Tratamente naturiste – Beneficiile salviei sau maramia - partea a II-a

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKzVKIfYYHt4gjbAxtL9pB5UIWjzfiLEa8T8rwE72IXBAYI93hSAaavf8U9UZfZS8Vp4Q_WOWR2XDoSxgHKlTCaM7hprGJs4sx7pz9aCG2817TDBm0gTsaXqR58QjzQFSW6xJSrPSWzqo/s1600/teapot-1687283_640.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKzVKIfYYHt4gjbAxtL9pB5UIWjzfiLEa8T8rwE72IXBAYI93hSAaavf8U9UZfZS8Vp4Q_WOWR2XDoSxgHKlTCaM7hprGJs4sx7pz9aCG2817TDBm0gTsaXqR58QjzQFSW6xJSrPSWzqo/s400/teapot-1687283_640.jpg" width="400" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Așa cum vă spuneam și în articolul anterior, revin pentru a vă împărtăși beneficiile pe care salvia le are asupra corpului nostru.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Așadar, salvia s-a dovedit:</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script>     <br /> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Puternic antioxidant: Condițiile cronice și bolile degenerative pot fi unele dintre problemele de sănătate cele mai debilitate și periculoase cu care vă confruntați în viață voastră. Multe dintre aceste probleme de sănătate sunt cauzate de radicalii liberi, periculoși de produsele metabolismului celular care atacă celulele sănătoase, provocând apoptoză sau mutații. Componentele antioxidante găsite în salvie, cum ar fi acidul rosmarinic, luteolina și apigenina, pot lucra pentru a neutraliza radicalii liberi și a le împiedică să creeze stres oxidativ în inimă, organe, piele, articulații, mușchi și chiar creier.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2. Tratează bolile de piele: datorită proprietăților calmante, antibacteriene și antifungice prin spălări zilnice cu decoct de salvie și prin aplicarea de cataplasme din Frunze proaspete zdrobite putem trata cu succes afecțiuni ale pielii cum ar fi eczeme, psoriazis și acnee.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Adjuvant în diabetul de tip ÎI. Se pare că reglează și inhibă eliberarea glucozei stocate în ficat, prevenind fluctuațiile majore ale zahărului din sânge, care poate ajută la prevenirea debutului diabetului de tip II.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     4. Ajută în cazuri de indigestie și balonare: Acidul rosmarinic găsit în salvie acționează că agent antiinflamator în multe părți ale corpului, chiar și în stomac, unde previne spasmele gastrice și poate reduce semnificativ apariția diareei și a diferitelor infecții ale tubului digestiv.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br />     <br /> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     5. Ameliorează tulburările menopauzei: datorită efectului puternic de reîntinerire tinctiura de salvie ajută contra acestor probleme prin reducerea transpirației și rărind apariția bufeurilor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     6. Dacă va spălați față dimineață și seară cu decoct de salvie și mai suplimentați în fiecare seară cu comprese cu acest decoct porii dilatați ai tenului se vor diminua.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     7. Ajută la menținerea culorii naturale și strălucirii părului dacă faceți ultima clătire cu decoct de salvie. Din ce am citit se pare că pentru părul negru este recomandat să folosiți un amestec în părți egale de ceai negru și salvie, iar pentru părul cărunt ajută la întărirea acestuia și îi închide culoarea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirduYGUlkVCdimTCM8Bg8wK2YBOLx0GjPQt3z-wo0pcwYbSGGR3iZTzyZyOxS-wpBH5_J9i2QUt6OysiMsHbcI7SNRZ4coCA4RCBg8qDOXJpL27RsYPrdI1NXcnkCfOgXAnVEfTZ0Aecw/s1600/Sage-Tea-For-Cough-And-Bad-Breath-Greenide-696x464.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirduYGUlkVCdimTCM8Bg8wK2YBOLx0GjPQt3z-wo0pcwYbSGGR3iZTzyZyOxS-wpBH5_J9i2QUt6OysiMsHbcI7SNRZ4coCA4RCBg8qDOXJpL27RsYPrdI1NXcnkCfOgXAnVEfTZ0Aecw/s400/Sage-Tea-For-Cough-And-Bad-Breath-Greenide-696x464.jpg" width="400" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Atenție însă: deși salvia are o mulțime de beneficii, pe care în mod sigur nu le-am menționat în întregime, persoanele extrem de sensibile trebuie să consume cu precauție ceaiul sau decoctul de salvie deoarece pot produce convulsii digestive. Nu ar fi rău să se consulte medicul înainte de a adăuga salvia în regimul dumneavoastră. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Contraindicații: epilepticilor și femeilor care alăptează deoarece are effect de oprire a lactației.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cam astea ar fi contraindicațiile pe care le-am descoperit, însă dacă știți și alte contraindicații ale salviei, nu ezitați să le menționați.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În rest….sănătate, că e mai bună decât toate!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Pentru neștiutori: decoctul de salvie se obține prin adăugarea a două lingurițe de salvie în 250 ml de apa și se fierbe timp de 5 minute.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     <a href="http://mergem-inainte.blogspot.ro/2017/08/tratamente-naturiste-beneficiile.html" target="_blank">Tratamente naturiste – Beneficiile salviei sau maramia - partea I</a></div>

link

image

Tratamente naturiste – Beneficiile salviei sau maramia - partea a II-a

 Niciun comentariu / Publicat de Andreea / marți, 29 august 2017

    Așa cum vă spuneam și în articolul anterior, revin pentru a vă împărtăși beneficiile pe care salvia le are asupra corpului nostru.     Așadar, salvia s-a dovedit: (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});         1. Puter

Citiți mai mult

Tratamente naturiste – Beneficiile salviei sau maramia - partea I

<div style="text-align: justify;">     Întâmplător eram la o prietenă, și după ce ne-am delectat cu o masă mai copioasă am reușit să am acel disconfort de “greu”. M-am dus repede la geantă să iau un Triferment însă prietena mea m-a oprit și mi-a oferit o cană de ceai din salvie. După primele sorbituri am observat cum senzația de “greu” și balonare dispărea aproape instantaneu ceea ce mi-a stârnit curiozitatea de a căuta pe internet și alte beneficii ale acestei plante medicinale care vă asigur că nu sunt puține și m-am gândit să vă împărtășesc o parte dintre aceste beneficii și vouă</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script>     <br /> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizTWZcGzK-TW6AgjrZ51NDPq0VTRVJWPm_LuFFoEvA2Ia-fGtq-NaPpx3KG1USOJifjOQohmOF2gCt_x8DSInahZInwCheWZfMrXHRY0lOFPUoy_DLYVTxgiw4qtEPItHeg9hLdOoKF2I/s1600/salvie1.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizTWZcGzK-TW6AgjrZ51NDPq0VTRVJWPm_LuFFoEvA2Ia-fGtq-NaPpx3KG1USOJifjOQohmOF2gCt_x8DSInahZInwCheWZfMrXHRY0lOFPUoy_DLYVTxgiw4qtEPItHeg9hLdOoKF2I/s400/salvie1.jpg" width="400" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Așadar, să o luăm cu începutul:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">    Proprietățile medicinale ale acestei plante au fost explorate încă din timpul civilizației egiptene antice. Era folosită în primul rând pentru a spori fertilitatea femeilor. Cei care au stabilit și definit adevăratele proprietăți medicinale ale salviei a fost civilizația greacă, fiind valabile până în zilele noastre. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cercetările moderne au descoperit impactul pozitiv asupra corpului uman, motiv pentru care salvia este exportată pe scară largă în toată lumea. Salvia se adaugă la preparatele din carne fiind un element cheie datorită gustului ușor piperat iar combinația dintre aceste utilizări culinare și impactul său medical incontestabil face ca salvia să fie extrem de valoroasă pentru sănătatea umană.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Dar haideți să aruncăm o privire mai în profunzime asupra beneficiilor pe care salvia le poate oferi:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Îmbunătățește funcțiile creierului </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cercetările au arătat că salvia consumată chiar și în cantități mici sporesc activitatea creierului prin concentrare crescută, memorare și ajută la menținerea nealterată a facultăților intelectuale până la vârste înaintate. De asemenea, salvia acționează asupra receptorilor unor hormoni importanți în menținerea tinereții organismului. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2. Probleme legate de inflamație </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mestecarea frunzelor de salvie nu este întotdeauna cea mai plăcută soluție, deoarece aromă este destul de intensă pentru unele persoane dar se pare a fi cea mai eficientă cale de a obține acei compușii organici care acționează cel mai rapid în sistemul nostru. Această metodă este cea mai eficientă pentru persoanele care suferă de probleme ale tractul respirator, astmului,bronșitei, sinuzitei, rinitei, bolilor respiratorii cu secreții abundente sau gastro-intestinal. Printre calitățile salviei de a trata probleme antiinflamatoare se număra și artrită, gută precum și inflamația sistemului cardiovascular care pot duce la boli de inimă și la creșterea tensiunii arteriale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br />     <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Previne cancerul de colon și tumorile tubului digestiv </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Se spune că decoctul de salvie administrat câte 2-3 căni pe zi în cure de minim 3 luni este un remediu excelent împotriva acestei crunte maladii. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     4. Tulburări cognitive </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     După cum să menționat mai sus, salvia are capacitatea de a stimula funcția creierului pentru a îmbunătăți memoria și concentrarea. Aceasta funcționează în eliminarea tulburărilor cognitive care pot apărea, inclusiv Alzheimer și demența . Căile neuronale stimulate de extractele și uleiurile esențiale ale salvei pot păstra mintea “proaspătă” și “tinerească” pentru persoanele cu vârstă înaintată.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-1_pfF-9zueTAntmfp2PWCF4e5Q-Zc_QJ4w1UQ1dcBkNQvtfrNFB6cB0BV5DtVwjI8KUgzNgQkl-KGLIrijExGPi-3YLgUH6RcXRmvlf1pXp-NwmqVhS6u2ZPr5-IE4sN3LZg5Wj9Qdw/s1600/sage.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="273" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-1_pfF-9zueTAntmfp2PWCF4e5Q-Zc_QJ4w1UQ1dcBkNQvtfrNFB6cB0BV5DtVwjI8KUgzNgQkl-KGLIrijExGPi-3YLgUH6RcXRmvlf1pXp-NwmqVhS6u2ZPr5-IE4sN3LZg5Wj9Qdw/s400/sage.jpg" width="400" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     5. Unul dintre beneficiile extraordinare ale salviei dar uitată în timp este nivelul foarte mare de vitamină K pe care o conține, o vitamină esențială pentru organism, care nu o găsim în multe alimente pe care le consumăm. Vitamina K este un element crucial asociat cu formarea oaselor și asigură integritatea oaselor noastre pe măsură ce îmbătrânim. Adăugarea frunzelor de salvie în dietă dumneavoastră poate crește semnificativ nivelul vitaminei K. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Va continua….. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <a href="http://mergem-inainte.blogspot.ro/2017/08/tratamente-naturiste-beneficiile_29.html" target="_blank">Tratamente naturiste – Beneficiile salviei sau maramia - partea a II-a</a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Tratamente naturiste – Beneficiile salviei sau maramia - partea I

