Medicină, nutriție și bună dispoziție - Dr. Simona Tivadar

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBffMxpzohplGoPFhYkP7eGz2luXVEUydp8lpS8XCXvwgLREhrmNnF_BsD3KrDGDM7jE4GOc61rdFqssCTaJzRbr6nxQ8waPbo_P712QYjfAvDVJWJUCDEOfBdD4Dk7oN9lXHZH8h07GA/s1600/Medicina_nutritie_si_buna_dispozitie.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="862" data-original-width="560" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBffMxpzohplGoPFhYkP7eGz2luXVEUydp8lpS8XCXvwgLREhrmNnF_BsD3KrDGDM7jE4GOc61rdFqssCTaJzRbr6nxQ8waPbo_P712QYjfAvDVJWJUCDEOfBdD4Dk7oN9lXHZH8h07GA/s320/Medicina_nutritie_si_buna_dispozitie.jpeg" width="207" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Circulau în mediul virtual niște articole semnate de doamna Simona Tivadar sau cu învățămintele oferite de ea, medic specializat în diabet, nutriție și boli metabolice. Ofereau informație reală, de bun simț, cădeam cu totul de acord în ceea ce privește atât alimentația adultului cât și a copilului. Am mai văzut-o sporadic și la televizor, sporadic nu pentru că poate nu ar fi apărut ci pentru că nu apuc eu să mă uit la televizor atât de des. Nici acesta nu e un lucru atât de rău. Așa că după ce m-am tot intersectat cu informațiile oferite de Simona Tivadar am declarat că îmi place și am dat o căutare pe Facebook unde am găsit o sumedenie de articole care mi-au captat atenția. Menționez unul în care este făcută o descriere a E-urilor din alimentație și în urma citirii lui mi-am dat seama că suntem o populație absolut dezinformată. Și din căutare în căutare am ajuns și la cartea doamnei Simona Tivadar, carte ce am înțeles că a fost în topul vânzărilor la Târgul de carte din 2017. Tipărită de Editura Humanitas, cartea nu este propriu-zis un document, ci o culegere a textelor medicului, pamflete medicale, cum le numește chiar autoarea lor, postate de-a lungul timpului pe Facebook. Să nu vă imaginați că dacă o veți cumpăra veți da peste un ghid de nutriție, de exemple de meniuri, cantități, gramaje ce ar trebui ingerate pentru a rămâne supli și sănătoși.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cartea am comandat-o online după ceva căutări, nu era pe niciunde pe stoc și după ce am făcut o comandă a trebuit să aștept ceva, căci nu era disponibilă. Prețul este de 35 Ron, mi s-a părut destul de mult, practic pentru niște texte copiate și puse laolaltă și destul de costisitoare pentru salariatul cu venitul minim. Dar, asta e, cartea costă și trebuie să facem sacrificii. Și dacă nu ai vreme să frunzărești profilul paginii de Facebook a doamnei Simona Tivadar iei cartea și te delectezi. Medicul spune pe șleau și condamnă cu un umor extrem de acid toate practicile acestea moderne ale unei medicini inventate, râde de practica detox-ului la care cred că recurge absolut toată populația feminină ce își dorește a-și recâștiga sau menține silueta, râde de curentul raw-vegan, râde de consumatorii de alge, de consumatorii de lămâie cu bicarbonat. Aciditatea medicului se răsfrânge și asupra celor ce practică bio-rezonanța, o practică destul de comună printre cei de peste 50 ani, în încercarea de a-și cumpăra nemurirea. Dr. Oz trece și el prin săgețile medicului, tot așa cum o fac și practicile unor părinți ce își alimentează copiii numai cu semințe și nuci, fiind prost informați de fel de fel de pagini de internet. Căci oful doamnei este extrem de mare în ceea ce privește informarea aceasta online, in detrimentul informației primite de la medic. Ori în anul 2018 toți am ajuns să avem cunoștințe de medicină, toți știm ce sunt carbohidrații și știm că dietele fără carbohidrați sau gluten ne slăbesc, toți știm că dacă bem apă caldă pe stomacul gol o să devenim nemuritori, toți știm că dacă luăm suplimente o să fim sănătoși pentru tot restul zilelor noastre, în ciuda a ceea ce băgăm în gură. Doamna Tivadar mai râde de obiceiul românilor de a se îmbolnăvi des de tot de la curent sau de deochi.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Pe ici pe colo nu am fost de acord cu ceea ce afirmă medicul, poate subconștientul meu nu voia asta, refuza. Însă este o lectură extrem de amuzantă care te face însă să te gândești amar cât suntem de prostănaci și cât de greșit este de a te informa din niște fițuici fără nici o bază medicală. Simona Tivadar propovăduiește cumpătarea, mișcarea, obiceiurile sănătoase, specifice poporului român, restul fiind doar mofturi, restul însemnând tot soiul de curente alimentare, de detoxifieri, de mâncat numai iarbă crudă sau numai alune. De cumpărat măcar pentru a citi cele șase interviuri de la sfârșitul cărții, interviuri cu informații prețioase și de bun simț. De citit în drum spre serviciu dacă mergeți cu mijloacele de transport în comun sau seara, după ce ați adormit copiii, vă veți destinde cu siguranță și unele texte vă vor provoca un râs sănătos.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Medicină, nutriție și bună dispoziție - Dr. Simona Tivadar

