Bătaia ruptă din rai

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrneCISoJNXfknpPfOtgfrG6SHO1L-x3oL0RPRlq7LvL0NKVNq0rdP4quyc5q6Ots3y-c6ESi73MiN8x05NYO6bwPjpQDqonHjVBlcJyOfqrDKjAX8AyRd7vTIZulO_dIuEIIp6MwdEg4/s1600/Bataia_rupta_din_rai.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="489" data-original-width="870" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrneCISoJNXfknpPfOtgfrG6SHO1L-x3oL0RPRlq7LvL0NKVNq0rdP4quyc5q6Ots3y-c6ESi73MiN8x05NYO6bwPjpQDqonHjVBlcJyOfqrDKjAX8AyRd7vTIZulO_dIuEIIp6MwdEg4/s320/Bataia_rupta_din_rai.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Fac parte din generația celor care au încasat-o zdravăn de la părinți. Nu spun că o meritam sau nu, habar nu am, nu știu dacă îi scoteam așa de rău din fire încât să fiu bătută, nici nu mai contează după atâția ani, cert e că am fost copil bătut. Ba poate totuși contează și contează cu atât mai mult cu cât am copil acum și poate trebuie să reconsider normele astea educaționale. Nici nu știu dacă să îmi judec părinții sau nu, probabil nu ar trebui, bătaia fiind singurul sistem de parenting pe care îl moșteniseră și ei de la părinții lor. Judecata mi-ar șopti să îi condamn, inima ar spune să iert. Numai că generația asta de părinți care și-a bătut odraslele a lăsat moștenire copiilor tot acest sistem educațional. Și să vedeți ce îmi ajunge la urechi zilele trecute și asta de la o persoană cu educație, nicidecum un om crescut și lăsat în voia sorții, un om cu o carieră în spate pentru care a învățat pe brânci. Așadar îmi spune omul zilele trecute, cu o seninătate debordantă, că își bate copilul de 3 ani cu cureaua. M-am îngălbenit la propriu. Nici măcar eu, copil bătut, nu cred că la vârsta asta să fi fost agresată în felul acesta. Și omul a continuat să îmi spună, la fel de netulburat, că, în momentele în care greșește, îi dă copilului nu știu câte curele la fund. Să mă ierte Dumnezeu, cât poate greși un copil de 3 ani încât să îi aplici această pedeapsă?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Și pe mine mă enervează copilul fiindcă țipă ca din gură de șarpe, la 7 dimineața, că i s-a rupt banana. Și pe mine mă enervează pentru că urlă din toți rărunchii că nu vrea să se îmbrace decât cu pantalonii roși. Și mai țip și eu la rândul meu, că nu mai poți, deși mi-am propus ca nici să nu mai țip. În orice caz, ca mamă țipi, la un moment dat ți se obișnuiesc și urechile cu creșterea de decibeli și ajungi să țipi într-una. Încă nu am ajuns acolo, sper să nici nu o fac, tocmai citesc o carte legată de educația copiilor și legătura dintre părinte-copil și încerc să aplic cele citite. Voi reveni și cu un review asupra cărții cu pricina, este vorba de <b>Părinți liniștiți, copii fericiți</b> de Laura Markham. Așadar, recunosc cu penitență că am țipat și eu la copil și, cu și mai mare rușine, spun că i-am dat și la fund. Nu am scuză însă e posibil ca fiind copil bătut, cum am mai spus, să îmi fi rămas ceva sechele din copilăria timpurie. Fac tot ce îmi stă în puteri să nu mai repet acest gen de comportament și mi-a părut teribil de rău de palma aceea la fund, ori în momentul în care l-am auzit pe acest om educat cu câtă seninătate îmi spunea că își bate copilul cu curea, mi-a venit să vărs. Ba mai mult, omul era de-a dreptul intrigat că copilul bătea alți copii la grădiniță. Om bun, păi ce ai fi vrut să facă? Să le cânte? Tu îți altoiești copilul acasă, nu îi cânți cântecele cu broscuțe și arici. O zi întreagă am avut un sentiment de rău la gândul acelui pui. Ceea ce e foarte trist este faptul că omul nu este chiar o excepție. Sunt absolut convinsă de faptul că foarte mulți părinți își bat copiii, pretextând că o merită, că nu mai pot, că au făcut ceva inimaginabil. Ce poate face un copil de 3 ani încât să merite o asemenea corecție? Și stau și mă întreb care va fi relația dintre părinte și un copil bătut.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     E adevărat că nu trebuie nici să cazi în cealaltă extremă și să îi tolerezi absolut tot copilului, în cele din urmă ești părintele și ești responsabil de educația lui. Dar nu cred că o cafteală zdravănă va educa copilul pe termen lung. Nu va face decât să îl îndepărteze de părinte, poate să dezvolte și ceva sentimente de ură căci copilul bătut se va simți umilit. Mi se pare inadmisibil să bați un copil de 3 ani care nu are nici o formă de apărare în fața adultului, alta decât lacrimile și strigătele. Dacă tu, ca părinte, vrei să bați pe cineva, mergi și bate-te cu unul pe măsura ta, deși nici asta nu e normal dar nu îți măsura forțele cu un prichindel de 15 kilograme. Cred că o soluție ar fi aceea a începerii unei campanii la nivel național care să arate consecințele bătăii asupra unui copil, căci puțini părinți citesc volume legate de educația unui copil. Mă gândesc că e posibil să se desfășoare o campanie televizată, căci toți părinții se uită la televizor. Și din 5000 de familii poate 1000 nu își vor mai bate copiii și poate astfel se va sfârși practica asta barbară și va lua naștere un nou sistem educațional. Sper ca cineva să se sesizeze la un moment dat și să educe părinții, nu să îi pedepsească prin intermediul autorităților tutelare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Bătaia ruptă din rai

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 30 martie 2018

    Fac parte din generația celor care au încasat-o zdravăn de la părinți. Nu spun că o meritam sau nu, habar nu am, nu știu dacă îi scoteam așa de rău din fire încât să fiu bătută, nici nu mai contează după atâția ani, cert e că am fost c

