Ce să mai gătesc?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihT7wVKfutmc_BrQPmpFrxdggUgrQhgL6PLWfL3KGzPko_77FhR-WlLzreXKa-d0HzP5zemNNdI80m-Kq6S-XfAE2lrLZQjjaRoFZqiT2OLw5YcsCM_0y3tEkAX_7IEhj2FmlNe1S-po0/s1600/Ce_sa_mai_gatesc.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="454" data-original-width="680" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihT7wVKfutmc_BrQPmpFrxdggUgrQhgL6PLWfL3KGzPko_77FhR-WlLzreXKa-d0HzP5zemNNdI80m-Kq6S-XfAE2lrLZQjjaRoFZqiT2OLw5YcsCM_0y3tEkAX_7IEhj2FmlNe1S-po0/s320/Ce_sa_mai_gatesc.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Se spune că cei mai mari bucătari din lume sunt bărbați și uitându-mă prin bucătării ale renumitelor restaurante cu multe stele nu pot să dezmint această afirmație. Nu pot și nici nu vreau, îmi convine de minune căci mă aflu în situația de a nu mă număra printre acei oameni atât de talentați în ale bucătăriei, încât, vorba maică-mii, să facă din rahat bici și să mai și pleznească. Chestia asta cu bucătăreala nu se află printre calitățile mele, o recunosc cu oarecare rușine și cu toate acestea dacă îmi reproșează cineva sau îmi evidențiază faptul că nu sunt chiar un master chef mă supăr teribil. Și nefiind așa o capacitate în a mânui oale, ingrediente și rețete evident că mă găsesc uneori în situația de a nu ști ce să mai fac de mâncare. Sunt soție și mamă și trebuie să am grijă, în primul rând, ca odrasla să învețe să mănânce sănătos și să aprecieze beneficiile mâncării de calitate în locul junk-food-ului. Numai că la un moment dat nu știi ce să mai inventezi să fie și bun, să nu fie la un cost extrem de ridicat, să mulțumească gusturile celor trei membri ai familiei, respectiv bărbat, prichindel și persoana mea. Hai, că pe prichindel îl mai păcălesc, că e mic încă, nu a dat cu nasul de cartofi prăjiți cu maioneză și aripioare picante. Dar ce fac cu restul casei? Pentru soț mâncarea trebuie să fie gustoasă, consistentă și uneori ca la mama acasă. Numai că asta nu prea coincide cu gusturile mele culinare fiindcă eu nu îmi permit să mănânc ca dumnealui, că vreau în permanență să slăbesc. Așa că în fiecare săptămână sunt nevoită să caut soluții, să răsfoiesc rețete virtuale, cărți de bucate, în descoperirea meniului perfect. Nu îmi iese tot timpul și am tendința să fiu repetitivă, nemaivorbind și de faptul că, cum am spus, nu sunt vreun talent și nu îmi place să îmi irosesc timpul în bucătărie. Din păcate sau din fericire, nu știu, consider că în viața asta ai și alte lucruri de făcut decât să tot stai să bucătărești, să bagi în burtă ca apoi să elimini. Bani și muncă aruncați pe apa sâmbetei, când poți să faci ceva mai instructiv, de pildă să ies cu copilul în parc. În fine, trebuie cineva să o facă și pe asta și cât am copil de crescut va trebui să mă sacrific pe altarul bucătăriei. Așa că săptămână de săptămână sunt la hiper-market înarmată cu ditamai listoiul în încercarea de a găsi meniul perfect, combinația perfectă de bun, nu foarte costisitor și relativ ușor de făcut. Ciorbă de legume, de perișoare, de văcuță, de porc, ocazional o supă, partea bărbătească din casă nu are nici o preferință pentru delicateţuri cum ar fi supa cremă, la partea bărbătească intră și copilul. Orez, fripturi, niscaiva tocănițe, cartofi la cuptor, mai o pizza făcută în casă, mai o conopidă, mai o mâncare de legume, cu chiu cu vai o scot la capăt. Să nu vă gândiți totuși că numai asta alcătuiesc de ale gurii, nu sunt totuși chiar atât de limitată. Probabil cam asta face toată lumea, nu știu, însă când e vorba de făcut cumpărăturile pentru zilele în care urmează să gătesc zici că vine potopul peste mine. Aș mai avea o soluție: aceea a găsirii unui consilier culinar. Nu știu dacă există, dar dacă nu, cred că ar trebui inventată. Îi dai omului bugetul, preferințe culinare ale membrilor familiei, îți alcătuiește un meniu săptămânal și ai scăpat. Dacă ești chiar un nepriceput în această artă a gătitului îți face și lista de cumpărături, te duci la țanc. Dacă mai atașează și rețeta deja ești un client mega fericit și toată lumea ar avea de câștigat: expertul face un ban, economia merge, clientul e mulțumit că a scăpat de corvoada alcătuirii meniului, economisești și timp și bani fiindcă nu mai arunci banii pe lucruri care îți vor umple frigiderul aiurea. Sunt sigură că nu sunt singura persoană în situația de a nu ști ce să mai gătească, așa că o să vă rog să îmi postați, măcar din când în când, ce mai gătiți. M-ar ajuta teribil și ați face un copil fericit căci mama lui va avea mai mult timp pentru el, mama răpindu-i din timpul petrecut împreună pentru a căuta rețete.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Ce să mai gătesc?

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 29 iunie 2017

    Se spune că cei mai mari bucătari din lume sunt bărbați și uitându-mă prin bucătării ale renumitelor restaurante cu multe stele nu pot să dezmint această afirmație. Nu pot și nici nu vreau, îmi convine de minune căci mă aflu în situați

Citiți mai mult

Rolul tatălui în educația și creșterea copilului – partea 2

<div style="text-align: center;"> Tații implicați</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqDm9mXzQBN7GYAbQIEIm-bouxveLc7yMOiNq3nlACwlBzWlsVFKaswdERAMy_DnC4vKKZoQIQU8W8RyjzQWzrkOVK-Y964HIynWJry_J-KUXMA5CC9FK2ErkL71BbTaImwLEtBw-16LM/s1600/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copilului.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="553" data-original-width="800" height="221" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqDm9mXzQBN7GYAbQIEIm-bouxveLc7yMOiNq3nlACwlBzWlsVFKaswdERAMy_DnC4vKKZoQIQU8W8RyjzQWzrkOVK-Y964HIynWJry_J-KUXMA5CC9FK2ErkL71BbTaImwLEtBw-16LM/s320/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copilului.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> Când am scris articolul cu privire la bărbații care nu se ocupă de copiii lor am fost trasă de urechi, apostrofată, numită sexistă şi plină de prejudecăţi. Nu contrazic pe nimeni, e părerea fiecăruia. Ceea ce nu s-a înţeles a fost faptul că am vorbit strict de acei bărbaţi care chiar nu se ocupă, ci consideră că singura lor datorie este aceea de a aduce banii în casă. Evident că ştiu şi că există foarte mulţi bărbaţi care au o deosebită grijă de pruncii lor. Din fericire am şi eu parte de un asemenea exemplar şi pot spune cu mândrie că a avut grijă, şi încă are, poate în aceeaşi măsură în care am şi eu. Eu, din fericire, am un serviciu care îmi permite să stau şi acasă suficient de mult încât să petrec timp cu copilul şi să îl educ. Când nu sunt acasă, plecată la serviciu, copilul rămâne cu tatăl lui, tată care îi dă să mănânce, tată cu care doarme, tată care îi face baie în fiecare seară. Baia între ei doi a devenit practic un ritual, poate părea ciudat, dar tatăl este responsabil de baia copilului, eu ocupându-mă doar când este el mult prea obosit. Merg în parc şi văd din ce în ce mai mulţi taţi implicaţi în creşterea copiilor, taţi care discută la fel de dezinvolţi şi de interesaţi de înscrierea la grădiniţă, de marsupiile ergonomice, taţi care pun grijuliu pălăriuţa pe cap atunci când este prea cald afară. Nu e nimic nefiresc în grija şi implicarea aceasta. De fapt aşa ar trebui să stea lucurile. Văd, de asemenea, taţi purtând copiii în marsupiile acelea ergnomice, văd taţi la cumpărături, fie cu listă ori fără, văd taţi ieşiţi la plimbare cu bicicletă, role sau trotinetă, văd taţi care,la fel de grijuliu, pun casca copilului pe cap pentru a nu se răni. Nu ştiu dacă taţii aleg hainele copilului, îmi vine destul de greu să cred asta, pare mai degrabă treabă de femeie, să nu uităm că totuşi sunt lucruri pe care femeia le face instinctiv. Este absolut normal ca un tată să se ocupe de urmaşi şi în acest fel va da şi un exemplu atât altor taţi cât şi copilului său, având fetiţă, aceasta nu va accepta alt gen de bărbat decât unul aidoma tatălui, având băiat, acesta va face precum tatăl, căci cea mai bună educaţie este puterea exemplului. Faptul că un bărbat îşi ajută partenera în creşterea şi educaţia copilului nu poate fi decât un lucru extraordinar şi spune foarte multe despre acel bărbat şi despre calitatea lui umană. E foarte simplu să nu îşi asume nimic, lăsând totul pe umerii femeii, pe principiul că mama este responsabilă pentru creşterea puiului, însă faptul că alege să dea o mână de ajutor e fanatastic. Ştiu că şi bărbaţii aceştia sunt obosiţi, stresaţi, bolnavi, fiecare cu probleme mai mari sau mai mici, şi cu atât mai mult e un lucru admirabil că aleg să fie nişte părinţi la fel de implicaţi ca şi soţiile sau iubitele lor. Dar, există un dar, bineînţeles, mamele, prin însăşi natura lor, se vor preocupa mult mai intens şi cu mai mult interes decât taţii, căci instinctul matern, cum e şi numele, nu îl regăseşti la ambii părinţi, ci doar la mame. În momentul naşterii instinctul acesta nu trece automat şi la tată, el doar având grijă de copil sub îndrumarea şi atenţia mamei. Instinctul patern apare şi el, cu siguranţă, însă se manifestă altfel decât grija manifestată de mamă. Cred că taţii au tendinţa de a prevedea pericolul într-un mod mult mai eficient decât o mamă şi asta îi face uneori să fie excesiv de grijulii, mai ceva ca nişte cloşti. Între cei doi părinţi ar fi bine să existe un echilibru în educaţia odraslelor, ce nu poate unul să facă sau nu stăpâneste atât de bine , să îi vină celalalt în ajutor şi în tot ceea ce întreprind, cel puţin în legatură cu copiii, să îşi fie sprijin. Cred că asta este şi esenţa unui familii echilibrate, normale şi care poate atinge o anumită stare de împlinire. Îmi cer scuze aşadar că primul articol despre taţi nu a fost acesta care recunoaşte meritele lor, ci cel în care îi acuzam pe unii de neimplicare. Poate în necunoştinţă de cauză omit faptul că e posibil să existe din ce în ce mai mulţi taţi implicaţi.</div>

link

image

Rolul tatălui în educația și creșterea copilului – partea 2

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 27 iunie 2017

Tații implicați Când am scris articolul cu privire la bărbații care nu se ocupă de copiii lor am fost trasă de urechi, apostrofată, numită sexistă şi plină de prejudecăţi. Nu contrazic pe nimeni, e părerea fiecăruia. Ceea ce nu s-a înţeles