 Niciun comentariu / Publicat de Andreea / duminică, 27 august 2017

    Întâmplător eram la o prietenă, și după ce ne-am delectat cu o masă mai copioasă am reușit să am acel disconfort de “greu”. M-am dus repede la geantă să iau un Triferment însă prietena mea m-a oprit și mi-a oferit o cană de ceai din s

Citiți mai mult

Otrava din farfurie

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjF7MxpWRGEAPVEkO7IhYfyhdITCEwhkJiRljsL34kJCQ_tDaTswYZNcfK8SxK4TQnzZ9S3RI7KW1N6gRvdCW6xx9-vaL72Vb2n5szyRZ-oIhL1JUhoMrtYHA3ej2NBIt9b-GcVJCVuCBY/s1600/Otrava_din_farfurie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="429" data-original-width="687" height="248" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjF7MxpWRGEAPVEkO7IhYfyhdITCEwhkJiRljsL34kJCQ_tDaTswYZNcfK8SxK4TQnzZ9S3RI7KW1N6gRvdCW6xx9-vaL72Vb2n5szyRZ-oIhL1JUhoMrtYHA3ej2NBIt9b-GcVJCVuCBY/s400/Otrava_din_farfurie.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Până acum câțiva ani nu dădeam absolut nici o importanță ingredientelor din farfurie. Bine, vorbesc acum de vârsta de 20-25 ani. Cu timpul am început să devin mult mai selectivă cu ceea ce mănânc și mai ales acum când am și copil și pe el nu pot să îl îndop cu tot felul de rahaturi doar ca să se facă mare și frumos. Numai că e treabă tare anevoioasă și nu prea îmi iese fiindcă indiferent ce aș cumpăra tot numai rahaturi sunt. Din păcate nu am o sursă de carne, ouă și legume, nu am pe nimeni care să îmi vândă toate lucrurile acestea și chiar presupunând că aș avea e extrem de costisitor, ar însemna ca tot bugetul familiei să fie îndreptat către hrană, ceea ce e practic imposibil. Așa că încerc să mă descurc cu ceea ce am și să fac o selecție destul de riguroasă în magazine. Doar că și asta e cam greu de făcut pentru că atunci când te duci în magazine și vrei să achiziționezi lucruri pe care nu le-ai mai luat înainte, îți cam ia ceva vreme să citești toate etichetele acelea. Apăruse la un moment dat un ghid cu toate substanțele din mâncare potențial dăunătoare. Treaba e că ghidul acesta avea foarte multe pagini, eu nu am fost capabilă să țin minte toate E-urile periculoase, toți agenții potențial cancerigeni, toți coloranții, conservanții și așa mai departe. Abia dacă știu vreo 4-5 substanțe din acestea și nici măcar nu toate fac rău, așa că atunci când mă duc la cumpărături și fac tot posibilul să citesc etichetele sunt într-o ceață totală.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ca să nu mai vorbesc că scrie și al naibii de mic așa încât e o adevărată provocare să deslușesc absolut toate acele ingrediente. Probabil producătorii fac special, tocmai ca să te plictisești și să îți pierzi răbdarea tot încercând să vezi literele acelea mici mici de tot. În ultima vreme încerc să iau produse cu etichete ce conțin cât mai puține ingrediente, ocolesc cât pot alimente cu etichete de jumătate de metru, cu cel puțin 10 E-uri trecute pe ele. Probabil nu sunt toate dăunătoare însă efectiv nu le știu compoziția și prefer să nu risc. Asta în ceea ce privește produsele etichetate, din fericire acum producătorul e obligat să specifice ceea ce conține alimentul respectiv. Treaba în schimb se complică când vine vorba de legume și fructe. Încerc cât pot să cumpăr produse autohtone dar evident că nu îmi oferă nimeni garanția că nu sunt pline și acestea de pesticide. Fac asta de fapt mai mult pentru a sprijini producătorii locali. Din păcate nu locuiesc în apropierea unei piețe și nu îmi pot face aprovizionarea după bunul plac, depind de hipermarket-ul din apropiere. Și chiar dacă aș fi avut locuința chiar în piață nici măcar asta nu îmi garanta prospețimea și autenticitatea produselor,căci se pare că și țăranul din piață vinde aceleași prostii ca și supermarket-urile.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așadar mă aflu în situația de a nu ști ce mănânc, ce mănâncă copilul și ce efecte va avea alimentația acesta pe termen lung. Auzisem în presă că am fi gunoiul Europei și toate gunoaiele sunt vândute la noi, în România, de parcă am fi vite de furaj. Aș vrea să cred că nu e chiar așa și că mai există totuși oameni de bun simț care nu ar permite bătaia asta de joc. Am mai auzit, de asemenea, că este pus la cale un plan diabolic, la nivel mondial, pentru a ne extermina ușor ușor și să rămână elitele. Iar nu vreau să cred nici această teorie, poate sunt eu mai idealistă. Probabil e doar un interes al producătorilor să vândă, să se vândă tot mai mult în această societete de consum. Așa că cumpărătorul nu prea are ce să facă, singurul lucru pe care ar putea să îl facă cineva pentru a trăi sănătos e să își cumpere el bucata lui de pământ și să își cultive singur hrana și să își crească animalele. Numai că asta necesită și timp și bani și ar trebui să fie singura preocupare, pe când consumatorul are serviciu, rate de plătit, școli, haine și așa mai departe. Pe termen lung nu văd decât o soluție: aceea de a aloca bani și de a sprijini cultivatorul, de a se face contracte cu marile magazine. Însă marilor corporații probabil nu le va conveni varianta aceasta așa că nu avem ce face decât a sta în magazin și a citi atent etichete, până vom orbi de tot, până vom găsi un produs doar ceva mai puțin dăunător decât altele.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Otrava din farfurie

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 24 august 2017

    Până acum câțiva ani nu dădeam absolut nici o importanță ingredientelor din farfurie. Bine, vorbesc acum de vârsta de 20-25 ani. Cu timpul am început să devin mult mai selectivă cu ceea ce mănânc și mai ales acum când am și copil și pe