Citiți mai mult

Ce o face pe femeie frumoasă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYMMq_5Uhbstl6QgGZrPTmnHtXpczluHYgrV5EksCJyY2TWKrMZLm3B1X_OYlc3KtBwCWJxLzAirVl9sQ69SLPqbb5PJnPzRq3-UVGPMtbMJhe5cCXmg2TOBEN2k5RVu_za_SS09n0fn4/s1600/Ce_o_face_pe_femeie_frumoasa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="807" data-original-width="566" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYMMq_5Uhbstl6QgGZrPTmnHtXpczluHYgrV5EksCJyY2TWKrMZLm3B1X_OYlc3KtBwCWJxLzAirVl9sQ69SLPqbb5PJnPzRq3-UVGPMtbMJhe5cCXmg2TOBEN2k5RVu_za_SS09n0fn4/s320/Ce_o_face_pe_femeie_frumoasa.jpg" width="224" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Femeia ar trebui să fie frumoasă tot timpul. Femeia ar trebui să strălucească tot timpul și să își proiecteze aura luminoasă ca un curcubeu asupra a tot ceea ce mișcă în jurul ei. Femeia ar trebui să fie frumoasă nu numai când își umple buzele cu cine știe ce substanță, femeia ar trebui să fie frumoasă nu numai când poartă cupa D la sutien, femeia e frumoasă indiferent de mărimea sutienului și a chiloților și a mărimii buzelor. Doar că femeia nu prea mai e frumoasă. Femeia a devenit cenușie și ternă și amară. De ce? Fiindcă bărbatul, oricare ar fi el, nu o mai iubește. Ba mai mult, nu numai că nu o mai iubește, bărbatul abia o mai vede pe femeie. Bărbatul se uită la telefon, la televizor, bărbatul merge la pescuit, la meci, bărbatul e ocupat cu afacerile și serviciul lui, bărbatul conduce zilnic kilometri întregi și e preocupat numai să facă bani încât nu mai vede femeia de lângă el. Și femeia face eforturi, doar doar o va vedea bărbatul și o va iubi.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Femeia își cumpără tone de haine, își laminează genele, își face părul ombre, își pune sâni și buze și fund, își arată din ce în ce mai mult din piele. Și bărbatul abia îi aruncă doar o ocheadă. Sau poate îi aruncă o ocheadă plină de pofte, pofte ce vor fi satisfăcute într-o oră petrecută pe fugă. Pe urmă bărbatul se va întoarce la treburile lui de bărbat și va uita de femeie. Astfel femeia va rămâne neiubită. Și femeia neiubită nu mai are strălucire. Căci singurul lucru care o face pe femeie să fie frumoasă este iubirea. Nu hainele de firmă și pantofii de mii de euro, nu buzele cu rujul mat, nu geanta supradimensionată, nu unghiile cu pietre și sclipici, nu toate acestea îi dau femeii strălucirea. Femeia e ca un soare numai atunci când este iubită, când este luată în brațe și sărutată prin surprindere, femeia e strălucitoare când e bolnavă în pat și cineva o mângâie tandru pe cap și îi suportă toanele. În ultimii ani parcă nici iubirea nu mai e ce era,parcă e afacere și atât. Femeia a și uitat să fie iubită, femeia doar se înghesuie în metrou la orele 8 si 19 și, din când în când, în aglomerația de pe peron mai răsare un cap luminos de femeie ce e iubită. Femeia asta are zâmbet în privire și în dinți și în păr și în obraz. Femeia asta răspândește soare și lumină, deși are și ea grija zilei de mâine și a neputinței. Femeia asta e atât de frumoasă în ciuda celor 5 kilograme pe care le are pe șolduri și în ciuda faptului că nu are fațete dentare. Ce o deosebește pe femeia asta colorată și luminoasă de restul femeilor în gri este iubirea. Ca un experiment, să vă uitați în jurul vostru, veți remarca imediat o femeie neiubită. Femeia iubită va alege culoare, fie în păr, fie vestimentar, fie cosmetic, femeia gri va alege haine negre, părul probabil tot negru.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Indiferent de problemele pe care la va întâmpina o femeie în viață, atâta timp cât i se dăruiește iubire, ea va trece peste toate și va rămâne la fel de luminoasă. Cu siguranță că bărbații își iubesc partenerele însă nu mai arată asta, ei sunt acolo, în relație și cam atât. Ori lângă femeie trebuie să fii prezent în permanență, sexului frumos trebuie să îi întreții focul aprins mereu, altminteri se va ofili, se va usca și va deveni gri. Femeii trebuie să îi spui că e frumoasă, pe femeie trebuie să o ții în brațe, pe femeie trebuie să o tolerezi și să o suporți uneori, căci odată pierdută luminozitatea din femeie, greu o mai recuperezi. Nici nu e foarte greu, femeii îi trebuie timp, nici ăla atât de mult, dar îi trebuie un timp numai al ei. Așadar, dragi bărbați, când iubiți o femeie, uitați de telefon, uitați de lume și de tot, doar iubiți-vă femeia și vă veți face viața un rai. Nu numai că veți avea cea mai frumoasă femeie dar va deveni și mult mai caldă și umană, probabil și inevitabila cicăleală va dispărea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Ce o face pe femeie frumoasă

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 28 martie 2018

    Femeia ar trebui să fie frumoasă tot timpul. Femeia ar trebui să strălucească tot timpul și să își proiecteze aura luminoasă ca un curcubeu asupra a tot ceea ce mișcă în jurul ei. Femeia ar trebui să fie frumoasă nu numai când își umpl

Citiți mai mult

Susțin cu toată tăria pensionarea la 45 ani!

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgOVBgEZQm_AZkwjYAHyegiVaXuHQBp3RdEPpdnDFXAGkRVjtF8cnA6w_fSbjoykK6zoDrY8wPlip1_UukCjpCWhzpJXd6YX48u3kAsT4LK3cw38X_wRT5D4TEa8I5T3TRFr14RDLOCJo/s1600/Sustin_cu_toata_taria_pensionarea_la_45_ani.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="500" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgOVBgEZQm_AZkwjYAHyegiVaXuHQBp3RdEPpdnDFXAGkRVjtF8cnA6w_fSbjoykK6zoDrY8wPlip1_UukCjpCWhzpJXd6YX48u3kAsT4LK3cw38X_wRT5D4TEa8I5T3TRFr14RDLOCJo/s320/Sustin_cu_toata_taria_pensionarea_la_45_ani.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mă gândeam zilele trecute că parcă m-aș pensiona. Numai că nu îmi iese treaba asta, am eu ceva ani de muncă dar nu suficienți după legislația din România. Și, nu credeam că ajung să zic treaba asta, dar să zic merci că îmi duc traiul aici și nu în Țara Soarelui Răsare, că altfel mă lua mama dracului și mă pensionam pe la 70 ani, cum vor ăi mai mari din Japonia să facă. Hai lasă, dă-i încolo, că ălora le și place. Nouă, românilor nu prea ne place munca, nouă ne plac grătarele, concertele de 1 mai, muzica și voia bună și concursurile de talente de genul IUmor. Și ca să te poți bucura de toate astea ar fi bine să schimbăm împuțita asta de legislație și să ne pensionăm în jurul vârstei de 45 ani. Ba mai mult, am și argumente și încă destul de solide: </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Anii de școală să dureze mai puțin, că și așa nu învățăm mare lucru, în loc de partea teoretică să se pună mai mult accent pe aplicabilitate, în funcție de aptitudinile fiecăruia. Astfel, dacă am începe să muncim în jurul vârstei de 15 ani, nu numai că avem mai multă putere de muncă, ba chiar performăm ceva mai bine, dată fiind curiozitatea vârstei. Astfel, până la 45 ani, când deja începi să scârțâi, ai oferit tot potențialul tău. Evident că dacă dorești să rămâi în câmpul muncii și după 45 ani nu e un dezavanj, dimpotrivă, economia va dudui și vei avea avantajul senioratului și experienței. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Taxele către stat să fie ceva mai mari, încât să acopere perioada scurtată de muncă cât și remunerațiile aferente pensiei. Adică tragi ce tragi de la 15 la 45 ani, dar când te-ai pensionat știi și tu că ai o pensie liniștită și mai apuci să te bucuri de ea. Așa, oricum muncești ca un bou și să zici merci dacă mai apuci vârsta pensionării. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Să muncești până la 65 ani este un chin atât pentru tine cât și pentru cei din jur. Ești posac, începi să ai probleme de sănătate, e posibil să începi să emiți sunete involuntare ori asta nu e tocmai plăcut. Trebuie să mergi mai des la medic, asta te scoate din producție, nu mai ai aceeași eficiență ca la 20 ani. Nici cu psihicul nu stai tocmai bine căci atâția ani de muncă își pun amprenta. Dacă muncești și cu public e de două ori mai grav, interacțiunea cu oamenii timp de 30 ani poate avea efecte devastatoare asupra sănătații mentale a angajatului. Odată cu menopauza femeile pot dezvolta un comportament nefiresc datorat schimbărilor hormonale și nimic nu e mai periculos și amenințător ca o femeie ce are bufeuri. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. La 45 ani ești în floarea vârstei, te poți plimba, poți face dragoste cu partenerul în liniștea casei cât timp copiii sunt la școală, poți citi, poți dezvolta noi pasiuni, mai ales că acum nu mai ești la vârsta la care să bâjbâi, știi exact ceea ce îți dorești. Nu mai ești obligat să te scoli cu noaptea în cap să faci toate treburile, le faci domol, în liniște, că doar acum ești tânăr pensionar. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 5. La 45 ani poti să îți îndeplinești dorințele, în așa fel încât ajuns la 60 ani să ai grijă liniștit de nepoți. Și parcă altfel te bucuri de ei când nu mai ești atât de obosit de viață și de atâta muncă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Așadar, mi se pare că a te pensiona la o vârstă atât de fragedă ar fi în beneficiul tuturor, și al statului și al angajatului și al angajatorului. Angajatorul cred că ar fi cel mai mulțumit căci ar avea mână tânără de lucru în permanență și s-ar elimina astfel discriminarea aceea stupidă legată de vârstă, când un om de 50 ani nu își mai poate găsi ca loc de muncă decât paznic. Susțin cu toată tăria pensionarea la 45 ani!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Susțin cu toată tăria pensionarea la 45 ani!

