Ajutoare și donații sau de la una la alta

<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB0oX80vxsbqzkXVowgSivNDK2FkwAC3f0XPZOl-_G-Q1ajL4dLl4AJIkf6yKeG9yvfN8Cnpf_wLs22eCkwBUiUDkwYxjtq-mw43u4rcT8nd4XaV_BH8de_0NcLUCvgSxvzc7BxQzG7hrf/s1600/donez.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="800" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB0oX80vxsbqzkXVowgSivNDK2FkwAC3f0XPZOl-_G-Q1ajL4dLl4AJIkf6yKeG9yvfN8Cnpf_wLs22eCkwBUiUDkwYxjtq-mw43u4rcT8nd4XaV_BH8de_0NcLUCvgSxvzc7BxQzG7hrf/s320/donez.png" width="320" /></a></div> <br /> <div style="text-align: justify;">       De când cu pandemia/nebunia din ultima lună, lumea doneză, până și Biserica ortodoxă doneză, vedetele doneză....fiecare ce are și cât este dispus să doneze. Au fost o grămadă de bani la Bugetul de stat și totuși nu au fost suficienți pentru a avea și noi un stoc medical în caz de nevoie, mai ales că aveam experiența Colectiv (tragic moment în viețile românilor). Ca o paranteză unele dintre cele mai profitabile meserii din România sunt cele care funcționează sub forma de Profesii liberele în baza unor legi speciale iar contribuția la sănătate este plafonată la salariul minim pe economie. In același timp angajații plătesc la tot venitul brut și de cele mai multe ori plătesc mai mult ca angajatorii lor. Lucrul acesta m-a enervat teribil pentru că nu există egalitate și i-au transformat pe acești oameni în niște favorizați ai Codului fiscal.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">      Acum aflu despre șomajul tehnic, această formă de ajutor este bună pentru toate firmele și serviciile care au fost închise, dar doar pentru cei care nu au bani în conturi. Ceilalți care dețin bani în casă sau în conturi bancare și depozite pot achita foarte simplu dările pentru salariați dar și salariile acestora.  Angajatorii (patronii) rămân cu conturile pline iar statul sărăcește. Nu cred ca este corect pentru acei angajatori ca salariați să primească bani de stat  ără o verificare a A.N.A.F.-ului. Nu cred sub nici-o formă că afacerile se făceau doar de la lună la lună ... poate să-mi spună oricine orice, așa ceva nu este posibil. Nu cred că în România zilelor noastre firmele se deschideau la întâi ale lunii și se închideau în ultima zi pentru că angajatorul nu avea bani să-și achite obligațiile. Sunt convinsă că sunt luni bune și luni rele, dar la sfârșitul exercițiului financiar atunci când tragi linie daca ești pe plus activitatea continuă, daca ești în pierdere activitatea încetează, schimbi managementul sau cauți o altă soluție. Așa ca eu, consider ca statul s-a grăbit cu măsurile acestea de somaj tehnic și mai ales că sunt activități care continuă să producă bani. Trebuie făcută o selecție clara a celor care sunt efectiv afectați și a celor care doar solicită acest ajutor pentru a rămâne cu profitul întreg și care au uitat că acel profit este făcut cu ajutorul angajaților.<br /> <br />       Pe lângă situația asta cu Coronavirus si cu echipamentele medicale care lipsesc mai sunt o grămada de alte categorii sociale care au nevoi speciale și pentru care nu se găsesc bani.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">      Poate statul pe viitor o să gestioneze mai bine banii de la buget și să ne lase pe noi să donam pentru cazurile speciale...sunt foarte multe uitate în goana asta pentru a avea putere și bani.</div>

link

image

Ajutoare și donații sau de la una la alta

 2 comentarii / Publicat de Daria / duminică, 29 martie 2020

      De când cu pandemia/nebunia din ultima lună, lumea doneză, până și Biserica ortodoxă doneză, vedetele doneză....fiecare ce are și cât este dispus să doneze. Au fost o grămadă de bani la Bugetul de stat și totuși nu au fost suficienți

Citiți mai mult

Pandemie sau nebunie

     <br /> <br /> <br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDtZ7ml2C_Lm8m4n2yCmHjPneobFJRkpLMslYNgkuAAltfdQxsHehv1FyfpTNuYD4pMow4-SupvJA-xmo3Vj_tqhl2Qi505hz3I9NpvvqwURH3yns6jAK-OLpW-6fvkovL0La7mKcMZdbe/s1600/urasc+rosu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="414" data-original-width="414" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDtZ7ml2C_Lm8m4n2yCmHjPneobFJRkpLMslYNgkuAAltfdQxsHehv1FyfpTNuYD4pMow4-SupvJA-xmo3Vj_tqhl2Qi505hz3I9NpvvqwURH3yns6jAK-OLpW-6fvkovL0La7mKcMZdbe/s320/urasc+rosu.jpg" width="320" /></a></div> <br /> <br /> <br /> <br /> <div style="text-align: justify;">   Pandemie sau nebunie, nici nu stiu cum să îi mai spun dar cu siguranță este stare de urgență. Este stare de urgență în viețile celor care nu știu dacă mâine mai au rude, prieteni sau cunoștințe în viață sau sănătoase. Este stare de urgență pentru că nimeni nu se aștepta ca intr-o bună zi să afle că de a doua zi absolut tot din jur dispare. Planurile tuturor au fost date peste cap, tot ceea ce știam noi s-a schimbat.     </div> <div style="text-align: justify;">       </div> <div style="text-align: justify;">   Fiecare se gândește numai la el sau la familia lui (lucru normal) sau se gândește la cei care încearcă</div> <div style="text-align: justify;"> din răsputeri să țină situația sub control (personal medical îmbolnăvit de niște inconștienși care nu au declarat pe unde au umblat). Cei care fac acest lucru sunt complet rupți de familiile lor și nici măcar nu au siguranța că sunt protejați de ceva sau de către cineva. Se fac donații, statul este complet dezorientat...ordonanțe peste ordonanțe, demisii și promisiuni. Ceva concret .... nimic, doar că ne așteptam să avem mii de morți. Atât am înțeles eu într-o zi în care am urmărit la televizor cum decurg lucrurile. Zi în care m-am uitat din când în când și pe geam și am vazut oameni care se plimbau relaxați și nepăsători...eu le-aș spune inconștienti și atât.</div> <div style="text-align: justify;">       </div> <div style="text-align: justify;">   Toți ne-am pierdut libertatea de a ne plimba, de a socializa și de a lua propriile decizii în legatură cu viețile noastre. Ce urmeză ... nimeni nu știe. Bănuiesc doar că toți copiii vor deveni antisociali și dependendeți de ecrane , toți părinții se vor întreba mereu de acum incolo în cine sau în ce să se încreadă iar absolut toată lumea rămasă după ce trece toată această situație va evita să-și mai facă planuri pe termen lung. Bunicii care până acum aveau ca scop și grijă nepoții cu siguranță se vor gandi la ceea ce îi asteaptă pe iubiții lor nepoți în viitor și cât timp mai au să le citească povești.    </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Despre cei care sunt singuri chiar nu-mi pot imagina ce simt și cum trec peste această perioadă dar presupun că este cumplit....</div> <div style="text-align: justify;">         </div>