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 27 aprilie 2018

    Circulau în mediul virtual niște articole semnate de doamna Simona Tivadar sau cu învățămintele oferite de ea, medic specializat în diabet, nutriție și boli metabolice. Ofereau informație reală, de bun simț, cădeam cu totul de acord î

Citiți mai mult

București, orașul prabușirilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMrkUQtiOGYlgFYJmmZ1cnecI8-3twkns6PbYVitTW9vbBnkUjo-uQDWt_Ce6wnnbd1pNrgke-2_HVJxTqZmY8vMEEzAnSqKLEyvpe7X9W9pcT26zVrK5GUazGpbA_KBxY2v2LdtsxdaE/s1600/Bucuresti_orasul_prabusirilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="711" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMrkUQtiOGYlgFYJmmZ1cnecI8-3twkns6PbYVitTW9vbBnkUjo-uQDWt_Ce6wnnbd1pNrgke-2_HVJxTqZmY8vMEEzAnSqKLEyvpe7X9W9pcT26zVrK5GUazGpbA_KBxY2v2LdtsxdaE/s320/Bucuresti_orasul_prabusirilor.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Aș putea spune că sunt bucureșteancă get-beget, din a nu știu câta generație născută și trăită aici. Treaba asta îmi dădea un oarecare prestigiu printre apropiați, asta în vremea liceului și a facultății. Era o chestie să fii din București, când, în vremea comunismului se strămutase tot săteanul la oraș, adus de nomenclaturiști pentru a umple fabricile. De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu era nici o chestie și nici un mare rahat, cum nu e nici acum să fii bucureștean. Ba mai mult, cred că te descurcai ceva mai bine în orașele mai mici, cred că erau comunități mai strânse, gata să se ajute la nevoie, spre deosebire de mărețul București unde îți era frică să comunici și cu umbra ta, de frică că ai fi putut fi turnat la Securitate. După marea revoluție exodul spre București nu a mai încetat și văd, cu stupoare, că se aglomerează pe zi ce trece, în ciuda faptului că atât cei ce sunt originari de aici cât și cei adoptați de capitală se plâng în mod continuu de suprapopulare. În acest moment, dacă nu aș avea părinții aici, care cu siguranță nu ar mai lua-o din loc, aș pleca din București mâncând pământul.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Copilul meu e încă mic, e la vârsta grădiniței, cred că s-ar integra mult mai ușor în orice altă parte, însă eu, fiind unic copil, nu aș putea să îmi las părinții siguri aici, în ciuda faptului că nu ajung la ei chiar atât de des. Nu e vorba că aș fi nerecunoscătoare ci, glumă sau nu, cred că îmi ia o zi să ajung la ei, deși, spațial vorbind, am domiciliul relativ aproape de domiciliul lor. Bucureștiul, nu numai că s-a populat cu ființe vii, dar aceștia au venit la pachet și cu autoturismele personale și astea ocupă al dracului de mult loc. Ocupă loc în trafic, în parcări, pe trotuare, pe trecerile de pietoni. Înțeleg că asta e progresul și mișcarea firească a omenirii este îndreptată către marile orașe, în căutarea unui loc de muncă mai bun și a unui nivel de trai mai ridicat. Dar, să mă ierte Dumnezeu, ce e așa frumos în a sta blocat în trafic mai bine de 3 ore, și asta zilnic, ca să petreci la serviciu 10-12 ore și odată întors acasă să rămâi tolănit în fața televizorului vizionând tâmp Las Fierbinți? Asta e progresul? Pentru asta se înghesuie toți în București? Pentru a sta înghesuit ca o sardină în metrou la Piața Victoriei și înțepenit în trafic la Unirii? Un alt aspect destul de enervant pentru un bucureștean este aglomerația din parcuri. Bucureștiul are niște parcuri destul de măricele, pe vremuri era imposibil să te calci în picioare în Herăstrau într-o zi de duminică, pur și simplu era loc pentru toată lumea. Uite că acum nu mai e. Cum a dat primul fir de zambilică, tot locuitorul din București dă iama în Cișmigiu și în Herăstrău. Nu ai loc să stai pe o bancă, nu ai loc să alergi liniștit 5 km că riști să te dai cap în cap cu alte sute de alergători de 5 km. Și uite așa s-a dus dracului relaxarea de la sfârșitul săptămânii. La magazine e aceeași poveste, omor și nu altceva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi se pare absolut nefiresc să ajungi să populezi un singur mare oraș, celelate rămânând în părăsire. Sunt sate întregi care vor ajunge sate fantomă odată cu moartea ultimilor bătrâni locuitori, căci nici dracului nu se mai duce să mai stea la sat, toți dau fuga la oraș, mânați de mirajul marelui oraș. Știu și că marii investititori își deschid în capitală firme însă nu i-ar opri nimeni să facă asta și în alte orașe unde, mai mult ca sigur, e nevoie de forță de muncă. Și uite așa cresc prețurile, artificial din punctul meu de vedere, la case, la alimente, la chirii. Căci acolo unde e cerere se scumpește totul. Cum am spus, dacă aș fi capabilă să plec, aș face-o fără nici o urmă de îndoială. Căci aș vrea să trăiesc într-un oraș în care nu se aud zilnic bormașini, în care mă pot plimba liniștită în parc, în care pot merge pe trotuar fără să mă lipesc de zidurile caselor din cauza parcărilor, în care aș vrea să mai aud cântând o pasăre, dar în locul ei aud numai claxoane de șoferi nervoși. Aș vrea să trăiesc într-un oraș, nu într-un București cu pretenții de metropolă care nu oferă nimic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