 un comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 25 martie 2018

    Mă gândeam zilele trecute că parcă m-aș pensiona. Numai că nu îmi iese treaba asta, am eu ceva ani de muncă dar nu suficienți după legislația din România. Și, nu credeam că ajung să zic treaba asta, dar să zic merci că îmi duc traiul

Citiți mai mult

Amorul și silueta

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzWHQDSgTl0h8QWdf3WbJ5hyt5N6tWD5MSyL2l5gcuMdmrKV6RZRYWSMTfJof46dlPbXq4BB_Lg3yEwqqSpRvEB_ngk5Q7bN5RkmOAchJmcVNT2_XXyW7LKOslgquBwPKsxsrp4Vd2k9c/s1600/Amorul_si_silueta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="683" data-original-width="1024" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzWHQDSgTl0h8QWdf3WbJ5hyt5N6tWD5MSyL2l5gcuMdmrKV6RZRYWSMTfJof46dlPbXq4BB_Lg3yEwqqSpRvEB_ngk5Q7bN5RkmOAchJmcVNT2_XXyW7LKOslgquBwPKsxsrp4Vd2k9c/s320/Amorul_si_silueta.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Una din marile probleme ale omenirii este aceea de a da oamenilor posibilitatea de a mânca tot ceea ce își doresc fără a pune un kilogram pe coapse, fese sau burtă. În sensul ăsta se cheltuie miliarde, oamenii sunt dispuși să aloce resurse financiare nelimitate numai pentru a găsi pastila minune ce te slăbește sau te păstrează slab. Numai că pastila asta nu există, poate va exista la un moment dat, habar nu am, dar intuiția îmi spune că nu se va inventa prea curând căci industria asta a slăbitului este una care aduce mari profituri. Până la urmă nici nu ar trebui să fie prea mare problemă, e o simplă ecuație care se reduce la raportul mâncare –consum energetic. Ai mâncat mai mult decât trebuie, ai pus kilograme, sufli greu, ești complexat. Nu ai mâncat sau mănânci în limitele decenței îți păstrezi silueta. Dar problema mea e alta căci ecuația aceea a mâncatului conform nevoilor nu am fost capabilă să o rezolv nici eu, în ciuda faptului că fac eforturi destul de serioase. Problema mea este următoarea: numai oamenii slabi sunt demni de a fi iubiți? De cele mai multe ori ne hotărâm să slăbim din două motive. Unul este medical și neslăbind am putea avea serioase probleme de sănatate, diabet, probleme ale inimii și așa mai departe.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dar chiar și așa oamenii se pun pe slăbit numai când le cam ajunge cuțitul la os. Al doilea motiv este acela de a fi pe placul sexului opus. Probabil mai sunt și alte motive și mai ne motivează și altceva însă eu aș spune că acestea două sunt principalale și aș vrea să mă axez pe cel de-al doilea, slăbitul de dragul sexului opus. Și vorbesc aici în cunoștință de cauză căci am slăbit un anumit număr de kilograme în două rânduri. Am slăbit după despărțiri care m-au afectat serios și nu pentru că suferința mi-ar fi tăiat foamea sau pofta de mâncare. Nu, am slăbit pentru a le arăta eu foștilor mei iubiți ce grozavă eram și ce au pierdut. Probabil, undeva la nivelul subconștientului meu slăbirea s-a produs ca urmare a faptului că nu mă vedeam suficient de bună și de frumoasă și despărțirea a avut loc fiindcă nu eram suficient de slabă. Cert e că am slăbit și, ca urmare a noii mele siluete, eram asaltată, pur și simplu de bărbați. Nu eram nici înainte obeză, aveam doar câteva kilograme în plus, dar impactul a fost extrem de mare în rândul populației masculine. Așadar stau acum și mă întreb? Numai ăștia slabi și tonifiați sunt demni de iubire și de serenade sub clar de lună? Pentru că, uitându-mă în jurul meu, aș spune că da. A fi slab este rețeta fericirii și a fi slab înseamnă a avea acces la partenerul mult visat? Dacă eu mă simt bine cu 5 kilograme peste cât ar trebui să am înseamnă că sunt cantitate neglijabilă și am voie a iubi numai dacă port măsura xs? Bărbații sunt interesați numai și numai de femeile piele și os iar femeile numai de cei definiți temeinic în sala de sport? Chestia e că în 2018 oamenii nu prea mai au șansa să se cunoască așa, față în față, din cauza internetului primul impact este acela vizual și oamenii tind să își aleagă viitori parteneri numai în funcție de o poză, ori dacă ești gras și zero șanse să te aleagă cineva. Ce contează că ești o persoană minunată?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dacă ești gras și ești minunat nu ai decât să te apuci să slăbești și atunci ai să îți găsești și partenerul. În lumea asta se pare că grașii nu mai au nici o șansă de a iubi decât dacă au avut norocul de a fi fost slabi la un moment dat, să se fi îngrășat pe parcurs și partenerul să fi rămas cu ei. Nu mă raportez aici la cazuri de obezitate morbidă, atunci chiar e esențial să slăbești, mă refer aici la oamenii normali, bărbați care au burtă, femei care au un colăcel sau două, tinere care au celulită. În disperarea de a găsi partenerul perfect ne supunem corpul la chinuri, negândindu-ne că aspectul fizic nu este neapărat cel care ne definește. Noi suntem mai mult de abdomenul lucrat la sală de 6 ori pe săptămână, suntem mai mult de veșnicul grătar de pui înghițit în silă. Și stau să mă întreb dacă chiar îmi doresc un partener care nu vede dincolo de pielea mea întinsă și fără celulită. Ce fac dacă peste 10 ani am să fac, inevitabil, celulită și sânii vor lua calea gravitației? Cred că e important să fim noi înșine, să nu mai plecăm în căutarea Fetei morgana, căci, în goana aceasta după o iluzie, goană pe care o sfârșim secătuiți, fără putere, căci pieptul de pui la grătar te cam lasă fără forță, lăsam la o parte lucruri mult mai importante. Cred că e mult mai important să ai 4 kilograme în plus sau chiar 10 dacă asta te face să te simți bine și să întâlnești, în cele din urmă, partenerul care se simte și el bine cu 10 kilograme în plus. Eu spun asta la 40 ani, la 20 ani eram chinuită de foame, doar pentru a arăta bine și a-l găsi pe Făt Frumos. Am fost și slabă și încă nu l-am găsit.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Amorul și silueta