Citiți mai mult

Întoarcerea în timp

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlRYGUVHUlDyc3eUB0Bvw5vmGrLfXlbRy5-ZTZkpNVPjjASGDU0t4WB7Gp75Ry-Du5VTdGDH8zY0qDCOPpbvWDHRZQYRv5vwWaKIk8u5dblaSeupgVmUttTDWw9Ocgi26nM21TahusZS8/s1600/Intoarcerea_in_timp.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="315" data-original-width="600" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlRYGUVHUlDyc3eUB0Bvw5vmGrLfXlbRy5-ZTZkpNVPjjASGDU0t4WB7Gp75Ry-Du5VTdGDH8zY0qDCOPpbvWDHRZQYRv5vwWaKIk8u5dblaSeupgVmUttTDWw9Ocgi26nM21TahusZS8/s400/Intoarcerea_in_timp.png" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Întreba o prietenă zilele trecute ce ai alege dacă ai avea posibilitatea, dintre a fi veșnic tânăr, a respira sub apă, a deveni invizibil, a câștiga 10.000.000 dolari și a călători în timp oricând ţi-ai dori. Eu am răspuns fără ezitare că aş alege în mod categoric călătoria în timp, poate şi influențată de ceea ce citesc acum şi anume Soţia călătorului în timp, de Audrey Niffenegger. O să revin cu o părere după ce o voi fi terminat de citit, până acum este absolut admirabilă. Ceea ce a fost surprinzător a fost faptul că o singură persoană a ales suma aceea colosală de bani, restul au declarat că în mod clar ar alege călătoria în timp. Şi mi-am dat seama că probabil aceasta este una din marile dorinţe ale omenirii. Auzim vorbindu-se de sentimentul de déjà vu şi ne place să credem că am mai trăit o dată acel moment. Adevărul este că nu există încă o explicaţie a acelui straniu sentiment căci el există cu adevărat. Nu ştiu dacă e repetare a trăirii, univers paralel sau doar o impresie a noastră. Şi stau să mă întreb de ce şi-ar dori oamenii atât de tare să călătorească în timp? Călătoria asta în timp a produs de secole o fascinaţie neobosită şi am convingerea că nu se va istovi niciodată această căutare a unor posibile dovezi de călătorie în timp. Oare dorim să călătorim în timp doar din punct de vedere istoric sau pentru folosul propriu?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     Nici măcar eu nu mă pot hotărî ce aş face dacă aş avea şansa aceasta. M-aş întoarce în trecut pentru a schimba anumite aspecte din viaţa mea, deci implicit a schimba cursul istoriei? Asta ar însemna probabil că nu aş mai avea viaţa de acum, fiind posibil să am ori una mult mai proastă ori una mai spectaculoasă. Şi oare, presupunând că am putea face asta, că ne-am întoarce în trecutul nostru, oare am face-o ca simpli spectatori, fără a putea influenţa cu nimic mersul lucrurilor? Sau am sări în viitor pentru a arunca o ocheadă în viaţa noastră ce va urma? Ar dori cineva să îşi cunoască viitorul şi să se vadă pe el însuşi bătrân şi bolnav? Aş zice că nu. Dacă ar fi fost posibil să ne fi întors în trecut ar fi fost minunat, o sumedenie de pericole şi de atrocităţi ar fi putut fi evitate, războaie, cuceriri, omoruri. Sau măcar un singur om pe lumea acesta să fi putut să facă asta şi să fie capabil să împiedice evenimente majore care au dus la prăbuşirea lumii, ca cele două războaie mondiale, masacrarea a milioane de evrei etc. Dar în mod clar oamenii şi-ar dori să călătorească în timp. Nu o dată am auzit spunându-se: dacă aş putea să fac lucrurile altfel, dacă aş avea şansa să o iau de la capat. Nu e aceasta o dorinţă a subconştientului de a se întoarce în trecut? Numai că nu s-ar putea garanta că întorcându-te în timp ai putea face lucrurile în aşa fel încât să îţi fie totul roz. Evident că tot ceea ce spun acum sunt nişte fantasmagorii, repet, poate şi sub influența lecturii actuale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     Tot gândindu-mă nu cred că mi-ar fi plăcut să îmi schimb cursul vieţii, asta ar fi însemnat poate că schimbându-mi existența actuală să nu mai am nici copilul şi asta mi s-ar părea inimaginabil. Cred însă că ar fi fost de preferat varianta călătoriei în trecut, doar ca simplu spectator, fără putinţa de a interveni în desfășurarea evenimentelor, ci doar ca o curiozitate pur științifică. Mi se pare fascinant să fi putut să fiu la curtea lui Ludovic al XIV-lea sau a lui Henry al VIII-lea sau în mama Rusie, călător în magnificul Palat de iarnă sau în Tibet sau în Imperiul Roman sau în Bizanţ sau sau sau…..Sunt atât de multe perioade şi locuri în care aş fi dorit să fiu încât mă ia ameţeala numai la ideea că aş fi putut să o văd aievea pe regina Victoria. Adică în loc să mă uit câteodată seara la televizor, pac, hocus pocus şi m-am uşchit în Constantinopol, la Topkapi, furișându-mă în camera de consiliu a sultanului Mehmet Cuceritorul. Din păcate nu se poate, am însă nişte variante la îndemână pentru a cunoaşte trecutul şi acestea sunt cărțile, a cunoaște viitorul sau a influența trecutul mi se pare periculos şi total neindicat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Întoarcerea în timp

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 23 august 2017

    Întreba o prietenă zilele trecute ce ai alege dacă ai avea posibilitatea, dintre a fi veșnic tânăr, a respira sub apă, a deveni invizibil, a câștiga 10.000.000 dolari și a călători în timp oricând ţi-ai dori. Eu am răspuns fără ezitare

Citiți mai mult

Vacanța cu copilul

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw4t5a3ERzMGK9MV73o3qwySaslwkAQpqn9iPeGQnQMOoscZh3kCwl1wMNRSd84CPIa17jyCeZcjZTpA4HJda0RiZnbIahx7GZAkag8kJi58jUkM1lonDX9XbRD0-GJv3U3yj44-b04EE/s1600/Vacanta_cu_copilul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="800" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw4t5a3ERzMGK9MV73o3qwySaslwkAQpqn9iPeGQnQMOoscZh3kCwl1wMNRSd84CPIa17jyCeZcjZTpA4HJda0RiZnbIahx7GZAkag8kJi58jUkM1lonDX9XbRD0-GJv3U3yj44-b04EE/s400/Vacanta_cu_copilul.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Vacanța cu copilul mic, până în 4-5 ani, este orice altceva decât vacanță. Până nu a împlinit copilul meu 2 ani eu nici nu am îndrăznit să plec cu el undeva mai mult de o zi. Prima vacanță adevărată, dacă se poate spune așa, am petrecut-o la mare, în Bulgaria. Am mers la jumătatea lunii iunie, nefiind atât de cald, am ales o variantă cu ultra all inclusive, deși copilul era destul de mâncăcios la vremea aceea, am zis să am de unde alege. Serviciile au fost absolut ireproșabile, hotelul avea o sumedenie de lucruri pe care le-ai fi putut face, piscine de exterior, piscina de interior, loc de joacă pentru copiii, marea la doi păși, bulgarii, băieți deștepți, aveau pe plajă până și pufuleți pentru mâncăcioșii de copii de români. Doar că am simțit că am fost în vacanţă doar prin prisma faptului că nu am gătit. În rest, tot ce am avut de făcut a fost să alerg după copil. Pe lângă faptul că pregătirea pentru vacanţă ia foarte mult, numai din cauza bagajelor pe care trebuie să le pregătești, liste pe care trebuie să le faci, multitudinea de hăinuţe, pantaloni, pampers, oliţă etc, în vacanţă, în permanenţă, trebuie să cari lucururi după tine: tricouri de schimb, pantaloni, şerveţele umede şi uscate, fel de fel de jucării, articole pentru plajă, prosoape, loţiuni.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     Şi nici nu ar fi nimic dacă nu ar trebui, cum spuneam, să alergi după copil într-una. Probabil e şi copilul meu mai energic şi nu are stare, nu ştiu cum gestionează alţi părinţi vacanţe cu copii atât de mici. Probabil a fost un dezavantaj şi faptul că eu mi-am crescut copilul în wrap şi sling, neştiind ce e acela cărucior, si, nefiind obişnuit cu statul în cărucior, nu am considerat că e necesar să mai luăm unul şi după noi. Singura, dar absolut singura oră de relaxare pe care am avut-o în acel concediu, a fost ora prânzului, când puiul mergea la culcare cu tatăl, tată forţat de altfel să doarmă cu copilul, pentru ca eu să mă duc măcar pentru leşinata aceea de oră la piscină şi la saună. În rest concediul a fost cam aşa: nu pune mâna pe aia, nu te arunca de pe scări, nu mânca nisip, nu, nu, nu. Marele noroc a fost că la Nisipurile de aur, unde am fost, nu ai ce vizita, în mod clar nu te duci decât pentru plajă şi mare. Te mai vânturi puţin de colo până colo, să îţi faci mişcarea de seară, dar obiective turistice nu ai. Şi pentru că am avut o experienţă atât de reuşită anul trecut m-am gândit să o repet şi anul asta. Numai că, copilul având de data aceasta 3 ani, diferenţa a fost semnificativă. Nu pot spune că nu am stat deloc cu gura pe el, probabil am să o fac toată viaţa mea, însă a fost un copil extraordinar şi cu care ne-am înţeles minunat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     Am stat şi la plajă, cât să se joace şi cu nisip, a mers şi la piscină, s-a putut sta şi la masă la restaurant fără să scoale tot stabilimentul, am văzut şi una alta, a mers prichidelul cu noi chiar şi în plimbări, la finalul zilei căzând lat. Se pare că de la an la an devine mai uşor să mergi cu copiii undeva, cu condiţia ca toţi membrii familiei să se bucure de vacanţă. Pentru că nu ar trebui să fie numai vacanţa părinţilor şi copiii doar târâţi după adulţi. Fiecare ar trebui să se bucure în aceeaşi măsură de zilele acelea împreună. Pentru un copil de 3 ani nu va face nici cât o ceapă degerată dacă va vedea Acropole, în schimb va fi extrem de fericit dacă va putea să arunce pietricele în apă. Şi nu îl va interesa nici să vadă Marele bazar de la Istanbul, decât poate ca colorit. Copilul va fi mai încântat de o plimbare cu barca pe Bosfor, căutând cu privirea pescaruşi. Vacanţa cu copii este posibilă, cu condiţia să fie un sac de răbdare şi înţelegere, e nevoie ca adultul să deschidă ochii şi la nevoile copilului care, cu siguranţă, nu coincid cu ale părintelui. Aşadar, cu bunăvoinţă, răbdare şi nervi de oţel vacanţele pot fi minunate alături de prichindei şi copilul, chiar dacă nu îsi va aminti detalii ani mai târziu, totuşi, undeva în stră fundul minţii va rămâne amintirea unor zile petrecute cu părinţii.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Vacanța cu copilul

 2 comentarii / Publicat de Tonique / luni, 21 august 2017

    Vacanța cu copilul mic, până în 4-5 ani, este orice altceva decât vacanță. Până nu a împlinit copilul meu 2 ani eu nici nu am îndrăznit să plec cu el undeva mai mult de o zi. Prima vacanță adevărată, dacă se poate spune așa, am petrecu