link

image

Pandemie sau nebunie

 3 comentarii / Publicat de Daria / sâmbătă, 28 martie 2020

        Pandemie sau nebunie, nici nu stiu cum să îi mai spun dar cu siguranță este stare de urgență. Este stare de urgență în viețile celor care nu știu dacă mâine mai au rude, prieteni sau cunoștințe în viață sau sănătoase. Este stare de

Citiți mai mult

Când simți că nu mai poți, ia o mingiuță anti-stres

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-ZfZEoMtHuuNPHEcHYTSur8ANjpCpkonTP_p34oJSWZVTVYM6c7RwTpwAfR6Hod0L9YPQ0cacGZjz7nP6lAADYaRV_gr0l2nDq-NJR1vKlD34aHX5eUjYcU93BeHuqeYnDj5Fpzdf9NM/s1600/Cand+simti+ca+nu+mai+poti+ia+o+pisicuta+antistres.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-ZfZEoMtHuuNPHEcHYTSur8ANjpCpkonTP_p34oJSWZVTVYM6c7RwTpwAfR6Hod0L9YPQ0cacGZjz7nP6lAADYaRV_gr0l2nDq-NJR1vKlD34aHX5eUjYcU93BeHuqeYnDj5Fpzdf9NM/s320/Cand+simti+ca+nu+mai+poti+ia+o+pisicuta+antistres.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sau un hamburger. Sau o porție de cartofi prăjiți. Sau un elefant. Sau o floare. Sau o mașină. Nu, nu sunt sub influența unor substanțe halucinogene, sunt doar mama unui copil de 4 ani suferind de hiper-activitate și mama unui copil care simte că nu mai poate când copilul nu are pace sau începe să țipe. Și țipă, nu glumă. Țipă atât de tare încât îmi este frică să nu mă trezesc la ușă cu Protecția copilului sau, mai grav cu Poliția. Căci, urlând atât de tare, cine e în necunoștință de cauza, poate crede că îmi maltratez copilul. Ete na, copilul urlă că nu vrea să se spele pe mâini, urlă că i-am deranjat papucii dintr-o anumită poziție, mai exact, papucii domnișorului trebuie să stea într-un unghi de 45 grade față de cum e poziția soarelui la o anumită oră.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Exagerez, evident, dar nu prea mult. Copilul are niște manii mai ceva ca un bătrân cu tabieturi. Și dacă bătrânii cu tabieturi au tendința să fie morocănoși și să bombăne în barbă, copiii cu manii sunt extrem de vocali. Am încercat tot soiul de variante, ba chiar l-am și urecheat și să știți că nu îmi e rușine, fiindcă și nervii mei obosesc și încep să urle. Am țipat și eu, ba chiar mai tare decât el. Nici asta nu e soluție, nu numai că nu îl va potoli, ba chiar începe să urle și mai tare și trebuie să stau cu geamurile închise în toată casa, în plină vară, de frică să nu mă trezesc la ușă cu te miri ce instituție de ar vrea să îmi ia copilul. Am încercat să îl ignor, am încercat să mă închid în baie, am încercat să mă dau și cu capul de pereți, poate dacă leșin nu mai e atât de grav. Nu știu dacă am greșit eu atât de tare în ceea ce privește metoda educațională sau dacă ăsta este temperamentul copilului sau dacă e doar o perioadă, treaba e că nu mai pot. Și cum Dumnezeu le vede pe toate și știe când nu mai poți, mi-a scos în cale o pisică anti-stres. Cum ziceam, nu sunt sub nici o influență de halucinogene. Există niște, să le spun jucării, obiecte, confecționate dintr-un soi de cauciuc, unele dintre ele chiar mirositoare, care, odată strânse în mână, își revin foarte repede la forma inițială. Pot lua forma unor pisici, câini, hamburgeri, înghețată, cartofi prăjiți sau cine știe ce le-o fi dat prin cap producătorilor chinezi, fiindcă bag mâna în foc că sunt comercializate de pe Aliexpress. Prețurile variază undeva între 5 Ron și 30 Ron, în funcție de mărime și de locul achiziționat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Glumă sau nu, jucăria asta își face treaba. Am luat două și i-am sugerat copilului, ca de fiecare dată când simte nevoia să urle, să dea din picioare, să strângă în pumnuleț mâța aceea roz gumată. Rolul acestor jucărioare este tocmai de a scăpa de stres, de a te elibera de preaplinul la care ești supus. Cred că ele au fost inițial destinate adulților enervați de locul de muncă, de trafic, de prețuri, de oamenii politici, de alimentele procesate, de sistemul de sănătate, de sistemul de învățământ. În cazul ăsta cred că ar trebui să am o valiză de mingiuțe anti-stres. Treaba e că, cel puțin în cazul copilul meu, a funcționat. Are una în sufragerie, la vedere, una o cară peste tot după el. Probabil simte că are undeva o pârghie și tot ceea ce nu poate gestiona, emoțional vorbind, proiectează asupra acelei jucării gumate. Una dintre jucării a mers cu noi la Muzeul Antipa, în mijloacele de transport în comun și de fiecare dată și-a dovedit eficacitatea. Îmi pare rău doar că am descoperit-o atât de târziu, nu mă așteptam să fie așa un succes. Intenționez să îmi achiziționez și eu una, aș vrea să cred că îmi va fi de același ajutor, căci trăim într-o epocă, în care, din păcate, nici noi adulții nu mai știm să ne gestionam emoțiile.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Când simți că nu mai poți, ia o mingiuță anti-stres

