Femeia româncă și moda

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUuzHtYDyIhCz2nzkVenMnt9L0-AVo1hjbADJSxQ4r5E-04wozo-EnbOtnrVs_Q6xVmxJDX1Gl9cD9N7WFdt_CTO-zTpZZ5_jAtM7hXuRgtTTwWivdbSbHRwvAMnwLdbom7_VoPfh8pDI/s1600/Femeia_romanca_si_moda.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="236" data-original-width="236" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUuzHtYDyIhCz2nzkVenMnt9L0-AVo1hjbADJSxQ4r5E-04wozo-EnbOtnrVs_Q6xVmxJDX1Gl9cD9N7WFdt_CTO-zTpZZ5_jAtM7hXuRgtTTwWivdbSbHRwvAMnwLdbom7_VoPfh8pDI/s320/Femeia_romanca_si_moda.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Ȋn urmă cu câțiva ani mergeam la Milano și observam un fenomen extrem de interesant în ceea ce privește moda feminină și aspectul italiencelor. Obișnuită ca în România să văd femei tinere extrem de tinere și elegante, în Italia am avut marea surpriză să constat, că dimpotrivă, femeile din segmentul de vârstă 20-35 ani să nu pună așa mare preț pe tendința în modă, având chiar un aer ușor neîngrijit, spre deosebire de suratele lor trecute de 45 ani care arătau exemplar. Același lucru l-am observat și la Paris câțiva ani mai târziu. De altfel în Franța am întâlnit, de departe, cele mai frumoase, îngrijite și șarmante femei de pretutindeni. Mi s-a spus ulterior că aceste femei trecute de prima tinerețe arată atât de bine și își poartă atât de frumos eleganța aceea studiată fiindcă au ajuns la vârsta la care au copiii relativ mărișori, chiar mari, nu mai au grija lor și a căminului toată ziua și își permit luxul de a avea grijă și de ele însele. Iată însă că în România lucrurile stau taman invers, deși parcă parcă se întrezărește și la noi o fărâmă din această tendință și mai vezi și la noi femei trecute de 40 ani deopotrivă cu doamnele din țările acestea ceva mai dezvoltate, măcar în materie de modă și eleganţă. Femeia româncă trecută de 40 ani nu are vreme să fie elegantă şi să îşi investească finanțele în modă pentru că trebuie să ţină o casă cu un amărât de salariu minim spre mediu, să îşi îmbrace copilul, să îl ţină la şcoală, să dea mai bine de jumătate de chenzină pe mâncare, care la noi e extrem de scumpă comparativ cu celelalte ţări ale Europei, nu mai vorbim şi că e mai proastă, căci asta e altă poveste, să plătească credite sau chirii şi fel de fel de cheltuieli planificate sau mai puţin prevăzute. Femeii românce, cea obișnuită, nu vorbesc de vedeta româncă sau femeia româncă măritată cu milionarul român, nu îi permite timpul să stea prin saloane de remodelare corporală, coafor, manichiură, sală şi piscină. Ȋşi permite, cel mult, să îşi facă o manichiură semi-permanentă, un tuns, vopsitul părului, de cele mai multe ori, se petrece în intimitatea propriei băi. Femeia româncă îşi cumpără haine la ofertă din hipermarket sau din second-hand. Şi, spre deosebire de ţările europene, unde în magazinele cu haine vintage, căci aşa se numesc acolo, unde poţi găsi adevărate comori, în România găsești cam ultimele gunoaie, extrem de greu să găsești niște piese de îmbrăcăminte originale. Ȋmi place să mă uit la femei pe străzi, în mijloacele de transport în comun şi zilnic constat banalitatea cu care sunt îmbrăcate: același tip de balerini sau adidas în picioare, același păr vopsit într-un mod nu tocmai fericit, același jeans care nu avantajează, cumpărat doar pentru că era potrivit ca mărime şi nu costa prea mult, aceeași geantă neagră şi nelipsita sacoșă. Cred că pe români îi recunoști după sacoșă, o reminescență a regimului comunist în care fiecare femeie avea o pungă la ea, că poate găsea ceva mai bun de mâncare în drum spre casă. Femeia care nu e româncă are şi ea o sacoşă asupra ei, numai că e mai mult un accesoriu, nu o traistă, e o prelungire a genții şic, în care îşi ţine prânzul şi pantofii de serviciu. Femeia care nu e româncă, chiar dacă nu e foarte frumoasă, are măcar o pereche de ochelari de soare sau o geantă tridimensională care o face frumoasă. Eh, femeia româncă are griji: ce mai găteşte, ce lecţii are copilul de făcut, ce bani mai are de împrumutat, ce o mai face bărbatul, aglomerația în drum spre casă etc. E păcat fiindcă femeia româncă e frumoasă dar atât de năpădită de griji. Ar avea un potențial nemaipomenit dacă nu ar exista atâtea neajunsuri. De femeile de 50-65 ani cred că nici nu mai e cazul să mai discut pentru că foarte multe dintre ele au pierdut această luptă, lupta de a mai se preocupa măcar puțin de imaginea lor. Pe de altă parte nici nu stă totul în partea financiară, poţi să ai grijă de tine şi cu bani mai puțini. Decât să îţi vopsești părul roşu la 60 ani aş zice că e de preferat să adopţi o tunsoare mai scurtă şi să îţi porţi părul alb cu demnitate, nefiind rușinos faptul că înaintezi în vârstă. Chestia e că femeia româncă nu are încă această educație, aceea a grijii și a iubirii de sine. Probabil în anii ce vor urma, generații noi de femei vor face să arate altfel strada, purtând cu mândrie o fustă cloș înflorată, geanta uriașă de care sunt îndrăgostită și cămașă albă impecabilă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Femeia româncă și moda