Citiți mai mult

Isteria concursurilor de talente

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHiswh80atOJmMLOfIg6LGGjLeUBXXb1c8O5oMRh83G7wtp9l0s49_8SNDq1RBr-zW4guKxnGLM1NG_wP_K_sZa7f4UhlHmYIxf2dguKOzsaLgABKkhdtZF_Ej6m7fZpKtPNGkvG1UCnw/s1600/Isteria_concursurilor_de_talente.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="740" height="172" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHiswh80atOJmMLOfIg6LGGjLeUBXXb1c8O5oMRh83G7wtp9l0s49_8SNDq1RBr-zW4guKxnGLM1NG_wP_K_sZa7f4UhlHmYIxf2dguKOzsaLgABKkhdtZF_Ej6m7fZpKtPNGkvG1UCnw/s320/Isteria_concursurilor_de_talente.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De câțiva ani se difuzează la absolut toate posturile de televiziune, fel de fel de concursuri de talente: culinare, muzicale, dansante, pentru copii, pentru adulți, parcă parcă am văzut şi ceva pentru animale, Ham talent sau o chestie de genul ăsta. Românii au talent, X-factor, Vocea României, Iumor etc le ştiţi şi dumneavoastră, îmi e practic imposibil să îmi aduc aminte chiar de toate şi dacă chiar aş reuşi să le enumăr pe toate aş scrie efectiv un articol fără nici un alt conţinut. Din când în când am mai aruncat şi eu câte un ochi pentru că sunt de-a dreptul stupefiată de numărul de concurenţi care se pot înscrie la genul acesta de emisiune. Mă uitam la Antena 1, parcă acolo e X-factor şi erau nişte cadre cu cozile de concurenţi. Doamne iartă-mă, nu mi-am imaginat că românii sunt chiar aşa un popor de talentat de stau la cozi cu zilele pentru a-şi etala talentele. Asta e o adevărată surpriză, având în vedere cozile văzute cred că toţi cei 19 milioane de locuitori ai ţării ne putem duce liniştiţi la audiţii. Televiziunile probabil ne-ar fi de-a dreptul recunoscătoare, ar avea asigurate emisiuni pentru cel puţin 1000 ani, dacă nu mai bine, fiindcă numai din români talentaţi e clar că nu se pot naşte decât alţi români talentaţi. Prima emisiune de gen la care m-am uitat a fost Românii au talent, eram tare curioasă să văd despre ce e vorba. Ştiam formatul emisiunii din Anglia, Britain got talent, ca o paranteză, aflasem de ea când am dat pe Youtube peste prestaţia lui Susan Boyle. Scenă, lumini, format de emisiune, juraţi, atitudinea şi comportamentul juraţilor sunt aidoma celor din străinătate, mă gândesc că emisiunea e achiziţionată şi difuzată ca o franciză, atfel nu îmi explic formatul absolut identic. Prima serie de preselecţii pe care am avut norocul sau nenorocul, că nici nu ştiu cum să spun, a fost epocală. Cred că realizatorii emisiunii au montat pentru acea primă zi scenele cu cei mai tâmpiţi dintre toţi tâmpiţii care veniseră la audiţii. Se ştie de pe vremea marelui imperiu roman că oamenii vor pâine şi circ, ori în acest prim sezon de Românii au talent circul nu se poate spune că a lipsit. Niciodată nu am văzut atâtea specimene cu pretenţii de români talentaţi cum am văzut în acel prim sezon. Au fost şi niscaiva români chiar talentaţi care au produs mari surprize. Nu mai ştiu cine a câştigat, au mai fost sezoane de atunci, cu siguranţă vor mai fi, au câştigat cântăreţi, magicieni parcă, nu ştiu dacă sunt aranjate, votează publicul sau e totul doar aşa de ochii lumii. Însă chestia asta cu concursurile televizate nu prea e făcută să promoveze oamenii cu adevărat talentaţi, din noianul de emisiuni de gen cred că e una singură care are o preselecţie reală, parcă Vocea României, nu intră la audiţii decât cei ce dovedesc un real talent. În rest sunt promovaţi, în proporţie de 70% numai demenţi. Şi culmea e că lumea e foarte încântată să îi vadă pe demenţii ăştia, lumea se bucură, e o veselie naţională, filmuleţe cu afonii ăştia sunt difuzate în tot mediul virtual. Cred însă cu tărie că cea mai tâmpită dintre aceste emisiuni este Iumor. Ideea în sine poate nu ar fi chiar rea, cu condiţia să vină nişte oameni care dovedesc un real talent în ale comediei. De exemplu: la una dintre emisiuni a venit un domn foarte bine dotat, atât din vedere fizic cât şi sexual care l-a desenat pe Bendeac, nici mai mult nici mai puţin decât cu un penis. Nu ştiu dacă era în erecţie, flasc, nu am văzut emisiunea cu pricina, am auzit de domnia sa. Cine l-a văzut pe domn şi e drăguţ să îmi spună starea penisului său creator…..Acum nu mă dumiresc cine era talentat de fapt: domnul acela sau penisul? O să existe cumva şi un concurs cu penisuri talentate??? Am văzut că mai există şi concursuri pentru copii şi acolo sunt sigură că se înghesuie părinţii, din păcate nu mă pot pronunţa asupra lor fiindcă nu am văzut absolut nici una, deci scrântela asta începe din copilărie. Sunt sigură că aceste emisiuni au succes, fac audienţă, lumea chiar se uită, fiindcă sunt difuzate la ore de vârf, de audienţă şi nici un producător nu s-a limitat la un singur sezon, dimpotrivă. Deja de-a lungul acestor sezoane apar în mod repetat concurenţi fără nici un talent, oamenii sunt vai de ei şi cu toate acestea au dobândit o formă de celebritate, tocmai prin prisma faptului că sunt ăi mai tâmpiţi dintre tâmpiţi, vin la absolut toate emisiunile, la toate televiziunile, doar doar îi remarcă cineva. Mi se pare că trebuie să ai o doză de nebunie să vrei să te faci remarcat în felul asta şi să nu ai deloc simţul ridicolului. Acum văd că e în vogă o chestie legată de modă, asta era ultima care lipsea, cu nişte juraţi la fel de tembeli ca şi concurenţii, că doar trebuie să fii mai nebun decât nebunii ca să îi poţi înţelege. Aştept cu mare interes o emisiune concurs cu subiectul: care e cel mai dement politician din România. Şi aici cred că vor fi cozi interminabile la preselecţii.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Isteria concursurilor de talente

 un comentariu / Publicat de Tonique / luni, 26 iunie 2017

    De câțiva ani se difuzează la absolut toate posturile de televiziune, fel de fel de concursuri de talente: culinare, muzicale, dansante, pentru copii, pentru adulți, parcă parcă am văzut şi ceva pentru animale, Ham talent sau o chestie