București, orașul prabușirilor

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 24 aprilie 2018

    Aș putea spune că sunt bucureșteancă get-beget, din a nu știu câta generație născută și trăită aici. Treaba asta îmi dădea un oarecare prestigiu printre apropiați, asta în vremea liceului și a facultății. Era o chestie să fii din Bucur

Citiți mai mult

O zi din viața unui posesor de smart phone - Partea a doua

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6Nwel-rd9886ybI6oXzuxTEP-aiMxLNA5ztbQ-BUzd7D1ZIhTf84GxqlSAmPzC9FWlttB85uxINlm4L3RuGnrsA8M8dsrOUBN7fp4zIkTsJ0Zah8FzAk5G5-1KVctM8yvE3bFa4z0Z2A/s1600/O_zi_din_viata_unui_posesor_de_smart_phone_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="166" data-original-width="304" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6Nwel-rd9886ybI6oXzuxTEP-aiMxLNA5ztbQ-BUzd7D1ZIhTf84GxqlSAmPzC9FWlttB85uxINlm4L3RuGnrsA8M8dsrOUBN7fp4zIkTsJ0Zah8FzAk5G5-1KVctM8yvE3bFa4z0Z2A/s1600/O_zi_din_viata_unui_posesor_de_smart_phone_2.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 17.00-18.00 sau chiar 19.00. Drumul spre casă e infinit mai anevoios ca acela parcurs la dus, e mult mai aglomerat, pașii pe care îi va urma posesorul de smart phone vor fi aceeași cu cei parcurși la plecare doar că, nu se știe din ce cauză, aglomerația este mult mai mare. Între timp s-au mai întâmplat chestii pe Facebook, dai o grămadă de like-uri, dacă stai în traficul bucureștean, nu contează că ești șofer sau pasager poți să și citești liniștit. În mașină îți conectezi telefonul la boxe, cu un anumit cablu achiziționat de pe Aliexpress. Te oprești la market, îți consulți lista de cumpărături de pe telefon, verifici soldul cardului bancar, tot de pe telefon, evident. Faci cumpărăturile în grabă, la case e coadă, așa că mai scoți puțin telefonul. Dai un mesaj și le spui celor de acasă că ajungi în vreo 20 minute. Cei de acasă îți răspund pe wp că e K. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 19.00-22.00 Ajuns acasă pregătești cina pe care nu uiți să o imortalizezi pentru posteritate pe Facebook și pe Instagram. Cina e însoțită și de paharul cu vin roșu sau alb, în funcție de meniul ales. Cât timp pregătești cina, arunci un ochi la telefon să vezi întocmai rețeta sau, dacă ai copii mai mari, le pasezi telefonul pentru 15 minute de liniște, că doar ai venit obosit de la serviciu. Țipi la copil dacă ți se pare că stă prea mult cu telefonul în mână. Cu puțin noroc, dacă nu ești prea ostenit după baie, te uiți la Pro Tv la un film. Dacă te uiți la Pro Tv când se difuzează reclamele întinzi mâna involuntar după telefon. Țipi la copil dacă ți se pare că stă prea mult cu telefonul în mână și ar vrea și el să înhațe telefonul la reclamă. Țipi la copil să îți dea telefonul căci te sună cineva tocmai când se joacă el un joc cu marțieni. Copilul țipă și el. Copilul se potolește fiindcă tu, ca un adult responsabil, îl ameninți că nu îi mai dai telefonul niciodată. Termini de vorbit, te mai uiți puțin la film, la următorul calup de reclame copilul e mai rapid și îți ia telefonul. Îl lași pentru că a fost cuminte cât ai vorbit tu mai devreme. