Importanța testului Papanicolau

    În urmă cu mulți ani, spre rușinea mea, nu făcusem absolut nici un Papanicolau. Şi într-o bună zi m-a lovit gândul bun şi am zis că e cazul să îmi fac un control, pur şi simplu de rutină, gândindu-mă că sunt tânără, că nu voi avea nici o problemă, de fapt habar nu aveam ce presupunea să faci un test Babeş-Papanicolau, mama mea îl făcuse, era liniștită, îi ieșiseră toate analizele bune şi frumoase. Şi în inconștiența mea am zis că dacă mama e bine, atunci şi eu sunt bine, că doar toate se cam moștenesc. Așadar m-am programat, nu mi s-a spus că e posibil să fi avut ceva. Fiind perioada vacanțelor am așteptat rezultatul cam trei săptămâni, la fel de relaxată precum stătusem atâta timp fără să fac această analiză. După trei săptămâni m-am dus să îmi iau rezultatul şi m-a pocnit realitatea, crunta realitate: HSIL. Adică mai pe scurt, pe o scară a cancerului de col de la 1 la 5 eram undeva pe la 4, 5 fiind cancer. Şi încă nu știam tot ce trebuie știut. Medicul, noroc că am dat peste un medic fantastic care a fost extrem de franc cu mine şi m-a şi tras de urechi fiindcă nu am fost în stare să îmi fac un Papanicolau până atunci, m-a programat pentru o următoare vizită, în care era necesară o colposcopie, mai exact investigația imagistică a colului uterin. Ajunsă acasă după rezultat, m-am pus pe “răsfoit” google şi efectiv m-am speriat. Vreo săptămână nu am fost capabilă de nimic, eram îngrozită de faptul că e posibil să evolueze în cancer, să mor, să fie nevoie să mi se scoată toate organele feminine. Bineînțeles că după colposcopie s-a adeverit existența rănilor pe col şi medicul de care vă spuneam că a fost minunat mi-a recomandat la fel de franc operația, operație de îndepărtare a țesutului bolnav, biopsie şi verificarea gravității. După vreo lună de zile am fost programată pentru operaţie, se efectuează în sistemul sanitar de stat, pe baza unei trimiteri. Ce m-a îngrijorat destul de tare a fost faptul că, deși este o operație destul de simplă, cu o durată de aproximativ 20 minute, era nevoie de o anestezie generală. Nu numai că nu trecusem niciodată prin aşa ceva dar mai auzisem şi niște istorii înfricoșătoare legate de anesteziile astea generale. Am trecut prin analizele premergătoare operației, am trecut şi prin anestezia aceea generală ( nu mi s-a întâmplat nimic, îți pierzi toate simțurile până numeri la 5, habar nu ai pe ce lume trăiești). Am stat spitalizată o noapte, am fost externată după controlul de a doua zi. Mi s-a îndepărtat din col o bucată cam de mărimea unei monezi de 50 bani, ceea ce mi s-a părut mult. O lună de zile am stat într-o teroare cumplită așteptând rezultatul biopsiei, rezultat ce nu mai venea. Dispăruse relaxarea din momentul în care făcusem primul Papanicolau. Cred că o dată la trei zile sunam la laborator pentru a întreba dacă este gata sau nu rezultatul. În ziua în care mi s-a comunicat că e gata, în drum spre spital cred că am spus o rugăciune de un miliard de ori. Îmi tremurau genunchii când mi-au pus rezultatul în mână. Mulțumesc lui Dumnezeu şi în ziua de azi că nu a fost cancer, a fost o displazie moderată, porțiunea afectata a fost îndepărtată la operaţie. A urmat Papanicolau la 3 luni, la 6 luni, 1 an. De atunci obligatoriu în fiecare an. Aproximativ 20 ani trebuie să urmăresc starea sănătății colului meu. După 2 ani de la operația pe col am rămas însărcinată. Dumnezeu a fost bun cu mine şi de data aceasta, am fost fericita purtătoare a unei sarcini fără probleme, în condițiile în care colul era scurtat binișor şi asta ar fi putut pune serioase probleme. Pot spune că am avut noroc, mi s-a dat o șansă să aduc pe lume un copil minunat. Însă nu toată lumea are norocul ăsta. De cancer de col se moare. Şi în România se moare destul de des din cauza asta pentru că femeile nu au această educație a controlului medical. În România ne ducem la doctor doar când ne doare ceva. Ori cancerul de col nu doare, dă anumite semnale doar în faza terminală. Monitorizarea face să putem lua totul din pripă şi să putem face ceva, să ne salvăm viața până la urmă. Sfătuiesc toate femeile să îşi facă această analiză simplă, banală, decontată de stat, nici nu trebuie plătită. Am această rugăminte în numele copiilor, familiilor dumneavoastră. Nu costă nimic, decât 10-15 minute, minute pe care le pierdem oricum făcând o groază de lucruri inutile.