Citiți mai mult

Calcanul de Laguna Verde

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYN6z9w-fhRxjtFkW7TmBWBX4W9HCQgNxvfSXvWN5FS8CVgBUAotKsZdU7RJ5gwWGfhQOLrbRZ1fb5bKl_SEbr3nyNpaljjGT16Adh1aTQAxpjfjY9vdXlekPb4CDHU0ugBhYGm3MvF64S/s1600/19441274_10155437300344889_1205679631_n.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYN6z9w-fhRxjtFkW7TmBWBX4W9HCQgNxvfSXvWN5FS8CVgBUAotKsZdU7RJ5gwWGfhQOLrbRZ1fb5bKl_SEbr3nyNpaljjGT16Adh1aTQAxpjfjY9vdXlekPb4CDHU0ugBhYGm3MvF64S/s320/19441274_10155437300344889_1205679631_n.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Fiind o zi toridă în București am decis să merg la cunoscutul restaurant Laguna Verde. Nu am mai fost acolo dar am auzit povești frumoase și mereu când le vedeam reclamele pe DN1 îmi doream să ajung. Restaurantul se află în apropierea Bucureștiului în comuna Balotești, pe malul lacului. Locația este perfectă pentru a lua masa de prânz într-o zi caldă de vară. Ajunsă acolo pentru prima oară am fost impresionată de cum arată restaurantul dar și împrejurimile lui, dar din păcate totul se rezumă la o locație superbă și curată. Spun lucrul ăsta pentru că mâncarea lasă de dorit sau poate nu a fost cea mai buna zi a bucătarului. Cu siguranță a fost cea mai buna zi pentru ospătari care s-au gândit să redefinească verbal produse din meniu și să încaseze bani pentru asta. În afară de băuturi și antreuri absolut tot ce am încercat eu a fost prost gătit și cu multe semne de întrebare privind data la care au fost gătite preparatele. Nu vorbesc despre experiența celor cu care am fost la masă, dar pot spune că rămânând multă mâncare pe masa nimeni nu a fost încântat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Pe scurt, am comandat un calcan pe plită cu garnitură de dovlecei și, în plus, o porție de cartofi la cuptor cu rozmarin. Cred că am făcut cea mai prostă comandă deoarece cartofii s-au dovedit a fi complet nereușiți fiind ușor încălziți pe exterior și reci pe interior. Acest lucru m-a făcut să cred că au fost fierți într-o altă zi și ușor trecuți prin cuptor când au fost comandați, adăugând doar câteva fire de rozmarin. Cu peștele a fost chiar amuzant pentru că peștele pe care l-am primit nu era nici pe departe calcan, era un pește cu oase mici și subțiri și mai avea și o coada ascuțită. Acest peste a fost vândut la preț de calcan și sub denumirea de calcan. Fiind nedumerită de forma și textura peștelui din propria farfurie l-am rugat pe ospătar să-mi spună cum se cheamă peștele pe care urmează să îl consum și care este costul preparatului. Surprinzător, mi-a spus că este calcan și că așa arată calcanul la Laguna Verde, prețul fiind cel din meniu, respectiv 60 lei. Am încercat să ii explic și chiar i-am arătat poze cu acest tip de pește dar el o ținea larga "dumneavoastră consumați calcan". Mai mult, a ținut să-mi explice că cel care îi aprovizionează le vinde acest pește sub denumirea de calcan. Stau acum și mă gândesc ce fel de clienți le trac pragul și câți consumă acel pește ca fiind calcan și câți se lasă înșelați. Pentru o zi de joi restaurantul era plin mai mult de jumătate și absolut toată lumea mânca. În încercările mele de a explica că nu am calcan în farfurie am încercat să iau legătura cu bucătarul șef dar nimeni dintre angajații de la vedere nu au dorit să îl cheme. Lucru care m-a făcut să cred că toți știau foarte bine că nu au servit calcan și au sperat ca lucrurile să rămână așa, iar eu să fiu un client care acceptă să consume orice fără a comenta. La capitolul desert tot catastrofă, clătitele erau reci și tari, nici urmă de clătita pufoasă și călduță dar au fost salvate un pic de dulceața de vișine.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am rămas cu un gust amar și-mi doresc ca toți consumatorii să reclame tot ceea ce nu le convine și să nu mai accepte tot felul de explicații mincinoase atunci când au dreptate iar cei care ocupă cu astfel de ciuguleli din buzunarul clientului să dispară din piață.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvIcVpwM6POs0CA0nQeYxcX4gagGGJRfNgyLW9pwbEFzOJKqWePky7bwAt4RVtUwC2d7IjgdPacwUqpogCnkoV0JOMyxZut5CPhZmF3DPerEch_NKF93EBGoda9AP8gYmEaHX_-zRrPpwS/s1600/19265201_10155437300774889_659265473_n.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvIcVpwM6POs0CA0nQeYxcX4gagGGJRfNgyLW9pwbEFzOJKqWePky7bwAt4RVtUwC2d7IjgdPacwUqpogCnkoV0JOMyxZut5CPhZmF3DPerEch_NKF93EBGoda9AP8gYmEaHX_-zRrPpwS/s320/19265201_10155437300774889_659265473_n.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Dacă cei care au această afacere nu au cunoștință despre minciunile care sunt servite la masa clienților acum este un moment bun să se informeze și să acționeze pentru că eu una nu cred că a fost doar un accident din cauza căldurii sau a unei proaste aprovizionări. O astfel de afacere care se bazează doar pe frumusețile naturii nu și pe calitatea serviciilor nu trebuie să prospere, ea trebuie să dispară. În același timp cred că este destul de dificil să angajezi personal în afara Bucureștiului dar pe cineva care să se asigure că lucrurile se desfășoară corect în propria bucătărie contra unui salariu decent sigur ar găsi. O astfel de persoană ar avea grija de reputația localului și ar aduce un plus de satisfacție clienților. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Un nou prânz cu siguranța în viitorul apropiat nu voi mai comanda acolo, poate doar o cafea așa pentru peisaj!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Calcanul de Laguna Verde

 un comentariu / Publicat de Daria / sâmbătă, 24 iunie 2017

    Fiind o zi toridă în București am decis să merg la cunoscutul restaurant Laguna Verde. Nu am mai fost acolo dar am auzit povești frumoase și mereu când le vedeam reclamele pe DN1 îmi doream să ajung. Restaurantul se află în apropierea

Citiți mai mult

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s1600/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s320/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ambii parteneri, nu numai mama. Din fericire acum este posibil să stai acasă cu copilul până la 2-3 ani și asta este un lucru extrem de important pentru evoluția ulterioară a copilului. În urmă cu 40 ani se stătea acasă numai 3 luni, copilul era pasat fie la bunici, fie la creșă săptămânală, îl mai luai sâmbătă acasă. Cred că și de asta societatea, de fapt adulții de azi au serioase probleme comportamentale și de atitudine, statul cât mai mult lângă părinți fiind esențial. Lucrurile s-au schimbat, în bine dintr-un anumit punct de vedere, în rău din altele, deh, asta e legea compensației. Stai acasă 2 ani cu copilul dar când te întorci în câmpul muncii eşti bun întors, îţi mai vede copilul ochii doar seara la culcare, îi vede mai mult pe ai doamnei educatoare, ai bonei sau ai bunicilor. Ca mamă, cel puțin când începi serviciul e destul de dificil să le cam faci pe toate şi să mai ai şi senzația că eşti o mamă echilibrată. Dacă nu ai un ajutor minim, şi nu mă refer la bunici, rude sau bone, ci la multiubitul şi adoratul partener cu care ai decis să aduci pe lume urmașul, echilibrul tău de mamă şi de femeie va fugi mâncând pământul. Unde? Cum unde? În timpurile în care nu aveai copil şi singura grijă era aceea de a te gândi cu ce pantofi te încalți mâine. Ca să nu clachezi şi să ajungi o mamă şi o nevastă depresivă şi frustrată e absolut necesar să ceri ajutorul partenerului fiindcă sunteţi doi responsabili de creșterea puilor, nu numai mama. Da, să ceri, pentru că sunt puţine cazurile în care bărbatul se va oferi să stea el în locul tău, să calce el o cămașă sau un tricou, să facă o prăpădită de omletă pentru că tu, ca mamă, pur şi simplu azi nu mai poţi. Experiența m-a învățat că dacă nu cer nu îmi pică nimic din cer. Soțul are senzația că totul e roz şi frumos ca un curcubeu, eu încep să fierb în suc propriu până ajung să dau pe afară. Nu câştigă nimeni cu atitudinea asta. În ziua de azi femeile nu mai stau acasă având doar grija gospodăriei, în ziua de azi femeile muncesc cot la cot cu bărbații, unele ajungând să câştige chiar şi ceva mai mult. Mi se pare stupid ca ajunşi acasă după orele de muncă soţul să fie lăsat să zacă la televizor iar femeia să facă ea, iar, toată treaba. Cred că, din când în când, ar putea şi femeia la fel de bine să stea cu punga de semințe la televizor, uitându-se la Fashion Tv. Nu cred că o educaţie sănătoasă se primește numai din partea mamei iar tatăl să fie prezent doar jumătate de oră, pretextând că e obosit. Şi nu cred că te poţi numi părinte dacă te mândreşti cu copilul tău doar sâmbătă când ieşi în parc cu bicicleta. Copilul are nevoie de prezenţa ambilor părinţi. Atât mama cât şi tatăl trebuie să stea pe covor să se joace cu el, asta cât e mic, sau tatăl să îi insufle o filozofie de viaţă când e mai măricel. Autoritatea paternă nu poate fi înlocuită absolut de nimic. Cred că un copil care stă cea mai mare parte a timpului cu mama e posibil să ajungă tiranic şi despotic, fără ca mama să îşi dorească aceasta, ea având tendinţa de a răsfăţa acel copil. Ori aici ar trebui să intervină tatăl şi să confere un echilibru în educaţia şi formarea copilului. Sunt lucruri pe care mama le face şi le ştie bine şi sunt lucruri pe care tatăl le stăpâneşte. Nu ai cum să fii tată doar seara în faţa televizorului. Nu mai vorbesc că, ajuns la maturitate, în cazul în care copilul e băiat, șansele să dezvolte acelaşi tip de comportament sunt extrem de mari. Ştiu, în acelaşi timp, şi că femeii îi place să le cam facă ea pe toate pentru că, în concepţia ei, ea le face cel mai bine, însă, repet, pentru sănătatea psihică a mamei e bine ca bărbatul să îşi asume rolul de bărbat, şi acela nefiind doar de aducător de salariu, mai mare sau mai mic, nu are importanţă, ci şi de formator al vieţii pe care s-a hotărât să o aducă pe lume. Ai chef să stai să îţi vezi doar de treburile tale fără să faci nici un sacrificiu? Foarte bine, nu aduce pe lume o viaţă nouă, specia se va perpetua oricum. Nu toată lumea e făcută să crească copii până la urmă dar dacă totuşi ai, ocupă-te cu simţ de răspundere de copil şi încearcă să fii ceva mai mult decât un tată de weekend.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

 3 comentarii / Publicat de Tonique / vineri, 23 iunie 2017

    În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ambii parteneri, nu numai mama. Din fericire acum este posibil să stai acasă cu copilul până la 2-3 an

Citiți mai mult

Valoarea parlamentarului!!!