 3 comentarii / Publicat de Tonique /

    Sau un hamburger. Sau o porție de cartofi prăjiți. Sau un elefant. Sau o floare. Sau o mașină. Nu, nu sunt sub influența unor substanțe halucinogene, sunt doar mama unui copil de 4 ani suferind de hiper-activitate și mama unui copil ca

Citiți mai mult

Cum m-am hotărât să devin mai bună

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpNyTSmq_hGTkMAgSR65Mnxp85KPcyMAF5_WB-e7owN2ToLHbZmvwjv9jS4j6ZDVVxQeYJhvz_KiADgmjpAoYCKej9kjfg4PaGbJafVC69HKde0fvk88XVn3qtDHYJsppkbrq8wZQsfQ8/s1600/Cum+m-am+hotarat+sa+devin+mai+buna.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="282" data-original-width="454" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpNyTSmq_hGTkMAgSR65Mnxp85KPcyMAF5_WB-e7owN2ToLHbZmvwjv9jS4j6ZDVVxQeYJhvz_KiADgmjpAoYCKej9kjfg4PaGbJafVC69HKde0fvk88XVn3qtDHYJsppkbrq8wZQsfQ8/s320/Cum+m-am+hotarat+sa+devin+mai+buna.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu puțin timp am avut o revelație. Nemulțumită de viața mea, m-am gândit că trebuie să fac ceva, să pun umărul la îmbunătățirea vieții mele spirituale. Și am început să fac cercetări, m-am aprovizionat cu tot soiul de materiale, cărți de dezvoltare personală, am găsit chiar niște aplicații cu citate motivaționale, am citit fel de fel de articole destul de îndoielnice de altfel, privind alimentația și cum poate aceasta să îți schimbe aura și felul de a gândi. Recunosc că nu am reușit să aprofundez subiectul în toată adâncimea lui, mai am de lucrat cu mine însămi o groază de timp, ori obligațiile nu îmi lasă acest timp. Numai că, să devii mai bun nu e chiar la îndemâna oricui. În primul rând trebuie să faci un efort și să elimini toate gândurile negative, căci acestea conduc către alte gânduri negative și uite așa ți-ai alcătuit cu mânuța ta, o viață de rahat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dacă ai datorii asta e numai și numai vina ta fiindcă nu ai gândit ceea ce trebuie. Nu pot să contrazic această lege a atracției, cum este denumit procedeul acesta al gândirii pozitive, încă nu am ajuns la un nivel atât de ridicat încât să mă pot bucura de beneficiile lui. Dar nu pot nici să îl infirm, e posibil să meargă. Așa că am zis să schimb ceva. Am încercat să mă vizualizez în locuri frumoase, să mă văd slabă, încântătoare, cu job-ul mult visat, cu mașina visurilor mele. Însă cred că nu mă gândesc suficient de profund sau suficient de mult timp. Nu am slăbit nici jumătate de kilogram, nu sunt nici mai atrăgătoare, nici mai suplă, nici mai bine plătită. Mbon. O să las asta cu vizualizarea pentru mai târziu, poate nu sunt încă pregătită și trebuie să urmez alți pași înainte. Ca să pot să obțin toate lucrurile pe care mi le doresc cred că trebuie să fac pace cu mine însămi și, cel mai important, să fac pace și să îi iert pe toți cei ce mi-au greșit vreodată. Eh, și uite că aici mă cam împotmolesc. Recunosc cu toată ființa mea că îmi vine extrem de greu să iert, să uit nici atât. Și probabil procesul meu de a deveni mai bună se împotmolește și el tot aici. Este extrem de greu să ierți cuiva, dacă fondul tău sufletesc nu este alcătuit de așa natură. Sau mai poți face asta după ce ai ajuns la o înțelegere a sufletului omenesc atât de adâncă și ești un om atât de înălțat spiritual încât îți poți permite luxul de a fi bun și cald și permisiv chiar și cu cei mai răi. Numai că dacă trece unul cu mașina în viteză pe lângă tine și te stropește din cap până în picioare, parcă îți cam vine să îi spui de mă-sa și s-a cam dus dracului blândețea. Dacă ai cel mai cretin șef din lume, iar nu îți vine să te vizualizezi în Tenerife, nu ai să stai decât să îți înjuri șeful cel cretin. Știu că ideal ar fi să ne situăm mai presus de evenimentele acestea cotidiene, știu că ideal ar fi să încercăm să vedem binele din oameni și astfel societatea s-ar schimba, numai că omul nu e construit să ierte atât de ușor și să întoarcă și celalalt obraz, de frică că o să fie luat de prost. Și de cele mai multe ori chiar va fi luat de prost.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cred că o soluție ar fi aceea a evitării, să ocolim ceea ce ne displace, căci să ierți nu e tocmai ușor. Să vrei să ajungi un om mai bun nu e un lucru rău. Ne urlăm frustrările cu privire la absolut orice, numai că uităm că schimbarea începe, întâi de toate, din noi. Noi putem schimba societatea numai dacă ne schimbăm noi înșine. Și nu e lucru greu, e suficient să aruncăm o hârtie la coș, e suficient să nu mai tăiem atâția copaci, e suficient și fim mai respectuoși și mai calmi și atunci nu cred că ar mai fi pusă problema că dorim să devenim mai buni, automat vom trăi într-un mediu mai bun care nu poate produce decât oameni buni. Evident că e un cerc vicios care ar trebui rupt cumva, dar cum am spus, probabil ar fi necesar să avem ca rezoluție faptul de a deveni mai buni.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cum m-am hotărât să devin mai bună

 un comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 25 ianuarie 2019

    În urmă cu puțin timp am avut o revelație. Nemulțumită de viața mea, m-am gândit că trebuie să fac ceva, să pun umărul la îmbunătățirea vieții mele spirituale. Și am început să fac cercetări, m-am aprovizionat cu tot soiul de materiale

