Ziua de apoi şi oala de sarmale

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzcN25mEs7ObcioGVrB5YMG97zuMNz8Lh42pSaH5Qrnk2ZsjFmiNQd3RvtYS9Rf-44oF4uvOOrUnOLTyHtYno7eBXVQaqSiQqXe93siMN9r35j31dPR8QONcguwAOBtg7Bdr2s41H4si8/s1600/Ziua_de_apoi_si_oala_de_sarmale.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="800" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzcN25mEs7ObcioGVrB5YMG97zuMNz8Lh42pSaH5Qrnk2ZsjFmiNQd3RvtYS9Rf-44oF4uvOOrUnOLTyHtYno7eBXVQaqSiQqXe93siMN9r35j31dPR8QONcguwAOBtg7Bdr2s41H4si8/s320/Ziua_de_apoi_si_oala_de_sarmale.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt tare necăjită căci în ultima vreme nu prea îmi merg unele lucruri chiar cum ar trebui și mă refer aici la viața domestică. Și, din păcate, ca mine sunt milioane de femei, milioane de femei care sunt obligate de societate să suporte mojiciile unor parteneri, parteneri ce dau impresia că sunt nemulțumiți orice le-ai face. Există un soi de bărbat care are impresia că ceea ce face el e cel mai bine, de la curățenie, mâncare până la creșterea copilului căci, odată cu egalitatea sexelor bărbații au ajuns să se creadă, ca să zic așa, mai egali decât femeile în ceea ce privește educația pruncilor. Trebuie să recunosc, cu rușine, e adevărat, că, din punct de vedere culinar, nu sunt cea mai pricepută. Gătesc, e adevărat, însă nu sunt la un nivel de chef de restaurant cu 4 stele Michelin. Îmi fac datoriile casnice așa cum pot, acestea presupunând spălat de rufe, călcat, crescut copil, cumpărături și așa mai departe. Este foarte greu să duci o casă în spate și toate femeile știu asta și e cu atât mai greu cu cât partenerul pare să îți aducă numai reproșuri.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Păi și ce faci atunci? Păi....fie accepți faptul că nu ești gospodina desăvârșită care stă de dimineața până seara în bucătărie, buchisind rețete complicate, fie îți faci mea-culpa, te duci la cursuri de gătit și încerci să te perfecționezi până vei ajunge o artistă a împachetatului de sarmale. Numai că eu fac parte din prima categorie de femei care a acceptat, într-un târziu, că mai sunt și alte lucruri de făcut în viața asta decât să prepari ciorbă, felul unu, felul doi, aperitiv, gustare și desert, numai pentru a fi în asentimentul unui anumit soi de bărbat. Așa că am stat și m-am gândit eu binișor că în ziua în care va fi să închid ochii și să îmi fac bilanțul, sper, a lungii mele vieți, să nu îmi fac socoteala în funcție de câte oale de ciorbă cu afumătură am pregătit sau în funcție de câte sarmale în foaie de viță am învelit. În momentul în care închid ochii aș vrea să mi se perinde prin fața ochilor momente cât mai frumoase ale vieții mele, aș vrea să văd cu ochii minții răsăritul care mi-a furat inima în urmă cu 30 ani după o beție la Vama Veche. Aș vrea să îmi aduc aminte cum mi-am învățat copilul să meargă pe bicicletă și s-a lăsat încrezător în mâinile mele. Aș vrea să îmi aduc aminte de Notre Dame și de străzile Parisului. Aș vrea să îmi aduc aminte cum m-am udat până la piele când m-a prins ploaia în parc. Aș vrea să îmi aduc aminte că am văzut Dineu cu proști la Național, aș vrea să îmi aduc aminte că l-am ascultat pe Leonard Cohen sau că am cules toporași într-o pădure de lângă Brașov. Aș vrea ca atunci când îmi fac bilanțul să mi-l fac în funcție de câte cărți am citit și am cărat de pe la târguri de carte, decât câte verze murate am dus în traistă de la Auchan. Aș vrea să îmi fac bilanțul în funcție de plăcerea cu care am purtat o pereche de pantofi după care am tânjit enorm decât după numărul de castraveți tăiați pentru salata de beouf.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Evident că toate acestea nu se exclud, poți fi la fel de bine o gospodină, tot așa cum te poți bucura de nenumăratele minuni ale lumii. Dar dacă tot ceea ce contează este ce gătești săptămâna aceasta sau dacă tot ceea ce contează e dunga perfect trasată cu fierul de călcat, atunci ești un om pierdut. Cu siguranță trebuie să și gătești, să speli și să calci dar dacă vei ajunge să faci numai asta doar pentru a-ți mulțumi partenerul atunci ești o femeie moartă. Mergi la teatru, la film, cumpără-ți o trotinetă, ieși cu copilul, învață să mergi cu role doar pentru a mai fi copil o dată și lasă deoparte frământatul de cozonaci, că viața asta e și așa prea scurtă și prea tristă pentru a frământa ore întregi la cazanul cu aluat. La sfârșit toate acestea vor conta mai mult decât oala de lut de la cuptor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aluat, bucatarie, ciorba, desert, dimineata, egalitatea sexelor, film, gospodina, oala de lut, teatru, utile

Ziua de apoi şi oala de sarmale

    Sunt tare necăjită căci în ultima vreme nu prea îmi merg unele lucruri chiar cum ar trebui și mă refer aici la viața domestică. Și,...