 6 comentarii / Publicat de Tonique / sâmbătă, 24 martie 2018

    Una din marile probleme ale omenirii este aceea de a da oamenilor posibilitatea de a mânca tot ceea ce își doresc fără a pune un kilogram pe coapse, fese sau burtă. În sensul ăsta se cheltuie miliarde, oamenii sunt dispuși să aloce res

Citiți mai mult

Săracii și sistemul de sănătate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtg6FrkSFF-iprxVBQE08NjWAubFN9SyxwtRdWRNPCAKRuYiJsrFN7g6WwsuiSbzyvbPS4ldpLp9p_JNLUXKk0LyeIoGz74ZOQB1FpSG1S3-u4XOKzrDHDcSNUSdSO-pJpE1vgEK3C_NI/s1600/Saracii_si_sistemul_de_sanatate.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="667" data-original-width="1000" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtg6FrkSFF-iprxVBQE08NjWAubFN9SyxwtRdWRNPCAKRuYiJsrFN7g6WwsuiSbzyvbPS4ldpLp9p_JNLUXKk0LyeIoGz74ZOQB1FpSG1S3-u4XOKzrDHDcSNUSdSO-pJpE1vgEK3C_NI/s320/Saracii_si_sistemul_de_sanatate.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu e prea plăcut să fii bolnav dar dacă mai ești și sărac și bolnav ai cam băgat-o pe mânecă. În ultimii ani medicina și sistemul sanitar au devenit apanajul, nu neapărat al oamenilor cu bani, cât al celor ce au un venit pus deoparte, alocat sănătății. Nu cred că cineva ar strânge bani neapărat pentru eventualitatea în care s-ar îmbolnăvi dar, în orice caz, cel ce are o sursă de venit îndestulătoare își permite să rupă din suma lunară ce îi intră în casă, fără a fi nevoit să facă economii, fără a fi nevoit să cumpere mai puțină mâncare copilului, fără a fi nevoit să amâne cumpărarea unor pantofi, de altfel la fel de trebuincioși. Oamenii cu venituri medii, spre mici nu reușesc să economisească sub nici o formă nici un șfanț, așa că în momentul în care intervine o problemă de sănătate săracul este pur și simplu vai de mama lui. În ciuda faptului că sistemul sanitar este gratuit și pentru a rămâne gratuit plătim taxe frumușele, da, e un non-sens, realitatea este că sănătatea costă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În primul rând costă atențiile acordate medicilor, anesteziștilor, brancardierilor, asistentelor, paznicilor și așa mai departe, altminteri nu te bagă nici dracului în seamă. Știu și că salariile sunt mizerabile și fiecare ciupește de unde apucă pentru a-și rotunji veniturile numai că în România anului 2018 dacă nu ai bani e posibil sa mori. Pentru că medicul, dacă își va face treaba mulțumitor, nu va avea aceeași grijă de tine, ca pacient, dacă nu ai dat suma corespunzătoare. Și dacă nu ai dat un plic grăsuț, te va amâna, te va plimba, nu va veni la vizită după o operație sau, dacă va veni, te va controla superficial. Dacă plicul nu e măcar pe jumătate de grăsuț ca al medicului există o șansă destul de mare ca asistenta să îți scuipe în mâncare și până la urmă asta nici nu ar fi atât de grav, mai grav e să îți pună o perfuzie cine știe cum. Și exemple sunt cu nemiluita. Evident că nu toată tagma medicală intră în aceeași categorie, am avut eu însămi parte de medici minunați care nu au luat un ban și am avut parte tot de medici cărora, deși le-am oferit o atenție, s-au purtat impecabil. Dar toată treaba asta cu sistemul medical costisitor nu se oprește aici, din păcate. Înțeleg că spitalizarea costă, operațiile, îngrijirea etc. Dar mai costă și medicamentele și alea costă al dracului de tare și oameni care au muncit zeci de ani sunt nevoiți să stea la cozi la medicul de familie pentru o amărâtă de rețetă compensată. Și asta, din punctul meu de vedere, este o umilință cruntă. Oamenii ajung astfel să își rupă din puținul pe care îl au ca să își poată cumpăra o doză de sănătate. Așa că ce faci dacă ești român sărac? Pai în primul și în primul rând te rogi să nu te îmbolnăvești, altminteri ai cam dat de naiba. E destul de greu să previi, ar trebui să ai un stil de viață sănătos, ar trebui să mănânci echilibrat, să faci mișcare, să te vitaminizezi, ori toate astea costă. Așadar, dacă vrei să fii sănătos trebuie să ai buzunarul doldora. Restul muritorilor, ba pardon, restul curând muritorilor, cum am zis, nu le rămâne decât să se roage să nu fie bolnavi.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Deși șansele scad dramatic cu fiecare zi, având în vedere nivelul scăzut de trai și calitatea alimentelor procesate dătătoare de tot soiul de boli. Stomatologul costă, ăla costă cel mai mult, pediatrii costă, cardiologii costă, psihologii costă dar ăștia deja sunt trecuți la categoria moft, medicul, medicina și sănătatea costă. Ce nu costă? Speranța. Aia e pe de-a moaca și la îndemâna oricui, chiar și la îndemâna celor cu bani. Cu siguranță nu e numai România în situația asta mizerabilă, am auzit la un moment dat o teorie conform căreia chiar există un plan de exterminare, în vederea păstrării în viață a elitelor, prostimea putând să moară. Adevăr sau nu, nu e prea departe de realitate. Aș vrea totuși să nu mă gândesc la aceste scenarii sumbre și aș vrea să cred că societatea poate oferi și lucruri mai bune și poate fi și mai umană. Până atunci să ne rugăm să nu avem vreo carie, altfel vom fi nevoiți să ne micșoram rația de hrană de luna aceasta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Săracii și sistemul de sănătate

 un comentariu / Publicat de Tonique / joi, 22 martie 2018

    Nu e prea plăcut să fii bolnav dar dacă mai ești și sărac și bolnav ai cam băgat-o pe mânecă. În ultimii ani medicina și sistemul sanitar au devenit apanajul, nu neapărat al oamenilor cu bani, cât al celor ce au un venit pus deoparte,

