Ce îmi place și ce nu îmi place la luna cadourilor - Partea II

    Într-un articol precedent spuneam ce îmi place în luna nașterii lui Iisus. Dar, căci există și un dar, ca în orice poveste, mai sunt și neajunsuri. Ce nu îmi place la luna cadourilor? Păi....

    - nu îmi place că semnificația Crăciunului cam dispare. Părinții nu prea își mai învață copiii ce înseamnă cu adevărat această sărbătoare, având tendința de a-l omagia mai mult pe Moș Crăciun decât pe fiul lui Dumnezeu. Cei mici habar nu au cine e Iisus, că de fapt de Crăciun sărbătorim nașterea Lui, ei știu doar că bătrânelul cel simpatic vine cu cadouri, le lasă sub brad și cam atât. În magazine găsești mai mulți moși Crăciun decât figurine cu fiul Domnului. 

- nu îmi place că se pune accentul, din ce în ce mai pregnant, pe latura financiară. Cadourile date de Crăciun nu mai sunt de mult simbolice, au tendința să fie pe zi ce trece mai scumpe. Cumpărăm telefoane mobile de ultimă generație, jucării, accesorii, mobilă etc de zeci de mii de lei. Deja mi se pare de-a dreptul aberant să cheltui tot bugetul familiei, că doar o dată pe an e Crăciunul. Se cumpăra cantități enorme de mâncare, de băutură, se mănâncă la fel de mult, doar nu o să aruncăm mâncarea pe care am dat bani serioși.

- lumea parcă înnebunește în această perioadă. Abia se poate circula, aglomerația este de nedescris, cozile în magazine sunt interminabile, comercianții zic merci fiindcă de Crăciun poți să vinzi și un rahat cu moț atâta timp cât e ambalat corespunzător. Am fost zilele trecute în Jumbo și, în fața mea, la casă era un cuplu care achiziționa niște perne decorative. Atât. Nu tu brad, beteală, o bucătărie de copil, o cană, nu, nici măcar bețe de urechi. Păi, să mă ierte Dumnezeu, probabil de pernele acelea depindea supraviețuirea lor ca specie, atâta timp erau dispuși să stea în balamucul acela pentru niște perne pe care le poți lua liniștit după 3 ianuarie când nu va mai fi nici dracu’ în magazin. Să faci cumpărături între Crăciun și Anul Nou a devenit deja sport extrem. Și există oameni care speculează chestia asta și au venit cu o idee de afaceri destul de simpatică, aceea de a căuta cadouri. Li se dă un buget, o descriere a ceea ce se dorește și, contra unei sume de bani, îți face altcineva cumpărăturile. 

    - nu îmi plac prețurile extrem de mari din târgurile de Crăciun. Mi se pare de-a dreptul aberant să dai între 5 și 10 RON pe o poșircă de vin fiert, numai pentru că e la târgul de Crăciun. Nu îmi plac cozile de la gheretele cu mâncare de la aceleași târguri. Te calci în picioare să îți cumperi un cârnat cu muștar, probabil că e aurit. Așa că ori vii mâncat la târg ori te resemnezi și stai la coadă. 

- Nu îmi plac kilogramele în plus. Astea nu numai că nu îmi plac, ba chiar le urăsc de-a binelea. Chestia e că, oricât te-ai strădui să mănânci numai salată, tot ai să pui 200 g pe burtă. Fiindcă sunt multe zile de stat acasă, mișcare nu prea faci, mai stai tolănit pe canapea și, în mod clar, se va depune și morcovul acela ras pe care te chinui să îl ronțăi. 

- nu îmi place gaura în buget. Luna decembrie parcă e un monstruleț îngrozitor, cu o gură mare, dinți lungi și care clănțăne amenințător spre portofelul tău, înghițindu-l cu totul la un moment dat. 

Cred că acestea sunt lucrurile care nu îmi plac. Acum însă parcă îmi place mai mult Crăciunul căci îl văd prin ochii fiului meu și îi văd bucuria din ochi când se uită la luminițele din brad, când se bucură la gândul că va fi vacanță și vom sta cu el mai mult acasă și îmi place mai mult căci am ocazia, într-o oarecare măsură, să retrăiesc Crăciunul copilăriei mele.