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuOkDxAaU9sdf3sZ6jyVt-B0_uiYhANgROuZhUliQLLeh8bchnGpvIJJod4fZGpXF6UDTFITAL0nfR9sd6vykE5wVVw0K8oIS-eQ9lGlQX2tl9gd3MbNM_koMtLBb2_z7BhIGHVtsMHg12/s1600/valoarea_parlamentarului.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="400" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuOkDxAaU9sdf3sZ6jyVt-B0_uiYhANgROuZhUliQLLeh8bchnGpvIJJod4fZGpXF6UDTFITAL0nfR9sd6vykE5wVVw0K8oIS-eQ9lGlQX2tl9gd3MbNM_koMtLBb2_z7BhIGHVtsMHg12/s320/valoarea_parlamentarului.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De câteva zile urmăresc cu un deosebit interes situația actuală din politica românească pentru că tot ceea ce se întâmplă are urmări în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. O perioada destul de lungă am încercat să nu mai urmăresc emisiuni sau ziare care prezintă știri politice. Nu am mai urmărit deoarece am observat cât de prost și părtinitor sunt redate știrile și cât de puțin documentați sunt jurnaliștii. Dar acum, urmărind dezbateri, comunicate și conferințe de presă despre certurile și realizările actualului Parlament și Guvern mi-am dat seama cine descrie cel mai bine prezentul trăit de noi toți. Îl declar câștigător pe senatorul Traian Băsescu. Lăsând la o parte tot ceea ce a făcut sau ce nu a făcut și ar fi putut să facă, în materie de descriere a unei situații le dă clasă tuturor din politica românească. Acesta și-a început ultima conferință de presă cu o strofă din Scrisoarea III. Scrisoarea a-III-A a fost scrisă acum foarte mult timp, respectiv în anul 1881, dar așa cum Ion Luca Caragiale se potrivește în orice campanie electorală parând contemporan cu noi așa și Mihai Eminescu reușește acest lucru, nu degeaba este numit cel mai mare poet român. Partea citită de Traian Băsescu este:<br /> <div style="text-align: center;"> "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,<br /> Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,<br /> Și în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,<br /> Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!"</div> <br /> Cât de bine se potrivește actualei clase politice!!<br /> <br />     Cu siguranță că fiecare parlamentar și membru al executivului și-ar găsi un loc în cele doua cete distinct definite în versurile lui Mihai Eminescu. Și cu siguranță oamenii fără valoare care aleg negocierea pe spatele celor care i-au votat și doresc puterea absolută numai pentru ei, doresc să facă legile doar în favoarea lor, doresc să vândă iluzii și mai doresc și ode pentru toate fărădelegile lor. Aceștia ar sta foarte bine în gașca smintiților. Așa ne trebuie dacă nimeni dintre cei care comentează pe margine nu se implică evident. Sinceră să fiu nici nu mă așteptam ca Dragnea, Tăriceanu sau Grindeanu să acționeze într-un mod care să mă surprindă plăcut. Fiecare dintre cei trei urmărește puterea pentru propriile interese. La finalul crizei sunt doar două lucruri care m-ar bucura: alegeri anticipate și aplicarea pragului electoral pentru a bloca intrarea UDMR în Parlamentul României folosit de Alianțele electorale pentru că UDMR nu este un partid ci o Uniune. Tot timpul de la Revoluția din 1989 acești unguri au fost aproape de guvernare fiind folosiți de absolut toate partidele pentru luarea unor decizii importante. Mereu aceștia și-au arătat disponibilitatea în schimbul obținerii de favoruri pentru comunitatea lor dar și favoruri personale.<br /> <br />     În concluzie pentru mine acești parlamentari valorează 2 bani și nimic mai mult.</div> <div style="text-align: justify;"> </div>

link

image

Valoarea parlamentarului!!!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / marți, 20 iunie 2017

    De câteva zile urmăresc cu un deosebit interes situația actuală din politica românească pentru că tot ceea ce se întâmplă are urmări în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. O perioada destul de lungă am încercat să nu mai urmăresc

Citiți mai mult

Poiana lui Iocan sau cum dezbină politica oamenii

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPq52iYqaIpPIJyGFUzFqHUYKUCC7j5gApf3d6kZAXbUb8eyiR7XVS_eNPHaF5ydKe0JfJQbrmzCWNStSV_8BmUgkcbjyhftk4F0ynHF5AEDox16enLrq8hMgXbBbdEy5HV4hVH6GFuvs/s1600/Poiana_lui_Iocan_sau_cum_dezbina_politica_oamenii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="182" data-original-width="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPq52iYqaIpPIJyGFUzFqHUYKUCC7j5gApf3d6kZAXbUb8eyiR7XVS_eNPHaF5ydKe0JfJQbrmzCWNStSV_8BmUgkcbjyhftk4F0ynHF5AEDox16enLrq8hMgXbBbdEy5HV4hVH6GFuvs/s1600/Poiana_lui_Iocan_sau_cum_dezbina_politica_oamenii.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Că e poiana lui Iocan, că e cârciuma din sat, că e holul Parlamentului, că e Piața Universității sau Piața Sfatului, oamenii discută politică și vor discuta mult şi bine de acum încolo. Pe vremuri oamenii se adunau în poiana lui Iocan şi unul mai răsărit le citea presa, acum toată lumea are acces nelimitat la informații: canale de televiziune afiliate politic unuia sau altuia, ziare nu cred că mai citeşte lumea chiar aşa mult, pagini de socializare şi nelipsita bârfă. Numai că lumea nu e întotdeauna de acord, cum e şi firesc de altfel, ar fi aberant şi utopic ca oamenii să aibă toţi aceleaşi păreri sau idealuri. E firesc să existe partide cu diferite ideolgii, de stânga, de dreapta, extremiste, lumea alege ce îi convine, ce i se pare că s-ar mula pe ideile şi convingerile sale. Nimic greşit până aici şi nimic de condamnat fiindcă dacă eşti un om zdravăn la cap şi cu capul acela bine înfipt nu te superi că nea Ion, vecinul de la etajul doi, are cu totul alte convingeri politice decât ale tale. Politica dezbină, asta e clar ca bună ziua. Eşti prieten cu cineva numai dacă ala e împotriva lui Basescu, cum eşti şi tu, altfel, dacă omul e băsist, riscă să nu mai primescă nici un amărât de bună ziua. Hai să fim serioşi, astea sunt reguli de bună cuviinţă care trebuie respectate indiferent de culoarea politică sau de preferinţe. Nu sunt puţine cazurile în care prieteni buni s-au certat pe viaţă pentru că au votat pe unul sau pe altul, nevorbindu-şi chiar după mulţi ani, când votaţii erau de mult istorie. Chiar mie mi s-a întâmplat să am o discuţie destul de serioasă cu propria mamă necăzând de acord cu situaţia politică de la vremea aceea. Am tăcut din gură, fiind mama, pe principiul sănătos „capul plecat sabia nu îl taie”. Cel mai bun exemplu care poate ilustra ceea ce spun acum este situaţia recentă cu cabinetul Grindeanu, când s-a făcut o separare clară a celor ce au ieşit în stradă. La Guvern media de vârstă era 35-40 ani, în faţa Palatului Cotroceni se făceau glume că au ieşit părinţii şi bunicii celor ce #rezistau de câteva zile în Piaţa Victoriei. Acolo apele s-au liniştit, lumea nu. Şi nici nu o să se potolească curând după cum demonstrează istoria. Sunt celebre discuţii între mari oratori ai Imperiului roman, aşa că acest conflict politic se pare că e vechi de când lumea. Aş fi curioasă să ştiu dacă chiar între soţi, parteneri există divergenţe produse de situaţia politică a ţării, asta chiar ar fi o chestie. Fiecare cu televizorul său, unul la Antenă, unul la Realitatea, unul cu Grindeanu, unul împotriva lui, aruncându-şi cina în cap într-un moment de furie maximă. Evident că situaţia e ridicolă şi exagerată dar tocmai despre asta e vorba: cum să strici o prietenie sau să te cerţi cu rude, uneori chiar definitiv pentru nişte elemente ale clasei politice pe care, între noi fie vorba, îi cam doare în dos?! Uite aşa e şi în fotbal, şi acolo se urăsc suporterii atât de rău încât ajung la capete sparte, la propriu. Mi se pare supid, de-a dreptul aberant să ai o asemenea reacţie, tu care pretinzi că eşti un adult responsabil şi cu demnitate. Eu însămi am scris o serie de articole cu care, absolut normal, nu avea cum să fie toată lumea de acord. Eeeeee, ce limbaj am auzit........Şi asta de la nişte oameni care pretindeau a fi educaţi şi civilizaţi. Ce înjurături fără perdea mi-a fost dat să citesc, nu are rost să reproduc, le citiţi pe toate zidurile. Înteleg să ai altă opinie, nu înteleg de ce eşti atât de dobitoc şi mă înjuri pentru că nu gândesc la fel ca tine. Nu suntem vite puse la jug să tragem în aceeaşi direcţie, sunt om, cu convingerile mele personale, nu trebuie să mă cert cu nimeni pentru a-mi susţine punctul de vedere şi preferinţele politice. Tocmai de asta s-a inventat votul, pentru a exprima fiecare propria convingere, nu ca după ce ai votat să vii şi să îmi arunci în cap cu o sticlă că am votat eu cu celalalt. Una peste alta tot ceea ce pot spune e bleah, bleah împotriva celor care reacţioneaza ca nişte boi împotriva celor care nu gândesc ca ei.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Poiana lui Iocan sau cum dezbină politica oamenii

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique /

    Că e poiana lui Iocan, că e cârciuma din sat, că e holul Parlamentului, că e Piața Universității sau Piața Sfatului, oamenii discută politică și vor discuta mult şi bine de acum încolo. Pe vremuri oamenii se adunau în poiana lui Iocan