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 22.00- 23.30 Obosit tare, te duci către dormitor, cauți încărcătorul de rezervă al telefonului, îl bagi în priza de lângă noptieră, pui telefonul la încărcat. Nu te poți abține să nu te mai uiți încă o dată pe Instagram. Invidios, dai dublu click pe pozele unor amici care sunt în oraș la o bere, nu ca tine, în pat, ca moșii. Lași telefonul pe noptieră numai că nu te ia somnul. Te mai uiți un pic pe Facebook până în momentul în care vine și partenerul în pat care își bagă și el telefonul la încărcat în priza de lângă noptiera din dreptul său. Vă spuneți tandru noapte bună, e posibil să vă și sărutați, continuați să stați cu telefonul în mână căci amândoi ați găsit niște articole extrem de interesante. De menționat că bărbații mai degrabă se uită la filmulețe seara în pat decât să citească. De obicei femeile citesc tot soiul de lecturi motivaționale seara la culcare. După vreo jumătate de oră, puneți telefonul înapoi pe noptieră, încercând să adormiți. Vă aduceți aminte că nu ați verificat alarma telefonului, îl luați iar, e potrivită la ora care trebuie, puneți telefonul pe silențios. Vă culcați. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> În funcție de programul fiecăruia, o zi din viața unui posesor de telefon inteligent poate varia, însă esența este aceeași. Cred că petrecem mult, mult prea mult timp dominați de tehnologie. Cred că mai sunt o mulțime de lucruri pe lumea asta care pot fi făcute și în absența telefonului. Cred că putem merge în vacanță și fără să postăm imediat poze în mediul virtual. Cred că putem găti și fără să o spunem pe Facebook. Cred că suntem încătușați, la propriu, de tehnologie. Cred că nu prea mai avem șansă de scăpare.</div> <div style="text-align: justify;"> <a href="https://mergem-inainte.blogspot.ro/2018/03/o-zi-din-viata-unui-posesor-de-smart.html"> https://mergem-inainte.blogspot.ro/2018/03/o-zi-din-viata-unui-posesor-de-smart.html</a></div>

link

image

O zi din viața unui posesor de smart phone - Partea a doua

 2 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 18 aprilie 2018

17.00-18.00 sau chiar 19.00. Drumul spre casă e infinit mai anevoios ca acela parcurs la dus, e mult mai aglomerat, pașii pe care îi va urma posesorul de smart phone vor fi aceeași cu cei parcurși la plecare doar că, nu se știe din ce cauz