Citiți mai mult

Oamenii toxici din viață noastră

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZZUaUVEkum2ROKIj3cK0BEheKjCTI5RIMaQwf0KCqe3HwozNMlFEIx4ljs9uGwbcy40DqPlFLVHmlYm1bRHp0GgKPRQddXncWAjsI7P29zYqCn7K1s0r7sXTRASs5bkD8zUBOgM-lJtw/s1600/Oamenii_toxici_din_viata_noastra.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="238" data-original-width="477" height="159" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZZUaUVEkum2ROKIj3cK0BEheKjCTI5RIMaQwf0KCqe3HwozNMlFEIx4ljs9uGwbcy40DqPlFLVHmlYm1bRHp0GgKPRQddXncWAjsI7P29zYqCn7K1s0r7sXTRASs5bkD8zUBOgM-lJtw/s320/Oamenii_toxici_din_viata_noastra.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Când am auzit prima oară despre vampirii energetici am râs și am crezut că este o glumă. Asta se întâmpla cu mulți ani în urmă, între timp am mai deschis ochii și, nu numai că m-am convins de veridicitatea acelui fapt, ba mai mult, m-am lovit eu însămi de existența unor asemenea oameni. Necazul cu vampirii aceștia de îți sug energia e că nu o fac la modul intenționat, ci fără a-și da seama, dintr-un singur motiv, acela fiind răutatea. Există, din păcate, indivizi care sunt răi, invidioși și meschini, pur și simplu, oameni care se hrănesc cu nefericirea altor oameni. Am avut neșansa de a cunoaște oameni care jubilau la auzirea unor vești proaste și oameni de la care nu am auzit niciodată o vorbă frumoasă. Există, tot din păcate, oameni care se duc la înmormântările altor oameni, total necunoscuți lor, doar pentru a savura momentul și de a se bucura că ei sunt în viață și nu au avut ghinionul celor ce sunt la 6 metri sub pământ. Poate părea hilar însă aceasta este realitatea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cunosc oameni care se bucură atât de tare de necazul semenului său încât îi sclipesc, la propriu, ochii de bucurie. Din punctul meu de vedere aceștia sunt adevărații acesti vampiri energetici. Acești oameni au tendința de a răci tot aerul dintr-o încăpere, prin simplul fapt că emană răutate. Pe acești oameni iubirea apropelui nu îi încălzește indiferent cât de tare ar proiecta cineva asupra lor acest sentiment. Căci acești oameni sunt găunoși și orice fărâmă de bunătate care ar fi răsfrânsă asupra lor s-ar pierde în minuntul următor prin fiecare por. Nu cred că un asemenea om poate fi salvat, genul acesta e rece, meschin și, de cele mai multe ori, prost. Fiindcă răutatea vine din prostie. Și nu mă refer aici, bineînțeles, la lipsa educației sau a culturii. Există un singur remediu împotriva acestor răpitori de bunătate și fericire și anume evitarea lor cât mai mult cu putință pentru că nu poți ține piept unor oameni care se hrănesc cu nefericirea altor oameni. Indivizii aceștia se bucură când un cunoscut are un accident, când copilul altuia e bolnav, când un amic a pierdut toți banii, când bunica altui cunoscut se îmbolnăvește, când mama altuia a decedat. De ce? Pur și simplu pentru că nu a avut el un accident și parcă e mai bine să aibă celalalt, pentru că copilul altuia e bolnav și al lui nu, pentru că el are bani și alții nu au. Acest tip de individ nu concepe că s-ar putea bucura pentru cei din jurul lui, i se pare imposibil, cred că nici nu are conceptul de fericire. Conceptul care îi guvernează viața este acela de a muri capra vecinului, nicidecum să se rănească la copită capra proprie. Este important să nu ai nici măcar contact vizual cu un asemenea om fiindcă îți va strica toată ziua. Niciodată nu va avea un cuvânt de apreciere la adresa cuiva, este întotdeauna vestitorul veștilor proaste, e primul care află tragedii, decese, demisii și nu va ezita să le împărtășescă tuturor. Zâmbește extrem de rar, râsul e mai mult cinic, spre zeflemitor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Am avut o perioadă din viață în care eram înconjurată numai de oameni de genul acesta și mă simțeam extrem de rău, la propriu, de la dureri de cap până la depresii ușoare. Mulțumesc cerului că s-au aliniat astrele și am evadat din cercul acela. Acum evit cât pot de tare să mai stau în preajma acestui tip de om, prefer să fiu considerată a fi un element antisocial, e mult mai sănătos decât să mi se impregneze în piele și în haine răutatea. Am ajuns la vârsta la care îmi permit să îmi aleg oamenii care mă înconjoară, am ajuns la vârsta la care e important să fiu lângă oameni buni și calzi care îmi fac lumea un soare. Așadar vampirii energetici există, din păcate nu sunt un basm, sunt un soi de Grinch ce fură bunătatea din oameni.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Oamenii toxici din viață noastră

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 20 martie 2018

    Când am auzit prima oară despre vampirii energetici am râs și am crezut că este o glumă. Asta se întâmpla cu mulți ani în urmă, între timp am mai deschis ochii și, nu numai că m-am convins de veridicitatea acelui fapt, ba mai mult, m-a