 2 comentarii / Publicat de Tonique / luni, 29 mai 2017

    Ȋn urmă cu câțiva ani mergeam la Milano și observam un fenomen extrem de interesant în ceea ce privește moda feminină și aspectul italiencelor. Obișnuită ca în România să văd femei tinere extrem de tinere și elegante, în Italia am avut

Citiți mai mult

Noaptea muzeelor pe de-a moaca

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigK0TgmYKUpDUdjbsFwjQcqZqKcB24Z6jyKJJz0flt0jPDJ2G7wEJu2nKVAENyRjFolqVMy2GYFzINUv_E1MC7oMhSaFjzRFwgLXbcNvJ4BVn_CDRePtCVRXD-zi9BQgPDI3ASN33uIEk/s1600/Noaptea_muzeelor_pe_de-a_moaca.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="183" data-original-width="275" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigK0TgmYKUpDUdjbsFwjQcqZqKcB24Z6jyKJJz0flt0jPDJ2G7wEJu2nKVAENyRjFolqVMy2GYFzINUv_E1MC7oMhSaFjzRFwgLXbcNvJ4BVn_CDRePtCVRXD-zi9BQgPDI3ASN33uIEk/s320/Noaptea_muzeelor_pe_de-a_moaca.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De vreo 13 ani România a adoptat și ea obiceiul acesta, de a avea o noapte pe an, în care accesul în diferite instituții de cultură este gratuit. O inițiativă lăudabilă de altfel, poate așa se mai deschide și gustul pentru cultură al unuia sau al altuia. E bine și pentru că prețul biletelor este uneori destul de piperat și dacă trăiești dintr-un salariu minim pe economie nu prea îți vine a arunca banii pe muzee. Eh, dar odată cu adoptarea acestui obicei am observat și un fenomen extrem de interesant. Nu știu cum se face că apar mari iubitori de cultură numai când e intrarea moca. Altminteri nu prea se înghesuie lumea la muzeu, nici măcar acolo unde e biletul 5 RON. Pentru că, vă spun cu certitudine, există muzee extrem de interesante al căror preț de intrare e numai 5 RON. Oare e mai interesant de văzut un muzeu noaptea sau lumea e îmbiată numai de faptul că e gratis? Mă uitam la știri aseară și văd senzaționala știre potrivit căreia, cu ocazia nopții muzeelor, a fost o coadă infernală la cimitirul Bellu. Bun, deci lumea nu se înghesuie numai unde e gratis. Asta e bine. Numai că nu mi-am explicat aglomerația de aici, cimitirul e deschis tot timpul anului, poți să mergi să te plimbi liniștit până nu mai poți, admirând toate mormintele celebre deja. De ce trebuie să te duci noaptea, ca liliecii??? Nu e mai simplu să te duci în cursul zilei, fără toată hoarda de vizitatori ? În fine, gustul omului nu se discută, probabil nu înțeleg eu. O altă categorie a iubitorilor de muzee numai pe timp de noapte o reprezintă tineretul fugit de acasă. Sub pretextul culturalizării lor, stau o oră la coadă la muzeu, ca apoi să stea liniștiți noaptea prin oraș. Spun asta pentru că, la un alt post de televiziune, o știre similară îmi prezintă o domnișoară care susține că vizitarea muzeelor e deja o tradiție pentru ea de mulți ani. Relatez spusele domnișoarei: seara asta, gen, a devenit tradiție, gen, deja e al doilea an, gen, în care venim la muzeu, gen. Vă jur că exact acesta a fost interviul iubitoarei de cultură, fără să fi exagerat nici măcar cuvințelul gen, pe care mă tot chinui să îl înțeleg, ori e o modă a noii generații ori un tic verbal, nu m-am dumirit. E drăguț totuși să te duci noaptea la muzeu, să stai cu orele la coadă. Am spus la muzeu, nu la muzee pentru că sunt niște cozi atât de mari încât nu apuci să vezi decât un singur muzeu și poate, poate unul mai neinteresant, pe o stradă lăturalnică de care nu a auzit prea multă lume. Stai la coadă, postezi unde te afli, să vadă lumea ce cult ești. Pentru lume chiar e o surpriză, nu te știa mare iubitor de artă și de cultură. E adevărat că unii chiar sunt interesați și, repet, intrarea la unele muzee e destul de costisitoare, nemaivorbind de faptul că lumea e destul de ocupată, neavând timpul necesar vizitării acestor instituții culturale. Până la urmă să stai noaptea de sâmbătă la coadă la muzeu nici nu e mare tragedie, a doua zi e duminică, timp de odihnă berechet și te simți cu totul altfel după ce ţi-ai îmbogățit cunoștințele. Recunosc că eu nu înțeleg fenomenul, poate și din cauza faptului că sunt o persoană diurnă, nu concep să stau la cozi în miezul nopții, eu îmi cam respect cele 8 ore de somn. Eu, când am mers la muzeu, am făcut-o în timpul zilei, nu noaptea, ca hoții. Așadar, oamenii sunt iubitori de cultură în creierii nopții doar pentru că e pe de-a moaca sau chiar există un real interes? Și îmi pun întrebarea, dacă aceste instituții vor să crească interesul pentru cultură, de ce nu organizează un weekend întreg, de vineri până duminică, cu ore de vizitare mai înaintate, în așa fel încât să nu te calci în picioare la cozi și să ai posibilitatea ca în cele trei zile în care beneficiezi de această facilitate să apuci să vezi cât mai multe locații?! Sau această noapte a muzeelor e organizată doar ca o imitație a altor ţări ceva mai civilizate ca a noastră?</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Noaptea muzeelor pe de-a moaca