Citiți mai mult

Traume din trecut

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiudiqmWXpxL5-AS4FIc83c9354qXY-ji_HIe6tzd0th1VS0KF2jPsRBfzkPMhnxgCIrN4Zu9HalDlE7BKqiwcSnuXdDWG8u7_q4JlOKjXlCg4LeL8Wv8xL9xpeFBykqTbA2R2anfmzVLE/s1600/Traume_din_trecut.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="667" data-original-width="600" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiudiqmWXpxL5-AS4FIc83c9354qXY-ji_HIe6tzd0th1VS0KF2jPsRBfzkPMhnxgCIrN4Zu9HalDlE7BKqiwcSnuXdDWG8u7_q4JlOKjXlCg4LeL8Wv8xL9xpeFBykqTbA2R2anfmzVLE/s400/Traume_din_trecut.jpg" width="358" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am dat zilele trecute peste un articol care mi-a captat atenția imediat. Potrivit celor scrise acolo nu am putea evolua, asta presupunând că am avea ceva probleme de natură psihologică, decât dacă depășim o anumită perioadă. Chestia e că unii dintre noi am fi rămas cumva blocați la o vârstă a copilăriei în care ne-am simțit cel mai puțin iubiți. Pentru că, din păcate, există anumite persoane care, indiferent de câte persoane iubitoare s-ar înconjura, tot nu sunt capabile să se simtă iubite și apreciate și dau în permanență senzația că ar cerși iubire. Numai că până nu își rezolvă conflictul interior acești oameni nu pot merge mai departe. Ideea ar fi să lucrezi cu tine însuți până vei ajunge să te iubești tu în primul rând și să nu mai fii dependent de atenția altora.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Se propune și un exercițiu în sensul acesta pe care recunosc că l-am încercat eu însămi. Nu am încă rezultate, lucrez la asta, e chestie aflată recent. Din păcate am și eu anumite probleme nerezolvate cu sinele meu și trebuie să muncesc binișor să îmi rezolv anumite chestiuni de ordin psihologic. Așadar exercițiul presupune, în primul rând, să încerci să vizualizezi copilul dinlăuntrul tău. Am înțeles că ar fi de ajutor dacă ai avea o fotografie cu tine, copil fiind. Pur și simplu închizi ochii și îți imaginezi că ai avea un copil mic în interiorul tău. Ideea de baza este să ajungi să iubești acel copil din tine, propria ta persoană de fapt, să ajungi până la punctul în care subconștientul a considerat că nu mai are parte de iubire. Probabil unii oameni, la un moment dat în copilăria lor, s-au simțit respinși sau nu au avut parte de iubirea pe care considerau că o merită . Fie că au avut parte de părinți prea drastici sau chiar absenți, pentru aceștia sentimentul de iubire a suferit o ruptură și tot ceea ce ar avea adultul de azi de făcut ar fi să iubească el însuși copilul care a fost, să își ofere iubirea de care nu a avut parte sau pe care nu a considerat-o suficientă. Experimentul constă în a discuta cu copilul din tine, de a construi o relație de apropiere, de acceptare și în cele din urmă de dragoste. Asta cu iubirea de sine nu e o găselniță noua, practic e imposibil să insufli aceste sentimente dacă tu nu te apreciezi ca persoană și nu vezi nimic bun în tine. Ceea ce e nou, cel puțin pentru mine, a fost această abordare, de a te iubi și a te vizualiza ca și copil. M-a interesat acest subiect din mai multe puncte de vedere. În primul rând eu realizez că am oarece probleme din trecut și se pare că nu îmi e foarte ușor să mă vindec și în al doilea rând pentru că sunt mamă și nu îmi doresc să transmit aceste probleme și copilului meu. Nu îmi doresc ca ajuns la maturitate copilul meu să aibă probleme legate de încrederea în sine, de acceptare a propriei persoane sau de capacitatea sau incapacitatea sa de a face anumite lucruri. Cred cu tărie că bazele unei adolescențe și maturități sănătoase își au originea în primii ani ai copilăriei. Și lucrând cu mine însămi mă ajut atât pe mine când și pe copilul meu, îmi ajut copilul să ajungă un adult sănătos din punct de vedere psihic, fără probleme de natură psihologică și de comportament.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Fac parte dintr-o generație crescută fie de bunici fie la creșă, generația cu cheia de gât . Într-un fel a fost bine, generația asta cu cheia de gât a învățat repede să se descurce și să fie independentă. Numai că toate au un preț : independența aceasta a furat din timpul petrecut cu părinții care e, de asemenea, vital. Părinții nu aveau ce face, comunismul nu te lăsa să nu produci pentru bunăstarea țării . Pe comunism îl durea în cot dacă copilul va crește echilibrat sau nu, mamele nu puteau sta acasă cu copiii, mamele trebuiau să ducă țara pe noi culmi de civilizație și progres. Cred că toți cei născuți în anii aceia au avut sau chiar au anumite probleme psihologice legate de modul educațional al acelor timpuri. Dar, slavă lui Dumnezeu, evoluăm și avem acces la informații, în așa fel încât să nu producem copiilor noștri aceleași traume la care am fost noi supuși, în mod cu totul involuntar. Părinții generației mele nu puneau accent pe dezvoltarea psihologică armonioasă a copilului, esențial era ce să pui pe masă. Îmi pare rău să o spun însă noi, copii fiind, eram mult mai mult interesați de prezența părintelui. Cred însă că cei care au rămas cu anumite sechele produse în copilărie pot încerca acest tip de terapie, să se iubească măcar acum la maturitate fiindcă e greu al naibii să trăiești fără iubire de sine. Iubindu-ne pe noi înșine putem să dăruim iubire și astfel am face o lume mai frumoasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Traume din trecut

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 19 august 2017

    Am dat zilele trecute peste un articol care mi-a captat atenția imediat. Potrivit celor scrise acolo nu am putea evolua, asta presupunând că am avea ceva probleme de natură psihologică, decât dacă depășim o anumită perioadă. Chestia e

Citiți mai mult

Buletin de Cărtureşti

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWZ1YT9kPfsNrxVfLfGYpnUaLQ7I1CRSdhv2_wlL3dDJU0vOcP9ptPuOmrebQIYG4No68LBIMY4hveDXDk08Rj_sYDDtTr6ZgMzny6e_oNfV46PkweCalFpxpREvZQ-Bu8lzDTr5gIpiw/s1600/Buletin_de_Carturesti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWZ1YT9kPfsNrxVfLfGYpnUaLQ7I1CRSdhv2_wlL3dDJU0vOcP9ptPuOmrebQIYG4No68LBIMY4hveDXDk08Rj_sYDDtTr6ZgMzny6e_oNfV46PkweCalFpxpREvZQ-Bu8lzDTr5gIpiw/s400/Buletin_de_Carturesti.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Duminică dimineață pe la ora 9 am fugit de acasă cu gândul să beau o cafea în Centrul vechi fiindcă detest aglomerația de vineri și sâmbătă noaptea, preferând orele liniștite ale dimineții de duminică când marea majoritate a cafenelelor sunt închise. Pentru mine a merge la o cafea de una singură e un adevărat lux, nu îmi permite copiluţul să am asemenea răsfățuri. La cafea nu m-am mai oprit însă am făcut un scurt popas la biserica Sfântul Anton, cea din Centrul vechi, din spatele restaurantului Hanul lui Manuc. Biserica aceasta e cel mai bun exemplu că poţi fi turist şi în ţara ta şi sunt o sumedenie de lucuri încântătoare pe care le poţi vizita şi aici, fără a plăti decât, poate, o călătorie cu un mijloc de transport. Pe urmă am luat-o uşor la pas pe străzile pietruite ale Centrului vechi, cu ţintă clară librăria Cărtureşti. Ca să mă duc acolo trebuie să fiu singură, nicidecum cu copil pentru care acest edificiu e ca o cutie de bomboane enormă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nefiind comercializate numai cărţi ci şi fel de fel de accesorii de citit, culinare, căni şi fel de fel de lucruri frumos mirositoare şi colorate, efectiv nu se poate abţine să nu le atingă, să le pipăie, să şi le însuşească. Numai că pe mine mă enervează cumplit statul acesta cu ochii pe el, de frică să nu strice, să rupă sau cine ştie ce bazaconii i-ar da lui prin cap să facă. Aşadar dacă aveţi intenţia să veniţi aici cu copii mai mici de 4-5 ani e bine să vă gândiţi de două ori. Librăria Cărtureşti este situată, cum am spus, în Centrul vechi, chiar pe Lipscani, deschisă într-o clădire monument ce a aparţinut familiei de bancheri Chrissoveloni. Este de departe cea mai frumoasă librărie pe care am văzut-o, pe o întindere de 1000 m pătraţi şi pe 6 nivele. Nu ai cum să intri aici şi să pleci în 5 minute, pur şi simplu eşti vrăjit din momentul în care ai deschis uşile de sticlă. Chiar dacă nu vei cumpăra nimic tot vei avea multe minute în care îţi vei bucura sufletul şi ochii. Găseşti absolut tot ceea ce te-ar putea interesa, de la cărţi de gastronomie până la istorie, ficţiune, biografii, beletristică, evident, cărţi în limbi străine. Subsolul clădirii e dedicat universului multimedia, toţi puştii care vin aici se duc glonţ la subsol, muzică, cd-uri, dvd-uri, tot soiul de gadget-uri. Am văzut aici lucruri de care nici măcar nu aş fi bănuit că există. Adevărul e că la subsol nu fac prea mulţi purici niciodată, îmi îndrept interesul asupra noutăţilor editoriale şi a tuturor accesorilor ce se află acolo. La Cărtureşti am văzut cele mai fine şi mai frumoase căni din lume, am văzut cele mai trăznite accesorii de bucătărie, ca de exemplu un cuţit de pizza în forma unei biciclete sau un suport de chei ce imita un radio, cele mai cool sacoşe de bumbac, semne de carte, etui-uri de ochelari, suport de farfurii cu picturi celebre.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dar, există un dar, ca de fiecare dată când totul pare prea frumos să fie adevărat. Şi dar-ul acesta e reprezentat aici de costul destul de ridicat al produselor. În ceea ce priveşte costul cărţilor cu siguranţă le veţi găsi mult mai ieftin în mediul online. Cu toate acestea nu m-am abţinut să nu plec cu 4 cărţi de acolo, două dintre ele achiziţionate cu o reducere din partea librăriei, în cazul în care eşti posesor de card de fidelitate, aşa-zisul buletin de Cărtureşti. Cu cardul acesta beneficiezi de anumite oferte care cred că se schimbă săptămânal. La casa de marcat poţi să îţi însușești nişte semne de carte extrem de simpatice, cu nişte mesaje haioase, nu m-am putut abţine să nu cotrobăi, sunt oferite gratuit din partea librăriei. Într-o zi călduroasă de vară când te topești pe picioare poţi intra liniştit aici la răcoare, să răsfoieşti o carte frumos mirositoare, căci cărţile noi au ele mirosul lor specific, iarna îţi poţi încălzi mâinile degerate cu un ceai cald fiindcă ultimul nivel găzduiește şi un bistrou. Felicit din toată inima părinţii acestui proiect, librăria reprezintă un mod minunat de petrecere a timpului.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Buletin de Cărtureşti