Citiți mai mult

Bărbatul atotștiutor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7ziAcSx5exFFsq4SIZ1riqX6zs6ltJi7nsYKQWKU0FXp-7lEMQZWQzDZDv2nW_ymKbTVnLQBGbgAK0bXBvGro53gUoN4MI5_HZQmBYqQdlAI79EpXRchM8v2IBFUjvEkRRqeAkESIsvs/s1600/Barbatul+atotstiutor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="690" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7ziAcSx5exFFsq4SIZ1riqX6zs6ltJi7nsYKQWKU0FXp-7lEMQZWQzDZDv2nW_ymKbTVnLQBGbgAK0bXBvGro53gUoN4MI5_HZQmBYqQdlAI79EpXRchM8v2IBFUjvEkRRqeAkESIsvs/s320/Barbatul+atotstiutor.jpg" width="215" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Există pe planeta aceasta un anume soi de bărbat care are impresia că le știe pe toate. Nu știu dacă așa a fost crescut, dacă a fost educat în maniera aceasta și inoculată o stimă de sine extrem de ridicată, nu știu nici dacă suferă de vreun complex de inferioritate și, sub masca aceasta a cunoașterii, nu vrea decât să ascundă un gol, cert este că există asemenea soi de bărbat și, la un moment dat, ajunge să fie extrem de obositor să trăiești cu un asemenea exemplar care nu va face decât să te țină în umbra lui, indiferent cât ai fi tu de valoroasă. Poți să faci tu orice, bărbatul acesta va face totul mult mai bine decât tine. Dacă ai pus un aspirator, va veni data viitoare, va scoate el aspiratorul și îți va demonstra că el face curat mult mai temeinic decât ai făcut-o tu. Nu are nici o importanță că tu ai scos aspiratorul de milioane de ori. El își va rezerva o zi de la sfârșitul săptămânii pentru a-ți arăta cum se face de fapt curățenie și va răscoli întreaga casă doar pentru că el o face mai bine.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ești mamă, ai 50 ani, ai dus toată casa în spinare timp de 20 ani, ai gătit pentru familie și pentru toate rubedeniile existente. Ete na. Degeaba. Totul e degeaba. Tot îți va arăta masculul acesta alpha cum se face o mâncare, de cele mai multe ori un grătar. El va condimenta carnea perfect, el va întoarce micul pe grătar exact la momentul potrivit, el va fi master chef-ul micului românesc. Tu, gospodina de 25 ani a familiei nu știi nimic. Tu, aceeași gospodină care te chinui cu copii, casă și cumpărături, care îți educi copilul cum știi și cum poți, căci nu e nimeni perfect, iar nu știi nimic. Același mascul îți va demonstra el cum se educă corect un copil pentru că tu, ca mamă, nu faci decât să îl alinți și să îl cocoloșești. Masculul acesta, să îi spunem alpha, știe absolut orice. El nu concepe să se rătăcească, el știe întotdeauna drumurile și aleile potrivite, sub nici o formă să nu încercați să îi spuneți că e posibil să fi greșit, veți face o greși amarnică. Mai bine vă vedeți de treabă, își va da seama singur că a greșit, oricum nu va recunoaște. Dacă nu spuneți nimic economisiți energie benefică, mai bine ascultați un cântecel. Masculul acesta, de cele mai multe ori, nu vă va lăsa nici să vorbiți, vă va întrerupe extrem de des, fie pentru că nu îl interesează ce spuneți, fie că el știe mai bine. Câteodată cred că nici nu aude ce i se spune, lui îi place să se audă, propria sa voce rezonează foarte bine în urechile sale. El știe la ce școală să duceți copiii, cum se mănâncă fructele, cum se taie pâinea, cum trebuie să îți pui cureaua, care e textura cea mai potrivită a unui tricou. Câteodată stai și te întrebi dacă nu cumva e mai bine să trăiască de unul singur, cred că el însuși își este de ajuns, compania nu face decât sa îl încurce.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dar, lucru curios, de obicei acest tip de mascul face asta doar în intimitatea propriului cămin, în exteriorul locuinței nu are aceste manifestări. Bărbatul va avea grijă să își aleagă o consoartă mai slabă de înger și de glas, o femeie mai vehementă și mai vocală l-ar pune într-o încurcătură teribilă. Nu își va alege sub nici o formă o parteneră cu puncte de vedere puternice. Dar, la un moment dat, și acelei partenere docile îi va fi de ajuns și își va lua bocceluța și va trăi liniștită și fericită, căci consumul este enorm, este extrem de greu și de chinuitor să suporți acest tip de mascul. Din păcate nu poate fi schimbat, este irecuperabil. Dacă aveți neșansa să conviețuiți cu un asemenea bărbat, nu garantez că aveți o existența tocmai roz și nu vă pot ura decât succes.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Bărbatul atotștiutor

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 30 decembrie 2018

    Există pe planeta aceasta un anume soi de bărbat care are impresia că le știe pe toate. Nu știu dacă așa a fost crescut, dacă a fost educat în maniera aceasta și inoculată o stimă de sine extrem de ridicată, nu știu nici dacă suferă