Citiți mai mult

O zi din viața unui posesor de smart phone - Partea întâi

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1OEc6uSeTEwHHdGIzM6kvtjQqCTlpK5XHN6h64CY9Uv2RclVAOuEjl1BaqbNKR4YtKRObzoF3MZjnUr3m3yiV3XyU4J6DmvGSKiT5yKfqAb23qLfpk9ldaeCwmTTlt_4J9TdGrPEwt_E/s1600/O_zi_din_viata_unui_posesor_de_smart_phone_1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1OEc6uSeTEwHHdGIzM6kvtjQqCTlpK5XHN6h64CY9Uv2RclVAOuEjl1BaqbNKR4YtKRObzoF3MZjnUr3m3yiV3XyU4J6DmvGSKiT5yKfqAb23qLfpk9ldaeCwmTTlt_4J9TdGrPEwt_E/s320/O_zi_din_viata_unui_posesor_de_smart_phone_1.jpg" width="213" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6.30-7.00. Alarma telefonului pus de cu seară la încărcat sună insistent. Îl oprești, o să mai pornească o dată peste 5 minute sau 10 minute sau 15 minute, depinde de setarea pe care ai făcut-o pentru a te trezi. După aproximativ 30 minute, te dai repede jos din pat, primul lucru pe care îl faci este să scoți telefonul de la încărcat și abia apoi te îndrepți năuc spre baie pentru a-ți satisface nevoile fiziologice. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7.00-7.30. Pui repede o cafea, stai la masă cu telefonul în mână și arunci un ochi peste ce s-a întâmplat în mediul virtual peste noapte. Nu s-a întâmplat mare lucru dar, oricum, ești dator să verifici dacă s-a întâmplat ceva, doar ca să nu spui că nu ești un om informat. Dai la repezeală două, trei like-uri și îți spui că te uiți mai târziu, de la locul de muncă. Cauți ceva de îmbrăcat, ieși din casă cu telefonul în mână, în lift mai arunci un ochi pe Facebook, e posibil să îți faci și un selfie în lift dacă îți place cum arăți, e lumina corespunzătoare și oglinda liftului suportă să faci o poză. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 7.30-7.40. Prima variantă e aceea de a te sui în mașină unde primul lucru pe care îl faci e să îți pui telefonul pe bord, pornești Waze să vezi cât de aglomerat e orașul pentru a găsi varianta optimă de a ajunge la serviciu. Setezi și sunetul de la Waze sau îți pui căștile, căci nu poți sta în permanență cu ochii pe telefon. A doua variantă este aceea în care nu ai mașină dar mergi cu taxi sau cu Uber. Scoți telefonul, cauți pe aplicație o mașină disponibilă, faci comanda, urmărești traseul mașinii, te sui în mașină, confirmi că te-ai suit. Odată ajuns la destinație dai un rating de pe telefon, căci așa se face. A treia variantă este aceea în care călătorești cu mijloacele de transport în comun și, dată fiind ora de vârf la care pleci, scoți telefonul mobil și consulți Google Maps pentru a vedea frecvența cu care vin autobuzele. Suit în autobuz, pui căștile în urechi și începi să verifici amănunțit ce s-a întâmplat pe Facebook. Tot nu s-a întâmplat nimic. A patra variantă e aceea în care parcurgi pe jos distanța până la locul de muncă. În cazul acesta scoți telefonul mobil, deschizi aplicația care îți numără pașii și caloriile, pui căștile în urechi, asculți muzică, ajungi la locul de muncă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 8.00-10.00 Ajungi, în sfârșit, la serviciu. Ora este variabilă, în funcție de distanța la care se află locul de muncă, traficul din oraș, durata găsirii unui loc de parcare. Deschizi computerul de birou, conectezi telefonul la whatsapp web, deschizi Facebook, mail, conturi Google și abia apoi te duci să îți pui o cafea. Nu, încă nu te apuci de muncă, mai e vreme, întâi trebuie băută o gură de cafea, eventual fumată o țigară. La cafea și la țigară mai arunci un ochi la telefon, mai schimbi o vorbă cu cineva, pe whatsapp sau pe mesageria Facebook sau dai vreun like pe Instagram. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 10.00-13.00 Cum cineva trebuie să mai și muncească, o faci tu, posesor de smart phone. Muncești ce muncești, mai arunci un ochi la telefon, mai citești un sms, în ciuda faptului că lumea nu prea mai dă sms-uri. Deși ai computerul în fața ochilor nu te poți abține să nu dai un mail și de pe telefon. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 13.00-14.00 Vine pauza de masă, te oprești din lucru, îți iei telefonul cu tine, mai dai un mesaj sau suni acasă, la un prieten, la bonă, la grădiniță, în orice caz, nu lași telefonul din mână căci ai o mulțime de lucruri de rezolvat care necesită prezența telefonului. Poți plăti o factură, poți căuta prețul unei săli de sport, poți comanda ceva de mâncare de pe aplicație, dacă ai telefon mobil poți face absolut orice: verifici bona în casă prin intermediul sistemului de monitorizare conectat la telefon, controlezi drumul soțului sau al copilului mai mare, mai arunci un ochi pe Facebook, poate s-a mai întâmplat ceva. Nu, evident că nu s-a mai întâmplat nimic dar cât mănânci poți citi la repezeală un link legat de efectele sării asupra organismului. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 14.00-17.00 Muncești iar, o perioadă ceva mai încet, fiind îngreunat de masa ce tocmai ai luat-o. Îți revii repede după încă o cafea cu lapte, îi faci o poză, o postezi în mediul virtual. Mai muncești puțin, verifici câte like-uri ai, îți bagi telefonul la încărcat. Nici un posesor adevărat de telefon inteligent nu va pleca de acasă fără încărcător, o baterie de rezervă, un power bank sau o brățară pe care o poți conecta la calculator.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Va urma.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

O zi din viața unui posesor de smart phone - Partea întâi

 un comentariu / Publicat de Tonique / luni, 19 martie 2018

6.30-7.00. Alarma telefonului pus de cu seară la încărcat sună insistent. Îl oprești, o să mai pornească o dată peste 5 minute sau 10 minute sau 15 minute, depinde de setarea pe care ai făcut-o pentru a te trezi. După aproximativ 30 minute

