-o mocirlă fiindcă a preferat la un moment dat să semneze un act și să invite la o petrecere de nuntă peste 200 de nuntași. Cred că numărul divorțurilor a crescut și datorită faptului că femeile și-au câștigat independența financiară și nu mai sunt obligate să suporte orice imbecil numai pentru a fi căsătorite.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Iar bărbații pot face lucrurile la fel de bine ca o femeie, căci rufele nu mai trebuie spălate la râu, cu 15 RON ai asigurat un meniu al zilei ce include ciorbă, felul doi, desert, ba chiar și un suc. Și, în ciuda faptului că oamenii sunt total independenți în ziua de azi, în ciuda tuturor tentațiilor sexuale ce apar de ambele părți, în ciuda faptului că numărul divorțurilor crește alarmant, lumea încă semnează niște hârtii. Vrei nuntă? Du-te dom'ne în fața lui Dumnezeu, în aer liber sau în biserică dacă așa îți e voia, îmbracă rochie de mireasă dacă asta îți e pe plac, dar nu îți îngrădi libertatea cu o hârtie la starea civilă. Căci e posibil să nu meargă. Și atunci veți regreta amarnic. Ori dacă te iubești fără nici un act despărțirea e mai facilă, mai ușor de îndurat fără a fi nevoie de tot frecușul birocratic. Da, probabil o să îmi spuneți că dacă sunt copii implicați nu e chiar așa ușor. Ba da, copiii pot crește la fel de bine și fără ca părinții să fie căsătoriți legal. Ba mai mult, un copil va suferi de două ori mai rău dacă își va vedea părinții prinși între certuri la tribunal decât dacă ar asista la o despărțire civilizată care să nu implice termene și judecăți. Eu sunt căsătorită dar dacă ar trebui să o iau de la capăt aș spune pas acestui pas.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Instituția căsniciei

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 16 februarie 2018

    Probabil visul fiecărei femei e să se vadă în rochie albă de mireasă, privind sfielnic sub voalul ivoriu. Multe au norocul sau nenorocul, nici nu știu, de a se vedea în postura aceasta. Numai că, pentru multe dintre ele, visul se spulb

Citiți mai mult