Citiți mai mult

Cărți de citit în preajma sărbătorilor

<div style="text-align: justify;"> <b>Un bărbat pe nume Ove</b></div> <div style="text-align: justify;"> <i>Fredrik Backman</i></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s1600/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="475" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s320/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" width="217" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, spun doar că, poate, în această perioadă putem aloca ceva mai mult timp cititului, datorită numărului mai mare de zile pe care le petrecem acasă. Probabil vom termina la un moment dat și curățenie și sarmale și cozonac și salata de beouf și ne putem rupe câteva clipe să mai citim măcar 20 minute seara la culcare. Înainte de sărbători am dat peste Un bărbat pe nume Ove, scrisă de un suedez, Fredrik Backman. Ulterior am aflat că volumul menționat mai sus a fost romanul de debut al autorului iar ecranizarea lui a fost nominalizată la Oscar pentru Cel mai bun film străin și a fost desemnat Cea mai bună comedie a anului la Premiile Academiei Europene de Film în 2016.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ove este un bărbat aflat la vârsta pensionării, aruncat din sistem ca fiind o măsea stricată, după ce mai bine de 40 ani și-a dedicat viața muncii, nelipsind o zi din viață la serviciu, atât de dedicat și de strict în toate activitățile sale încât a doua zi după înmormântarea soției se va duce la locul de muncă. Ove este un bărbat rigid, lipsit de imaginație, pedant până la a deveni enervant, Ove este prototipul persoanei de vârsta a treia care scoate pe toată lumea din sărite cu toate pedanteriile sale. Nu este iubit de nimeni, nu are rude, nu are prieteni, nu are animale de casă, principala preocupare ca proaspăt pensionar fiind aceea de a face un tur al cartierului în vederea găsirii unor eventuale probleme. Până într-o bună zi când la ușa sa se înființează o femeie însărcinată, originară din Iran, însoțită de “tolomacul” său soț. Din acel moment existența taciturnului Ove va începe să se schimbe, fără să vă imaginați că va deveni simbolul prieteniei. Însă, din zi în zi, de sub stratul de răceală al bărbatului va ieși la iveală caracterul unui om de o curațenie morală ireproșabilă, bătrânul morocănos ajungând să ne fie drag până la sfârșitul volumului. Cartea este și amuzantă deopotrivă, căci începutul ei mi-a provocat hohote de râs, pomenindu-mă însă la sfârșit cu o lacrimă în colțul ochiului. M-am pomenit că îmi aduce aminte, într-o oarecare măsură, de propria mamă, aflată tot la vârsta de 60 ani, îmi aduce aminte de, hai să îi spun așa, unele metehne ale sale și de faptul că e posibil să ajung și eu un fel de Ove. Cred că după 55 ani cam toată lumea are șanse să se transforme într-un Ove, cu manii, răutăți și tabieturi. Cu toate acestea Ove este mult mai mult decât povestea unei vârste. Romanul este despre umanitate, probleme întâlnite în fața cărora vrem să închidem ochii, soția lui Ove este paralizată, țintuită într-un scaun cu rotile și cu toate acestea Ove își va închina viața ei. Romanul Un bărbat pe nume Ove este despre birocrația și realitățile de care te lovești în orice stat, fie el și Suedia unde avem senzația că umblă câinii cu covrigi în coadă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi-a plăcut că mai există speranțele încălzirii unei inimi împietrită de durere, că sufletul poate rezona în fața prieteniei oamenilor și a animalelor, că o pisică poate aduce mai multă bucurie în viața unui om decât orice alt bun material. Cartea este scrisă cu un umor molipsitor, situațiile ce produc râsul fiind cât se poate de veridice, lăsând, cu toate acestea, să transpară o urmă de nostalgie și de tristețe. După ce, cu regret am terminat-o, i-am dat-o și mamei mele, mamă, care am mai spus, este de aceeași vârstă cu personajul principal și ea a apreciat-o într-o măsură mai mare decât mine, probabil regăsindu-se în multe situații. Nu este o capodoperă însă este o carte adevărată, așa cum numai viața poate fi adevărată, tristă, veselă sau bună. De citit în mini vacanța de sărbători sau ca o pauză între cărți pe care le veți considera mai serioase.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cărți de citit în preajma sărbătorilor

 un comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 16 decembrie 2018

Un bărbat pe nume Ove Fredrik Backman     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, spun doar că, poate, în această perioadă putem aloca ceva mai mult timp cititului, datorită numărului mai mare

Citiți mai mult

Plan de supraviețuire financiară de sărbători

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP0en1V4dh1Ea4vYheScDwenCE6b3JDA2atpV0Z4FfztYv2htU-5dMsiSAAxsTcp2vUjsyPcCaNPOxvkK0YLg_b_pId8DlzXunf2JP3_f4MUVBNGxdECMVXPW5VTcFuJ2Sc6aHJ0uDbk0/s1600/Plan_de_supravietuire_financiara_de_sarbatori.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="162" data-original-width="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP0en1V4dh1Ea4vYheScDwenCE6b3JDA2atpV0Z4FfztYv2htU-5dMsiSAAxsTcp2vUjsyPcCaNPOxvkK0YLg_b_pId8DlzXunf2JP3_f4MUVBNGxdECMVXPW5VTcFuJ2Sc6aHJ0uDbk0/s1600/Plan_de_supravietuire_financiara_de_sarbatori.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Lăsând deoparte emoțiile cu care unii dintre noi așteptăm perioada Crăciunului și a Anului Nou trebuie să ne mai gândim și la partea financiară, alt aspect mai puțin plăcut cu care vin sărbătorile cu pricina. Dacă bugetul este limitat, căci nu toți avem norocul de a avea un portofel al cărui conținut nu se termină niciodată sărbătorile ar putea pune ceva probleme. E destul de greu, financiar vorbind, să acoperi absolut toate cheltuielile care apar în luna decembrie: cadouri pentru soț, pentru copil, pentru părinți, socri, bunici, alte neamuri cărora e musai să le iei câte ceva, educatoare, învățătoare, profesoare, obligații de la locul de muncă etc. Pe lângă tot sacul de cadouri pe care trebuie să îl cumperi mai e musai să aranjezi și o masă de Crăciun, să mai cumperi o friptură, să mai coci 10 cozonaci, asta dacă nu îi iei gata făcuți, să mai faci și o sarma cu afumătură. Dacă mai ai și invitați situația stă cam nasol și trebuie să te gândești tare bine ce buget ai.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cred că cea mai bună soluție pentru a supraviețui asaltului financiar din luna decembrie ar fi să începi să pui deoparte câte ceva chiar din ianuarie, în așa fel încât să nu simți ce te lovește de sărbători. Glumă sau nu, cred că asta e singura soluție pentru gaura din buget destul de măricică fiindcă în România actuală nu toată lumea are șansa de a primi o primă de Crăciun ceva mai consistentă încât să acopere toate cheltuielile. Planul de cumpărături de Crăciun ar trebui alcătuit undeva prin luna iulie în așa fel încât în decembrie să nu fii zorit și nevoit să faci cele mai proaste alegeri în ceea ce privește cumpăratul de cadouri. A face liste de cumpărături încă din vară sau chiar imediat după perioada sărbătorilor e chiar o idee foarte bună căci comercianții vor scădea prețurile semnificativ după Anul nou, cu frica de a nu rămâne cu stocuri mari de marfă. Probabil sună extrem de ciudat ceea ce spun dar, ca un exemplu, dacă vrei să cumperi un brad artificial, cu siguranță va fi mult, dar mult mai ieftin în ianuarie când nu va mai cumpăra nici naiba un brad de Crăciun, astfel îl ai pentru anul următor sau, fiind artificial, chiar pentru anii următori. În privința cadourilor, fie aloci în fiecare lună o sumă mică, în așa fel încât să nu simți povara financiară în decembrie, fie încerci să achiziționezi din timp cadourile, reduceri fiind tot timpul anului la tot soiul de produse. Cu siguranță se poate cumpăra un puzzle pentru copil și în luna mai și ținut în debara până în decembrie, puzzle pe care vei da mult mai puțin în mai decât în decembrie, când toți comercianții au tendința de a scumpi produsele. Cadoul pentru soacră nu trebuie luat pe 20 decembrie, poți, la fel de bine, să îl iei și în iunie și în cazul acesta existând reduceri dacă cumperi un șal de iarnă în mijlocul verii. Aceeași procedură poate fi aplicată la absolut toate cadourile, pot fi luate la salariu, din bonurile de masă, când se primește o primă sau în funcție de disponibilitatea financiară a fiecăruia. Cadourile mai pot fi luate de Black Friday, se pot pândi oferte și luate în aceea perioadă sau ori de câte ori mergem într-un magazin și găsim o ofertă de nerefuzat. În felul acesta vom fi scutiți și de multiplele drumuri pe care le vom avea de făcut și nu vom resimți atât de crunt cumpărarea de cadouri, atâta timp cât o vom face eșalonat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Eu am făcut asta anul acesta în ceea ce privește cumpăratul de alimente oarecum neperisabile, cozonaci, bomboane, niște borcane cu murături, legume congelate, alcool, ceva cadouri pentru copii. Am început să le cumpăr din luna octombrie și pot spune că atunci când am fost la cumpărături în decembrie lista era considerabil mai scurtă, luând doar strictul necesar. Nu am făcut asta încă cu achiziționarea de cadouri pentru ceilalți membri ai familiei însă o voi lua în calcul anul ce vine. Nu știu dacă am să umblu chiar de pe 3 ianuarie prin magazine în căutarea cadoului perfect însă, cu siguranță, din luna iulie am să încep să aplic ceea ce am scris aici. Cel puțin voi avea timp 6 luni de zile să găsesc cadoul potrivit fiecărei persoane, nefiind sub influența sărbătorilor când avem tendința de a cheltui fără măsură doar pentru că e decembrie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Plan de supraviețuire financiară de sărbători

