Am fost acolo - Muzeul Căilor Ferate Române

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTxeN3es1opTsKFyAnjebKk31EzeSQ5YNTH-Hvvo2y3MR-w89Mz8gTIZ_ZVP4agvDkaEUQNUxIQ_9eg7oMGR7W0X2BEPPvV8Y1QKiEYr4H9jDAcMLnLrCHpAMt3y_5xuoVbwsL_5KhPu0/s1600/Am_fost_acolo_Muzeul_Cailor_Ferate_Romane.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="894" data-original-width="1600" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTxeN3es1opTsKFyAnjebKk31EzeSQ5YNTH-Hvvo2y3MR-w89Mz8gTIZ_ZVP4agvDkaEUQNUxIQ_9eg7oMGR7W0X2BEPPvV8Y1QKiEYr4H9jDAcMLnLrCHpAMt3y_5xuoVbwsL_5KhPu0/s320/Am_fost_acolo_Muzeul_Cailor_Ferate_Romane.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Când ai pui mic trebuie să găsești tot felul de activități, nu prea merge cu varianta mersului în parc zi de zi de zi. Nu numai că ajung să mă plictisesc eu dar cred că i se cam ia și lui de mers doar în parc. Și ca adult e absolut firesc să îți diversifici activitățile dar pentru un copil mic e vital să acumuleze experiențe și senzații noi. Citisem la un moment dat de Muzeul CFR dar am tot amânat, auzisem că ar fi fost un loc tocmai bun de mers cu copiii. Acum are 3 ani și cred că era momentul potrivit să îl duc. Așa că într-o bună dimineață nu l-am mai dus la grădiniță, am echipat copil, apă după noi, o gustărică și am întins-o vitejește spre muzeu. Nu e mare distanță, vreo 10 stații de autobuz de locul unde locuim dar să stea cumințel și liniștit în autobuz, asta da aventură. De menționat că muzeul de care vorbesc e în București, exact în Gara de nord. Am înțeles că ar mai fi încă unul în gara din Sinaia, la fel de drăguț ca acesta din București. Pe vremuri accesul în muzeu se făcea prin Calea Griviței, acum intrarea este blocată, se intră prin gară, undeva în dreptul ultimului peron din dreptul Căii Grivița. Programul de vizitare este de miercuri până duminică, de la ora 10 la 16, ultima intrare în muzeu făcându-se la ora 15. 30. Prețul biletului de intrare este de 4 RON pentru adulți și 2 RON pentru copii. Nu știu dacă studenții sau pensionarii au reducere, e posibil să beneficieze de înjumătățirea tarifului. Muzeul este interesant atât pentru copii cât și pentru adulți. Lăsând la o parte chestiile tehnice, modul de prindere a șinelor și traverselor care, sinceră să fiu, nu mi-au trezit nici un interes, chiar mi-a plăcut.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Juniorul meu de 3 ani susține că i-ar fi plăcut și lui. Nu știu ce să spun având în vedere că alerga prin muzeu de la un exponat la altul ca o găină fără cap. Muzeul are trei încăperi, un hol de trecere în care ai surpriza să dai peste două imitații de vagoane de tren, unul de clasa I, cu banchetele îmbrăcate în catifea, unul de clasa a II a, cu banchete de lemn și spațiul de depozitare tot de lemn, cum numai pe vremuri mai erau. Se pare că picilor le place la nebunie să poposească în vagoanele cu pricina. Am avut surpriza să dau peste un firman autentic, adică un ordin emis de sultan, cu mare plăcere m-am uitat la niște reproduceri la scară mică ale unor căruțe cu coviltir, trăsuri și diligențe. Tot la scară mică există în muzeu copii ale unor vagoane de marfă și de călători, panouri de comandă ale unui șef de tren, biroul unui șef de gară, luminat de o lampă cu petrol și în spatele căruia sunt două scaune de lemn, cu inscripția CFR. Mie mi-a plăcut, mi s-a părut o bucățică de istorie. Evident că copilul meu nu a fost impresionat de așa ceva, punctul de atracție al muzeului, cel puțin din punctul de vedere al celor mici, este o machetă, de dimensiuni liliputane, cu trenulețe de tot felul, de marfă, de călători, cisterne etc. Trenulețele acestea sunt coordonate de un angajat al muzeului, pornesc după un program bine stabilit, spre deliciul copiilor cocoțați pe niște scărițe metalice, pentru a vedea întregul spectacol al trenurilor în mișcare. Recunosc că e o adevărată încântare, m-am trezit că sunt mai fascinată decât copilul la vederea trenurilor atât de minuțios redate. Trenurile au un depou, poduri pe care trec, tuneluri prin munți, ai putea sta acolo o veșnicie să le privești.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Abia acum am înțeles pasiunea unor adulți pentru aceste machete și sumele investite pentru a-și realiza propria machetă. Și chiar aș fi stat o veșnicie dacă copilul nu ar fi considerat că e cazul să vadă mai de aproape și profitând de uluirea și plăcerea cu care priveam, nu ar fi tulit-o sub barele de protecție, cu gândul de a-și însuși un trenuleț. Nu a vrut sub nici o formă să îi iau o machetă de oriunde altundeva, nu, el voia un trenuleț din macheta cu pricina, acelea erau cele mai frumoase. În cele din urmă a fost convins să renunțe la trenulețele acelea, păcălit cu promisiunea că îi voi arăta o locomotivă mare mare de tot. Și chiar i-am arătat, în curtea interioară există o asemenea locomotivă, a stat chiar și la pozat. Cred că am petrecut peste o oră aici, mi-a plăcut, m-am bucurat că am ajuns în cele din urmă, intenționez acum să merg și la cel din Sinaia. Pentru un copil, chiar și mai mare, este un mod de a petrece timpul extrem de agreabil, ca dovada și mulțimea de familii care venise la acest muzeu.Așadar, într-o zi ploioasă sau când aveți chef să faceți altceva, luați-vă copilul de mână și mergeți cu încredere la muzeul CFR.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

calaatori, depou, junior, machete, muzeu, muzeul cfr, panouri de comanda, pret bilet, pui, utile, vagoane de marfa

Am fost acolo - Muzeul Căilor Ferate Române

    Când ai pui mic trebuie să găsești tot felul de activități, nu prea merge cu varianta mersului în parc zi de zi de zi. Nu numai că ...