Citiți mai mult

#Rezist/#Insist

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRG9vG20zAIUvb2EukL05rroNgBrOnzR8bbMPhzFX8iPM9EPs0k2LH0C7JGiW3s2Ky0-pLlJCsIPEnExTcnaJhRTfR0c5nX4YJpETbpz5RyR7GgnuW-Nibu4vFIrYu2jx2l71uNXlL51A/s1600/Rezist-Insist.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="449" data-original-width="800" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRG9vG20zAIUvb2EukL05rroNgBrOnzR8bbMPhzFX8iPM9EPs0k2LH0C7JGiW3s2Ky0-pLlJCsIPEnExTcnaJhRTfR0c5nX4YJpETbpz5RyR7GgnuW-Nibu4vFIrYu2jx2l71uNXlL51A/s320/Rezist-Insist.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Că politica e o curvă o știe toată lumea dar parcă atât de ieftină și de murdară nu a fost nicicând. Nu demult, un oraș întreg era ieșit în stradă, opinia publică divizată în două, certuri și scandaluri în mass-media, în mediul virtual, în fața palatului Cotroceni, scandaluri în fața Guvernului, scandaluri între copii, nepoți și bunici. Bannere mari în care oameni nemulțumiți strigau sus și tare că Rezistă, păpuși mari de carton înfățișând fețele oamenilor politici ce supăraseră strada. Oamenii politici? Pai: Grindeanu, Dragnea, Ponta. Grindeanu și Dragnea cu o relație de prietenie extrem de apropiată, s-au dus chiar și la pescuit împreună, de știucă, după cum ne-a informat premierul ulterior. Dragnea și-ar fi vândut și sufletul, ah, pardon, sufletul lui Dragnea dacă nu e vândut e cu siguranță amanetat, pentru a-și susține prietenul și partenerul pe scena aceasta agitată a politicii românești. Mergeau împreună până la moarte. Încet încet strada a mers acasă, ordonanța care pricinuise atâta necaz a fost retrasă, s-au mai trezit câte unii să urle la lună o vreme, nu mult, și domnii ăștia doi și-au văzut liniștiți de creșterea economică a României, adusă pe noi culmi de civilizație și progres. Iată însă că zilele trecute se produse o ruptură între cei doi amorezi în ale politicii. Și o rupseră așa de tare că răsună peste mări și ţări divorțul celor doi. Dragnea a ieșit în faţă și i-a cerut demisia multiubitului său , nu demult, prieten și aliat. Cum rufele murdare ar trebui spălate în casă și nu în afara ei, cei doi nu au explicat motivul separării lor, că deh, sunt oameni discreți. Însă e clar ca bună ziua că în relația asta minunată ceva se întâmplă. Domnul Dragnea nu a vrut să zică, cică Grindeanu nu a făcut performanță cu cabinetul său. Ha, și de aia nu mai poate Dragnea, de binele societății. Se auzi un zvon conform căruia domnul Grindeanu fiind cooptat de președinte i-a provocat o mare supărare șefului său de partid, domnul Dragnea. Ceva ceva o fi, că președintele l-ar susține pe premier în a nu demisiona. Probabil domnul premier Grindeanu nu va mai juca acest rol prea mult timp, cică acum Rezistă el, însă se agață deocamdată de postul ăsta pe care ar putea să îl scape ușor din degețele, că oricum nu a făcut mare brânză. Și, ca orice pereche de amorezi care au chef de arțag, au trecut și la jigniri. Cică Grindeanu nu are nici o problemă în a demisiona și a-și găsi alt loc de muncă, că el a făcut școala când trebuia și nu a fost rușinea clasei, repetent ca domnul Dragnea. O avea dreptate, nu zic ba, însă nu cred că domnul Dragnea ar mai avea cheful de a se angaja undeva, nu îl văd pe șeful partidului la patron. Una peste alta, cum spuneam, politica e mare curvă. Mi se pare rușinos, o bătaie de joc la adresa opiniei publice, a votanților, de PSD, ALDE sau indiferent ce or fi votat ei. Nu e de mirare că lumea nu se mai duce să voteze. Vorba cetățeanului turmentat : eu cu cine votez? Grindeanu e exclus din partid, el refuză să plece. Probabil nu o să mai refuze la un moment dat și o să adere la PNL. Și atunci cetățeanul votant începe să fie în derivă. Păi stai nene, că eu am votat altceva, cum ai ajuns matale în pălăria asta? Pesemne că e greșit, trebuia să iasă alt iepuraș. Numai că de 20 ani încoace din pălărie ies numai iepurii care nu ar trebui, unii iepuri ar trebui să își vadă de rosul frunzei lor de salată decât să bage societatea asta în colaps. Revenind la oile noastre acest domn Grindeanu ar vrea să îl aducă în guvernul său pe nimeni altul decât pe Victor Ponta, îl știți, acela cu plagiatul, de a ieșit lumea în stradă când cu tragedia de la Colectiv. Asta, să mă ierte Dumnezeu, dar e strigător la cer și o mare, mare bătaie de joc. Oamenii ăștia așa-zis politici ne insultă inteligenţa, au senzația că suntem un popor de idioți. Mda, bine, e adevărat că nu sunt departe de adevăr din moment ce continuăm să îi votăm. Stau și mă întreb când se va sătura lumea și va refuza să mai accepte toate rahaturile astea, rahaturi mascate sub numele de binele poporului. Eu una sunt scârbită, ca atunci când dai cu ochii de o cocotă bătrână, rujată excesiv și care nu mai are simțul ridicolului, căci pusă în situația de a analiza și observa situația politică a României din ultimii ani, senzația e aceeași.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

#Rezist/#Insist

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 19 iunie 2017

    Că politica e o curvă o știe toată lumea dar parcă atât de ieftină și de murdară nu a fost nicicând. Nu demult, un oraș întreg era ieșit în stradă, opinia publică divizată în două, certuri și scandaluri în mass-media, în mediul virtual

Citiți mai mult

Căsnicie sau singurătate în doi

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6XR73LvF4a4ScWeLOiuMzfH3FgPlX-gtdHJCEiPM6uFOm2JyImpbFwyTetVsAM8SwJiH4Hk4Zr3MupE3xRA1TX-jI1ln4p6QHWpW9a91t46ZiT040gQlaqV9XR2l9UAxtIPXnkxyz4W4/s1600/casnicie_sau_singuratate_in_doi.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6XR73LvF4a4ScWeLOiuMzfH3FgPlX-gtdHJCEiPM6uFOm2JyImpbFwyTetVsAM8SwJiH4Hk4Zr3MupE3xRA1TX-jI1ln4p6QHWpW9a91t46ZiT040gQlaqV9XR2l9UAxtIPXnkxyz4W4/s1600/casnicie_sau_singuratate_in_doi.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Ești la prima întâlnire, primești un trandafir roșu sub clar de lună, stați înlănțuiți până în miez de noapte și vă spuneți că sunteți făcuți unul pentru celălalt. Nu concepeți viața unul fără altul, sunteți două jumătăți, schimbați jurăminte și nu vă imaginați cum ar fi să stați despărțiți 5 minute. Vine nuntă mare, cu toate rudele de la ţară invitate, pupături, dansul mirilor în care te privești șăgalnic în ochi, dans executat neapărat în abur de gheaţă carbonică. Şi după ce te bucuri de nunta frumoasă vine și copilul, acel moment în care testul de sarcină îți dă fluturi în stomac și ții neapărat să îl imortalizezi, testul de sarcină adică, și să îl pui pe Facebook să vadă toată lumea că ești pe punctul de a avea pui mic. Şi după ce trec toate astea, vine și puiul de om pe lume și din momentul ăla parcă lucrurile încep încet să se schimbe. Nu te mai ții de mână 24 ore, te ții doar 2 ore, deja nu mai dormi în brațele iubitului fiindcă sunteți ocupați să vegheați somnul celui mic. Pe zi ce trece zidul ce începe să vă despartă se înalță mai mult și mai mult până ajungeți să fiți practic doi străini. Descoperiţi, dintr-o dată, că nu mai aveţi interese comune, pasiuni pe care să le împărtășiți, modul de a creşte copilul nu coincide şi vă treziți prizonieri într-o căsnicie care nu vă mai aduce nimic. Şi cu toate acestea căsnicia continuă pentru că aveţi un copil pe care trebuie să îl creșteți împreună. Știu că acel copil are nevoie de doi părinţi însă va fi fericit dacă va vedea că între părinții săi nu mai există nici o urmă de sentiment ci doar o datorie morală?! Probabil în căsniciile în care nu există urmași decizia separării vine ceva mai uşor însă în cele în care e la mijloc cel puțin un copil partenerii se gândesc de miliarde de ori. O mai fac şi pentru că probabil au datorii comune, case luate la comun şi multe alte bunuri. Să o iei de la capăt la o anumită vârstă nu e tocmai ușor. Femeile probabil, ca şi bărbaţii de fapt, au nevoie de acel venit suplimentar al partenerului, că parcă e mai suportabil să fii singur în doi. Se pune întrebarea atunci: ca să fii împăcat sufletește pui capăt unui surogat de căsnicie sau continui aşa, fără să mai simţi nimic, conviețuind lângă un străin? Dacă motivul pentru care cei doi parteneri rămân împreună este copilul, acesta, ajuns la maturitate, nu va da doi bani pe faptul că părinţii lui au fost fericiţi sau nu. Ca viitorul adult să fi fost crescut cu discernământ ar fi trebuit ca între cei doi parteneri să fi fost armonie, altfel statul ăsta împreună doar de dragul copilului nu cred că îşi are rostul. Mi se pare stupid de-a dreptul să ajungi prins într-o căsnicie care nu îţi mai oferă nimic, soţii ajungând chiar să aibă relaţii extraconjugale stabile. Cu toate acestea oamenii au tendinţa să se complacă în căsnicii de conveninţă pentru că, într-un fel, e mai convenabil. Lumea din jurul lor va cleveti, un divorţ costă destul de mult de cele mai multe ori, există prea multe bunuri de împărţit sau fel de fel de motive. Şi uite aşa trece timpul, copiii sunt mari şi probabil e deja târziu, foarte târziu să mai iei taurul de coarne. Ambii parteneri acumulează frustrări şi dezvoltă chiar sentimentul de ură. Cred că prizonieratul ăsta într-o căsnicie de genul acesta îţi taie orice şansă de a fi fericit. Nu ai cum să vezi dacă poate fi şi altfel atâta timp cât nu îţi oferi această şansă. Şi dacă oricum eşti nefericit, trist şi frustrat de ce nu a-i fi de unul singur, de ce trebuie să suporţi şi hachiţele unui soţ antipatic şi nervos? Pentru că omul e laş, fricos şi temător în faţa a ceea ce e nou. Omului îi place comoditatea lucrului cunoscut şi neprevăzutul îl umple de frici. Ce va face mama singură cu doi copii, cum îi va întreţine? Sau ce va face bărbatul obişnuit să i se facă toate lucrurile, el neştiind să facă nici măcar un ceai? În orice caz, nu vor afla pentru că vor fi prinşi în căsnicia aceea care nu mai aduce nimic de ani buni numai şi numai pentru a nu fi singuri. Singuri oricum sunt dar se păcălesc cu iluzia că încă au un partener şi că totul este cum trebuie. Ei ştiu că nimic nu mai e cum trebuie şi îşi caută mici refugii: unii aleg băutura, unii sportul, unii înşală. Puţini sunt aceia care au curajul de a-şi da o nouă şansă. Şi pentru că au avut curaj de cele mai multe ori soarta chiar le surâde. Restul rămân acolo, jerfe pe altarul căsniciilor nefericite. Nu pot să aplaud decizia nimănui, fiecare îşi ştie motivele personale însă scopul vieţii ăsteia este să ne-o facem cât mai bună şi mai frumoasă.</div>

link

image

Căsnicie sau singurătate în doi

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 17 iunie 2017

    Ești la prima întâlnire, primești un trandafir roșu sub clar de lună, stați înlănțuiți până în miez de noapte și vă spuneți că sunteți făcuți unul pentru celălalt. Nu concepeți viața unul fără altul, sunteți două jumătăți, schimbați ju

Citiți mai mult

Salariuleeee! Salariuleeee!