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 18 august 2017

    Duminică dimineață pe la ora 9 am fugit de acasă cu gândul să beau o cafea în Centrul vechi fiindcă detest aglomerația de vineri și sâmbătă noaptea, preferând orele liniștite ale dimineții de duminică când marea majoritate a cafenelelo

Citiți mai mult

Fenomenul Urzeala tronurilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivdvXubnncWhPCru5ijDkmSAy4mHdt-Ob7uRJreCXfTzQu3-FTW_60wR3QiyLVDUsUdjeQ49gYs6k78cA6Cav2_RHw4KXugx4iTt5Klkkth-SODt7LPK3VgAT-d4z7ABquqdxau7eRzcg/s1600/Fenomenul_Urzeala_tronurilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="563" data-original-width="1000" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivdvXubnncWhPCru5ijDkmSAy4mHdt-Ob7uRJreCXfTzQu3-FTW_60wR3QiyLVDUsUdjeQ49gYs6k78cA6Cav2_RHw4KXugx4iTt5Klkkth-SODt7LPK3VgAT-d4z7ABquqdxau7eRzcg/s400/Fenomenul_Urzeala_tronurilor.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu 7 ani HBO anunța debutul serialului Urzeala tronurilor. Nu s-au hazardat să zică că va fi bun, rău, de succes, au scos doar un sezon de câte 10 episoade, 50 minute episodul. L-am văzut din prima zi în care a fost difuzat. Și spirit de turmă sau nu, de la acel prim episod am devenit dependentă. Îmi aduc aminte că așteptam cu limba scoasă episodul următor, era difuzat câte un episod pe săptămână, realizat astfel ca la sfârșitul fiecăruia să aștepți ca un nebun să îl vezi pe următorul. La două seriale am mai trăit sentimentul acesta, Prison Break și Lost. Dar pe acestea le-am văzut ulterior difuzării lor aşa că îmi era mai ușor să văd episod după episod decât să aștept 7 zile între episoade pentru a urmări 50 minute leșinate. S-a terminat primul sezon, lumea era turbată, abia peste un an s-a anunțat și difuzarea sezonului 2. Și uite așa, HBO lansează câte 10 episoade amărâte în primăvara fiecărui an și asta de 7 ani de zile.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     După ce am văzut primul sezon evident că m-am grăbit să achiziționez şi cartea, cred că în perioada aceea editura Nemira a dat lovitura cu seria Cântec de gheaţă şi foc. Mi s-au părut bunicele cărțile, nu pot să le fac o recenzie, e foarte greu să cuprinzi în câteva rânduri toată acțiunea tuturor volumelor. Mi s-au părut bunicele în sensul desfășurării acțiunii, a suspansului în care eşti ținut și a personajelor, altfel nu e o capodoperă, e mai mult o carte pentru adolescenți şi tineri. Dacă ai citit Proust e puțin probabil să îţi mai placă Cântec de gheaţă şi foc. Şi cu toate acestea producătorii HBO au dat lovitura cu serialul acesta. Nu știu dacă cartea a avut succes înainte de prezentarea primelor episoade, eu personal nu auzisem de ea. Serialul acesta are de toate: are intrigă, şi ce mai intrigă, are suspans, are sex, are iubire, are război. Ceea ce îmi place însă extrem de tare e diversitatea personajelor şi faptul că acțiunea este atât de imprevizibilă. Nu este filmul clasic în care totul se termină cu bine şi eroii trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Dimpotrivă, pare că aici media de vârstă e cam de 20-30 ani. Se moare pe capete încă din primul sezon şi se moare în cele mai urâte moduri imaginate, de la jupuit de viu până la ars. Nu cred că am văzut orori mai mari ca în acest serial. În mod clar nu este un film recomandat sub 14-15 ani, dacă nu chiar mai bine, cred că s-ar putea crește cu ușurință vârsta la care se poate viziona acest serial. Spuneam că ceea ce mi se pare extrem de fascinant sunt personajele. Estetica urâtului a atins aici grad de artă. În proporţie de 70% toţi eroii sunt nu urâţi, ci hidoși. Nu ştiu pe ce criterii s-a făcut castingul la Urzeala Tronurilor însă e de departe cel mai atipic serial în ceea ce priveşte distribuţia. Nu se pune preţ pe armonie, pe frumos, foarte puțini actori îndeplinesc acest criteriu, în rest este scos tot ce e mai urât în oameni, atât fizic cât şi comportamental. Hobby-ul unuia dintre caractere e acela de a jupui, pe când un grăsun ce învaţă să devină un soi de medic e un personaj admirabil şi de o bunătate fără margini.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În serialele obişnuite personajul cel mai frumos ar fi fost probabil şi cel mai bun. Unii sunt atât de abjecţi încât îţi provoacă greaţa şi admiraţia deopotrivă, unii sunt de o coloană vertebrală de ţi-ai dori să le semeni, cert e că te transpui extrem de uşor poveştii şi eşti parte a naraţiunii şi suferi alături de personaje până la un punct în care nu aş fi crezut că e posibil. Serialul e poveste, e fanastamă, e basm. Ai parte de tot ceea ce ţi-ai putea dori: uriaşi, transformări uimitoare, furt de identităţi, magie. Are sexualitate, cel puţin primul sezon abundă de scene de nuditate şi sexualitate, incest, sex în grup, onanie, homosexualitate, nu cred că a fost lăsat la o parte vreun aspect de acest gen. Are dramă, uneori e de un dramatism feroce. Şi nu în ultimul rând este un serial foarte sângeros. Nu cred că am văzut vreodată atâtea crime, atâta sânge, decapitări şi otrăviri. În ciuda tuturor ororilor acestea serialul intrigă şi captivează foarte tare, cred că are milioane de fani în toată lumea, se poate spune că a ajuns un fenomen după cei 7 ani de difuzare. Cu siguranţă place şi voi avea un gust amar când se va termina.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Fenomenul Urzeala tronurilor

 8 comentarii / Publicat de Tonique / marți, 15 august 2017

    În urmă cu 7 ani HBO anunța debutul serialului Urzeala tronurilor. Nu s-au hazardat să zică că va fi bun, rău, de succes, au scos doar un sezon de câte 10 episoade, 50 minute episodul. L-am văzut din prima zi în care a fost difuzat. Și

Citiți mai mult

Depresia post-natală

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBFYhe5tYs2WVhPVPHFFDJvmDGK86CXtWP4nqZG48s7oWLLAYG50Gkx_47G2km_Cytct5PzJtQFg6MNA0H6F46qsJY3Qpk-HSjV9qdm6hUt4Uq6PBf_hUCQb2VPQr80J5t1XWNYmYkTLk/s1600/Depresia_post-natala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="243" data-original-width="200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBFYhe5tYs2WVhPVPHFFDJvmDGK86CXtWP4nqZG48s7oWLLAYG50Gkx_47G2km_Cytct5PzJtQFg6MNA0H6F46qsJY3Qpk-HSjV9qdm6hUt4Uq6PBf_hUCQb2VPQr80J5t1XWNYmYkTLk/s400/Depresia_post-natala.jpg" width="329" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din păcate depresia post-natală există. Nu sunt basme inventate pentru a scuza o mamă epuizată sau nervoasă. Mama, după naștere, este epuizată și nervoasă, e adevărat și, poate, de neînțeles pentru cei din jur tocmai din cauza acestei maladii. Se petrec niște schimbări hormonale cu noua mamă încât ea devine absolut de nerecunoscut atât pentru ea însăși cât și pentru apropiați. În cel mai fericit caz mama își revine relativ repede, în câteva zile până la o săptămână e pusă pe picioare, gata să ia în grijă suflețelul. Însă, uneori, mama nu își revine atât de repede. Și depresia poate ține chiar până la 2 ani. Eu, personal m-am lovit de așa ceva și am senzația că nici acum nu sunt vindecată deplin și încă mai există reminescențe ale maladiei. Depresia, că e post-natală sau de altă natură e o boală, nu trebuie privită cu suspiciune o persoană care ar putea suferi de așa ceva. Dimpotrivă, persoana afectată ar trebui ajutată ori de câte ori se poate și, cel mai important, mama în depresie trebuie încurajată în permanenţă. Pe mine nașterea în sine nu m-a afectat foarte tare, însă momentele ulterioare m-au cam zguduit și probabil de aici s-a declanșat ceva. De copil m-am ocupat doar eu și soțul meu, fiind destul de greu să gestionez și o gospodărie și să am și grija noului suflet. Cu siguranță dacă e primul copil e și mai greu.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Lipsa somnului, grija legată de alăptare, de felul în care se hrănește sau nu copilul, de câte scaune pe zi are sau de lipsa de îndemânare în a pune scutecul, toate acestea își pun extrem de puternic amprenta asupra mamei. Pe mine cel mai tare m-a dărâmat lipsa somnului. Privarea de odihnă era, pe vremuri, instrument de tortură. După naștere lipsa somnului poate fi considerată, de asemenea, o tortură. Alăptatul la cerere este extrem de obositor și de traumatizant la un moment dat, dacă trebuie să îţi îndeplinești și treburile domestice. În cazul în care mama nu are nici un ajutor, este practic imposibil să te ocupi numai de copil cum ar spune anumite voci. Nu ai cum să lași toată casa baltă, să cadă pe tine și să te ocupi doar de copil. O mamă și o nevastă nu va putea face asta. Este extrem de important ajutorul soțului, al partenerului. Dacă mama nu are sprijinul lui în momentele de după naștere șansele să se recupereze mai repede sunt extrem de mici. Mama are nevoie de tot suportul din lume, are nevoie să știe că face totul bine. Spun toate acestea nu prin ochii specialistului, ci ai mamei care s-a simțit tare zdruncinată după naștere. Mama mai poate suferi și din cauza lipsei stimei de sine, faptul că își vede corpul transformat, cu kilograme în plus, poate vergeturi sau semne ale unei cezariene, poate fi o traumă pentru ea. Va dura ceva vreme până se va obișnui cu noua imagine sau va face ceva pentru a-și recăpăta formele. Și acesta poate fi un motiv care poate declanșa o depresie post-natală.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Deși ai senzația că ești pregătită pentru a deveni mamă, unele femei sunt luate cumva prin surprindere și se obișnuiesc și acceptă mai greu noul statut. Unele femei sunt norocoase și își acceptă maternitatea cu o seninătate ieșită din comun și parcă menirea lor pe lumea a fost doar aceea de a deveni mame. Însă pentru alte femei lucrurile nu decurg la fel de ușor. Specialiștii spun că cel mai indicat este să consulți un psiholog. Eu nu am recurs la așa ceva, cred că cei mai buni psihologi pentru persoana noastră suntem noi înșine. Până la urmă noi ne cunoaștem cel mai bine. Poate nu am dreptate, nu știu, însă eu vreau să cred că noi suntem stăpâni pe sufletul nostru și vindecarea poate veni din interiorul nostru. Fiecare pas făcut pentru vindecare contează: o baie prelungită, o muzică bună, un sărut, o îmbrățișare, un zâmbet din partea persoanei iubite, o mâncare bună, niște kilograme în minus, progresele copilului, faptul că îl iubiți și vă știți iubite de puiul acela de om. Cred că cel mai important este ca mama să își accepte noul statut, să se bucure cât poate de copil fiindcă anii de drăgălășenie trec atât de repede și ar fi păcat ca din acei ani să rămână doar cu negura unor gânduri negre. Ar fi păcat ca copilul să nu se bucure și el de mama lui, cea mai iubita ființă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Depresia post-natală

