Ziua unei P.F.A. în România actuală!

 

Una dintre cele mai simple forme de prestări servicii legale este cea de P.F.A. Totul este simplu când citești ce ai de făcut și devine complicat în momentul în care începi să corespondezi și să intri în relație directă cu statul, fie el A.N.A.F., Casă de asigurări de sănătate sau Poșta Română.

    În clipa în care P.F.A. este constituită te gândești că poți activa în voie şi trebuie doar să respecți niște date fixe pentru depunerea declarațiilor către stat şi pentru vărsarea contribuțiilor și impozitelor la Trezoreria Statului, în realitate însă lucrurile nu sunt atât de simple. Dacă cu matematica și cu completarea declarațiilor suntem cu toții obișnuiți, cu nepăsarea şi indolența angajaților Statului nu.

    Totul începe cu depunerea unor declarații de venit anticipat care trebuie depuse la A.N.A.F. La A.N.A.F., cel puţin cel din Sectorul 3 (Lucreţiu Pătrăşcanu) este un haos total. Inspectorii lucrează în condiții insalubre şi din acest motiv bănuiesc eu că au un comportament mizerabil.

    Vinerea trecută m-am trezit cu două avize de la poştă în cutia de scrisori cu date recente (de fapt aceeași dată pe ambele avize), expeditor A.N.A.F. Am plecat la poştă unde am stat peste o oră pentru a afla în final că plicul de la A.N.A.F. a fost transmis înapoi expeditorului. M-am decis să vorbesc cu poștașul zonal. Acesta, tot un zâmbet, m-a anunțat că eu nu am fost acasă şi că el şi-a făcut treaba. Ciudat este că eu lucrez de acasă şi în intervalul orar în care el face munca de teren eu sunt acasă. Am chemat dirigintele Oficiului Poștal, şi acesta numai un zâmbet şi mai mult mi-a spus:  ”doamnă, doriți să vă puneți rău cu poștașul?”. Stupoare, cum adică să mă pun rău cu poștașul??!!! "Păi... veţi avea nevoie de el mereu, este şi el un om care are nevoie de un loc de muncă". Bine-bine, dar să-şi facă treaba am spus eu şi am plecat supărată de acolo sperând ca la A.N.A.F. să găsesc alte persoane decât ultima oară în care am fost. Acum am înțeles de ce Poşta Română este aproape de faliment şi de ce toată lumea din jurul meu se îngrozește când are de mers la poştă. Poștașul înțeleg că vine doar la cei cărora trebuie să le aducă bani contra unei sume modice sub formă de bacșiș. La A.N.A.F. coadă mare, fiecare inspector are dosarele lui şi fiecare inspector trebuie să mănânce, deci majoritatea au intrat pe rând în pauza de masă. Ghinionul meu a fost ca inspectorul atribuit literei mele este un domn cam mâncăcios şi care vorbește la telefon probleme personale în timp ce se ocupă şi de contribuabil, automat timpul petrecut acolo s-a lungit. Un inspector care nu arată prea prietenos, este plin de cuvinte ironice şi ţine la gât şi la vedere un lanţ gros de aur. Acest domn lucrează de foarte mult timp acolo şi are o atitudine de superioritate în permanenţă. Printre convorbirile lui telefonice a reuşit să-mi spună că plicul nu s-a întors la ei si nu ştie ce conține şi eventual să revin zilele următoare. Aici pot spune că in decurs de 3 ore cât am stat în instituţie în permanenţă a vorbit la telefon. Încă un drum la ei şi poate voi afla şi conținutul plicului. Eu una bănuiesc ce se afla în plic dar domnii de la această instituţie doresc să păstreze secretul. Am lăsat şi eu o cerere la registratură, cerere în care solicitam să-mi aducă la cunoștință conținutul plicului dar şi aici este complicat...o coada la inspector ,care vizează doar dacă vrea cererea şi apoi o coada la registratură pentru a-mi stampila cererea.

    Toată această situație a plicului de la fisc a durat 5 ore. Nu spun că toți angajații statului sunt nepregătiți și nesimțiți, dar cei cu care am intrat eu în contact în această zi așa sunt.