Omul care a văzut moartea

<div style="text-align: justify;"> <b>Omul care a văzut moartea</b> de <b>Victor Eftimiu</b></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYVqjYs9RMGW66-sTVoB-5NY4BH0DVlkFxiutBp3WrcNLhu8fhKSJZdHndh-PXtPahgIkmZ-BoXHufjHESFGjRsVxgFPwpBlzfuT9JqJXpoSOEmFMEaiNrLiyG0YBBKiYO8OqNNHoO6G4/s1600/omul_care_a_vazut_moartea.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYVqjYs9RMGW66-sTVoB-5NY4BH0DVlkFxiutBp3WrcNLhu8fhKSJZdHndh-PXtPahgIkmZ-BoXHufjHESFGjRsVxgFPwpBlzfuT9JqJXpoSOEmFMEaiNrLiyG0YBBKiYO8OqNNHoO6G4/s320/omul_care_a_vazut_moartea.jpg" width="297" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt nevoită să recunosc, cu rușine de altfel, că de când sunt mamă de pui mic, nu am mai avut ocazia să merg la teatru. Nu pot spune că mă duceam nici înainte de a fi avut puiul chiar săptămânal, dar când dibuiam vreo piesă bună și aveam vreme, mergeam cu mare plăcere. Așa că am lăsat într-o seară puiul la bunici și am făcut o rezervare la „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu. Nemaifiind de multă vreme la teatru am avut surpriza să constat că lumea chiar mai merge la teatru, sala fiind plină. În mod surprinzător aproape toate biletele erau vândute și la alte piese ale Teatrului Național, piese jucate la Sala mare a teatrului, ceea ce mi se pare extraordinar, având în vedere mărimea sălii. Urmăresc de ceva vreme Dineu cu proști, doar că programul meu nu se prea „pupă” cu programul Teatrului Național. În momentul în care o voi vedea voi reveni cu păreri despre ea. Dar acum să vă spun câte ceva despre piesa lui Victor Eftimiu . Acțiunea se petrece într-un orășel de provincie, în care un podgorean ajuns la un oarecare nivel, Alexandru Filimon, se hotărăște să candideze pentru postul de primar. Alexandru Filimon, interpretat de Costel Constantin, fiind într-o dimineață la pescuit, are, hai să îi spun șansa, de a salva de la înec un amărât lipsit de vreo perspectivă a viitorului, Vagabondul, rol interptetat de Lari Giorgescu. Din cauza faptului că nu am mai fost de multișor la teatru am cam pierdut evoluția tinerilor actori și am stagnat la un nivel comfortabil de cunoaștere doar a actorilor de generație mai veche. Și spun asta pentru că în rolul soției lui Filimon am găsit-o pe Adela Marculescu și m-am bucurat teribil că încă mai joacă pe scena Teatrului Național, în ciuda faptului că are 78 ani. Și m-am bucurat la fel de tare că l-am văzut pe scena aceleiași piese pe Marius Bodochi , în rolul contracandidatului la postul de primar, domnul Leon, spițerul .Așadar, Alexandru Filimon îl salvează pe nenorocit de la moarte și, împreună cu acesta, profită de situație pentru a câștiga niscaiva voturi în lupta pentru candidatura în postul de primar. Este o comedie, presărată cu adevăruri încă valabile în ceea ce privește lupta politică actuală, este o comedie care scoate în evidență slăbiciunea omenească când e vorba de onoruri și măriri, e o comedie care m-a făcut ca timp de 2 ore să fiu doar acolo, fără să îmi fugă gândurile în alte părți. Omul care a văzut moartea este piesa de rezistență a dramaturgului, acțiunea având loc în perioada interbelică . Am înțeles că a mai fost jucată la Național în 1964 și 1997, la Teatrul Evreiesc , avându-i ca protagoniști pe Toni Bulandra, Dan Puric, Ștefan Bănică si Florin Zamfirescu. În rolul Vagabondului, care de altfel e și esența întregii piese joacă un tânăr de excepție , Lari Giorgescu, de care se va mai auzi, cu siguranță, acesta având și o nominalizare la Premiile UNITER. În alte roluri îi mai găsim pe Florentina Ţilea, fiica lui Alexandru Filimon și a Ralucăi Filimon, Alice Filimon, îndrăgostită, de cine altcineva, decât de băiatul contracandidatului, domnul Leon, farmacistul, băiatul fiind jucat de Răzvan Oprea. George, băiatul domnului Leon are,de altfel,un rol simpatic, ce provoacă hohote de râs. Ce nu mi-a plăcut la apariția acestuia, veți spune poate că sunt superficială, a fost tunsoarea domnului cu pricina, potrivită mai degrabă pentru o apariție în răposatul club Bamboo. Când joci într-o piesă din perioada interbelică parcă nu e chiar de bun gust să fii tuns cu creastă. Mă gândesc însă că s-o fi vrut vreo abordare mai modernistă. În rest numai de bine, de la decor, muzică, atmosferă, până la distribuția de excepție. Am părăsit sala cu zâmbetul pe buze, având parte de 2 ore petrecute într-un mod extrem de agreabil. Mulțumesc Teatrului Național și îmi mulțumesc că am avut inspirația de a alege acestă piesă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

actori, alexandru filimon, bilete, club bamboo, dan puric, marius bodochi, stefan banica, teatru, teatru national, teatrul evreiesc, toni bulandra, utile, vagabondul

Omul care a văzut moartea

Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu     Sunt nevoită să recunosc, cu rușine de altfel, că de când sunt mamă de pui mic, nu ...