Citiți mai mult

Blonda lui Băsescu și refugiații politici din Costa Rica

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp4QucskaG85yM9qbHrFBCtLhqmribTAkCHct9gv5kOdDsPSyQ2GRuYM9Cb4omgQgmWlQwoGW2IALhNgtc33N1DsS1steRfkARxpOVn9B-0D3mgCjP4K1VCOkufdb3AyDILDwdNJQ6VDQ/s1600/Blonda_lui_Basescu_si_refugiatii_politici_din_Costa_Rica.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="429" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjp4QucskaG85yM9qbHrFBCtLhqmribTAkCHct9gv5kOdDsPSyQ2GRuYM9Cb4omgQgmWlQwoGW2IALhNgtc33N1DsS1steRfkARxpOVn9B-0D3mgCjP4K1VCOkufdb3AyDILDwdNJQ6VDQ/s320/Blonda_lui_Basescu_si_refugiatii_politici_din_Costa_Rica.jpg" width="228" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: center;"> Dilema unei blonde însărcinată: </div> <div style="text-align: center;"> - O fi al meu, n-o fi al meu.... </div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În lumea asta există două feluri de oameni: proști și deștepți, tot așa cum sunt și femeile, proaste și deștepte. În ceea ce privește moralitatea, femeile mai pot fi de moravuri ușoare sau cu o moralitate sănătoasă. Și, evident, cele de moravuri ușoare se împart, cum e și firesc, în femei de moravuri ușoare mai prostuțe și femei de moravuri ușoare deștepte. Și printre toate femeile și mai ales printre toate blondele răsare una: Elena Udrea. Femeia asta nu e așa, o femeiușcă care a fost și ea la locul potrivit și în momentul potrivit. Am senzația că femeia asta blondă e un soi de Niccolò Machiavelli în fustă și cu poșetă Channel achiziționate pe banii alegătorilor. Femeia asta blondă e ceva de speriat și are o inteligență absolut uluitoare. Nu mă dumiresc dacă ea însăși își plănuiește ca un strateg adevărat fiecare mișcare ori e învățată de cineva din umbră, cert e că madam Udrea face un joc magistral.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     A făcut ea ce a făcut, a sucit capul unui Cocoș de care s-a lepădat ulterior ca de o măsea stricată, s-a învârtit printre președinți, mari capete ale lumii, i-a șoptit lui Traian Băsescu în urechi fel de fel de strategii politice și acum a mai ajutat-o și bunul Dumnezeu să aducă progenituri pe lume, să își ducă stirpea mai departe, că așa inteligență și caracter ar fi și păcat să pierdem și să nu dăruim lumii. Acest Iuliu Maniu cu țâțe al politicii românești mă uimește, pe cuvânt. A fost ministru, cred că a fost și consilier, a fost apropiată familiei unui președinte, ce să mai, numai de bine. Eh, și ce dacă a mai băgat mâna pe ici, pe colo în buzunarul public și și-a aranjat și ea de un costumaș roz mai frumușel, de o pereche de pantofiori mai acătării sau de 3 vieți alături de viitorul copil în Costa Rica? Madam Udrea asta, după ce a ispășit vreme de ceva zile o pedeapsă mică în penitenciarele românești, s-a dat o vreme la fund, adică nu a mai fost în vizorul opiniei publice, asta în cazul că v-ați fi gândit mai tendențios, și-a aranjat repede o sarcină și a obținut, nici mai mult nici mai puțin decât statutul de refugiat politic în Costa Rica, statut care, potrivit apărătorului sau, o protejează de eventuale cereri de extrădare. Draga de ea are chiar și carnet de refugiat valabil pe un an de zile. Pe urmă, probabil, o să nască, va fi unica persoană care poate avea grijă de copil, mai trece vremea, se mai prescrie un dosar și gata, lumea deja a uitat de Elena Udrea. Unde mai pui că pică tocmai la țanc, având în vedere pedeapsa pe care va trebui să o ispășească, și anume 6 ani cu executare. Înainte parcă îmi stătea ca un ghimpe femeiușca asta, poate mă și rodea invidia că vedeam că are bani, e slabă, e blondă, are succes. Dar acum am început să o admir cu toată sinceritatea fiindcă este absolut genială.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Modul în care a fentat ea justiția română nu mă poate face decât să o aplaud. Justiția e pentru proști, pentru genii justiția să facă bine să își vadă de treaba ei, că geniile beau caffe late în Costa Rica. Acum serios vorbind, nici nu știu dacă să râd, să plâng sau să am un șoc cu privire la cum și-a aranjat madam Udrea treburile. Sau Radu Mazăre. Sau câți or mai fi. Păi așa să tot faci. Dai câteva tunuri, te duc mascații de câteva ori la audieri și pe urmă ți-ai pus palma în fund și ai plecat în Costa Rica, Tibet sau Madagascar alături de pingunii la care se uită uneori copilul meu. Nici nu ți-ai putea dori altă existență: te plimbi, citești, meditezi, te scarpini în nas fără să stea mass-media și justiția după fundul tau și asta în timp ce ai conturile doldora și tu și urmașii urmașilor tăi. Uite așa mai că îmi vine să mă bag într-un partid numai că nu sunt atât de blondă încât să îmi dau seama care va fi cel câștigător.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Blonda lui Băsescu și refugiații politici din Costa Rica