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 14 august 2017

    Din păcate depresia post-natală există. Nu sunt basme inventate pentru a scuza o mamă epuizată sau nervoasă. Mama, după naștere, este epuizată și nervoasă, e adevărat și, poate, de neînțeles pentru cei din jur tocmai din cauza aceste

Citiți mai mult

De ce cerem atât de mult de la copiii noștri

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdGFzfXkgq6FnJfx7nwVJoAonlIEeh65lSS0VL8U7tT04jTn0wQauyN5wooNFIgl791_8oQirL9oMA24_NLy1u_IRsHy4rvp4xekvvl_YTprNnx67vktaek0zAdc8AP3Egrh8LKgowrzY/s1600/De_ce_cerem_atat_de_mult_de_la_copiii_nostri.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="451" data-original-width="300" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdGFzfXkgq6FnJfx7nwVJoAonlIEeh65lSS0VL8U7tT04jTn0wQauyN5wooNFIgl791_8oQirL9oMA24_NLy1u_IRsHy4rvp4xekvvl_YTprNnx67vktaek0zAdc8AP3Egrh8LKgowrzY/s400/De_ce_cerem_atat_de_mult_de_la_copiii_nostri.jpg" width="265" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     M-am trezit zilele trecute în situația de a mă supăra pe copilul meu de 3 ani din cauza unui prăpădit de puzzle. Atât i-am explicat care e colțul, cum ar trebui gândit un puzzle, știu, e posibil să fiu penibilă, încât la refuzul lui de a face ca mine și de a se concentra asupra puzzle-ului cu dalmațieni, m-a făcut să mă necăjesc și să abandonez activitatea desfășurată cu el, cu gândul că nu e în stare, că nu pricepe. Mi-am dat seama ulterior că sunt o tâmpită și cer prea mult de la un copil de 3 ani. Peste numai câteva zile o bună prietenă îmi pune aceeași întrebare. Copilul tău are răbdare, înțelege lucruri? Mă întreba asta fiindcă copilul ei nu se putea concentra asupra unui joc destinat copiilor de peste 5 ani, în condițiile în care fiica ei are 3 ani și jumătate și este un copil minunat și mai mult decât deștept, chiar peste medie. Și în momentul acela am realizat că cerem mult prea mult de la copiii noștri, cred că avem tendința de a îi privi ca și cum ar fi mai mari și ca și cum ar putea avea înțelegerea pe care noi am dobândit-o în 20, 30, 40 ani. Cel puțin până la 3-4 ani, vârsta la care ar trebui să intre în colectivitate după părerea mea, copilul ar trebui lăsat să se joace, să exploreze, să simtă, să miroasă și să vadă, nu forțat să facă un joc de logică, poate împotriva voinței sale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Probabil va sta să se joace însă numai pentru a avea parte de compania părintelui. Cred că fiecare părinte dorește să găsească în copilul său ceva excepțional, să găsească genialitatea care ar putea scoate copilul dintr-un anonimat al miliardelor de copii din lumea întreagă. Din păcate nu ne este suficient că avem un copil bun, sănătos și fericit, încă de la vârste fragede dorim performanță. Probabil este vina societății în care trăim, în care izbândesc numai cei mai buni. Nu poți să ai casă și mașina visată decât dacă ești foarte bun și foarte deștept sau talentat și asta trebuie să se vadă de când e copilul mic. Cu siguranță ne dorim ceea ce este mai bun pentru copiii noștri însă nu avem răbdarea necesară pentru a aștepta să se înalțe puțintel și a vedea aptitudinile copilului. Aşa că îl ducem la cursuri de șah, înot, muzică, balet, pian etc doar doar se va descoperi scânteia aceea de genialitate. Numai că există toate șansele ca copilul să nu aibă nici un talent, să fie doar un copil normal, fără ca asta să constituie un dezavantaj. Nu e absolut nimic nefiresc să avem copii normali, ba dimpotrivă, mi se pare extrem de sănătos. E adevărat că poate în cazul copiilor mai mari ar fi bine să ne gândim să îi implicăm în niște activități sportive, pentru a învăța ceea ce e aceea disciplină, fair-play, punctualitate şi ordine. Citeam la un moment dat o întrebare pusă de o mamă într-un grup de pe Facebook legată de vârsta la care ar trebui dus copilul să învețe mai multe limbi străine fiindcă copilul dânsei în vârstă de numai 1 an si jumătate nu are ca disciplină la creșă decât limba engleză.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Eh, şi în momentul acela, pentru o secundă m-am panicat şi am zis că e ceva în neregulă cu al meu care nu ştie nici măcar o silabă în limba lui Shakespeare. Noroc că sunt destul de cerebrală şi m­-am adunat repede şi am văzut tot hazul şi deopotrivă amarul din situaţia cu pricina. Evident că nu sunt atât de obtuză în ceea ce privește studiul unei limbi străine sau chiar mai multe, dar, să mă ierte Dumnezeu, șansele ca la un an şi jumătate să spui doar caca şi mama sunt extrem de mari. De ce şi-ar dori cineva să îşi înveţe copilul de un an să spună caca şi în chineză în loc de a-l învăţa lucruri şi deprinderi practice, să îşi câştige prichindelul autonomia, să ştie să mănânce sau să bea apă. Sub nici o formă nu sunt împotriva studiului, dimpotrivă, ştiinţa în viaţa unui om ar trebui să ocupe un loc important însă să ai asemenea pretenţii de la un suflet de un an numai pentru orgoliul tău de părinte.......Copilul trebuie lăsat să îşi trăiască copilăria, sunt ani care trec atât de repede şi după care vor suspina şi ei şi cu atât mai mult noi, ca părinţi. Copilul trebuie ajutat, îndrumat, e adevărat, dar lăsat să îşi urmeze singur calea. Noi, ca părinţi ar trebui doar să le fim sprijin, indiferent că va dori să urmeze meseria de chirurg sau mecanic. Prefer ca copilul meu să fie un mecanic talentat şi pasionat decât un medic obosit şi scârbit de sistem şi de viaţă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

De ce cerem atât de mult de la copiii noștri

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 12 august 2017

    M-am trezit zilele trecute în situația de a mă supăra pe copilul meu de 3 ani din cauza unui prăpădit de puzzle. Atât i-am explicat care e colțul, cum ar trebui gândit un puzzle, știu, e posibil să fiu penibilă, încât la refuzul lui