 un comentariu / Publicat de Tonique / marți, 11 decembrie 2018

    Lăsând deoparte emoțiile cu care unii dintre noi așteptăm perioada Crăciunului și a Anului Nou trebuie să ne mai gândim și la partea financiară, alt aspect mai puțin plăcut cu care vin sărbătorile cu pricina. Dacă bugetul este limitat,

Citiți mai mult

Spovedania creștinului ortodox și yoga

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4Kq6OGc2tFE188KHJ_Xg1MUZArg3mALBvrGTaGe2b7biwHdSz5BvgwKpNGnx-FIsA5w_hrXjnfy4-OjhD83nXq8TmGSv-Ro1sAkDhD8nbYLp5xU8RJ6PmWtN0c2MR-PYWuRju9_UoM7U/s1600/Spovedania+crestinului+ortodox+si+yoga.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1072" data-original-width="1600" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4Kq6OGc2tFE188KHJ_Xg1MUZArg3mALBvrGTaGe2b7biwHdSz5BvgwKpNGnx-FIsA5w_hrXjnfy4-OjhD83nXq8TmGSv-Ro1sAkDhD8nbYLp5xU8RJ6PmWtN0c2MR-PYWuRju9_UoM7U/s320/Spovedania+crestinului+ortodox+si+yoga.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu ceva vreme am mers la un așezământ bisericesc de prin preajma Bucureștiului, destul de renumit printre enoriași din cauza unui izvor tămăduitor și a unei icoane făcătoare de minuni. Nu pot spune că sunt tare bisericoasă, din punctul meu de vedere te poți ruga la fel de bine și sub cerul liber, ca și în biserică, dacă așa îți e voia. Ba parcă ești chiar mai liniștit sub cerul liber, în preajma unui copac, decât în biserică, înconjurat poate numai de fățarnici. Dar sufletul omenesc are hachițele lui și simte nevoia, din când în când, să se roage și în casa Domnului. Toate bune și frumoase, din păcate nu pot spune că am fost chiar pătrunsă de liniștea și seninătatea locului, fiind duminică și alte suflete au dorit să își mărturisească păcatele, parcă prea multe suflete din punctul meu de vedere. Românul are senzația că dacă ia la picior toate mănăstirile, bisericile și chiliile, va fi spălat de păcate, va câștiga la loto, își va găsi iubirea sau va fi sănătos tun.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Românul nu înțelege că smerenia și credința stau în cu totul alte lucruri decât pelerinajul duminical la bisericile din preajmă și înconjuratul bisericii în genunchi. Până la urmă Dumnezeu nu ne vrea cu capul plecat, Dumnezeu ne vrea cu capul sus, fără a avea rușinea faptelor noastre. Astfel, după micul meu popas, în drum spre ieșire, am primit un ghid de spovedanie. L-am pus în geantă, cu gândul să îl citesc puțin mai târziu. Și l-am citit și am avut un șoc. Habar nu am avut că creștinul ortodox are atâtea interdicții. Habar nu am avut că putem fi atât de înapoiați, aș fi spus că ghidul a fost scris pe vremea Inchiziției. Îndreptarul are, nici mai mult nici mai puțin decât șase pagini, cuprinzând două secțiuni, una cu păcatele vârstei mature, una cu păcatele tinerilor, chiar ale copiilor, ceea ce mi s-a părut de-a dreptul șocant, din punctul meu de vedere un copil neputând fi încărcat de păcate. Așadar, atunci când ai intenția de a te spovedi, e bine să ai un carnețel în care să îți notezi toate păcatele. După ce am citit îndreptarul, am ajuns la concluzia că dacă aș nota tot ceea ce e considerat păcat în hârtiile acelea, aș sta numai la preot. A practica yoga, meditație, bioenergie e considerat păcat. A te uita la televizor e considerat păcat. Ți-ai pierdut timpul cu nimicuri, pe internet, în club? Ce să vezi, e păcat. Lucrezi duminica? E păcat. Lucrezi, da, că la patron mai lucrezi și duminica și lucrezi că nu ai ce face, trebuie să îi pui copilului o pâine pe masă. Nu ții post miercuri și vineri? Evident că e păcat. Ești tatuat, ai vreun cercel în altă parte decât în urechi? Ești ca și condamnat să mori în flăcările iadului. Te mândrești că ești frumoasă, că ești talentată? Ori ești mânios, supărat, ești nervos, ai țipat? Atunci ești un păcătos notoriu. Fumezi sau consumi substanțe interzise? Iar ai păcătuit. Și lista continuă în această manieră. Nu știu cărui Dumnezeu se închină oamenii aceștia de au alcătuit acest Îndreptar, dar Dumnezeul meu mă iubește și când mă uit la televizor, mă iubește și pentru că sunt tatuată și sunt sigură că m-a iubit și când am fumat și tocmai pentru că m-a iubit, mi-a ajutat și am reușit să mă lepăd de obiceiul acesta atât de dăunător sănătății mele. Și eu cred că Dumnezeu e atât de ocupat să îi iubească pe alți oameni, încât nu va mai avea timp să se supere pe mine că m-am uitat la televizor sau că am ieșit la o cafea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Și cum Dumnezeu mă iubește pe mine, Îl răsplătesc în aceeași manieră, căci dragostea mea pentru Divinitatea e aceeași, chiar dacă am intenția să practic yoga, căci Dumnezeul meu nu e neapărat ortodox, Dumnezeul meu este Dumnezeu și atât, Dumnezeul meu nu e nici măcar român, Dumnezeul meu e Dumnezeul tuturor, chiar și al practicanților de yoga. Și Dumnezeul meu și al copilului meu nu se supără că al meu copil vrea o bucată de ciocolată în plus și cu siguranță nu se va mânia nici pe mine, nici pe copil că a avut o zi proastă, că a țipat fiindcă a fost obosit. Dumnezeul meu iubește și fără Îndreptar, tot așa cum îi iubește și pe cei ce respectă Îndreptarul cu sfințenie. Dumnezeul nostru ne iubește în ciuda lipsei de la spovedania aceasta ce ar trebui să fie atât de stufoasă. E foarte simplu, dacă tu iubești Divinitatea și aceasta te va iubi pe tine și iubirea ți se va întoarce cu aceeași măsură.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Spovedania creștinului ortodox și yoga