 3 comentarii / Publicat de Tonique / duminică, 15 aprilie 2018

Dilema unei blonde însărcinată:  - O fi al meu, n-o fi al meu....      În lumea asta există două feluri de oameni: proști și deștepți, tot așa cum sunt și femeile, proaste și deștepte. În ceea ce privește moralitatea, femeile mai pot fi de

Citiți mai mult

Femeia la 40 ani

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK_tay7-23jTVn9mGsNrv1o9DjReXi7H4e2q8IxaJESsPqqXAnNPD2FvPM9deDgP_MLVAWjiE28km4RIVZAoGydZUBCHN6DDDn2nxItezSx1z_F6o3DATFXatdayvo0oVbibrae9V3GPE/s1600/Femeia_la_40_ani.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="480" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK_tay7-23jTVn9mGsNrv1o9DjReXi7H4e2q8IxaJESsPqqXAnNPD2FvPM9deDgP_MLVAWjiE28km4RIVZAoGydZUBCHN6DDDn2nxItezSx1z_F6o3DATFXatdayvo0oVbibrae9V3GPE/s320/Femeia_la_40_ani.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Când am împlinit 30 ani aveam senzația că femeia e cu adevărat femeie la 30 ani și la acea vârstă e în deplinătatea ei, că la 30 ani nu își mai poate dori nimic, că e cu adevărat coaptă și împlinită. Iată însă că au trecut 10 ani și m-am trezit la 40 ani. Acum cred că femeia e femeie la orice vârstă și fiecare an aduce cu sine altceva. Cu toate acestea aș spune acum că femeia e ea însăși între 40 ani și 50 ani. La 40 ani femeia are câteva atuuri, femeia strălucește, femeia poate dori cu pasiune și poate fi dorită la rândul ei. Ce o face irezistibilă pe femeia de 40 ani? </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani își poate permite să fie selectivă. Poate fi selectivă în privința oamenilor, a hainelor, a locurilor de muncă. Însă, de departe, cel mai important lucru mi se pare acela de a fi selectivă cu oamenii ce o înconjoară. La 40 ani nu mai e atât de important a fi populară și a place absolut tuturor, la 40 ani îți permiți să ai doar câteva prietene de suflet, cred că două ar fi mai mult decât suficiente. La 40 ani ai avantajul că poți spune lucrurilor pe nume, poți vorbi deschis cu oricine pentru că ți-ai dat seama că fățărnicia nu e o calitate. La 40 ani nu prea te mai interesează ce cred ceilalți despre tine, ajunsă la jumătatea vieții realizezi că sunt lucruri mult mai importante pe lumea asta. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani poate purta cu mândrie o ojă roșie și un ruj roșu și va arăta de-a dreptul fabulos. Spre deosebire de femeia de 20 ani pentru care asemenea accesorii cosmetice ar putea fi prea mult, femeia de 40 ani va fi spectaculoasă cu rujul roșu potrivit. Femeia de 40 ani va putea îmbrăca absolut orice poftește, evident, cu condiția de a-i permite silueta. Va