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLpQAv1DOTlAtEXTU_b8joaTcXeYj1Ix1pwsAfB3x1lVA-b6JYtkD9YMb9lPzZ2v8ahfLBelxh-WkC3IhJQw9d176s0e3k8QX4Lt8C8D39IdEp8itlmbZ7dffYg5VQyA7qP5dWo2dk8HM/s1600/Salariuleeee.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="159" data-original-width="318" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLpQAv1DOTlAtEXTU_b8joaTcXeYj1Ix1pwsAfB3x1lVA-b6JYtkD9YMb9lPzZ2v8ahfLBelxh-WkC3IhJQw9d176s0e3k8QX4Lt8C8D39IdEp8itlmbZ7dffYg5VQyA7qP5dWo2dk8HM/s1600/Salariuleeee.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Se știe că din timp în timp apar în minunata lume a televiziunii fel de fel de reclame tâmpite care te irită de cum le auzi primele acorduri sau silabe. De data aceasta este rândul celor de la ING. Efectiv mă scot din minți cele două spoturi publicitare ale lor privind beneficiile salariului la ING. Una din ele parcă mai treacă meargă dar aia cu salariile care se întâlnesc în bancomat îmi dă fiori de enervare pe șira spinării. Cred că cele două spoturi au o ordine cronologică, în primul spot facem cunoștință cu două salarii, unul mai amărât și unul atrăgător care se întâlnesc în lift. Între noi fie vorba mi-ar fi plăcut și mie să mă întâlnesc cu un salariu în lift. Să mă ierte interpreții, nu știu cum sunt ei în realitate, ce actori buni or fi însă în reclamele astea au niște fețe de tembeli, pardon, de salarii tembele. Cu siguranță îi ajută și costumele, costume verzi, cu niscaiva albăstreli pe ele. Salariul lui Dan e plouat ca o curcă, invidios pe salariul Anei. Salariul Anei e ferchezuit mai ceva ca o nașă de botez, tuns, frezat și aranjat, cu un zâmbet superior de cafenea de Dorobanți. Salariul lui Dan are plete, niște pantofi urâți și e necăjit tare de tot. E necăjit săracul că el nu e salariu de ING, ci salariu de mâna a doua, de la altă bancă. Salariul lui Dan ar vrea și el să fie ca salariul Anei, îmbrăcat frumos, în cașmir. Mă rog, asta așa ca o introducere a salariilor căci nu aceasta e reclama care mă irită ci a doua, cred eu. După ce fac cunoștință salariile astea două îmbrăcate în costumele alea nasoale intrăm într-o nouă dimensiune, aceea a bancomatelor. Căci, dacă nu știați, există o lume a bancomatelor. Într-un bancomat se plimbă nestingherite salariile acestea două, devenite prietene între timp. Ca o paranteză, ceea ce mi-a plăcut în acest spot au fost pantofii salariului Anei, adică salariul ăla prețios. Că deh, dacă ești salariu mișto ai și pantofi pe măsură, evident. Aşaaaa, revenind. Salariile se plimbă ele pe niște străduțe ale bancomatului și pac, bagă capul un domn strigând de mama focului: salariuleeee! sălăriuţuleeee! Ăsta era Dan, își căuta amărâtul ăla de salariu. Nu l-a găsit, probabil firma nu îi virase banii încă, cine știe. Şi salariul lui Dan mișună de colo până colo, întâlnindu-se cu amicul lui, ăla îmbrăcat frumos și cu coadă, salariul Anei. Da, salariile bune și frumoase de la ING au coadă. Îi explică domnul salariu ce beneficii sunt dacă ești salariu de ING, de parcă salariul ți-l plătește ING și nu patronii ăia de restaurant care îți bagă banii când au ei chef. Şi când aude leșinatul ăla mic de salariu al lui Dan că nu sunt comisioane, taxe și alte chestii, se înseninează ca o zi după ploaie cu curcubeu și se hotărăște să stea locului, să nu mai fugă ca bezmeticul prin bancomatul ăla steril. Ceea ce am remarcat în lumea aceea a bancomatelor a fost faptul că în acel bancomat nu existau decât două salarii: al Anei și al lui Dan, ceea ce îmi dă de gândit. Dacă totul e așa frumos în lumea salariilor de la ING îmbrăcate în cașmir de ce sunt numai două salarii acolo și suflă vântul prin bancomat!? Nu ar fi trebuit să fie un du-te vino de salarii îmbrăcate frumos, cu pantofi frumoși și cu coadă?! Așadar, e ceva putred în Danemarca din moment ce numai doi salariați au chenzina acolo. Şi brusc apare o duduiţă suavă care le spune că nu mai e cazul să fugă, gata. Şi salariul Anei pleacă relaxat, cu o atitudine ușor sfidătoare, cu o mână la mișto băgată în buzunarul pantalonilor. Ceea ce s-o fi vrut a fi o reclamă simpatică și cu simțul umorului pe mine, personal, mă scoate din minți. Poate am eu un defect și sunt singura care nu vede actul artistic din spatele acestui spot publicitar. Dar ceea ce mă irită mă și fascinează deopotrivă, probabil ăsta e și scopul căci nu mă pot abține să nu mă holbez când îl aud pe ăla țipând: salariuleeee! sălăriuţuleeee! Aștept, cu interes, și episodul trei din acest foileton al salariilor cu costum. Mă înclin în fața încălțărilor salariului de la ING, să tot primești banii la ei.<br /> <br /></div>

link

image

Salariuleeee! Salariuleeee!

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 12 iunie 2017

    Se știe că din timp în timp apar în minunata lume a televiziunii fel de fel de reclame tâmpite care te irită de cum le auzi primele acorduri sau silabe. De data aceasta este rândul celor de la ING. Efectiv mă scot din minți cele două s

Citiți mai mult

Prima zi de libertate după ce am născut

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvcKlf5NZDVgjWAILm7kWsNNhQG4iyWugGhePnJsSQ_9M1o0RlMKD7uamas3lJbTerfQzC9yQioXbcymStTDShz6-Vt11lGMAUb65hvAdUabDShLjNhyphenhyphenJ6I5Hl6fNEDNcJKHJKN4Ciyvo/s1600/Prima_zi_de_libertate_dupa_ce_am_nascut.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="752" height="255" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvcKlf5NZDVgjWAILm7kWsNNhQG4iyWugGhePnJsSQ_9M1o0RlMKD7uamas3lJbTerfQzC9yQioXbcymStTDShz6-Vt11lGMAUb65hvAdUabDShLjNhyphenhyphenJ6I5Hl6fNEDNcJKHJKN4Ciyvo/s320/Prima_zi_de_libertate_dupa_ce_am_nascut.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu 3 ani dădeam naștere puiului de om şi odată cu acea fericită zi au încetat şi zilele mele de singurătate. Nu ştiu dacă e bine sau rău faptul că nu am avut nici un moment în care să am răgazul ca măcar să gândesc, în permanenţă având ceva de făcut. Şi iată că după 3 ani a venit şi ziua în care m-am trezit că sunt singură acasă, tatăl copilului şi capul familiei noastre plecând cu copilul din dotare în vizită la părinţii săi şi rămânând acolo peste noapte. 2 zile nu par mare chestie şi mă gândeam ce de lucruri am să fac eu pentru mine însămi şi pentru sufletul meu care tânjea să stea şi el singurel la o terasă, cu o cafea cu lapte în faţă. Prima zi a trecut extrem de repede, până la ora 18 fiind la serviciu, am ajuns acasă la ora 19.30, nici nu ştiu cum a trecut ziua. Abia aşteptam să mă văd acasă, să fac o baie prelungită, să văd un film, să mă tolănesc pe canapea, să îmi trântesc o mască facială cu argilă, să stau în voie la calculator etc. Am ieşit din baie la ora 20.00 şi am intrat în panică. Mai aveam un coş de rufe de băgat la spălat, a doua zi se anunţaseră ploi, aşa că am zis să le bag repede repede şi pe urmă stau liniştită. Mi-am adus aminte că mai am nişte rufe de strâns de pe uscător, m-am apucat la fel de repede repede să le strâng fiindcă nu aveam unde să le mai pun pe celelate puse la spălat. Hait, trebuie să şi calc, soţul nu mai are tricouri. Şi dacă tot sunt singură acasă şi e linişte, hai să calc acum, că cine ştie când mai apuc. Îmi pun un pahar de vin, proţăpesc masa de călcat în faţa televizorului şi m-am apucat de treabă. Am terminat pe la ora 22.00, tocmai bine să scot din maşină şi rufele proaspăt spălate şi să le întind. Am mai strâns ceva jucării, am mai pus nişte vase la locul lor, uite cum se făcu ora 23 şi deja eram cam leşinată de oboseală. M-am băgat în pat, promiţându-mi că a doua zi voi avea timp doar pentru mine. Pe la 7 dimineaţa eram deja bufniţoi în faţa frigiderului: după-amiază restul familiei urma să vină acasă, a doua zi trebuia să mă duc din nou la serviciu, aşa că singurul lux pe care mi l-am permis a fost o cafea reîncălzită, cu lapte 1,5 % şi cu puţină scorţişoară presărată deasupra. Am aşteptat să se facă ora 8, fuguţa, tot repede repede la magazin, fă aprovizionarea pentru câteva zile, fuga înapoi acasă. Aceste două zile de libertate pot fi rezumate cam aşa: călcat, spălat, gătit, spălat vase, strâns rufe, gătit iar ceva pentru întoarcerea odorului acasă, iar spălat vase, dat un aspirator, că doar se făcuse mizerie, şters repede un praf, făcut un duş, nicidecum baia relaxantă mult dorită. Am avut fix 20 minute pentru mine. 20 minute în care mi-am dat un lac de unghii, nemaifiind timp pentru vreo manichiură mai elaborată. La ora 18 deja îmi terminasem toată treaba, familia s-a reunit, am mâncat, am spălat alte vase. Am băgat copil la spălat, ne-am iubit, ne-am drăgălit şi gâdilat, am citit la culcare, am adormit înaintea copilului. Aceste două zile de libertate au fost ca o gură de aer proaspăt. În sensul că am putut să fac toate aceste lucruri nestingherită şi fără să ma întrerup de un miliard de ori. Cuvântul de ordine a fost repede. Până la mijlocul zilei am şi uitat câte lucruri îmi promiteam să fac pentru mine însămi. De aceste două zile de libertate au avut parte, de fapt, soţul şi copilul. Dar copilul oricum are parte numai de zile de libertate. Deci soţul a avut parte de două zile de libertate. Nici nu mai ştiu de fapt ce aş fi vrut să fac în aceste două zile, important e că am terminat de călcat maldărul de rufe. Una peste alta e tare bine să fii câteodată singură acasă şi să îţi faci treburile repede repede.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Prima zi de libertate după ce am născut