 2 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 28 noiembrie 2018

    În urmă cu ceva vreme am mers la un așezământ bisericesc de prin preajma Bucureștiului, destul de renumit printre enoriași din cauza unui izvor tămăduitor și a unei icoane făcătoare de minuni. Nu pot spune că sunt tare bisericoasă, din

Citiți mai mult

Un posterior mare e un posterior sănătos

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOQdNLXMQJxddz80Hcejc2xvXaMA2KIs1oF_NlKJilCqCpArGyL62F1zK2v75hlylEbuujxjB_WQ0m8bqMtal7M2v2zOtsl_CPxPS1uKSPPgaU1_OiiwkK0-HSghM3jUQeFEolKyq25DQ/s1600/Un+posterior+mare+e+un+posterior+sanatos.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="349" data-original-width="620" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOQdNLXMQJxddz80Hcejc2xvXaMA2KIs1oF_NlKJilCqCpArGyL62F1zK2v75hlylEbuujxjB_WQ0m8bqMtal7M2v2zOtsl_CPxPS1uKSPPgaU1_OiiwkK0-HSghM3jUQeFEolKyq25DQ/s320/Un+posterior+mare+e+un+posterior+sanatos.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Toată viața mea am fost, și încă sunt, complexată de dimensiunile posteriorului meu. Din păcate nu m-am încadrat decât pentru o foarte scurtă, extrem de scurtă, spre minusculă perioadă în tiparele celebre 90-60-90 și asta cu eforturi deosebite, stând nemâncată lungi perioade. Evident că nu m-a ținut mult și m-am întors repejor la dimensiunile mele rubensiene. Poate dacă aș fi trăit în alt timp nu mi-aș fi pus aceste probleme și aș fi fost chiar un etalon de frumusețe. Însă trăiesc în timpul acesta în care suntem atacați de mass-media cu imagini ale femeii perfecte și astfel ajungi să nu mai dai doi bănuți pe tine, în ciuda faptului că ești o femeie absolut normală și dacă ai posteriorul ceva mai mare. Așa se face că zilele trecute, evident, în mijlocul unei cure de slăbire, căci, deși aflată la fantastica vârstă de 40 ani, tot nu pot să îmi îmbrățișez rotunjimile, am dat peste un articol care m-a făcut să văd viața ceva mai roz. Cel puțin până a doua zi când voi fi început să număr iar calorii.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ei, și ce să vezi? Cercetătorii de la Universitatea Oxford, și ăștia trebuie crezuți, par serioși, orice cercetător britanic are mare credibilitate în ochii mei, spun că, în urma unui studiu efectuat pe un eșantion de 16000 de femei, destule din punctul meu de vedere, s-a ajuns la concluzia că femeile cu fundul mare sunt și mai deștepte și mai sănătoase decât acelea de sunt ca biscuitele în dungă. Cercetătorii afirmă că este vorba despre femeile cu posteriorul ceva mai mare decât cele normale, așa că mă încadrez cu succes. Femeile acestea nu numai că sunt mai inteligente, ba sunt și mai rezistente în fața unor boli și au un nivel al colesterolului mai scăzut decât toate celelalte. Așadar, posteriorul mare nu numai că bucură ochiul dar îți conferă șanse să nu faci diabet sau să ai probleme cardiovasculare. Cu mare bucurie în suflet am aflat ulterior că și cercetătorii din California și Pittsburgh au ajuns la aceeași concluzie. Și dacă aș fi avut vreun dubiu în privința celor englezi, pe ăștia din California trebuie să îi credem. Dar ia stai, cică femeile care au posteriorul mare și talia mică au și speranțe de viață mai mari. Evident că nu e cazul celor ce își fac implanturi, poartă chiloți cu fund fals de silicon, da, există așa ceva și sunt absolut horror. Vă puteți imagina surpriza celui ce face curte unei femei purtătoare de asemenea chiloți, în momentul în care ajung să fie intimi și chiloții zboară de pe divă? În ziua în care am citit articolul am fost extrem de bine dispusă și am zis să îl împărtășesc și cunoștințelor mele și, deloc surpinzător, a avut mare impact. Am produs multor femei exact aceeași bucurie care mi-a inundat mie sufletul. S-au întrecut în a-mi împărtăși ce posterior au ele și că se simt și ele mult mai bine știind că sunt mult mai deștepte și mai sănătoase.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așa că atâta amar de vreme, atâtea diete, atâtea ore la sală, să aflu de fapt că e în regulă așa cum sunt. Ba mai mult, e mai mult decât în regulă, a avea fundul mare mă face să fiu mult mai specială și nu numai vizual. Cred că am uitat să ne bucurăm de formele noastre, cred că am uitat că nu putem purta toate măsura 36 și cred că nici nu e în regulă să poarte toate femeile aceeași măsură, cred că a avea posteriorul într-un fel sau altul ne asigură unicitatea. Evident că e bine și să îi credem pe cercetători și să ne lăsăm fundul în pace odată pentru totdeauna, cu singura condiție să nu fie totuși atât de mare, căci, în cazul acesta, nu prea i-aș mai crede pe cercetători, un posterior mult prea mare chiar punând probleme de sănătate. Poate mâine am să mă uit totuși la mine cu alți ochi și nu am să mai fiu atât de critică cu propria persoană, până la urmă eu ar trebui să mă iubesc cel mai intens pe mine însămi, căci nu o va face nimeni la fel.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Un posterior mare e un posterior sănătos

 un comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 21 noiembrie 2018

    Toată viața mea am fost, și încă sunt, complexată de dimensiunile posteriorului meu. Din păcate nu m-am încadrat decât pentru o foarte scurtă, extrem de scurtă, spre minusculă perioadă în tiparele celebre 90-60-90 și asta cu eforturi d