Ce mai citim: Noi - David Nicholls

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj80zXogozp7SKzlq_fqLTVKA1I1-aB-kTfQEmzSDDtA9Tix0TVQllo5D3_x01O95jTnDzerVwjx2dJ1taRl4WH1cBpvDMJo2OMVOQ3ApUS1tqeM3nAjjGw1y7r6UOem-17yUWa2SxTPgw/s1600/david_nicholls-noi-coperta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="967" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj80zXogozp7SKzlq_fqLTVKA1I1-aB-kTfQEmzSDDtA9Tix0TVQllo5D3_x01O95jTnDzerVwjx2dJ1taRl4WH1cBpvDMJo2OMVOQ3ApUS1tqeM3nAjjGw1y7r6UOem-17yUWa2SxTPgw/s320/david_nicholls-noi-coperta.jpg" width="193" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <b>    ,,Dar poate că fiecare generație se înșală când crede că știe mai bine decât părinții. Dacă ar fi așa, atunci înțelepciunea parentală ar crește în timp la fel ca puterea de procesare a cipurilor de computer, rafinându-se de-a lungul generațiilor, și acum am trăi într-o utopie de deschidere și înțelegere.”</b></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De când mă știu sunt într-un conflict cu partea feminină a familiei mele, mai exact cu mama. Nu suntem nici cele mai bune prietene dar nici nu pot fi genul de fiică care odată plecată de acasă la noua familie consideră că nu mai are nimic de a face cu familia ce i-a dat naștere. Am tot soiul de conflicte cu mama, ceva mai pronunțate de când am propria mea odraslă fiindcă, evident, nu putem cădea de acord în ceea ce privește creșterea și educația tinerei generații. Așa că abia a așteptat să îmi dea cartea de mai sus, Noi de David Nicholls, carte pentru care autorul a primit titlul de autorul anului la National Book Awards și nominalizarea la premiul Man Booker. Douglas Petersen se trezește într-o bună dimineață, după cel mai liniștit și senin somn, că este anunțat de către soția sa, după o căsnicie de 25 ani, că aceasta și-ar dori să se despartă. Connie, soția lui Douglas, consideră că mariajul lor a ajuns la final și nu mai are rost să continue o căsnicie care nu mai duce nicăieri. Evident că Douglas e de-a dreptul debusolat, în mintea sa căsnicia lor nu avea nimic de reproșat, aveau un băiat reușit, Albie, o casă, o carieră, teoretic tot ce și-ar fi putut dori cineva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că, deodată, Connie ar vrea să divorțeze. Amână totuși decizia până după momentul întoarcerii din excursia planificată atât de minuțios de către Douglas, excursie menită să fie un soi de rămas bun al fiului lor care urma să plece la facultate și o încurajare a înclinațiilor artistice ale lui Albie. Romanul este o excursie extrem de interesantă prin multe orașe europene, prin muzee, gări și plaje. În încercările lui de a-și salva căsnicia și de a-și apropia fiul, Douglas, aflat în criza vârstei a doua, face niște ,,greșeli” cum numai un părinte care iubește ar putea să le facă. Cartea este văzută prin ochii lui Douglas Petersen și e văzută într-un mod plăcut, amuzant, cu autoironie și trece prin toate aspectele de care se poate lovi o familie: infidelitate, criza adolescenței, neînțelegerile de zi cu zi cu zi ce apar într-un cuplu, latura financiară etc. E o carte plăcută, de citit în tren sau în avion, e o carte ce pune anumite probleme și oferă confirmarea că fiecare familie are parte de frecușurile sale și că orice ai face ca părinte e posibil să nu fie chiar perfect și copilul va avea întotdeauna ceva de spus și va avea felul său de a privi lucrurile, punct de vedere total diferit de acela al părinților. Printre toate aceste adevăruri universal valabile și totodată extrem de actuale, ești plimbat prin mari muzee europene, Louvre, Prado, Rijksmuseum, ai șansa de a asita la o scurtă istorie a artei, ai șansa, dacă nu ai putut să călătorești până în acele locuri, să arunci o ocheadă la cele mai importante aspecte ale acestor mari orașe europene, scurte descrieri, extrem de pitorești și interesante.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     NOI este o descriere a timpurilor moderne în care adultul muncește de dimineața până seara, pierzând multe ore în trafic și odată ajuns acasă e iritat când îți găsește copilul făcând niște felicitări ce implică mult sclipici, sclipici ce intră în haine, în păr și în mobilă. NOI e o carte despre generația tânără, despre telefoane mobile și rețele de socializare, despre faptul că tânărului îi vine destul de greu să se supună autorității părintești. NOI este o carte despre problemele vârstei a doua, despre faptul că pot interveni neajunsuri legate de sănătate, despre iubire, frică, relații. Pe scurt este o carte reală cu situații în care se poate regăsi fiecare, fie că e părinte sau copil, e o carte cu aspecte fericite și mai puțin fericite, unele chiar tragice. De citit pentru a vedea că nu suntem singuri, că toate familiile se confruntă cu fel de fel de probleme, în ciuda aparenței de fericire pe care o arată lumii exterioare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, casnicie, copil, divort, familie, generatie, istoria artei, man booker, parinte, puterea de procesare, sanatate, timpuri moderne, utile

Ce mai citim: Noi - David Nicholls

    ,,Dar poate că fiecare generație se înșală când crede că știe mai bine decât părinții. Dacă ar fi așa, atunci înțelepciunea parenta...

Ce gândesc femeile vs. ce gândesc bărbații

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf_nwahgtgCB8qahHWetrvH8PP3kyoSKQZ7l2fb7cfWjAV9f9Ur8FIxfJZvdbjWHLSULc5-vsZJlM0D5wZdFpJkQ7xycbtTeiofNoM5NK7uLVSBYQC4Qv2ff5txpwQmi8qvkEYqybBMyQ/s1600/Ce_gandesc_femeile_vs_ce_gandesc_barbatii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="386" data-original-width="550" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf_nwahgtgCB8qahHWetrvH8PP3kyoSKQZ7l2fb7cfWjAV9f9Ur8FIxfJZvdbjWHLSULc5-vsZJlM0D5wZdFpJkQ7xycbtTeiofNoM5NK7uLVSBYQC4Qv2ff5txpwQmi8qvkEYqybBMyQ/s320/Ce_gandesc_femeile_vs_ce_gandesc_barbatii.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div>     <b>Gânduri femeiești într-un interval de 24 ore (sau chiar mai puțin)</b></div> <br /> <div style="text-align: justify;">     Aha, ia să vedem ce am de făcut azi. Să beau repede o cafea, să îmi smulg firele acestea de păr rebele care au crescut la sprâncene, să văd cum reușesc să scol copilul, trebuie să îl pregătesc de grădiniță. Oare o vrea să se spele pe dinți sau nu? Să îi pun ciorapi lungi sau șosete? Oare ce mă fac dacă o trage la grădiniță pe Bianca de coadă? Are limba engleză azi? O fi învățat ceva? Că nu vrea să spună nimic nimic. Hai, e timpul să îl scol. Doamneeeee, cât durează să se încalțe și să își pună hanoracul. Jur că nu mai pot și într-o bună zi am să fug în lume. Nu mai pot, efectiv nu mai pot. Hmmmm, mi-a sărit oja de la o unghie, să văd când naibii reușesc să mă programez la o manichiură. Părul ăsta stă ca naiba, ar cam avea nevoie de o tunsoare. Oare cu ce să mă îmbrac? Să îmi iau rochia aceea neagră sau m-am tot îmbrăcat în negru? Eh, rochie, de parcă am eu timp acum să caut ciorapi, pantofi. Hai că trag o pereche de jeans pe mine. M-aș farda. N-am timp, dau repede un bb cream. Trebuie să cumpăr și din ăsta. Haiii pui, hai odată, te rog frumos, o să întârziem și nu vreau să se supere doamna. Așa. Să vedem când naiba apuc azi să mă duc la cumpărături.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nici nu știu ce să fac de mâncare. Poate o supă cremă. Sau niște pulpe la cuptor. Cine știe ce bagă în puii ăștia de sunt așa grași. Numai chimicale. Că nici nu știu ce să le mai dau de mâncare. Oare mâine o ploua? Să îi scot ăstuia mic cizmele de cauciuc? Lasă, văd eu mâine dimineață. Ce o face Laura? Ia să o sun eu mai târziu, după ce las copilul la grădiniță. De fapt o sun când îmi iau pauza de masă, probabil atunci va avea și ea timp. Aș avea nevoie și de o geantă. Vaiii, am uitat, trebuie să mă duc să plătesc asigurarea obligatorie la locuință, factura la apă și gaz. De fapt de ce să mă mai complic?! Lasă că plătesc de pe telefon, că și așa am aplicație. Noroc cu tehnologia asta că nu mai trebuie să stai pe la coadă la fiecare furnizor de servicii. Cum le-o fi făcut mama pe toate? Eu, fără Pampers, cred că aș fi înnebunit, să tot stau să spăl, să usuc, să fierb și să calc scutece. Îți dai seama câtă muncă?! În fine, acum e mai bine. E mai bine pe naiba. Ce o fi făcut Dan ( soțul ) cu mașina? Să mă c...c și în ea de mașină că așa m-am săturat.....ba are nevoie de una, ba de alta. Dar e bună, e adevărat, te mai duci încolo, încoace. Ete fâs, de parcă ăia care nu au mașină nu se duc nicăieri? Ba se duc și ăia, iau trenul și se duc, că nu s-a născut nimeni în mașină. O să îl sun imediat și pe Dan, mă scoate din sărite și el. Mâine, când mă întorc de la serviciu trebuie să calc neapărat, am un morman, cred că nu le termin niciodată. Cică să nu țipi la copil. Cum să nu țipi, că simți la un moment dat că nu mai poți după ce îi spui de un miliard de ori, cu zâmbetul pe buze, să își strângă jucăriile.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Zâmbetul ăla înțepenește în rictus și mai țipi, n-ai ce să faci. În seara asta să îl culc mai devreme, altfel o să fie obosit. Sau să fac o mazăre cu un piept de pui. Mda, cred că asta fac. Și seara poate o omletă cu brânză și ceva salată. M-am îngrășat. Ar trebui să fac mai multă mișcare sau măcar să mănânc mai puțin seara. Hai odată, autobuzul naibii, nu mai vine, am obosit și mă dor și picioarele. Să mă văd acasă, sunt așa obosită. Poate apuc să citesc și eu măcar vreo trei pagini azi. Sau poate am vreme să mă mai uit la hainele alea de iarnă. Că nu am avut timp să fac nimic nimic etc.</div> <br />     <b>Gânduri bărbătești într-un interval de 24 ore (sau chiar mai mult)</b><br /> <br /> <div style="text-align: justify;">     Să vedem ce o avea mașina aia, că așa mă scoate din sărite. (Acest text e o glumă, cu siguranță și bărbații se gândesc la o multitudine de lucruri de-a lungul unei zile)</div>

autobuz, barbati, chimicale, copilul la gradinita, factura, femei, ganduri, geanta, ingrasat, locuinta, pereche, supa crema, telefin, utile

Ce gândesc femeile vs. ce gândesc bărbații

     Gânduri femeiești într-un interval de 24 ore (sau chiar mai puțin)     Aha, ia să vedem ce am de făcut azi. Să beau repede o ca...