arăta bine atât într-o pereche de jeans cât și în rochie elegantă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani va face niște alegeri sentimentale ceva mai potrivite decât la 20 ani. Bine, poate nu chiar perfecte dar măcar ceva mai potrivite. Căci în 20 ani femeia a avut vreme să își dea seama cam ce ar dori de la un bărbat și știe ce compromisuri e capabilă să facă sau nu. La această vârstă, dacă femeia arată, nu neapărat scoasă ca din cutie sau aidoma unui model, ci doar îngrijită și cochetă, femeia de 40 ani va fi dorită atât de bărbați de 30 ani cât și de cei de 50 ani. Nu mai spun că e posibil să stârnească pasiuni și unor bărbați de 25 ani și nu puține sunt situațiile de genul acesteia. Până la urmă și președintele Franței a considerat la 20 ani că femeia de 40 ani este pur și simplu irezistibilă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani va avea copiii măricei și astfel va avea vreme să se ocupe de ea însăși ori va putea crește minunat și un copil mai mititel. În ambele situații femeia de 40 ani este avantajată. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani a acumulat niște ani de muncă astfel încât se poate vorbi de ea ca despre o profesionistă, indiferent de domeniul în care ar activa. Nu mai este o novice, a dispărut timiditatea de la primul loc de muncă, are încredere în forțele sale și în ceea ce poate, ori femeia la 40 știe că poate extrem de multe. Este curajoasă, fără a-și pierde însă sensibilitatea. Este puternică, este un șef de excepție fie la locul de muncă, fie acasă, de cele mai multe ori în ambele cazuri. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Femeia la 40 ani este, cu siguranță, un omagiu adus feminității. Nu cred că există vârstă mai frumoasă și mai plină de satisfacții, e vârsta la care ai acumulat experiențe, senzații și, cu toate acestea, mai sunt o multitudine de lucruri frumoase de trăit. E posibil ca femeia la 40 ani să își întâlnească marea dragoste, să realizeze ce își dorește cu adevărat de la viață, e posibil să își reconsidere toate aspectele vieții sale. Femeii la 40 ani nu îi poți rezista, e greu să spui nu unei asemenea femei. Cu o condiție însă: femeia să își cunoască propria valoare și să știe ea însăși cât de minunată este.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Femeia la 40 ani

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 13 aprilie 2018

    Când am împlinit 30 ani aveam senzația că femeia e cu adevărat femeie la 30 ani și la acea vârstă e în deplinătatea ei, că la 30 ani nu își mai poate dori nimic, că e cu adevărat coaptă și împlinită. Iată însă că au trecut 10 ani și m

