Otrava din farfurie

    Până acum câțiva ani nu dădeam absolut nici o importanță ingredientelor din farfurie. Bine, vorbesc acum de vârsta de 20-25 ani. Cu timpul am început să devin mult mai selectivă cu ceea ce mănânc și mai ales acum când am și copil și pe el nu pot să îl îndop cu tot felul de rahaturi doar ca să se facă mare și frumos. Numai că e treabă tare anevoioasă și nu prea îmi iese fiindcă indiferent ce aș cumpăra tot numai rahaturi sunt. Din păcate nu am o sursă de carne, ouă și legume, nu am pe nimeni care să îmi vândă toate lucrurile acestea și chiar presupunând că aș avea e extrem de costisitor, ar însemna ca tot bugetul familiei să fie îndreptat către hrană, ceea ce e practic imposibil. Așa că încerc să mă descurc cu ceea ce am și să fac o selecție destul de riguroasă în magazine. Doar că și asta e cam greu de făcut pentru că atunci când te duci în magazine și vrei să achiziționezi lucruri pe care nu le-ai mai luat înainte, îți cam ia ceva vreme să citești toate etichetele acelea. Apăruse la un moment dat un ghid cu toate substanțele din mâncare potențial dăunătoare. Treaba e că ghidul acesta avea foarte multe pagini, eu nu am fost capabilă să țin minte toate E-urile periculoase, toți agenții potențial cancerigeni, toți coloranții, conservanții și așa mai departe. Abia dacă știu vreo 4-5 substanțe din acestea și nici măcar nu toate fac rău, așa că atunci când mă duc la cumpărături și fac tot posibilul să citesc etichetele sunt într-o ceață totală.

    Ca să nu mai vorbesc că scrie și al naibii de mic așa încât e o adevărată provocare să deslușesc absolut toate acele ingrediente. Probabil producătorii fac special, tocmai ca să te plictisești și să îți pierzi răbdarea tot încercând să vezi literele acelea mici mici de tot. În ultima vreme încerc să iau produse cu etichete ce conțin cât mai puține ingrediente, ocolesc cât pot alimente cu etichete de jumătate de metru, cu cel puțin 10 E-uri trecute pe ele. Probabil nu sunt toate dăunătoare însă efectiv nu le știu compoziția și prefer să nu risc. Asta în ceea ce privește produsele etichetate, din fericire acum producătorul e obligat să specifice ceea ce conține alimentul respectiv. Treaba în schimb se complică când vine vorba de legume și fructe. Încerc cât pot să cumpăr produse autohtone dar evident că nu îmi oferă nimeni garanția că nu sunt pline și acestea de pesticide. Fac asta de fapt mai mult pentru a sprijini producătorii locali. Din păcate nu locuiesc în apropierea unei piețe și nu îmi pot face aprovizionarea după bunul plac, depind de hipermarket-ul din apropiere. Și chiar dacă aș fi avut locuința chiar în piață nici măcar asta nu îmi garanta prospețimea și autenticitatea produselor,căci se pare că și țăranul din piață vinde aceleași prostii ca și supermarket-urile.

    Așadar mă aflu în situația de a nu ști ce mănânc, ce mănâncă copilul și ce efecte va avea alimentația acesta pe termen lung. Auzisem în presă că am fi gunoiul Europei și toate gunoaiele sunt vândute la noi, în România, de parcă am fi vite de furaj. Aș vrea să cred că nu e chiar așa și că mai există totuși oameni de bun simț care nu ar permite bătaia asta de joc. Am mai auzit, de asemenea, că este pus la cale un plan diabolic, la nivel mondial, pentru a ne extermina ușor ușor și să rămână elitele. Iar nu vreau să cred nici această teorie, poate sunt eu mai idealistă. Probabil e doar un interes al producătorilor să vândă, să se vândă tot mai mult în această societete de consum. Așa că cumpărătorul nu prea are ce să facă, singurul lucru pe care ar putea să îl facă cineva pentru a trăi sănătos e să își cumpere el bucata lui de pământ și să își cultive singur hrana și să își crească animalele. Numai că asta necesită și timp și bani și ar trebui să fie singura preocupare, pe când consumatorul are serviciu, rate de plătit, școli, haine și așa mai departe. Pe termen lung nu văd decât o soluție: aceea de a aloca bani și de a sprijini cultivatorul, de a se face contracte cu marile magazine. Însă marilor corporații probabil nu le va conveni varianta aceasta așa că nu avem ce face decât a sta în magazin și a citi atent etichete, până vom orbi de tot, până vom găsi un produs doar ceva mai puțin dăunător decât altele.