Cum mă iubește copilul meu

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjS0g_9hG9-GNahKw5h_ujUi9-nfK4qeDBVAxkfmNIhyrr9o4WGod4U9uEDS9LWRX8O2wJXqiNO5HAf1lAIeYeGCFJpyEC-PsONV6DmFja61bCbAM-Cmgj3VdQQJHmClLlP_ahSztY0Rtc/s1600/Cum_ma_iubeste_copilul_meu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="791" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjS0g_9hG9-GNahKw5h_ujUi9-nfK4qeDBVAxkfmNIhyrr9o4WGod4U9uEDS9LWRX8O2wJXqiNO5HAf1lAIeYeGCFJpyEC-PsONV6DmFja61bCbAM-Cmgj3VdQQJHmClLlP_ahSztY0Rtc/s320/Cum_ma_iubeste_copilul_meu.jpg" width="281" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Infinit. Până la cer și înapoi. Sau cum îmi spune chiar el, mă iubește până la tavan. Probabil i se pare mult mai mult decât te iubesc-ul meu până la cer. Probabil până la tavan i se pare infinitul din moment ce o spune cu atâta foc și seriozitate. Ce mi-a venit? E simplu. Eram într-o după-amiază cu copilul în pat, cu puiul de arici fără țepi cum îmi place să îi spun. Da, are 3 ani și încă dorm cu el. Nu știu dacă e sănătos sau nu, probabil ar trebui să stea în patul lui, habar nu am. Treaba e că nu are încă patul lui, o să aibă o viață timp să doarmă fără mă-sa, acum încă vrea cu mine și nu pot încă să renunț la sentimentul pe care mi-l dă atunci când în momentul în care se pregătește să adoarmă suspină adânc, își lipește obrazul de al meu și își pune mânuțele de jur împrejurul gâtului meu. Eh, asta e dragoste. Asta e cea mai pură formă de dragoste din toată lumea. Cel puțin până la o anumită vârstă felul în care iubește un copil nu se poate descrie, e ceva absolut indescriptibil. Evident că și mamele își iubesc pruncii. Dar treaba stă cam așa. Ca mamă poți să ai unul, doi, cinci, opt copii și e posibil să nu poți dărui dragoste în aceeași măsură tuturor. Dar puiului de îi ești mamă te are doar pe tine.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     El are numai o mamă și nimic pe lumea asta nu poate înlocui mama. Ca mamă poți să ai momente în viață în care ai suferit o traumă sau ești depresivă și poate exista riscul să îți respingi copilul sau să fii rea cu el. Însă boțul ăla de om nu știe nimic altceva decât mirosul mă-sii. Am văzut acum ceva vreme un filmuleț dintr-o sală de nașteri în care medicii se chinuiau să ia un nou-născut de lângă mama lui. Mi-au dat lacrimile efectiv când am văzut jalea ce l-a cuprins pe cel mic în momentul desprinderii de pe pielea maică-sii. Cum îl puneau înapoi în brațele ei puiul se liniștea brusc, nu era chip să îl iei de acolo. Nu cred că am mai văzut ceva așa emoționant. Eh, și revenind la ceea ce ziceam. Eram într-o zi în pat cu el și s-a lipit de mine atât de tare încât mi s-a taiat răsuflarea. Atunci am avut senzația, prin lipitul acela de mine și stat în brațele mele că mi-a intrat nu numai în suflet, ci și în piele, în țesuturi, în vene. Copilul se contopise atât de tare cu mine încât am avut impresia că suntem unul și același. De cele mai multe ori când mi se pune în brațe am această senzație de contopire și realizez că nu există nimic, dar nimic pe lumea asta mai frumos ca modul în care iubește un copil mic. Pe măsură ce crește se estompează aceste sentimente, însă focul cu care iubește când e mic nu se poate măsura cu nimic. Mă iubește când mă ia de mana și nu vrea să îi dau decât eu să mănânce, mă iubește când țipă că nu vrea să se joace cu taică-su, ci doar cu mine, mă iubește când îmi spune din două în două minute că mă iubește atunci când știe că sunt supărată pe el. Mă iubește când îmi ia fața în mânuțele sale moi și mă mângâie și vrea să îi se mai dea un pupic.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mă iubește când mă întreabă când vin să îl iau de la grădiniță și mă iubește la fel de tare când vrea să își împartă mâncarea cu mine. Mă iubește încă și mai mult atunci când își bagă adânc capul la pieptul meu, cu amintiri probabil de pe vremea în care era alăptat și nu putea adormi decât dacă era ,,mufat” la sân. Mă iubește de când era nenăscut, în burtică la mine și îmi simțea toate emoțiile. Mă iubește atât de tare încât și acum este sensibil la toate sentimentele mele și îmi imită fiecare trăire. Dacă eu sunt supărată și tristă și am momente în care aș vrea să fiu puțin lăsată în pace e mârâit și ciufut și certăreț. Dacă sunt senină, caldă și binedispusă e zâmbitor ca soarele de vară. Nu pot decât să mă bucur de iubirea aceasta fiindcă va veni o vreme când va pleca de lângă mine și își va lua și iubirea aceasta pură cu el. Până atunci am să dorm în continuare lângă sufletul lui, minunându-mă cât de tare poate să iubească puiul ăsta de om.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cer, copil, dragoste, dragoste pura, emotiile, iubeste, ma nou-nascut, mirosul, patul lui, puiul de om, realitatea, sala de nasteri, sentimente, soarele de vara, trauma

Cum mă iubește copilul meu

    Infinit. Până la cer și înapoi. Sau cum îmi spune chiar el, mă iubește până la tavan. Probabil i se pare mult mai mult decât te iu...

Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih0blaWrjvIq6FoH8RBGCjqJDHnFI1vk1pplzYfhR91P-vY4aB8SGqhnCUfiMlE91SSvVLUnupPuNDzYNq7SyfKLrw9Juc_jDJpIaBalTNo2t848eSE6iZe3NkBsSnn-dTjDYuRfSBYWw/s1600/Traiesc_in_Bucuresti_si_asta_imi_ocupa_tot_timpul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="535" data-original-width="938" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih0blaWrjvIq6FoH8RBGCjqJDHnFI1vk1pplzYfhR91P-vY4aB8SGqhnCUfiMlE91SSvVLUnupPuNDzYNq7SyfKLrw9Juc_jDJpIaBalTNo2t848eSE6iZe3NkBsSnn-dTjDYuRfSBYWw/s320/Traiesc_in_Bucuresti_si_asta_imi_ocupa_tot_timpul.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul. Și nu pentru că aș avea o viață socială atât de bogată care să mă fac să fiu în oraș la vreun eveniment în fiecare zi e existenței mele. Nu sunt un soi de Carrie Bradshaw, alergând încoace și încolo, îmbrăcată cu rochia potrivită și pantofii perfecți. Ceea ce mă omoară pe mine și îmi mănâncă zilele, la propriu, este traficul din București. Cred că circulația din București îți mănâncă o pătrime din viață. Acum ceva vreme orașul ăsta avea și el o noimă a aglomerației: era plin ochi de dimineață, parcă între orele 7.00-8.00 și în jurul orei 16.00-17.00. În restul zilei se putea circula normal, lejer chiar. Eh, acum se pare că nu mai e chiar așa. Acum e aglomerat în permanență, nu mai știi pe unde să o apuci, ce rute ocolitoare să mai găsești, noroc că te mai salvează Waze-ul sau mai lași mașina acasă și mai iei un metrou. Dar și acolo te cam calci în picioare, așa că nici asta nu e mare variantă. Mă gândesc eu că ar fi două cauze ale acestei supraaglomerări: o migrație masivă din zonele rurale către București și faptul că oamenii își achiziționează din ce în ce mai multe mașini.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cred că mai circulă cu mijloacele de transport în comun numai clasele cele mai defavorizate, elevii, studenții și pensionarii fiindcă altfel nu îmi pot explica abundența asta de mașini. Și din ăștia de merg acum cu transportul în comun 60% se gândesc să își achiziționeze o mașină în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, mă rog, au în plan să își ia mașină. Nu se mai gândește nici dracu să își ia o bicicletă dacă muncește ceva mai aproape de casă sau să meargă chiar pe jos. Să îți începi dimineața petrecând în trafic mai bine de o oră sau chiar două mi se pare incredibil. În timpul acesta ajungi în centrul Istanbul-ului, cu avion luat și transfer de la aeroport. Bine, hai, poate exagerez dar realitatea asta este: se circulă extrem, dar extrem de greu în București. Acum câțiva ani mi s-a schimbat programul la serviciu, urmând să încep ziua de muncă la ora 6. Inițial mi s-a părut jalnic, mă lamentam într-una, cum mă scol eu la ora aceea, ce fac eu când e iarnă etc. Acum le mulțumesc șefilor mei pentru decizia luată, cel puțin în unele dimineți fentez traficul din capitală. Prefer să mă scol puțin mai devreme decât să stau cu orele în trafic căci muncesc la o distanță apreciabilă față de casă. Acum duc copilul la grădiniță și procedez la fel: scol copilul puțin mai devreme și plecăm când încă nu e omorul naibii. Căci după 7.15 s-a dus dracului toată liniștea. Claxoane, înjurături, intersecții blocate, polițiști de la circulație depășiți de situație, degete mijlocii scoase și arătate pe geam, șoferii înjură, pietonii la fel, că nu au pe unde trece fiindcă trecerile de pietoni sunt blocate de alte mașini. Din ce în ce mai multe mașini. Și mă mai nedumerește ceva. Cum am zis, înainte erau niște curbe ale traficului, acum e aglomerat tot timpul. Mă întreb cine naiba mai muncește în țara asta atâta timp cât toată lumea e pe stradă cu mașina.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Unde, doamne iartă-mă, se vântură toată lumea asta de dimineața până seara??? Nu are nici o relevanță că prețul benzinei mai are puțin și sare în aer, că asigurările și taxele și consumabilele pentru mașină sunt scumpe ca dracu, nu contează, efectiv nu contează, lumea circulă numai și numai cu mașina. Eu nu am mașină, am mai spus la un moment dat că avem o singură mașină în familie,mașină cu care merge soțul, eu neavând mari veleități de șoferiță. Și colegii mei de serviciu se uită la mine de parcă aș fi scăpată de la ospiciu că nu am nici o intenție de a-mi lua mașină. Da, nu vreau, pur și simplu mi se pare o cheltuială în plus să ai două mașini în casă, două rânduri de cauciucuri, asigurări și câte și mai câte. Altora nu li se pare nimic nelalocul lui, sunt familii în care fiecare membru are mașina personală și care ocupă nu știu câte locuri de parcare, în condițiile în care locuiesc la bloc. Asta cu parcarea e altă problemă, sunt străzi pe care probabil s-ar putea circula decent pe trei benzi dacă două dintre ele nu ar fi ocupate în permanență de mașinile parcate. Chestia e că am obosit să stau în trafic și să îmi mănânc atâtea ore din viață, ore cu care aș putea să fac altceva.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bucuresti, circulatia din bucuresti, claxoane, intersectii blocate, masina, ospiciu, pretul benzinei, programul de serviciu, timp, transport in comun

Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul

    Trăiesc în București și asta îmi ocupă tot timpul. Și nu pentru că aș avea o viață socială atât de bogată care să mă fac să fiu în ...

Cele cinci limbaje ale iubirii

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> </div> <div style="text-align: justify;"> <span style="text-align: start;">Gary Chapman </span></div> <span style="text-align: start;"></span><br /> <div style="text-align: justify;"> <span style="text-align: start;">Cum să îi arăți partenerului că ești implicat trup și suflet în relație</span></div> <span style="text-align: start;"> </span> <br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitf3XWkOh0CxPjnnWb5Y33MRle5JBmxiCUEbFJC_WdySPlGFSDCQEWw409u6Bsq-cbkrpg59o0fgYoULgvlEwsvsjSOObFYv3mWFDaaqsTy3ScQZeAp_mbcicbSjoYWHwyAgMo8r1QNiQ/s1600/Cele_cinci_limbaje_ale_iubirii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitf3XWkOh0CxPjnnWb5Y33MRle5JBmxiCUEbFJC_WdySPlGFSDCQEWw409u6Bsq-cbkrpg59o0fgYoULgvlEwsvsjSOObFYv3mWFDaaqsTy3ScQZeAp_mbcicbSjoYWHwyAgMo8r1QNiQ/s320/Cele_cinci_limbaje_ale_iubirii.jpg" width="208" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">     Merită sau nu să îți salvezi căsnicia? Gary Chapman zice că da, că orice relație care nu funcționează în parametri normali poate fi salvată. Nu știu ce să spun în privința asta, sunt cam sceptică și mai ales nu știu de ce și-ar dori cineva să salveze o căsnicie în care se simte abuzat sau amenințat sau în care pur și simplu nu își mai dorește să fie. Dar Gary Chapman afirmă că, indiferent cât de prost ar fi mariajul sau relația, atâta timp cât respecți niște pași și ții cont de limbajul de iubire al celuilalt, orice relație poate redeveni ca la început, ba poate chiar mai împlinită, cu singura condiție ca ambii parteneri să își dorească să mai repare ceva. Autorul a identificat cinci limbaje de iubire: cuvintele de încurajare, timpul petrecut împreună cu cel drag, cadourile, serviciile și contactul fizic. Atâta timp cât partenerului i se oferă ce are nevoie, respectiv unul din limbajele de iubire de mai sus, rezervorul de iubire al acestuia va fi mereu plin și va fi tolerant și plin de iubire față de celălalt, cu condiția, evident, să răspundă și el în funcție de limbajul de iubire al soțului/soției, partenerului/partenerei.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     <br /> 1. Primul limbaj de iubire este cel al declarațiilor. Aici m-am regăsit perfect, eu funcționez dacă mi se aduc laude, dacă sunt încurajată și lăudată în permanență. Acest limbaj de iubire presupune încurajări, vorbe rostite pe un ton frumos sau cu politețe, complimente, nevoia de a fi apreciat. Așa, ca un exemplu, sunt femei pentru care contează extrem de tare dacă i se spune că a făcut cea mai bună ciorbă din lume. Pentru altele nu e un capăt de țară dar pentru cele care au ca limbaj de iubire declarațiile, faptul ca a fost lăudată pentru o ciorbă de perișoare poate fi calea către inima sa. </div> <br /> <div style="text-align: justify;"> 2. Al doilea limbaj de iubire este timpul petrecut în doi. Asta nu înseamnă că ajungeți acasă după o zi de muncă și tot ceea ce faceți este să va uitați împreună la televizor. Asta presupune să vă acordați măcar 20 de minute pe zi, minute în care puteți ieși la o plimbare sau chiar să stați acasă, bucurându-vă unul de altul și discutând fel de fel de lucruri. Din când în când e nevoie și de o ieșire în doi și de mers la un restaurant, fie că e McDonald’s sau pizzeria din colț. </div> <br /> <div style="text-align: justify;"> 3. Al treilea limbaj de iubire e reprezentat de daruri. Nu e necesar să fie lucruri scumpe, de mare valoare, e suficientă o floare lăsată dimineața pe masă, o felicitare, o pizza cumpărată în drum spre casă. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     4. Al patrulea limbaj de iubire: serviciile. Pentru unii oameni contează extrem de tare că li se spală lucrurile, li se calcă, li se gătește. În felul acesta ei se simt iubiți. Dacă o femeie are ca limbaj de iubire a i se face un serviciu, faptul că bărbatul pune aspiratorul când ea este obosită, este o dovadă de mare dragoste și apreciere. Tot soiul de activități cotidiene, de la simpla așezare a mesei până la șters praful pot constitui acte de iubire. De cele mai multe ori bărbatul are ca limbaj de iubire primirea de servicii, ei se simt iubiți când partenera are grijă de ei, când li se aranjează masa, când sunt puse hainele cu grijă. </div> <br /> <div style="text-align: justify;"> 5. Al cincilea limbaj de iubire: contactul fizic. Aici intră atât legătură sexuală dintre parteneri cât și nevoia de a fi luat în brațe, consolat, strâns la piept. Contactul fizic este un mijloc extrem de eficient de exprimare a iubirii. </div> <br /> <div style="text-align: justify;">     Atâta timp cât este identificat corect limbajul de iubire se poate repara orice relație. La sfârșitul cărții autorul propune un set de întrebări și chestionare menite să ajute cuplurile să își identifice limbajul de iubire. Așa în teorie aș spune că sună bine și încurajator, probabil Gary Chapman e mult mai în măsură decât mine să spună dacă funcționează sau nu, autorul fiind un renumit consilier matrimonial, cu o experiența de peste 35 ani în domeniu. Mi-am propus să încerc și eu să aduc o îmbunătățire a vieții de cuplu, aplicând metodele propuse în carte. Revin cu rezultatele.</div> <div> <br /></div>

activitati cotidiene, casnicia, complimente, daruri, declaratii, Gary chapman, limbajul de iubire, serviciile, utile, viata de cuplu, zi de munca

Cele cinci limbaje ale iubirii

Gary Chapman  Cum să îi arăți partenerului că ești implicat trup și suflet în relație     Merită sau nu să îți salvezi căsn...