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 10 iunie 2017

    În urmă cu 3 ani dădeam naștere puiului de om şi odată cu acea fericită zi au încetat şi zilele mele de singurătate. Nu ştiu dacă e bine sau rău faptul că nu am avut nici un moment în care să am răgazul ca măcar să gândesc, în permanen

Citiți mai mult

I love S3!

<div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBlayKlA0rp5UXo4NuwUmB38umNL8L7duQ8eX0f0kKyRKOLK1e3Y8P3SBBd6YWvHjkO11u5hCAfcdhwikl4vA6_QfpjmDBRYM200eFtP99diqV68icKRiXaNpus2AUEMhDIBcpxojFHkLL/s1600/19047873_10155390867129889_978938136_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="854" data-original-width="853" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBlayKlA0rp5UXo4NuwUmB38umNL8L7duQ8eX0f0kKyRKOLK1e3Y8P3SBBd6YWvHjkO11u5hCAfcdhwikl4vA6_QfpjmDBRYM200eFtP99diqV68icKRiXaNpus2AUEMhDIBcpxojFHkLL/s320/19047873_10155390867129889_978938136_n.jpg" width="319" /></a></div>   <span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Că tot mă gândesc la banii cheltuiți de Primăria sectorului 3 pentru tot felul de peluze, borduri roșii, glastre cu flori nemuritoare, bănci și coșuri de gunoi înlocuite inutil dar și garduri de 2 metrii din fier, nu mare mi-a fost mirarea când am întâlnit luni, 5 iunie (sărbătoare națională, deci 100% liber la stat) pe litoral în weekend-ul prelungit, mașini cu sloganul I Love S3. Ce bine este să lucrezi la stat iar banii primăriei să se ducă pe transportul angajaților și al familiilor acestora în locurile cu distracții la peste 200 de km de locul de muncă. Mă rog, poate era o simplă convocare într-o zi liberă dar cu siguranță era vorba despre o petrecere la sfârșitul săptămânii. Și stau și mă gândesc cum ar justifica primăria sau primarul existența pe litoral a unui angajat (dacă este angajat al primăriei) pentru că mașina este clar pe inventarul primăriei. Cred că angajații primăriei nu s-au gândit cât sunt de vizibili având colantele cu I Love S3 inscripționate pe toate ușile mașinii. Nu m-a surprins acest lucru știind că angajații se pot deplasa cu mașinile firmei dar fiind ale unei primarii nu este corect ca pe banii administrației locale să-și petreacă concediul fie și cu benzina nedecontată la primărie, pentru că mașina este a primăriei și mai mult este plătită din bani colectați la buget nu din banii personali ai primarului și nici nu este achiziționată prin autofinanțare. Poate primarul nu știe dar cu siguranța trebuie să se asigure că bunurile primăriei sunt folosite strict în interesul contribuabililor sau în scopul desfășurării unei activități strict legată de funcția deținută, nu în interesul personal al angajaților. Aș fi curioasă să aflu dacă taxa de pod a fost dedusă tot din banii publici sub forma unui decont sau dacă rovinieta este plătită de către primărie. Sunt multe costuri pentru a putea călătorii în afara orașului iar primăria cred că le suportă din bani publici. Este foarte simplu să te plângi că ai salariul mic ca angajat la o instituție bugetară și să nu comentezi și despre beneficiile muncii la stat, beneficii care nu sunt mereu la vedere. Când lucrezi în privat regulile și condițiile sunt clare, orice beneficiu este impozitat dar la stat ne mai gândim de două ori pentru că doar beneficiile sunt peste tot și mai ales la primarii. Mereu în România s-a folosit baza materială în interesul angajatului, care poate dispune de ea după bunul plac și mereu în România românii s-au învârtit după un beneficiu fie el cât de mic dar să fie moca. Nici nu vreau să mă gândesc la veșnicele probleme când ești la ghișeul unei instituții bugetare și ai nevoie musai de un pix pentru 5 secunde și ești trimis la chioșcul din colț pentru ați cumpăra unul sau la faptul că trebuie să-ți faci propriile dosare de copii în condițiile în care este normal ca acestea să fie întocmite de funcționari, mai ales că multe dintre documente sunt emise tot de către instituțiile statului. Mereu am zis că atunci când se vor schimba angajații se vor schimba și obiceiurile dar nu a fost așa, cei noi veniţi în sistem preiau obiceiurile celor găsiți în funcție și le predau mai departe peste generaţii. Angajații de la stat sunt șefii (iar aici mă refer strict la angajații DITL și ANAF), în fața lor ești un om mic și neînsemnat care trebuie să stea cu capul plecat prin gemulețul unui ghișeu prăfuit și să asculte ruşinat cum nu a știut să aplice o anumită prevedere legislativă. Până una alta este bine să lucrezi la o astfel de instituție pentru că ai program de voie între orele 8 și 16, pauză de masă când dorești (aici cred că este obligatoriu să mănânci de față cu contribuabilul), program cu publicul în ritmul dorit, liberele sunt libere, concediul este concediu și dacă mai pui la socoteală că poți avea și un pic de noroc mai faci și drumuri cu mașina instituției iar atunci cred că te poți considera mai norocos decât un vânzător sau o educatoare. Acești angajați care ciugulesc câte puțin din fiecare parte sunt dăunători societății și cred că mai corect ar fi să ceară schimbarea dacă au nemulțumiri iar dacă revendicările nu se aprobă să-și dea demisia sau să ceară demisii.</span></span><br /> </div>

link

image

I love S3!

 un comentariu / Publicat de Daria / vineri, 9 iunie 2017

  Că tot mă gândesc la banii cheltuiți de Primăria sectorului 3 pentru tot felul de peluze, borduri roșii, glastre cu flori nemuritoare, bănci și coșuri de gunoi înlocuite inutil dar și garduri de 2 metrii din fier, nu mare mi-a fost mi

