Obiceiuri enervante ale unor părinţi

    Știu că nu sunt nici pe departe o mamă perfectă și e posibil ca în ochii altor oameni să par și eu enervantă în ceea ce privește modul în care îmi cresc copilul. Dar există niște chestii care efectiv mă scot din minți când le văd la unii părinti. Am să încerc să enumăr cele mai enervante lucruri pe care le fac părinții, fie voit, fie din prea multă grijă faţă de copil, fie că au moștenit niște valori sau non-valori de la familiile lor. Nu există un număr unu, doi sau un clasament. Am să le spun în ordinea care îmi vin mie în minte.

1. Îmbrăcatul fetițelor în roz din cap până în picioare. S-a creeat clișeul acesta că dacă e fată trebuie îmbrăcată în roz și dacă e băiat în albastru. Mamele de băieți se pare că nu au această scrânteală, de a îmbrăca băiatul numai în albastru, îl îmbracă, ceea ce e și firesc, cu toate culorile. Eh, în schimb mamele de fete au o obsesie de a îmbrăca fetița numai în roz. Înțeleg poate când fătuca e mai mare și solicită ea însăși lucrul acesta dar când copila e până la vârsta de 4 ani și o îmbracă mă-sa în roz, începând de la chiloți, parcă e prea mult. Mi se pare un afront adus privirii să văd o fetiţă cu șosete roz neon, tricicletă roz, pantaloni roz, bluză roz, tricou roz, geacă roz și căciulă roz. E mult, mult prea mult. 

2. Pusul căciulii când afară sunt peste 25 grade, explicația fiind aceea să nu îl tragă curentul pe copil. De unde, doamne iartă-mă, să îl tragă? De urechi? De păr? Dragi părinți, vouă nu vă e cald cu căciulă când sunt peste 25 grade? De ce presupuneți că copilului dumneavoastră nu îi e la fel de cald? Doar pentru că are capul mai mic?

3. Copiii mici care merg în autobuz, pun picioarele murdare pe scaun și mă-sa îi apostrofează tare educativ, cu ochii în telefon, lipiți chiar: Ionel, nu e frumos ce faci, dă picioarele jos. Atât. Evident că pe Ionel îl doare fix în posteriorul său mic, nici gând să dea picioarele jos, mă-sa nu îi mai spune nimic, e tot cu ochii în telefon, probabil și-a îndeplinit cu succes actul educațional.

4. La primul hapciu, părinţii fug disperaţi de-a dreptul la medic. Nu spun să fie dezinteresaţi, departe de mine gândul acesta, dar o simplă răceală nu a omorât pe nimeni şi, presupunând evident, că copilul nu are nimic mai grav, doctorul îţi va prescrie acelaşi Nurofen pentru copii, combinat cu Panadol, ser fiziologic şi vitamina C.

5. Copii de peste 4 ani, perfect sănătoşi, scoşi la plimbare în cărucior. Înnebunesc de-a dreptul cand îi văd pe amărâţii ăia legaţi în cărucior. Copilul trebuie să alerge ca un ied pe câmp, să ia contact cu lucrurile, chiar dacă se va murdări. Nu e nici o panică, există şerveţele antibacteriene, săpunuri şi aşa mai departe. Nu pot să înţeleg sub nici o formă de ce ar ţine cineva un copil de vârstă atât de mare în cărucior când scoate copilul afară. Scopul nu e acela de a plimba adultul un cărucior, scopul e de a se plimba copilul însuşi. 

6. Adulţi care ies cu copiii în oraş, la masă, la restaurant şi îi pasează copilului telefonul mobil până îşi termină ei masa, vinul, cafeaua etc. Nu e vorba de 20 minute ci de ore întregi. Nici unul dintre adulţi nu încearcă măcar să interacţioneze cu copilul, pur şi simplu uită acolo de el. 

Mă gândesc că e posibil să mai fie o grămadă de alte lucuri enervante pe care le fac părinţii, bunicii, bonele. Acestea sunt pentru mine în top însă. Dacă mai aveţi lucuri care vă enervează la fel de tare ca pe mine, vă rog să mi le împărtăşiţi, sper să nu fiu eu singura mamă iritată de aceste nimicuri.