Citiți mai mult

Dragostea la vârsta a treia

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtZPiHJw88m2WaBfAaBmr8fyXN3l1p9jDcv_moUq5vfLTqvpgqlL8qMU6eFdBf-TLN3lGjbntRjqrwuz9Cfa7gvmAphmKKBFm48YU9MB2PaBw_kS_UsCY26rNgfVeMCo6NxMlziqwdvlc/s1600/Dragostea_la_varsta_a_treia.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtZPiHJw88m2WaBfAaBmr8fyXN3l1p9jDcv_moUq5vfLTqvpgqlL8qMU6eFdBf-TLN3lGjbntRjqrwuz9Cfa7gvmAphmKKBFm48YU9MB2PaBw_kS_UsCY26rNgfVeMCo6NxMlziqwdvlc/s320/Dragostea_la_varsta_a_treia.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Copil în vacanță, o seară relativ liniștită în care își înșirase cumințel mașinuțele prin casă, am zis că e cazul să mă bucur de o oră de binemeritată pauză în care am găsit un filmuleț francez la HBO GO. Îmi place să văd filme acolo căci nu apuc niciodată să le văd în totalitate, ori dacă le urmăresc pe HBO GO, le pot viziona oricând de unde am rămas. Filmul cu pricina l-am văzut în vreo trei seri dar, oricum, orice film văzut este o performanță, indiferent câte zile ar lua vizionarea lui. Pe scurt, o femeie în jurul vârstei de 40 ani, divorțată, cu un copil, e nevoită să se mute pentru o perioadă la mama ei, mamă rămasă văduvă de mai bine de un an. Unde vreau să ajung de fapt? Mama protagonistei are o relație cu un domn, relație care o face extrem de fericită, în care se simte împlinită și în care latura sexuală este și ea prezentă. Mama, ca orice mamă a unei fiice de 40 ani, are ceva mai mult de 60 ani, și din această cauză ea este vădit stânjenită să îi spună fiicei că are o relație cu un bărbat. Și stau acum și mă întreb. De ce este tabu o relație când ai ceva mai mult de 50-60 ani? Este firesc să ai o relație sentimentală sau chiar sexuală numai până la 45 ani?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mă uit în jurul meu și lumea are tendința de a se amuza în momentul în care aude de cupluri proaspăt căsătorite, cupluri ajunse la o vârstă venerabilă. Firesc este să iubești numai la vârsta adolescenței sau a tinereții? Mi se pare o dovadă de imaturitate să condamni un cuplu fiindcă se iubește la 70 ani. Dragii mei, dacă oasele îmbătrânesc și ajungi să suferi de osteoporoză sau de artrită asta nu însemnă că îți îmbătrânește și creierul. Asta nu înseamnă că inima nu mai are putere să iubească și să aibă sentimente. E adevărat că focul iubirii nu va mai fi același ca în tinerețe când simți că iubești nestăvilit și ai toată viața înainte. Ba chiar e posibil ca dragostea să fie ceva mai trainică la vârsta a treia căci ai parte și de înțelepciunea omului trecut prin încercări. În urmă cu aproximativ 7 ani am judecat și eu un asemenea cuplu, o fostă colegă de serviciu, ieșită la pensie, posta pe Facebook poze de la cununia civilă. Îmi pare rău să o spun însă atunci am râs și m-am gândit cu uimire la ce o fi fost în capul ei de s-a legat la cap la peste 60 ani. Însă au trecut anii și realizez că am fost o tâmpită, cu mintea plină de prejudecăți. Și am realizat că poți iubi și la 50 ani și la 60 ani și la 70 ani, cu puțin noroc poți să o faci și la 80 ani, dacă ești în deplinătatea facultăților. Și mai cred că dragostea la vârsta a treia nu te poate face decât să înflorești, nu te poate face decât să te bucuri de tine și de partener, te face să vezi viața mult mai frumoasă, știind că nu ești singur. Relația la vârsta a treia nu înseamnă neapărat că îți e frică de bătrânețe și nu vrei să mori singur, deși poate fi și asta până la urmă, relația la vârsta a treia poate fi cu mult mai trainică ca la 30 sau 40 ani când ești supus ispitelor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dragostea la vârsta a treia va fi cu atât mai puternică cu cât știi că este ultima și vrei să storci fiecare bucățică de sentiment. Mi-aș dori să am sufletul atât de cald și de luminos încât să pot iubi și la 60 ani. Mi-aș dori să fiu ținută de mână de o altă mână tremurând de artrită și la 70 ani. Nu este nimic penibil, grotesc sau de prost gust să faci o căsătorie la 60 ani, dacă aceasta îți este voia. Până la urmă fiecare este propriul său stăpân și nu trebuie să dea socoteală decât în fața lui Dumnezeu, nicidecum în fața unor profani ce nu pot înțelege decât dragostea de la 30 ani, căci, de cele mai multe ori, dragostea de la 30 ani nu e decât sexualitate și iluzie, ori, odată iluzia destrămată, s-a cam dus și dragostea. Vă doresc din toată inima să iubiți și la 70 ani, să iubiți indiferent de vârsta înscrisă în acte, e cel mai bun lucru de care poate avea parte sufletul și sănătatea dumneavoastră.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Dragostea la vârsta a treia

 257 comentarii / Publicat de Tonique / vineri, 16 martie 2018

    Copil în vacanță, o seară relativ liniștită în care își înșirase cumințel mașinuțele prin casă, am zis că e cazul să mă bucur de o oră de binemeritată pauză în care am găsit un filmuleț francez la HBO GO. Îmi place să văd filme acolo c

Citiți mai mult

Motke Hoțul la Teatrul Evreiesc de Stat

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKyt5RC72kUkzxv-ycic9BBflhtgpEvvEHUz1xNoZ45TBgERkpGLyD0sqb5wr8P7-5Pvi5Qbr13WFHbFBbJ9_uKYXZYFuvPhgvN3blw3s3u0SVVSnBHJ-I7Xs2DYk64UYTS-4hnOovu_U/s1600/Motke-Hotul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="600" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKyt5RC72kUkzxv-ycic9BBflhtgpEvvEHUz1xNoZ45TBgERkpGLyD0sqb5wr8P7-5Pvi5Qbr13WFHbFBbJ9_uKYXZYFuvPhgvN3blw3s3u0SVVSnBHJ-I7Xs2DYk64UYTS-4hnOovu_U/s320/Motke-Hotul.jpg" width="240" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu am fost niciodată la Teatrul Evreiesc de Stat. De ce? Păi, din ignoranță, în primul rând. Spun ignoranță ca să fiu ceva mai blândă cu mine însămi, căci altminteri aș fi putut spune că nu am mers din prostie. Prostia consta în faptul că cele mai multe piese nu sunt în limba română și am crezut că voi avea un disconfort, în sensul că nu voi înțelege nimic, în ciuda faptului că aflasem că există o titrare. Pe vremuri știam că traducerea era audio. Așa că, într-o duminică seara, liberă de copil pentru vreo 3 ore, mi-am luat inima în dinți, soțul de mână și am plecat spre renovatul Teatru Evreiesc. Pentru cine nu are cunoștință, teatrul se află în zona Unirii, mai exact către Udriște, așadar este o locație extrem de accesibilă. Piesa jucată: Motke Hoțul, o comedie, de altfel cam neagră, scrisă de Shalom Ash, o piesă destul de incomodă din dramaturgia evreiască, din ceea ce am citit pe pagina teatrului legat de piesă. Pe scurt, Motke e un hoț mărunt, condamnat încă de la naștere la a trăi o viață promiscuă, nedemn de a avea un trai decent și omenos, dornic să își depășească condiția și, în acest sens, se complace și se dedă la cele mai nevrednice acțiuni.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cel ce a făcut rezumatul piesei spune că Motke ar fi un personaj crud, dornic de parvenire. Eu nu am văzut cu aceeași ochi personajul. Eu l-am văzut ca pe un bărbat care are ambiția să devină mai bun, să iasă din cloaca în care trăiește, să își îmbunătățească viața, să aibă parte de o iubire curată, să arunce peste umăr tot trecutul său. Faptul că piesa a fost în idiș, un dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3.000.000 de evrei în toată lumea, nu a fost sub nici o formă un neajuns. Evident că organizatorii sunt realiști în ceea ce privește procentul de vorbitori ai acestui dialect astfel că deasupra scenei sunt amplasate două ecrane unde se poate urmări titrarea celor spuse pe scenă. Însă dacă ai ceva cunoștințe de limba germană poți urmări cu ușurință acțiunea, fără a fi nevoit să ridici privirea pentru a citi, rămânând doar să stai concentrat pe jocul actorilor. Ce mi-a plăcut foarte tare este realismul cu care se joacă, pare că oamenii, actorii, nu sunt pe scenă, ci își joacă propria poveste, întâmplător doar în fața a câtorva privitori. Ceea ce mi-a plăcut iar foarte tare a fost muzica, faptul că în piesă se cântă și faptul că totul este transparent, la vedere, orchestra fiind situată chiar în fața scenei, exact între scenă și primul rând de scaune. Piesa oferă o gamă de sentimente dintre cele mai diverse. Motke Hoțul e comedie, e dramă, e sexualitate necenzurată, apropos, nu prea e recomandată copiilor, și, surpriză, cei responsabili chiar au informat familiile cu cei doi copii din sală privitor la acest aspect, e muzicalitate, e culoare, e realism.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Da, dintre toate acestea Motke Hoțul e realism. Motke este dovada că este extrem de greu să îți depășești condiția și, chiar dacă o vei face, trecutul îți va bătea la ușă la un moment dat. Motke este dovada că viața nu e numai zâmbet și voie bună, viața mai înseamnă și promiscuitate, crimă, bătăi, violență domestică, abuz. Motke este partea nevăzută, este ceea ce nu dorim să vedem de fapt, Motke este hoțul asupra căruia nu aruncăm nici o privire, este hoțul căruia nu îi acordăm credit, neavând încredere că ar putea deveni un om mai bun. Experiența a fost una extrem de plăcută, am părăsit sala după două ore în care am fost transpusă, timpul a stat în loc și a contat doar traseul evolutiv al lui Motke. Ce mi-a mai plăcut? Faptul că oamenii aceia de pe scenă nu păreau să fi fost la serviciu, părea că le face o deosebită plăcere să se afle acolo, printre prieteni. Căci teatrul acesta pare o mare sufragerie, în care toată lumea este extrem de degajată. Am avut impresia și că lumea se cunoștea în sală, poate și datorită mărimii teatrului care face ca totul să nu pară atât de formal. Indiferent ce piesă ați alege, aș spune să faceți o vizită Teatrului Evreiesc, va fi o experiență.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Motke Hoțul la Teatrul Evreiesc de Stat