Cu ce se mai ocupa primaria?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEit0FgRb-Min6UcTGMTKmcKaFOmqbhNqyfKU0SKN47DkJxvGRRFFP6VMpLSEdUSBce7jZLhpKVNC7Zsw8VXu642gl-pmWsjUHNZz2f63RK6vMAFzWjzbW3F96I3-Up-CHqvkg6XICuHWAfR/s1600/22312155_10155763558604889_27002324_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1334" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEit0FgRb-Min6UcTGMTKmcKaFOmqbhNqyfKU0SKN47DkJxvGRRFFP6VMpLSEdUSBce7jZLhpKVNC7Zsw8VXu642gl-pmWsjUHNZz2f63RK6vMAFzWjzbW3F96I3-Up-CHqvkg6XICuHWAfR/s320/22312155_10155763558604889_27002324_o.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">        De o lungă perioadă de timp mă tot gândesc cât mai poate Primăria sectorului 3 să cheltuie banul public fără jenă și la fel stau și mă întreb cum poate consiliul local să justifice toate schimbările inutile efectuate în sector. La primăria sectorului 3 este un aranjament între toți membrii consiliului local din moment ce locuitorii sunt nemulțumiți cam de tot ce se întâmplă și nimic nu se schimbă în bine, nici măcar de la an la an. Constat pe zi ce trece că lucrurile se întâmplă într-un ritm alert și fără a ține cont de nevoile reale ale locuitorilor și fără a conta părerea celor care le contestă zilnic deciziile. Când USR a câștigat câteva locuri în consiliu m-am bucurat nespus pentru că eram convinsă că vor scoate la iveală multe ilegalități comise în cadrul acestei primării. Am sperat că vor fi vizibili și vor explica, eventual din ușă în ușă, ce se întâmplă cu ceea ce au ei de administrat. Consilierii USR au dispărut din viața publică că și cum nici nu au existat la fel cum au dispărut și cei din PNL. Primarul este singurul care cheamă locuitorii pentru diferite discuții purtate între blocuri și de fiecare data iese șifonat de la aceste întâlniri și fără a ține cont de plângerile celor convocați. Mai nou, pe aleile sectorului îl văd pe minunatul primar urmat de un grup de aghiotanți. Toți aceștia mergând pe biciclete și zbierând unul la altul atunci când fâşneţul primar se strecoară pe câte o străduță.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Toată mascarada asta cu mersul pe bicicletă pe aleile deja super betonate, cu garduri de 2 metrii și pline de gândaci mirositori, dar și de șobolani, au făcut ca imaginea unor oameni îmbrăcați în costume cu 2 numere mai mari să pară un desen animat gălăgios. Primarul, împreună cu oamenii lui, a trecut și pe strada mea și au constatat:<br /> <br />     - blocurile care se construiesc în cadrul lui nou complex imobiliar cu bani privați au un program de lucru bine stabilit și afișat la vedere, încercând să nu polueze fonic în timpul nopții. În acest viitor complex nu se lucrează non stop iar cei care trăiesc în blocurile alăturate sunt chiar încântați de reflectoarele aprinse pe timp de noapte și de zgomotul betonierelor , lucrările făcute nu poluează fiind respectate normele stabilite de Ministerul Mediului dar și de Autoritatea pentru construcții. Mai mult copiii care se joacă în spațiile destinate lor beneficiază de liniște și curățenie. Mașinile care transportă 24 de ore din 24 diferite materiale nu încurcă tot ce înseamnă plecarea sau venirea cu mașina personală în zonă și nici nu se aud claxoane sau țipetele care îi dirijează având în vedere ca intrarea în șantier se face ușor.<br /> <br />     - muncitorii care lucrează acolo nu mănâncă pe marginea drumului sau în curțile blocurilor și nu lasă mizerie în locurile unde se așează pentru pauza de masă sau pentru odihnă, aceiași muncitorii în pauză de masă nu consuma alcool la greu și la vedere și nici nu fumează în parcurile pentru copii unde aceste lucruri sunt interzise. Iar dacă mă gândesc că sunt niște reguli stricte privind consumul de alcool la locul nu muncă nu pot decât să mă bucur ca sunt executate controale de către cei plătiți să se asigure că lucrurile se desfășoară conform legilor.<br /> <br />     - există spațiu verde prea mult și acesta trebuie micșorat pentru a mai turna niște betoane și a mai construi niște trotuare cu niște borduri roșii; și nu are rost să luam din terenul viitorului complex, spațiul trebuie luat doar din spațiul verde că doar este al primăriei, iar angajații sunt proprietari de drept pe el</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     <br />     - având în vedere ca zona este efectiv plină de mai bine de jumătate de an de gândaci mirositori și de tot felul de insecte sâcâitoare, primăria a decis sa scape locuitorii de neplăceri prin tăierea unor arbuști sau arbori iar dacă acest lucru se poate face fără aprobarea locuitorilor s-au gândit să facă această treabă în orele de odihnă și fără a anunța proprietarii de mașini parcate să-și mute autoturismele din raza flexului. <br /> <br />     - parcările sunt mai mult ca suficiente și nu trebuie investiți banii pentru astfel de prostii și nici nu trebuie ridicate o grămadă de mașini abandonate de ani de zile le stradă <br /> <br />     Realitatea este de fapt alta, în acest sector gândacii sunt la ei acasă, țânțarii sunt șefii parcurilor, șobolanii sunt cam peste tot. Lucrările se fac fără respectarea anumitor ore și norme și toate acestea sub sloganul „ne cerem scuze pentru disconfortul creat”; de parcă are importanță o astfel scuză atât timp cât nu te poți relaxa nici în parc, nici în casă, iar intre noapte și zi nu mai există diferență. Sper ca la următoarele alegeri locuitorii sectorului să nu mai voteze un asemenea specimen deoarece cu toți avem nevoie de spații verzi, liniște, siguranță și aer curat.<br /> <br /></div>

bicicleta, complex imobiliar, gandaci, orele de odihna, primaria sector 3, realitatea zilei, sobolani, spatii verzi, usr, voteze

Cu ce se mai ocupa primaria?

       De o lungă perioadă de timp mă tot gândesc cât mai poate Primăria sectorului 3 să cheltuie banul public fără jenă și la fel stau...