Citiți mai mult

De ce nu dăm o faţă clădirilor istorice din Bucureşti?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUst4uUvesGE2vojtUp5EQPpvm-88zFwx_yE7K5Bvv5PRG0MyKvSnHHz7ym4Vmyf_rUuEdI70L5mDgIXNr6DOxrf06uxZ2cfTwVDiUjro1r7Fz25pgD93cWnibnZ2G9bLUxuz3yKAjtPo/s1600/De_ce_nu_dam_o_fata_cladirilor_istorice_din_Bucuresti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="614" data-original-width="819" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUst4uUvesGE2vojtUp5EQPpvm-88zFwx_yE7K5Bvv5PRG0MyKvSnHHz7ym4Vmyf_rUuEdI70L5mDgIXNr6DOxrf06uxZ2cfTwVDiUjro1r7Fz25pgD93cWnibnZ2G9bLUxuz3yKAjtPo/s400/De_ce_nu_dam_o_fata_cladirilor_istorice_din_Bucuresti.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din păcate sunt o persoană care suferă îngrozitor şi îşi face mii de gânduri din fel de fel de motive. Unele mă macină mai intens, unele mai puţin, unele îmi creează un discomfort de moment şi uit mai apoi, unele lucruri îmi provoacă o permanentă stare de iritare. O stare de genul acesta îmi e dată de starea jalnică, sub orice critică a Bucureştiului. Că s-a construit haotic nu cred că mai e cazul să o spun, o ştie şi o vede toată lumea. Ce mă supără însă extrem de tare este faptul că sunt lăsate într-o paragină totală case vechi de o frumuseţe extraordinară, case, edificii, ce ar putea intra în patrimoniu. Treceam zilele trecute prin centrul vechi şi m-a izbit şirul de blocuri de vis-à-vis de Muzeul de istorie. M-a izbit degradarea la care au ajuns. Să nu mai vorbesc şi de casele din zona celebrelor cafenele, căci afară-i vopsit gardul si înăuntru-i leopardul. Centrul ăla vechi pare mai făţos acum doar pentru că sunt înşirate toate acele cafenele, ceainarii, boutiq-uri însă dacă ridici privirea un etaj mai sus eşti izbit de aceeaşi degradare şi de toată coşcoveala aceea specifică locuinţelor neîntreţinute. În lumea întreagă se fac eforuri considerabile pentru a păstra aceste clădiri în cea mai bună formă şi nu numai de a le păstra aşa, pur şi simplu, ci de a le conserva conform stării şi destinaţiei lor iniţiale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     După cel de-a doilea război mondial, Europa, zguduită atât la propriu cât şi la figurat de avioanele inamice, fie ele germane sau din coaliţie, autorităţile oraşelor respective au făcut absolut tot ce le-a stat în putinţă pentru a reclădi oraşele exact cum au fost. Toată Europa a investit enorm în reconstrucţie, s-au scos din arhive documente privind clădirile şi arhitectura de dinainte de razboi şi de bombardamente. Oraşe ca Varşovia, distrus din temelii în proporţie de mai bine de 80 % , a fost reconstruită de Armata Roşie după vechile planuri, astăzi centrul fiind desemnat patrimoniu mondial. Munchen era practic o ruină, se abătuseră asupra lui atât de multe raiduri încât era la pământ, o masă informă de clădiri dărâmate. Au venit germanii, mână de fier, şi l-au reclădit din ruine. După 1947 s-au pus la dispoziţie fonduri masive, până şi americanii au ajutat la reconstrucția orașelor din Europa, ei fiind părinţii Planului Marshall, programul de reconstrucție destinat orașelor afectate de război şi de bombardamente. Evident că şi americanii au avut de câştigat de pe urma acestui acord, având parte de nişte contracte economice extrem de avantajoase. Dar s-a făcut ceva. Şi s-a reconstruit frumos, s-a păstrat acelaşi stil architectural de dinaintea războiului. Dar noi românii suntem mai cu moţ. Nouă nu ni le-a distrus nimeni, le lăsăm noi în părăsire să cadă singure. Am trecut în altă zi pe lângă pasajul de pe Calea Victoriei, Villacrosse, şi m-a izbit un miros de urină atât de puternic încât am crezut că o să vomit. Aşa au crezut şi nişte japonezi din spatele meu înarmaţi cu celebrele aparate de fotografiat. În acel moment am simţit ruşinea de a nu ne păstra valorile. Evident că la fel le-o fi trecut şi japonezilor prin cap, oameni cu o strânsă legătură cu trecutul. Veniseră oamenii să imortalizeze ceva din Bucureşti, să aibă o amintire plăcută şi au rămas din pasajul Villacrosse doar cu mirosul de pişat. Asta da amintire. Una peste alta nu prea e de glumă, Bucureştiul, micul Paris de odinioară, pe drept numit aşa, e doar o glumă a gloriei de altă dată şi mă refer aici strict din punct de vedere arhitectural.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Am înţeles că nu poţi să faci tot oraşul în acealaşi stil, cum au făcut, de exemplu, londonezii. Dar măcar în centrul istoric, care abundă de nişte edificii de îţi taie răsuflarea, fă ceva. Obţine, alocă fonduri, caută voluntari şi reclădeşte măcar o sutime din ceea ce era oraşul acesta. Îmi place să mă plimb pe strazi în căutarea căsuţelor vechi cu iedera întinsă peste tot. Şi peste tot dau peste imobile care stau să se prăbuşească, probabil proprietatea unor oameni care nu au banii necesari să investească şi au rămas în paragină. Însa cred că un stat cu scaun la cap ar fi trebuit să aibă niscaiva bănuţi deoparte pentru ceva despăgubiri. Să ia statul în proprietate toate acele clădiri şi să dea o faţă Bucureştiului. Dar, cu siguranţă, ăsta e chiar ultimul lucru la care se gândesc guvernanţii noştri. Aşadar, mergem înainte chiar aşa, cu Bucureştiul căzând pe noi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

De ce nu dăm o faţă clădirilor istorice din Bucureşti?

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 8 august 2017

    Din păcate sunt o persoană care suferă îngrozitor şi îşi face mii de gânduri din fel de fel de motive. Unele mă macină mai intens, unele mai puţin, unele îmi creează un discomfort de moment şi uit mai apoi, unele lucruri îmi provoacă o

Citiți mai mult

Statul şi contribuabilul!

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOIq6SnFhGC32HhkmZZfNF8ovgTBUL2rbrC3tNfP4_yKwEWJM7Se6GE2MjF6R-_kL6iQweJ8MNoUQZifw8hAi2ohOoqbCpQFdPVAHP8132apseCvQ1AqI8j3TQMdSHYC9MbL0gNfGIHiO4/s1600/20353974_10155553629069889_131378170_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="1334" data-original-width="1000" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOIq6SnFhGC32HhkmZZfNF8ovgTBUL2rbrC3tNfP4_yKwEWJM7Se6GE2MjF6R-_kL6iQweJ8MNoUQZifw8hAi2ohOoqbCpQFdPVAHP8132apseCvQ1AqI8j3TQMdSHYC9MbL0gNfGIHiO4/s320/20353974_10155553629069889_131378170_o.jpg" width="239" /></a><br /> <div style="text-align: justify;">     Coșmarul contribuabilului la Administrația Finanțelor Publice Ilfov sediul din Lucrețiu Pătrășcanu nu cred că se va termina decât în momentul în care absolut toți angajații de acolo vor fi înlocuiți cu alte persoane și când sediul în care funcționează va deveni un sediu în care eventualele pericole vor fi măcar semnalizare dacă nu îndepărtate. Statul român arată prin sediul în care funcționează această instituție câtă nepăsare are în ceea ce îi privește pe contribuabilii arondați acestui sediu. De când intri în instituție te lovești de un portar care face și desface orice și de funcționari acrii care lucrează în niște spații insalubre. Dacă mai pun la socoteală că la acest sediu trebuie să faci sport între ghișee. de la un etaj la altul, fără a avea un lift care să te ajute, reușești să pleci de acolo transpirat și plin de nervi. Instituția nu are aer constituțional pe holurile împuțite și pline de fișete dar și de păienjeni iar salariații fumează pe o scară la capătul culoarului şi chiar în unele birouri.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     De-a lungul timpului am avut ocazia să le aflu angajatorilor și preferințele culinare, având prostul obicei sa mănânce tocană în fața celui venit să-și rezolve o problemă fiscală, asta dacă nu au încercat deja să vorbească cu gura plină. Fiecare drum făcut la ei m-a făcut să nu mai am nici un pic de compasiune pentru acești angajați chiar dacă inițial mă gândeam că sistemul este de vină pentru tot . Am reușit în timp să înțeleg că omul sfințește locul dar acești oameni nu sunt în stare de așa ceva. Toate informațiile date nu sunt împărtășite cu titlul de așa este legea, informațiile fiind date sub forma așa zic eu dar răspunderea vă aparține în totalitate, aici ca și contribuabil poți avea noroc doar dacă suni la Asistentă contribuabil unde cei cu care te sfătuiești chiar știu ceea ce spun și-ți dau și temeiul legal. Cea mai amuzantă parte este că la parterul instituției funcționează o cantina și tot holul miroase a mâncare . Pe lângă transpirația care se declanșează în momentul în care ai intrat în hol și se aprofundează în clipa în care începi să bântui fără rezultat mai pleci de acolo și mirosind a mâncare sau a tutun. Au și o procedura de lucrul cu contribuabilul care diferă de celelalte sedii de administrații financiare cu care am colaborat.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     De exemplu dacă ai de plătit o taxa sau un impozit ca persoană fizică prin trezorerie trebuie musai să fie vizată de inspectorul de zona și asta implică iar 3 etaje de instituție plus timpul de așteptare la uşa unui  inspector. Deci alte drumuri pe niște scări care-ți pun viața în pericol pentru că oricine poate avea un moment de rătăcire și poate călca în gol. Nu înțeleg cum de nimeni nu a reușit în atâția ani de când există această instituție să pună niște semne sau niște gratii în locurile periculoase.</div> <br /> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLB821nnh3oLRUYHuT1s7rz-bs7_mMt6ot-sQD6Nu6_QHqPvHlkDSQsdE3odsEiw-FizhSd9-5-U3sonq_wufpgysjvq-iikNAzLOSLdcjPPKtgAkvKqV85ikNrXeqbAPEapkbNv4-wEd5/s1600/20370430_10155553628914889_1127441320_n.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="360" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLB821nnh3oLRUYHuT1s7rz-bs7_mMt6ot-sQD6Nu6_QHqPvHlkDSQsdE3odsEiw-FizhSd9-5-U3sonq_wufpgysjvq-iikNAzLOSLdcjPPKtgAkvKqV85ikNrXeqbAPEapkbNv4-wEd5/s320/20370430_10155553628914889_1127441320_n.jpg" width="240" /></a><br /> <div style="text-align: justify;"> Aşa că doamnelor şi domnilor dacă ajungeți la Afp Ilfov şi vă aflați în situația în care sunteți nevoiți să vă luați copiii cu voi, aveți grija pe ce parte merg copiii când urcă/coboară scările şi pe ce geamuri se uită. Pentru cei care au diferite probleme de sănătate să circule strict pe partea cu bara de susținere. Femeile gravide în luni înaintate să facă bine şi să cheme inspectorul la parter pentru ca cele 3 etaje nu se afla în cea mai buna stare. Iar dacă dinte-un ghinion o sa izbucnească un incendiu, doamne ferește, nu am văzut hidranți sau planuri de evacuare pe traseul pe care circul eu. Posibil să existe dar nu sunt la loc vizibil și nici indicatoare nu sunt. Nu știu câte instituții în această ţară funcționează la un aşa nivel dar aceste clădiri ar trebui închise publicului şi angajaților până la remedierea problemelor existente. La acest nivel sunt și sediile administrației sector 3 şi administrației sector 4 doar că acolo există doar mizerie cruntă şi din fericire nu există scări periculoase.</div>

link

image

Statul şi contribuabilul!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / joi, 3 august 2017

    Coșmarul contribuabilului la Administrația Finanțelor Publice Ilfov sediul din Lucrețiu Pătrășcanu nu cred că se va termina decât în momentul în care absolut toți angajații de acolo vor fi înlocuiți cu alte persoane și când sediul în c

Citiți mai mult

Turism estival!