Citiți mai mult

8 artificii vestimentare care mă fac să mă simt irezistibilă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTU41fKRhDumUDhO1qZ5cflh2iyv7K8-gjlyvu8kEFQLl7m-bJQAMhwPsXCLwkw06VvnpvvAYobCW25edAmvkpWdv5-jxTcpIOTXEvOQjBLdngqXbbF54RblNmi8nWtwxQwZxv1DbBRhY/s1600/artificii_vestimentare.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="600" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTU41fKRhDumUDhO1qZ5cflh2iyv7K8-gjlyvu8kEFQLl7m-bJQAMhwPsXCLwkw06VvnpvvAYobCW25edAmvkpWdv5-jxTcpIOTXEvOQjBLdngqXbbF54RblNmi8nWtwxQwZxv1DbBRhY/s320/artificii_vestimentare.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     La sugestia unei cititoare, deşi nu aş putea spune că sunt o persoană tocmai avizată, m-am gândit, după reacţiile avute în urma articolului referitor la femeia din România şi moda, să încerc să ofer câteva sfaturi cu privire la ceea ce ar putea face o femeie să fie mai chic, să aibă acel ceva care să scoată din anonimat orice gospodină, indiferent de vârstă. Am să încerc să alcătuiesc un top al celor mai preţioase articole vestimentare şi cosmetice, repet, strict din punctul meu de vedere, nu al criticului de modă, ci al femeii de 40 ani care nu îşi mai permite să se îmbrace ca la 20 ani dar nici ca la 70 ani. Articolele pe care le propun aici nu trebuie să fie achiziţionate neapărat din magazine de firmă, de renume sau excesiv de scumpe, oricare dintre ele poate fi cumpărat şi dintr-un magazin second-hand, fără a fi nici o ruşine. În asemenea magazine preţul este infinit mai mic şi e posibil ca şi calitatea să fie net superioară decât a unui produs cumpărat din magazine cu chinezării. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Cămaşa albă mi se pare indispensabilă. Nu trebuie să fie o cămaşă scumpă sau de firmă, doar materialul ar trebui să fie de o calitate superioară pentru a rezista la spălări multiple. Cămaşa albă merge la absolut orice, la jeans, la clasicii pantaloni negri, la fusta cloş, cu pliuri sau orice altă fustă doriţi dvs.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2. Un colier mare, fie viu colorat, fie auriu. Merge de minune atât la cămaşa albă propusă mai sus cât şi la bluze, rochii, haine negre, cum probabil se cam îmbracă majoritatea femeilor. Colierul supradimensionat este fantastic, clar întoarce capete, o groază de femei vor admira ţinuta dvs.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Ciorapii negri maţi, cât mai groşi. Eu, personal, 70 % din timp port genul acesta de ciorapi. Îi prefer în mod clar în favoarea celor negri sau culoarea pielii, subţiri. De ce? Fiindcă sunt extrem de rezistenţi, poţi să îi speli până nu mai poţi, se văd foarte bine pe picior, nu se duc firele după jumătate de oră de purtare. Ascund imperfecţiunile pielii, alungesc şi slăbesc piciorul dacă sunt purtaţi cu pantofi negri. Merg la fel de bine cu balerini, chiar din aceea ieftini, de 30 de RON perechea, cu condiţia să fie tot negri, cât şi cu pantofi cu toc. Spălaţi la mână ciorapii aştia ţin o veşnicie. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     4. Geanta mare. Eu am vreo 3 genţi din acestea pe care le sucesc între ele. Îmi încape în ele jumătate de casă: portofel, încărcătoare, baterie externă, carte, pantofii de serviciu, altă bluză, caserola cu mâncare care nu e tocmai mică, un kilogram de roşii cumpărate în drum spre casă ( vă jur că nu glumesc). În ciuda faptului că sunt destul de mică de statură şi nu ar trebui să port genţi atât de mari, efectiv nu mă pot abţine. Mi se par absolut fantastice. În ţările ceva mai dezvoltate se numesc shopper bag, adică geanta cumpărătorului. Sub nici o formă nu aş renunţa la ele pentru a lua o geantă mai mică şi să mai car şi o sacoşă bonus. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     5. Rujul rosu şi oja roşie sau transparentă. Rujul roşu se potriveşte absolut oricui, cu condiţia să fie aleasă nuanţa potrivită. Dai doar un rimel, ruj roşu şi eşti gata de ieşit, nu îţi mai trebuie nimic. Oja e de asemenea la fel de importantă. Te face să te simţi bine şi îngrijită. Eu am acasă o lampă uv şi îmi fac singură manichiura. Nu îmi place să merg la salon, pierd şi timp pe drum şi bani. Dacă vreau ojă roşie îmi fac manichiura cu ojă semipermanentă, mă ţine 2-3 săptămâni. Dacă nu am timp, chef şi nervi să îmi fac unghiile la lampă, dau un lac incolor pe unghii, are avantajul că nici nu se vede dacă sare de pe unghii. Lacul e ieftin, se găseşte la orice colţ de stradă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     6. Coafura. Aici cred că trebuie investit măcar o dată. De fapt trebuie găsită o persoană avizată care să vă facă tunsoarea potrivită. Odată găsit stilul şi culoarea potrivite, rămâneţi acolo, fără a mai experimenta. Tunsoarea care vă avantajează schimbă extrem de mult aparenţa unei femei.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     7. Jeanşii potriviţi. Şi aici trebuie căutat destul de mult. Nişte jeanşi cu talie atât de joasă încât se vede lenjeria nu cred că mai sunt atât de potriviţi după 40 ani. Mie îmi plac blugii ceva mai scurţi, nicidecum elastici şi uşor decoloraţi. Şi ei merg de minune cu cămaşa albă şi geanta aceea uriaşă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     8. Pantofii potriviţi. Cred că cea mai potrivită încălţăminte după 40 ani sunt balerinii, mocasinii şi pantofii aceia cu şiret, în genul celor bărbăteşti. Cred că adidaşii ar trebui purtaţi doar la o plimbare mai alertă, la sala de sport, la alergat. Nu mi se pare că un adidas purtat adaugă vreo notă de stil.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din punctul meu de vedere cred că acestea ar fi cele mai importante artificii pe care le poate face o femeie pentru a arăta bine, îngrijită şi a avea încredere în ea. Evident că fiecare îşi găseşte stilul personal însă obiectele vestimentare enumerate mai sus îmi conferă mie o oarecare stimă de sine, mă fac să mă simt bine în pielea mea şi ceva mai frumoasă decât sunt de fapt.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

8 artificii vestimentare care mă fac să mă simt irezistibilă

 4 comentarii / Publicat de Tonique / joi, 8 iunie 2017

    La sugestia unei cititoare, deşi nu aş putea spune că sunt o persoană tocmai avizată, m-am gândit, după reacţiile avute în urma articolului referitor la femeia din România şi moda, să încerc să ofer câteva sfaturi cu privire la ceea ce

Citiți mai mult

Cum a devenit românul puturos

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyvy1lQs1vc1Fx_UjhAmc9rNtGeyN20MZMtXyTvWju57r3Wyxj-FH3BHankJjB55z-S7ydm9x_JJCDBwwE4X3-COSl3U9B-pv5-X8Behk2G7ZXXlBbFFBPaWp1O4wkeuoy9qCKxk5ydw4/s1600/Cum_a_devenit_romanul_puturos.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="326" data-original-width="489" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyvy1lQs1vc1Fx_UjhAmc9rNtGeyN20MZMtXyTvWju57r3Wyxj-FH3BHankJjB55z-S7ydm9x_JJCDBwwE4X3-COSl3U9B-pv5-X8Behk2G7ZXXlBbFFBPaWp1O4wkeuoy9qCKxk5ydw4/s320/Cum_a_devenit_romanul_puturos.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Acum ceva vreme se tot difuza la televizor un spot publicitar ce îndemna populația să reducă consumul de sare, zahăr și alcool sau grăsimi, nu mai știu exact, și să facă cel puțin 30 minute de mișcare pe zi. Probabil informarea cu pricina şi-a atins scopul din moment ce nu mai e difuzată sau realizatorii îndemnului s-au prins ca românii au dezvoltat o nouă calitate : aceea de a fi puturos. Se vede că românii au devenit puturoși de la numărul de mașini achiziționate care blochează traficul din ce în ce mai mult, de la numărul de persoane care aglomerează autobuzele. Evident că dacă muncești la cuca măcăii nu ai ce face, trebuie să te deplasezi cu un mijloc de locomoție însă nu pot sub nici o formă să înțeleg de ce unii oameni preferă să ia, de exemplu, un autobuz, pentru o staţie sau două, petrecând în autobuzul cu pricina infinit mai multe minute decât dacă ar fi ales varianta mersului pe jos. Se mai vede că românul e puturos şi din faptul că va alege întotdeauna locul de parcare cel mai apropiat scării blocului în care locuiește. E imposibil să nu se supere dacă un altul i-a ocupat locul de parcare care nici nu îi aparţine, între noi fie vorba. Românii se vaită în fiecare zi de lipsa locurilor de parcare dar, în cazul în care, ar avea amenajat un asemenea loc la o distanţă de 300-500 m, sub nici o formă nu ar parca acolo, tot sub geam îşi vor lăsa maşina. Şi românul care îşi lasă maşina fix la intrarea în scară cu siguranţă va lua liftul până la etajul 1, chiar dacă va dura ceva mai mult să îi vină liftul, să apese pe butoane şi să urce liftul un amărât de etaj. Deh, omul e obosit după ce a stat 10 ore la birou, o oră în trafic, tot în poziţia şezând. Să iei liftul un etaj poate fi un efort supraomenesc pentru a pune sângele în mişcare. Tot aici intră şi românul care se duce la piaţă să ia un kilogram de cartofi, tot cu maşina, normal, şi lasă maşina pe avarii, că nu stă mult doar, încurcând toată circulaţia, pietoni, mame cu copii în cărucior. Kilogramul de cartofi nu merge cărat decât cu maşina pentru că pe românul puturos îl doare spatele. Dar nu numai posesorii de automobile personale sunt puturoşi, nicidecum. Şi ăia fără maşini sunt la fel de sedentari. Când mergi cu metroul nu ai cum să nu observi că din 100 persoane numai 10 vor urca pe scări, restul de 90 vor utiliza scara rulantă. Românul dacă aşteaptă în staţia de autobuz mai mult de 5 minute îl va înjura pe şofer când acesta va ajunge în staţie, pentru ca, acelaşi român, să coboare, cum am mai spus, fix la prima staţie. Locuiesc într-un cartier nou înfiinţat în care s-a construit masiv şi aici a fost o polemică ani întregi în ceea ce priveşte prelungirea traseului a două autobuze. S-a făcut până la urmă şi treaba asta, aşa că acum aproape la fiecare bloc există o staţie de autobuz, lumea e tare încântată că din casă până în autobuz face 30 secunde. Ce să zic, restul de 2 ore lumea îl petrece în trafic. Românul modern şi puturos stă la serviciu 8 ore, se suie în maşină sau autobuz, tramvai etc, vine acasă, îşi ia echipamentul de sport şi se duce la sală unde va da între 150-200 RON pe un abonament doar pentru a folosi o bandă de alergat. Românul doar va merge pe banda aceea, atât, la un nivel mediu spre mic. Românul, după ce va petrece o oră pe bandă, va pleca extrem de mândru înapoi acasă fiindcă e un român în pas cu moda, merge la sală şi a făcut şi mişcare, deci nu e un român sedentar. Nu înţeleg, să mă trăznească dacă înţeleg, de ce oamenii aştia nu merg pe jos spre casă, economisesc şi nişte bani şi e mult, mult, infinit mai sănătos să mergi pe jos decât pe banda aceea care îţi va paradi articulaţiile la un moment dat. Mersul pe jos e un sport la îndemâna oricui, limpezeşte mintea, sângele, îmbunătaţeşte starea de spirit, salvează mediul. Dacă măcar 20 din 200 de români ar alege să meargă pe jos, cu bicicleta sau trotineta spre locul de muncă, în cazul în care e mai aproape de domiciliu, oraşul, oraşele, ar fi mult mai decongestionate, mai libere şi oamenii mult mai relaxaţi şi fericiţi. Aşa că, să spunem DA mişcării şi să începem să nu mai fim atât de puturoşi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cum a devenit românul puturos

 7 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 7 iunie 2017

    Acum ceva vreme se tot difuza la televizor un spot publicitar ce îndemna populația să reducă consumul de sare, zahăr și alcool sau grăsimi, nu mai știu exact, și să facă cel puțin 30 minute de mișcare pe zi. Probabil informarea cu pric

Citiți mai mult