Aparențe

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijgXdnJJwwESVpbSsfxwgMrvdSWAxMzeoJjeWvgsJRFQE0V9jtOKiiMYwcYNsPXH9ZHpDQKU8zzIxV0EPfNhcGG1agTskbyajbnz9AIVZ47dEsuOJRkpQfCXk25V7AlBw2DKTJQqxZ7iw/s1600/Aparente.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1136" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijgXdnJJwwESVpbSsfxwgMrvdSWAxMzeoJjeWvgsJRFQE0V9jtOKiiMYwcYNsPXH9ZHpDQKU8zzIxV0EPfNhcGG1agTskbyajbnz9AIVZ47dEsuOJRkpQfCXk25V7AlBw2DKTJQqxZ7iw/s320/Aparente.jpg" width="180" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Avem tendința de a ne dori tot ceea ce are aproapele nostru, având senzația, greșită de altfel, că cel de lângă noi dacă are o mașină mai scumpă sau mai roșie sau mai lungă ca a noastră este automat și mai fericit. Ne uităm în parcarea de la Mall la o blondă ca scoasă din cutie și suntem invidioși o clipă, crezând că are parte de existența perfectă. Ne dorim o bucățică, dacă nu tot întregul, din ceea ce are ea. Ne dorim acel păr sănătos și frumos, mașina sau geanta scumpă, pantofii cu toc de mii de lei, crezând că asta ne va oferi fericirea. Îl invidiem pe omul de afaceri care conduce un imperiu financiar și își petrece vacanțele la Saint Tropez. O invidiem pe mama care merge la cumpărături alături de soț si de copil, mama care pare că are familia perfectă. Chestia e că din afară toate par frumoase. Numai că, din experiență, spun cu certitudine că nimic nu e ceea ce pare. Fiecare dintre noi are tendința de a masca dureri, de a cosmetiza, de a ascunde adevărul. E posibil ca blonda superbă de la Mall care se suie în mașina aceea de mii de euro să aibă acasă un partener care o înșală, care o abuzează fizic și psihic și singura ei consolare să fie latura financiară. E posibil ca omul de afaceri pe care îl invidiem pentru vacanțele sale exotice să își petreacă mai mult de 12 ore la birou căci o afacere nu se conduce singură și trebuie ținute frâiele în mână în permanență.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     E posibil ca omul de afaceri să își vadă familia doar pentru 5 minute la micul dejun, e posibil ca fiul sau să sufere de probleme de comportament și de atitudine sau să consume stupefiante. E posibil ca mama pe care o vedem alături de soț și de copil la cumpărături să fie bătută și să stea alături de partener numai pentru că nu are unde să se ducă sau cum să își crească copilul singură. Ideea e că avem păreri preconcepute în privința a extrem de multe lucruri și de fapt cam nimic nu e ceea ce pare. Avem prostul obicei de a ne concentra mai mult asupra a ceea ce au și fac alții, crezând că au o existență idilică și de invidiat. Așa cum îi privim noi pe alții, suntem priviți la rândul nostru și invidiați. Eu am o familie, o casă, un copil, un soț. Din afară poate totul pare minunat, însă e posibil ca în realitate să fiu nefericită, să am probleme cu încrederea în mine însămi, să am probleme de alimentație. Alții poate invidiază faptul că am un copil minunat, ceea ce e de invidiat, într-adevăr, neștiind că am momente în care mă apucă furia și supărarea. Am prietene care sunt frumoase și slabe, elegante și instruite. Și sunt extrem de nefericite, la limita de a suferi o depresie majoră pentru că soțul abia le vorbește, când vine acasă tot ceea ce face este să se uite la televizor. Am, de asemenea, prietene care au făcut niște nunți de-a dreptul spectaculoase cu bărbați care sunt alcoolici. Tot așa, de afară, totul pare roz. Și ele sunt invidiate. Situația reală nu o cunosc decât ele și câțiva apropiați. Invidiem trecătorul de lângă noi neștiind că poate suferă de o boală incurabilă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Are omul obiceiul ăsta păcătos de a se uita mai mult în ograda altuia decât în a sa. Cred că dacă ne-am concentra mai mult asupra a ceea ce avem și am vedea mai mult părțile bune din existența noastră, în loc de a privi cu invidie în jurul nostru și de a ne consuma neuronii cu privire la ce au alții, am fi mult mai fericiți și împliniți. Râvnim numai la ceea ce au cei de lângă noi fără a avea siguranța că asta ne va împlini. E adevărat că dacă am avea mașina blondei superbe de la Mall am fi bucuroși o perioadă, după care vom vedea o mașina mai frumoasă și o vom dori și pe aceea. Nu îmi explic fenomenul acesta, de a râvni mereu la mai mult, în loc să mulțumim providenței pentru ceea ce avem. Chestia e că nimic nu e ceea ce pare și totul pe lumea asta e doar aparență și înșelătorie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aparenta, copil, copil minunat, creasca copilul singur, imperiu financiar, inselatorie, mall, micul dejun, omul de afaceri, realitatea zilei

Aparențe

    Avem tendința de a ne dori tot ceea ce are aproapele nostru, având senzația, greșită de altfel, că cel de lângă noi dacă are o mași...

Soția călătorului în timp

<div style="text-align: justify;"> Audrey Niffenegger</div> <div style="text-align: justify;"> Soția călătorului în timp</div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj65gH4TMDXgtwVOAToThHGrHki8Q_oyav8jZqCwOmKhP0icawv1ex4OBjNkrpZU1NsH1xuc5j-HFJLFJM_i-oxHyoqWcRbG0YQkvKazMdZfaerThRC-VUL9hMFaw2siYTebu_RYIh9rPA/s1600/Sotia_calatorului_in_timp.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="202" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj65gH4TMDXgtwVOAToThHGrHki8Q_oyav8jZqCwOmKhP0icawv1ex4OBjNkrpZU1NsH1xuc5j-HFJLFJM_i-oxHyoqWcRbG0YQkvKazMdZfaerThRC-VUL9hMFaw2siYTebu_RYIh9rPA/s320/Sotia_calatorului_in_timp.png" width="215" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am reușit. Chinuit, între mersul la grădinița copilului, serviciu, gătit, curățenie și tot ceea ce presupune a fi o mamă ocupată, am reușit. Am reușit să termin Soția călătorului în timp. Și acum îmi pare rău că am terminat-o. Nu de alta dar mi-a plăcut tare, tare de tot. Am tras eu cât am putut, să o mai lungesc puțin, doar doar s-o termina altfel dar tot a trebuit să o închid la un moment dat și să suspin că s-a terminat. Acum vreau să îmi fac timp să văd și filmul, căci e și film. Am înțeles că și filmul e bun, îi are ca protagoniști pe Rachel McAdams, Eric Bana și îmi place de fătucă, are o sensibilitate și o finețe extrem de atrăgătoare, știti, frumusețea aceea din Notebook, altă poveste de dragoste ce a frânt inimi. Am amintit de Soția călătorului în timp în urmă cu ceva vreme când îmi puneam problema călătoriei în timp. Henry DeTamble, suferind de o afecțiune genetică, sare încoace și încolo prin timp, în trecut, în viitor, fără a putea controla momentul în care i se întâmplă, timpul în care merge, nici măcar anotimpul, ceea ce îi atrage numai necazuri.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Călătoria în timp se petrece oarecum pe neașteptate, existând doar câteva semne premergătoare, ca lumini foarte puternice, succesiuni de imagini desfășurate cu rapiditate, cum ar fi imaginile derulate la televizor sau emoții puternice. În momentul plecării în alt timp nu poate lua absolut nimic cu el, nici măcar propriile haine, ajunge gol pușcă, ceea ce îi produce oarece neajunsuri, fiind nevoit să fure, să se bată, să se ascundă. Într-una una din călătoriile sale în timp, la vârsta de 36 ani, o cunoaște pe Clare, viitoarea sa soție, în vârstă de numai 6 ani. De acum încolo întâlnirile celor doi nu fac decât să pună bazele unei povești de dragoste, dar nu lipsită de riscuri. Evident că povestea lor nu începe când mititica de Clare are 6 ani, ci debutează cu o frumoasă prietenie, prietenie în care numai un copil cu inima deschisă poate accepta faptul că străinul din fața sa e posibil să vină din alt timp. Timp de câțiva ani Clare nu face altceva decât să aștepte venirile lui Henry, ajungând, la vârsta tinereții, îndrăgostită iremediabil de el. Se întâlnesc la un moment dat în Chicago, o întâlnire absolut întâmplătoare, într-un timp și un prezent al amândurora, Henry neștiind însă cine este femeia încântătoare din fața lui. Acțiunea romanului nu se petrece neapărat într-o ordine cronologică, firească, ci e dominată mai mult de salturile în timp ale lui Henry. Din păcate tot acest du-te- vino al plecărilor în timp ale lui nu pot schimba absolut cu nimic desfășurarea evenimentelor, ceea ce e scris sau a fost scris, se va întâmpla oricum. Henry va asista neputincios la moartea mamei sale în Ajun de Crăciun, și ca pentru a se vindeca, va ajunge în acel moment al morții mamei sale de nenumărate ori, ca pentru a înțelege ce s-a întâmplat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Henry e un bărbat speriat, și de înțeles când te fâțâi prin timp la voia întâmplării, care are norocul de a găsi o femeie minunată care are tăria de a-l sprijini și de a sta alături de el, indiferent ce îi va aduce ziua de mâine și cum ar putea sfârși el. Din dragostea lor se naște chiar o fetiță care moștenește defectul genetic al tatălui său, însă aceasta are posibilitatea de a alege timpul în care călătorește. Deși la început pare destul de greu de citit, căci nu faci legătura între timpul prezent al acțiunii, cel viitor, Henry are ba 20 ani, ba 43, ești pus oarecum în dificultate, dar odată ce te-ai obișnuit cu mersul acesta al acțiunii nu mai e atât de dificil și cartea va fi devorată. Speri ca Henry să se vindece, să își găsească tihna lângă Clare și să aibă parte de o existență calmă și fericită, să dobândească norocul de a deveni o familie obișnuită și nu una în care atunci când îți e lumea mai dragă soțul dispare, lăsând în urmă doar o grămăjoară de haine. Stai cu sufletul la gură sperând ca el să nu pățească nimic, să nu fie bătut, înjunghiat sau rămas prizonier al altui timp. E un roman de dragoste minunat, cu o idee minunată, cu regret că l-am terminat, vă recomand să îl citiți, vă veți rupe în mod clar de cotidian cu această poveste atipică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

Ajun de Crăciun, Audrey Niffenegger, carte, dragoste, femeie minunata, film, Notebook, Rachel McAdams, roman de dragoste, sotia, utile

Soția călătorului în timp

Audrey Niffenegger Soția călătorului în timp     Am reușit. Chinuit, între mersul la grădinița copilului, serviciu, gătit, curățe...