Citiți mai mult

Facebook și postacul

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEace2Mxl1g5WXQ3r-JBrQNXDtj3bfK32b1k8-o_yO8rDnIsOtFH6xh89GpfL69EqL5jiorJmQ17XxSikWdaLcsom8bHCu_Dg30lgZzZAFTThzxVKau4zh61pSniUuLRNWbzmmyuV3FpY/s1600/Facebook+si+postacul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="897" data-original-width="1200" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEace2Mxl1g5WXQ3r-JBrQNXDtj3bfK32b1k8-o_yO8rDnIsOtFH6xh89GpfL69EqL5jiorJmQ17XxSikWdaLcsom8bHCu_Dg30lgZzZAFTThzxVKau4zh61pSniUuLRNWbzmmyuV3FpY/s320/Facebook+si+postacul.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acum câțiva ani cine deținea un cont de Facebook era un avangardist, un original sau un ciudat, în funcție de privitor. Cei mai mulți foloseau aplicația pentru mici jocuri, erai conectat la o rețea mondială. Au evoluat lucrurile și acum aproximativ jumătate de planetă are Facebook. Cealaltă jumătate e foarte în vârstă și a pierdut contactul cu tehnologia sau sunt copii sub opt ani cărora părinții nu le permit accesul la calculator sau la rețelele sociale. Mai e o categorie, mică, e adevărat, ce nu are chef sub nici o formă să se afișeze, sunt discreți, nu vor să își pună viața pe tapet tuturor necunoscuților. Din punctul meu de vedere acesta ar fi cel mai înțelept lucru, numai că Facebook-ul ăsta e ca un drog, e destul de greu să te lași de el odată ce te-ai apucat. Unde mai pui că mai afli și unele lucruri utile sau interesante, îți poți găsi jumătatea, îți poți promova afacerea sau găsi un loc de muncă mai bun, mai bine plătit. Dar, căci există un dar, ca orice lucru, și accesatul acestui Facebook trebuie făcut cu măsură, și mai ales, accesul unora ar trebui interzis. De exemplu, uitați ce postează un domn, ceea ce scrie dânsul neavând absolut nici o legătură cu subiectul. Nu dau numele domnului, nici nu ar fi relevant, ca el sunt mii.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     <b>“FII ÎNȚELEPT!Ei dau să-și facă lor, nu ție soartă, iar tu ești sărmană de părinți și de binefăcători, dar ai în cer părinți bravi și îi ridic pe ei lângă armatele cerești ca să biruiască pentru tine, căci tu ești sub cruce grea și nu vezi lumina care să-ți arate soarta, căci au ascuns-o pe ea cei ce s-au așezat peste tine ca să te stăpânească. O, de s-ar fi așezat ei să te păstorească, să te îngrijească! O, nu, nu de aceea s-au așezat ei peste tine, ci de dor de slavă deșartă s-au așezat ei și ți-au supus duhul duhului lor…”</b> . Mă bucură religiozitatea domnului dar nu în contextul cu pricina. Necazul cu acest Facebook este că dă posibilitatea tuturor celor mai săraci cu duhul să se exprime. Și dacă până să apară această rețea de socializare nu îi băga în seamă decât nebunul satului, la ora la care își degustau berica matinală, iată că acum îl vede și îl citește pe domnul ce grăi cele de mai sus, o planetă întreagă. Noroc că limba română nu e chiar de circulație internațională, că altfel cam dădeam de dracu’ și uite așa aflau și americanii unde ne aflăm noi pe hartă. Uitați ce scrie un alt “domn” în spațiul virtual și o să mă opresc cu exemplele fiindcă am senzația că nu mă voi opri niciodată dacă mă apuc să citez asemenea specimene: <b><i>“oamna mihaela luatil an pat cu dumneavoastra pe hotu de dragnea poate va anvata sa gazati populatia apuna jandarmi sa va bata sa va stropeasca cu tunuri cu apa cu tot felu de soluti de a otravit atata populatie va dat doi bani la pensi si vii ea prin inpozite marite si scumpirea alimentelor salari o mare diferenta cei de la stat cu cei de la privati astai dragnea sau poatelucrati la stat ok…..”</i></b>. Este extrem de greu de descifrat și cazurile sunt cu nemiluita.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ăștia măcar au fost decenți, dar cele mai multe postări creează niște discuții între niște personaje care habar nu au pe ce lume se află, personaje ce au descoperit că au puncte de vedere și care au un limbaj imposibil de reprodus, limbaj ce face referire la mame, la organe sexuale etc. Uite asta se întâmplă când scoate nasul tot mârlanul și ajunge a se crede intelectual. Vezi dom'ne de bucata de pământ și lasă internetul și opiniile pentru alții mai învățați. E adevărat că nu e mare rușine să fii neștiutor de carte dar măcar ai decența de a și recunoaște asta, nu fi grozav în fața unei tastaturi, fără ca măcar să fii capabil să buchisești literele în mod cumsecade. Așa că acum toată lumea are Facebook și are păreri legate de absolut orice: de viața politică, cel mai des are lumea păreri despre asta, de sexualitate, de sănătate, de educație și de câte și mai câte, că așa se întâmplă când prinde boul acces la tehnologie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Facebook și postacul

 2 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 7 noiembrie 2018

    Acum câțiva ani cine deținea un cont de Facebook era un avangardist, un original sau un ciudat, în funcție de privitor. Cei mai mulți foloseau aplicația pentru mici jocuri, erai conectat la o rețea mondială. Au evoluat lucrurile și acu

Citiți mai mult