Citiți mai mult

Reguli pentru un Paște reușit

<div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3a27EudasyL7js-7fYjkX4-fQVMcrfWviaCQR1ogpSRtIakdOKgrhdQOgD8TV2n46ebU6fadcLEhsoyP6AwGx_3QDSow60o90XrFx6znopuwBamaPBC83Of2GxW8L-lpVdoDRmxwJgLQ/s1600/Reguli_pentru_un_Paste_reusit.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="365" data-original-width="460" height="253" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3a27EudasyL7js-7fYjkX4-fQVMcrfWviaCQR1ogpSRtIakdOKgrhdQOgD8TV2n46ebU6fadcLEhsoyP6AwGx_3QDSow60o90XrFx6znopuwBamaPBC83Of2GxW8L-lpVdoDRmxwJgLQ/s320/Reguli_pentru_un_Paste_reusit.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div>     Se apropie cu pași repezi Paștele și, odată cu el, inevitabila agitație. Așa că m-am gândit să alcătuiesc o listă cu pași de urmat în vederea asigurării unui Paște memorabil. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Nu faceți curățenie absolut deloc în casă începând de la Crăciun. De ce? Cum de ce? Pentru că românul s-a învățat să facă curățenie, dar curățenie, nu glumă, numai de Crăciun și de Paște. Toată România aspiră, văruiește, șterge de praf, scoate saltele, covoare și scutură orice urmă de textilă din casă. Nu, în cursul anului nu trebuie să mențineți curățenia, nu aveți de ce, dacă facem curat de Crăciun și de Paște ne putem numi niște gospodari destoinici. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Țineți tot postul, dar numai așa, de la mâncare, că e destul. În rest puteți să bârfiți, să vă înjurați aproapele, să îl înjunghiați pe la spate, metaforic vorbind. Dacă ați ținut post de la mâncare și v-ați înfruptat numai cu șnițele, pateu și conserve de soia, nemurirea sufletului vă este asigurată. Și pentru că tot ați ținut post trebuie neapărat să mergeți și la împărtășit și musai când sunt cozile mai mari, altfel Dumnezeu nu vă va privi cu ochi buni. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 3. Mergeți la magazin exact în Vinerea Mare, sub nici o formă mai devreme, ca să scutiți cozi și nervi și prețuri mult prea mari. Umpleți cărucioarele până la refuz cu mâncare, cadouri, jucării extrem de scumpe, altfel nu veți simți că se apropie sărbătorile pascale. Umblați ca bezmeticii prin magazin, nervoși că nu mai găsiți nimic cumsecade, stați în jur de 3 ore la coadă pentru a plăti produsele și ajungeți acasă extrem de nervoși, înjurând sistemul românesc. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. După ce s-a terminat postul, să fiți siguri că aveți asigurată hrana pentru următoarea jumătate de an, asta însemnând sarmale, adică vreo 100 de sarmale, 8 cozonaci, 6 bucăți de drob de miel, încă 6 de ficat de pui cu ciuperci, friptură cu cartofi prăjiți, lăsați-o încolo de salată, aia e pentru proști, parcă merge mai bine o murătură, ceva șnițele, salată de beouf, pască, ouă de ciocolată. Mâncarea asta pentru jumătate de an trebuie să vă străduiți să o mâncați în cele 3 zile libere de Paște, altfel nu se mai cheamă că sunteți români. Nu ați avut un Paște reușit dacă nu v-ați îngrășat cel puțin 4 kilograme. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Într-una din zilele libere mergeți pe Valea Prahovei și încingeți un grătar cu câteva caserole de mici, cârnați oltenești și o ceafă de porc. Sau vă puteți duce în orice loc aglomerat. Plecați de acasă în jurul orei 11, ajungeți acolo, încingeți grătarul, lăsați în urmă pet-uri de suc, bere și apă, nu le duceți la gunoi, nu aveți de ce, că doar plătiți taxe de salubrizare. După ce vă puneți burta la cale faceți cale întoarsă spre casă, într-un trafic infernal care, în condiții normale vă ia o oră, acum veți parcurge drumul în cel puțin 5 ore, bară la bară. Veți ajunge acasă extrem de bucuroși de ieșirea în aer liber de care ați avut parte. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 6. Dacă ați făcut cele de mai sus în a doua zi liberă de Paște și statul vă asigură 3 zile libere, e absolut obligatoriu ca în a treia zi să vă duceți să vă vizitați toate rudele de gradul 1 și 2. Intră la impuse să mâncați absolut tot ceea ce vi se pune în față, începând cu aperitiv, felul unu, doi, trei, desert și gustare. Cereți gazdei un Colebil, altfel veți fi obligați să chemați salvarea în miez de noapte și nu e chiar de dorit, în perioada aceasta serviciul medical de urgență e destul de solicitat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7. Nu ieșiți în aer liber decât când duceți gunoiul sau până la mașină. Nu ieșiți la plimbare, nu ieșiți cu bicicleta, e absolut necesar ca în prima zi de Paște să ieșiți la Mall imediat ce se deschide, adică în jurul orei 14. Prânziți acolo cu toată familia, evident că la un fast food, puteți merge și la un film unde mai puteți înghiți o găleată din aceea mare de floricele. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Christos a înviat!<br /> <br /></div>

link

image

Reguli pentru un Paște reușit

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 7 aprilie 2018

    Se apropie cu pași repezi Paștele și, odată cu el, inevitabila agitație. Așa că m-am gândit să alcătuiesc o listă cu pași de urmat în vederea asigurării unui Paște memorabil.  1. Nu faceți curățenie absolut deloc în casă începând d

Citiți mai mult