Rățușca cea urâtă și lebăda din noi

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiG7mkbRdGKCqTF2qW1UIn7bh4eJ2hpRlA9mwr-1PATPb59iQ1GaeC7y_mo741uYt75lhrF-rHtu1Q1g3L4OXym6E6JkZ0O2S56ArweSQV7HtpDsdlCidjG-cuI2IIH_dt57zMRm-GA8_E/s1600/Ratusca_cea_urata_si_lebada_din_noi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="359" data-original-width="561" height="204" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiG7mkbRdGKCqTF2qW1UIn7bh4eJ2hpRlA9mwr-1PATPb59iQ1GaeC7y_mo741uYt75lhrF-rHtu1Q1g3L4OXym6E6JkZ0O2S56ArweSQV7HtpDsdlCidjG-cuI2IIH_dt57zMRm-GA8_E/s320/Ratusca_cea_urata_si_lebada_din_noi.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu știu dacă există vreo femeie în toată lumea asta care să se trezească de dimineață, să se uite în oglindă și să afirme, răspicat, cu convingere: ce frumoasă sunt. Și să fie capabilă să facă asta în fiecare zi a existenței sale. Cred cu tărie că, indiferent cât de frumoasă ar fi femeia, are anumite momente în viață în care i se pare că arată urât, că e grasă, că are coșuri sau că are un păr care stă nu îi e pe plac. Ce anume declanșează în femeie sentimentele acestea? Ce anume o face să se privească într-un mod care probabil nu are nici o legătură cu realitatea? Și ce anume ne face să fim nemulțumite în permanență de modul în care arătăm? Întotdeauna va exista ceva în aspectul nostru care ne va nemulțumi deși în ochii privitorilor nu avem nici un defect, cel puțin fizic. În ciuda faptului că lumea ne vede niște lebede grațioase, elegante și frumoase, avem tendința de a ne subaprecia și a ne privi într-un mod distorsionat, ne vedem prin ochii rățuștii urâte, nicidecum a lebedei care suntem sortite să devenim sau poate chiar suntem. Cred că, într-o oarecare măsură, este și vina mass-mediei pentru că ne inoculează niște imagini și valori care nu au nici o legătură cu realitatea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Întotdeauna vom fi nemulțumite de aspectul părului nostru, dacă e cârlionțat ni-l dorim drept și viceversa, întotdeauna vom vrea să fim tunse ca un model dintr-o revistă, vom fi nemulțumite de statura noastră, de siluetă, mai ales de siluetă, de aspectul tenului, al unghiilor, al posteriorului și așa mai departe. Când ni se face un compliment avem tendința de a fi neîncrezătoare, ridicând mirate din sprâncene, suspectând faptul că poate se râde de noi. Indiferent cât de slabe și tonifiate am fi, dăm pe de laturi de mândrie când ni se spune că parcă am mai slăbit. Eu am avut întotdeauna probleme cu silueta, câteva kilograme în plus care poate în ochii unora nu reprezintă chiar o problemă. Și când aud niște fătuci care se vaită lângă mine că au burtă, că au pus pe ele, am impresia că sunt luată la mișto fiindcă sunt atât de slabe încât trec cu ușurință prin gaura cheii. Și cu toate astea e posibil ca și ele să se subaprecieze tot așa cum o fac eu însămi. Cred că absolut toate femeile au o doză atât de mare de neîncredere care este direct proporțională cu numărul de reacții pe care le primesc cu privire la aspectul lor. Dacă femeii nu i se face niciodată vreun compliment ea are tendința nu numai de a se privi ca fiind neatrăgătoare, ci, în cele din urmă, chiar devenind de un aspect neatrăgător, pierzându-și interesul pentru propria persoană. Femeile, din păcate, sunt extrem de sensibile la părerile celorlalți. Evident că există și femei extrem de sigure pe ele, cu un nivel al conștiinței de sine extrem de ridicat însă, la un anumit nivel, fiecare dintre aceste femei puternice, are momentele sale de slăbiciune în care nu își mai vede aripile de lebădă, ci tot ceea ce vede e un puf galben amărât care trebuie și ăla vopsit, altfel începe să se vadă că albește. O femeie are două arme prin care își poate câștiga încrederea în forțele proprii și în aspectul său.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Prima, și cea mai la îndemână, este cea cosmetică sau vestimentară. E destul de ușor să maschezi, să îmbraci haina potrivită pentru a creea o imagine care să placă, cu scopul de a te face să te simți mai bine în pielea ta. A doua chestie e ceva mai complicată. Aici ține și de educație și de valorile care ți-au fost transmise încă din copilărie, de mediul în care trăiești, studiezi sau muncești. E posibil ca atunci când ai niște ținte în viață, niște scopuri de atins, când trăiești la un alt nivel decât acela de a te analiza în oglindă, să nu mai fii atât de critică cu persoana ta și chiar dacă există lucruri care te nemulțumesc, fizic vorbind, să le acorzi mai puțină atenție, până a le minimaliza. Niciodată nu va dispărea auto-critica dar excelând în alte domenii părerea față de propria persoană se va schimba, încrederea va spori și micile imperfecțiuni nu vor mai avea un impact atât de mare. Până la urmă stă în puterea noastră să alegem ceea ce dorim să fim: rățușca cea urâtă sau lebăda.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aspectul parului, compliment, cosmetica, direct proportionala, femei puternice, femeie, kilograme in plus, mass-media, numarul de reactii, sentimente, slabit, utile, vestimentara

Rățușca cea urâtă și lebăda din noi

    Nu știu dacă există vreo femeie în toată lumea asta care să se trezească de dimineață, să se uite în oglindă și să afirme, răspicat...