 un comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 7 martie 2018

    Nu am fost niciodată la Teatrul Evreiesc de Stat. De ce? Păi, din ignoranță, în primul rând. Spun ignoranță ca să fiu ceva mai blândă cu mine însămi, căci altminteri aș fi putut spune că nu am mers din prostie. Prostia consta în faptul

Citiți mai mult

Inventarea minciunii

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy0ujCDkNX2rt1rC-1uKF4GZ51NGBNJh25NcMkW6HM94MuWOzhDOcCSIoDLs9HlxMvwPIXVibgLdYLtwOxvtlrg6h_imGnX1qnCcGh1MTs-IZuu6N34O_3J88kGDLMDmPoO0svDvcPqQA/s1600/Inventarea_minciunii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="391" data-original-width="400" height="312" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy0ujCDkNX2rt1rC-1uKF4GZ51NGBNJh25NcMkW6HM94MuWOzhDOcCSIoDLs9HlxMvwPIXVibgLdYLtwOxvtlrg6h_imGnX1qnCcGh1MTs-IZuu6N34O_3J88kGDLMDmPoO0svDvcPqQA/s320/Inventarea_minciunii.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mă gândeam zilele trecute că lumea ar fi mult mai bună și mai frumoasă dacă am spune numai și numai adevărul și nu am mai fi atât de ipocriți, mințindu-ne într-una unii pe alții. Acum câțiva ani am văzut un film chiar cu acest titlu, Inventarea minciunii. Cam obscur, nu o capodoperă, însă extrem de amuzant, în care protagoniștii, pur și simplu, nu știau să mintă. Și lumea era mulțumită, nici prin cap nu i-ar fi trecut cuiva să se supere dacă ar fi fost numit gras, prost sau lipsit de talent. Beneficiile ar fi enorme, începând cu viața sentimentală până la cea politică. Nu ai chef să mergi azi la serviciu? Nimic mai simplu. Pui frumos mâna pe telefon, suni șeful și îi spui că azi nu ai chef să te scoli din pat pentru că ai avut o noapte cam încărcată. Șefului nu îi va conveni, cu siguranță, dar măcar ai conștiința liniștită. Ai un șef de-a dreptul idiot? În cazul acesta știe toată lumea că situațiile nu sunt nicidecum singulare.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dacă ai un șef idiot tot ce trebuie să faci este să îi comunici senin treaba asta. Nici în cazul acesta nu va fi chiar mulțumit, e posibil să se lase chiar și cu o demisie dar, la fel ca în cazul precedent, ești liniștit și mulțumit că ai spus ce aveai pe suflet. O altă situație cu care te poți întâlni e aceea în care cunoști un posibil partener. Nu ești prea încântată sau încântat de el, dar e sâmbătă seara, toți amicii tăi au treabă și nu poți plânge pe umărul lor, așa că ieși și tu cu cine s-a nimerit, că poate s-o lega totuși ceva, ceasul biologic începe să ticăie și nici nu ai altceva mai bun de făcut. Te duci chiar în scârbă la întâlnire, nici măcar nu te prefaci că ești interesat/ă de persoana din fața ta și nu faci asta special, ci pur și simplu pentru că nu cunoști arta disimulării, a minciunii. Îi comunici partenerului de cafea că abia aștepți să ajungi acasă și că ați ieșit împreună doar pentru că te plictiseai. Mi se pare un act plin de corectitudine, nici o parte implicată nu își face iluzii că relația va duce mai departe. Îți place o femeie extrem de tare dar tot ceea ce dorești de la ea e o relație sexuală? Îi spui asta și femeia poate accepta sau nu, în funcție de chimia dintre voi. Nici în cazul acesta nu ar trebui să intervină ranchiună sau resentimente. Poate și o femeie să aibă aceeași nevoie însă îi va fi rușine să comunice asta bărbatului. Presupunând că am fi în situația de a spune numai adevărul, tot ce ar avea femeia de făcut va fi să îi spună omului că și-l dorește ca amant. Sunt absolut convinsă că bărbatul va fi mai mult decât fericit. Pardon, orice bărbat va fi mai mult decât fericit. Vin alegerile, începe campania electorală. Promisiuni, minciuni, vorbe mari, nu se înfăptuiește nimic. Ar fi mai mult decât moral dacă candidații ar avea bunul simț de a nu spune nimic.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ideal ar fi să spună verde în fața că oricum nu vor face nimic, nu vor mări nici un salariu, nu vor face nici un spital, nu vor face drumuri, școli, biblioteci. Tu, ca alegător, vei vota pe cel ce crezi că va fura mai puțin sau nu va fura chiar deloc, deși situația asta e cam improbabilă în România. Nu ar fi viața mult mai simplă și mai frumoasă? Nu am mai fi împovărați de o conștiință încărcată, nu am mai cunoaște ce e aia remușcare, vinovăție. Cu o singură condiție, bineînțeles, adevărul să poată fi acceptat cu seninătate. E de preferat să îmi spună cineva că sunt prost și să iau măsuri în sensul acesta, să citesc mai mult, să mă informez mai mult, să fac vreun curs de instruire, decât să fiu mințit în față și să persist în prostia mea. Eu, din fericire, am ajuns cumva la un nivel și la o vârstă la care îmi permit, doar uneori, ce e drept, să spun adevărul gol goluț, în loc de a rosti o minciună frumos cosmetizată, căci, indiferent sub câte straturi o ascunzi, o minciuna tot o minciună va rămâne. Recomand liniștii dumneavoastră sufletești să faceți asta din când în când, e minunat cât de eliberat te poți simți.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Inventarea minciunii

 un comentariu / Publicat de Tonique / luni, 5 martie 2018

    Mă gândeam zilele trecute că lumea ar fi mult mai bună și mai frumoasă dacă am spune numai și numai adevărul și nu am mai fi atât de ipocriți, mințindu-ne într-una unii pe alții. Acum câțiva ani am văzut un film chiar cu acest titlu, I

Citiți mai mult