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjABTmuuBwDPyjLKq7ayNoN83UMaWpHSJNTuWt8-u_gao_OzcgCSDI2QXp0qgM6eDiZ7NSFFaN4yOkW4njRhTf_64It5sbVxm0tWTddDCqPf7GHqPeZd1XmhPwHC0qk1xfrnknF3xZvAsO/s1600/20615197_10155574848794889_1951474422_o.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjABTmuuBwDPyjLKq7ayNoN83UMaWpHSJNTuWt8-u_gao_OzcgCSDI2QXp0qgM6eDiZ7NSFFaN4yOkW4njRhTf_64It5sbVxm0tWTddDCqPf7GHqPeZd1XmhPwHC0qk1xfrnknF3xZvAsO/s320/20615197_10155574848794889_1951474422_o.jpg" /></a>    De-a lungul timpului am încercat să mă adaptez turismului practicat în România și am încercat să găsesc scuze statului pentru neimplicare. Sub pretextul "sezonul estival ține puțin la noi" nu s-a făcut mai nimic la nivel de confort și siguranță. Nu mai pot accepta că lucrurile sunt lăsate în voia sortii și că tot ceea ce se întâmplă astăzi pe litoral se întâmplă doar pentru profitul particularilor și pentru șpaga celor care dau autorizații de funcționare. Am mai povestit eu despre mizeria din Vama Veche dar am uitat să spun că ceea ce se întâmplă acolo se întâmplă pe tot litoralul mai puțin în zona de Nord Mamaia și Plaja Agigea de lângă Golful Pescarilor. Multa lume este nemulțumită, multe persoane reclamă situații trăite, s-au făcut extrem de multe reportaje despre proasta organizare, despre mizeria prezentă în spațiile de servire sau de cazare și nu s-a schimbat nimic, dar absolut nimic. Totul este cu fundul în sus și singurul lucru care este posibil să mai funcționeze și asta din cauza nostalgicilor este turismul balnear. Cei care practică acest timp de turism se gândesc doar la beneficiile nămolului sau al sulfului având în vederea că banii sunt achitați în mare parte de către casele de sănătate și de pensii. Degeaba s-au construit câteva complexe turistice cu multiple facilități dacă tot ce este în jur este vechi, murdar și nesigur.<br /> <ul> </ul>     De când pleci spre litoral trebuie să accepți plata unei taxe de pod în condițiile în care nu ai o altă cale de acces spre litoral. Este stupid să plătești o astfel de taxă în țara ta, pe un drum național, în momentul în care nu există nicio alternativă gratis (singurele căi de acces spre litoral fiind cele doua poduri peste Dunăre și transferul cu bac-ul). Nu spun aici că suma este mare, consider că este doar absurd să pui o astfel de taxa într-un astfel de loc.<br />     </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Benzinăriile care deservesc autostrada au preturi mai mari ca aceleași benzinării aflate în orașe și asta numai pe timp de vară. Știu că nimeni nu poate reglementa clar situația asta dar este o porcărie să nu-ți respecți clienții și să speculezi faptul că este vară și că oamenii, vor nu vor, trebuie să-și umple rezervorul. Aici oricum greșesc cei care se opresc în benzinării pe autostradă știind că preturile sunt mult mai mari. Sunt efectiv cozi de mașini în benzinării și nu înțeleg cum acceptă acei oameni să plătescă în plus pentru același tip de combustibil. Încep să cred că se simt un pic mai smecheri dacă alimentează pe autostradă și-și pierd cel puțin o oră din viață așteptând la casa de marcat.<br />     Plajele sunt în mare parte private, acesta nu este un lucru rău, dar în zonele care țin de primăria Mangalia sau de Limanu, nu există wc-uri sau dacă ele există, sunt groaznic de insalubre. Când am discutat și reclamat o astfel de situație întâlnită pe plaja dintre Saturn și Venus am aflat că patronii nu găsesc oameni care să se ocupe cu așa ceva. Oricum, și dacă aveau oameni care să se ocupe de toalete, aceștia se ocupau numai cu încasarea taxei și în rest cu jocul de table. La fel de normal este și existența unor dușuri pe plaja dar cred că este deja prea mult pentru acești concesionari de plajă. Prețul plătit pentru o zi pe plaja este mai mare decât firescul, pentru că neavând condiții nu-și merită prețul. Prețul șezlongului variază între 20 și 30 de lei pe zi, fără posibiltatea de a sta doar o jumătate de zi sau o perioadă din zi. Pe o astfel de plajă nu ai nici măcar un dus, o cabină în care să te poți schimba de haine sau o toaletă curată. Pentru astfel de lipsuri stau și mă gândesc cum și-au dobândit autorizația de funcționare și cum acceptă părinții care se află cu copiii acolo să-i pună să-și facă nevoile în mare sau să-i ducă printre mașinile aflate în parcare. Ca să nu fiu rea la o prima vedere plaja este frumos organizată dar totul este bine până vrei să-ți satisfaci niște nevoi fiziologice .... că atunci este de rău.<br />     Pentru prima oară am fost obligată să plătesc parcarea în fața unei astfel de plaje.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Taxa este încasată tot de o firma privată care a concesionat terenul primăriei...plaja se concesionează de la Apele române iar bucata rămasa până în drum se concesionează de la primărie. Pe aceea porțiune nu există nimic, nu exista o toaletă, nu exista o chiuvetă, nu exista nimic trasat sau delimitat, un coș de gunoi, să văd și eu o investiție care să-și merite banii... absolut nimic, totuși există o firma care încasează niște bani doar pe praf...și ca să fie treaba treabă, nici măcar nu asigură paza autoturismelor. Prețul fiind de 10 lei pe zi fără posibilitatea de a sta doar o ora sau un timp limitat.<br />     Microbuzele care fac legătura între stațiuni sunt și ele un pericol, pasagerii care sunt îngrămădiți în ele depășesc de fiecare dată capacitatea maximă iar dacă cineva vociferează este poftit să coboare. Aşa că toată lumea tace. Din acest motiv minorii care îi văd acum pe părinții sau bunicii lor că acceptă orice fără a riposta vor proceda în același fel când se vor afla la maturitate într-o situație asemănătoare.<br />     Jocurile pentru copii din mini parcurile de distracții au fost achiziționate pe timpul bunicii și transmise peste generații. Acestea sunt vechi, nu au elemente de siguranță și dacă vrei să iți asiguri copilul cel care se ocupa cu funcționarea lor te ia și în râs "hai domn'e, că nu are ce să pățească". Că sunt vechi se vede dar nu mă așteptam ca timpul să fie mai scurt ca în realitate, într-un astfel de loc am aflat că cele 3 minute se dovedesc a fi 2 sau chiar un minut.<br />     Situația care pe mine personal mă enervează cel mai rău este accesul interzis al animalelor de companie în zona de plajă sau în mare. Persoanele care au câini nu-și pot petrece concediul împreună cu aceștia. Animalele de companie efectiv nu sunt acceptate nici de cei care au concesionat locul și nici de clienți. La acest capitol sunt supărată și pe clienți, pentru că aceștia ar trebui să facă scandal pentru calitatea proastă a serviciilor nu pentru că un copil a vrut să-și ia tovarășul de viată cu el pe plajă, pentru a se bucura de soare și de apă împreună.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsGDkJVb90_TodAB-rPennGQ3-PekvgC5t5EeKzdT2iUuyBaN2qiFmsaWc0j8XH63XKoJiaUcWxsVSPc8gY4_7oe7QbcOmn_-x8aOheHLoKlxDe4iK8tRk1zepbxF9KyahAiG5XVTDLbhB/s1600/20526537_10155574848864889_1981054290_n.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsGDkJVb90_TodAB-rPennGQ3-PekvgC5t5EeKzdT2iUuyBaN2qiFmsaWc0j8XH63XKoJiaUcWxsVSPc8gY4_7oe7QbcOmn_-x8aOheHLoKlxDe4iK8tRk1zepbxF9KyahAiG5XVTDLbhB/s320/20526537_10155574848864889_1981054290_n.jpg" /></a><br /> <ul> </ul>      De trei ani prefer să mănânc și să fac plaja la Golful pescarilor. Acolo pot să merg cu toți membrii familiei mele, toaletele sunt curate, mâncarea este proaspătă, cățeii sunt acceptați, stăpânii câinilor sunt responsabili și nu le permit acestora să-și facă nevoile pe plaja sau în apa, locul de joaca pentru copii este cât de cât sigur iar lumea din jur este veselă și prietenoasă.<br />     În toate țările prin care am călătorit statul a legiferat turismul ținând cont de preferințele turiștilor... dar la noi așa ceva nu există, statul nu legiferează în funcție de preferințe. Statul nu se implică. Acesta dă autorizații de funcționare contra șpagă și fără să verifice dacă locurile publice au un minim de dotări funcționale sau poate... turistul român în România anului 2017 se mulțumește cu atât de puțin!!!<br /> <br /></div>

link

image

Turism estival!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / marți, 1 august 2017

    De-a lungul timpului am încercat să mă adaptez turismului practicat în România și am încercat să găsesc scuze statului pentru neimplicare. Sub pretextul "sezonul estival ține puțin la noi" nu s-a făcut mai nimic la nivel de confort și

Citiți mai mult