Indemnizația care stârnește admirația

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCdhmryi-sICKg916r3OUqeTQ62LQbGKMSjFHGbbG3AvlhkGrfyAyb4kgBbw766vCY_bvO9JtSEZg_z6ocSZZ_x7Xe3LIyllHIwXxt5mV0jbp4hZFHHdbJF1qKz_USt4kxFTyBHY_JJJg/s1600/Indemnizatia_care_starneste_admiratia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCdhmryi-sICKg916r3OUqeTQ62LQbGKMSjFHGbbG3AvlhkGrfyAyb4kgBbw766vCY_bvO9JtSEZg_z6ocSZZ_x7Xe3LIyllHIwXxt5mV0jbp4hZFHHdbJF1qKz_USt4kxFTyBHY_JJJg/s320/Indemnizatia_care_starneste_admiratia.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De OLX numai de bine. Structurat pe categorii, varietate mare de produse, acoperire națională, ar mai fi fost nevoie de ceva note acordate vânzătorilor dar nu le poți avea pe toate. Una peste alta OLX e de ajutor când cauți ceva, de la mașini, apartamente, lenjerie, căței, pisici, șoareci de apartament etc. E greu să nu găsești pe OLX vreun lucru de care ai avea trebuință. Extrem de multă lume știe de OLX, la fel de mulți cred că au achiziționat și niscaiva lucrușoare prin intermediul aplicației. Și atunci nu mă dumiresc de ce au nevoie de o reclamă televizată. Am înțeles că reclama e sufletul comerțului, probabil le-a scăzut prestigiul, habar nu am. Așa că au conceput o reclamă. E de departe cea mai idioată pe care am văzut-o. Și o mai difuzează și la ore de maximă audiență, măcar să o vadă tot poporul cât e de tâmpită. Reclama le promite celor ce pun ceva de vânzare pe OLX să câștige o indemnizație de 10.000 RON. Timp de 46 secunde am rămas de-a dreptul stupefiată. Așadar, pe scurt, dintr-o tricicletă aurie coboară #bebebine, cu o suzetă de aur atârnată la gât, performând pe un rap tembel. Versurile sună cam așa: arunc un scutecel și vă zic un cântecel, mișcând din posterior chiar din cărucior, sunt un bebe mult prea bine când mă-mbrac în buline.....când intru-n părculeț parfumat la funduleț, toate mamele se-ntreabă cine-i bebele de treabă.... indemnizația stârnește admirația, indemnizația merită agitația etc.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Bebe bine e realizat printr-un progrămel de la calculator și are o față mititelul, de te apucă groaza, e de-a dreptul înfricoșător. Pe lângă că e aidoma unui film de groază, genul acela de păpușă Chucky, copilul e un raper în miniatură. Are tot arsenalul: șapcă, pantaloni de trening, un lanț gros la gât de care atârnă o suzetă de aur, până și număr de înmatriculare la tricicletă are. Bebe cântă într-un părculeț cât e el de grozav și toată lumea din jur cade, să mă iertați, în cur de admirație. Bunicile rămân cu gura căscată,cred că din cauza șocului, copiii din parc, și ei au lanțuri mari de tot la gât, șepci cu cozorocul întors și ochelari de soare, uită să își mănânce înghețata, e o adevărată isterie fiindcă bebele de treabă a venit în parc. Și mă-sa pare că e mare admiratoare de rap, toată lumea în parc cântă, dansează, un adevărat spectacol. Repet, e de departe cea mai tâmpită reclamă pe care am văzut-o de-a lungul vieții mele și să mă credeți că am tot văzut reclame idioate, eram o pasionată a Nopții devoratorilor de publicitate. Chestia e că rămâi stupefiat, în momentul în care începe spotul publicitar nu îți mai poți lua ochii de la televizor. Indemnizația stârnește admirația ...la la la. Într-un fel e de râs, o fac chiar în timp ce scriu. Numai că, la o analiză mai atentă, te cam ia plânsul. Te ia plânsul pentru că un parc întreg e mut de admirație că bebe are un lanț uriaș la gât, te ia plânsul pentru că în parc mai sunt și alți copii care nu se joacă și ei ca niște copii normali, nu, copiii stau în niște mașinuțe din alea mici decapotabile, de jucărie, e adevărat, de costă cât un salariu minim pe economie. Și te mai ia plânsul pentru că realizezi că acestea au cam început să fie valorile.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nu ar fi rămas nimeni trăznit dacă bebe bine venea cu o carte după el și ar fi citit. Nici nu impresiona pe nimeni dacă făcea vreun calcul matematic, nici dacă rezolva un cub Rubik în mai puțin de 1 minut. Dar pentru că a venit cu o tricicletă aurie a înnebunit toată suflarea. Realizatorii spotului ăsta minunat de 46 secunde ar fi trebuit să se gândească de două ori înainte de a realiza rahatul asta. Nu știu dacă mamele invitate să pună ceva de vânzare pe OLX sunt impresionate, eu una, ca mamă nu sunt. Mi se pare aberant și stupid să pui niște copile de 5-6 ani să danseze ca în ghetou, mi se pare la fel de stupid să agăț niște lanțuri de 500 g de gâtul unui copil. Deși clipul s-a dorit să fie amuzant nu e nici pe departe, e doar un clip ieftin, realizat în parte la calculator, în parte cu niște copii și bunici care probabil au fost plătiți cu te miri ce. OLX, din păcate ai o bilă neagră în ceea ce privește responsabilul cu partea de publicitate.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copiii din parc, indemnizatie crestere copil, ochelari de soare, olx, realitatea zilei, reclame, scutec, spectacol, suzeta, utile

Indemnizația care stârnește admirația

    De OLX numai de bine. Structurat pe categorii, varietate mare de produse, acoperire națională, ar mai fi fost nevoie de ceva note ...

Rujul roșu

<div style="text-align: center;"> ,,Când ești tristă, dă-te cu ruj și atacă!”</div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEQVqwhTyuoZa-uEMaUY7II_S7aTaCFQoB370uTDGjf3D1pUzrRP_-Oswa-eJLq1XP9w2TxiZspe-urTuZmgVOs8cVVbkboNDU9VZNili-cgupOBY9wqww73EoLjHOj7hQw4y_VRtm8MQ/s1600/Rujul_rosu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="224" data-original-width="236" height="303" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEQVqwhTyuoZa-uEMaUY7II_S7aTaCFQoB370uTDGjf3D1pUzrRP_-Oswa-eJLq1XP9w2TxiZspe-urTuZmgVOs8cVVbkboNDU9VZNili-cgupOBY9wqww73EoLjHOj7hQw4y_VRtm8MQ/s320/Rujul_rosu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eram copil și îmi aduc aminte că avea mama un stoc de rujuri din acelea verzi, cu ambalaj auriu, se găseau extrem de greu și nu se luau de pe buze decât cu șmirghel. Pentru timpurile acelea, când nu găseai nici o ceapă degerată era o minune să ai un asemenea ruj. Recunosc că îl mai furam și eu din când în când și mă dădeam cu el, spre disperarea maică-mii. Treaba e că e ceva cu rujurile acestea. De când e lumea asta femeile au recurs la fel de fel de trucuri pentru a-și vopsi buzele. Rujul câștigă teren în Renașterea târzie, ca apoi să aibă o scurtă decădere, considerat imoral de către religioși, revenind pe tron în epoca barocă. Decade iar în perioada reginei Victoria, fiind apanajul prostituatelor și a actorilor, femeile respectabile, cel puțin la Curte, neavând voie a purta machiaj. Însă după Primul război mondial folosirea rujului nu mai are opreliști, se umblă chiar și la ingrediente. Făcut până atunci din mercur, plumb și arsenic e considerat periculos prin prisma faptului că bărbatul care era sărutat de o purtătoare de ruj ar fi putut fi omorât. De atunci se încearcă în permanență schimbarea componetelor pentru a face rujul cât mai eco friendly.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Citisem la un moment dat că o femeie, de-a lungul vieții, mănâncă nu știu câte kilograme de ruj, în sensul ingerării de pe buze, dat cu limba peste el sau alte metode de a-l îndepărta. În lunga perioadă în care am fumat renunțasem să mă mai dau cu ruj, mă enerva teribil să mi se ia în permanență de pe buze și să îl văd pe chiștoacele din scrumieră. Slavă lui Dumnezeu că am renunțat de vreo 4 ani la acest obicei nesănătos și pot acum să experimentez orice nuanță de ruj. Acum sunt în perioada rujului roșu intens și cred că am să rămân la această culoare mult timp de acum încolo. Rujul roșu îți dă putere, îți dă încredere, te face mai frumoasă, cu condiția, evident, să fie aleasă nuanța potrivită. Rujul hidratează, rujul te poate scoate din anonimat, rujul poate să fie el însuși un accesoriu, în lipsa oricărui alt artificiu. Care este cea mai bună prietenă a rujului roșu? Manichiura făcută tot cu roșu, evident. Știu că în anul 2017 nu mai e obligatoriu să ai unghiile aceeași culoare ca și rujul, poți să ai unghiile și mov și verzi, negre, albastre, galbene, turcoaz, însă nimic nu se compară cu eleganța unei mâini cu unghiile tăiate scurt și vopsite cu roșu. La fel ca rujul roșu și o mână îngrijită și cu unghiile frumos colorate cu roșu poate conferi putere și încredere. Culoarea acesta este într-adevăr ca focul, învie, animă și dă curaj. Poate fi și periculoasă în aceeași măsură, la fel ca focul. Cum văd eu ținuta perfectă? All black, ochelari de soare, tot negri, o geantă mare neagră, ruj roșu, manichiura făcută cu roșu și un parfum care definește. Cred că o ținută de genul ăsta poate face o femeie să facă tot ceea ce își dorește.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     O asemenea ținută poate întoarce capete indiferent de vârsta purtătoarei, poate fi șic indiferent de vechimea hainelor, de numărul de purtări. Poate fi extrem de elegantă atât la 30, la 40 cât și la 70 ani. Poate fi originală și la 20 ani când toate fetele au tendința de a trage pe ele un jeans. Știu că e comod, e practic și ieftin însă merităm uneori să ne răsfățam cu o ținută care ne face să ne simțim minunat. Îmi aduc aminte de filme din anii ‘40-‘50, când chintesența eleganței feminine era reprezentată de rujul roșu și manichiura impecabilă. Au trecut mai bine de 50 ani și încă aceste două accesorii sunt în top și nu cred că se vor demoda prea curând. La 60 ani cred că nu e tocmai potrivit să mai porți un ruj negru și o ojă galben pai însă dacă porți cu mândrie cele de mai sus poți să arăți ireproșabil. Nu e necesar să fie un ruj extrem de scump sau o ojă de milioane, e suficient un ruj din supermarket, nu recomand a se lua cosmetice din piață și făcute pe vapor. Nu merităm așa ceva, merităm măcar un ruj mediu, ca preț vorbind. Dragele mele, cum spunea Coco Channel, ,,când ești tristă, dă-te cu ruj și atacă!”.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

20 ani, 60 ani, accesoriu, coco channel, curaj, mama, noanta potrivita, ochelari de soare, primul razboi mondial, ruj, ruj rose, utile, varsta

Rujul roșu

,,Când ești tristă, dă-te cu ruj și atacă!”     Eram copil și îmi aduc aminte că avea mama un stoc de rujuri din acelea verzi, cu a...