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 25 mai 2017

    De vreo 13 ani România a adoptat și ea obiceiul acesta, de a avea o noapte pe an, în care accesul în diferite instituții de cultură este gratuit. O inițiativă lăudabilă de altfel, poate așa se mai deschide și gustul pentru cultură al u

Citiți mai mult

Am fost acolo - Parcul Mogoșoaia

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS83YCF_oXt5WHVxpUlQhtNF4pVCnImn8GlDcxOFSjmndK9ogCckMJi34rxVf67o0RrDPBkzFPk-AXgK6YQeR1UPclzwp8-ULmQxmRuJ9n6Mv5TkfUQt3ZR_U0KhMmYuvv4ILqYxemLJE/s1600/mogosoaia.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiS83YCF_oXt5WHVxpUlQhtNF4pVCnImn8GlDcxOFSjmndK9ogCckMJi34rxVf67o0RrDPBkzFPk-AXgK6YQeR1UPclzwp8-ULmQxmRuJ9n6Mv5TkfUQt3ZR_U0KhMmYuvv4ILqYxemLJE/s320/mogosoaia.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu aproximativ un an, cam tot în această perioadă a anului, am avut plăcuta surpriză să ajung în parcul Mogoșoaia. Şi de atunci, ori de câte ori am ocazia, încerc să ajung acolo, măcar o duminică pe lună, atunci când permite vremea. Spun că încerc să ajung acolo fiindcă dacă nu ești de prin partea locului sau nu ai mașină e ceva mai dificil de ajuns. Am înțeles că ar fi o linie preorășenească care ar merge direct acolo, 406, dar nu am cunoștință de unde se ia, la cât timp circulă. Am mers cu mașina personală și am ajuns în parc duminică dimineața în jur de ora 9.30. E de preferat să ajungi ceva mai devreme pentru a găsi un loc de parcare în apropierea parcului, după ora 10:30 aglomerându-se destul de tare. Din prima zi în care am fost acolo am declarat că este parcul meu preferat. Singurul inconvenient, din punctul de vedere al celor care au copiii ar fi că este un singur loc de joaca care se aglomerează destul de tare la un moment dat. Mai există un loc de joacă, dar plătit, cu mașinuțe, trambuline, bile din acelea de plastic pe apă etc. Însă pentru iubitorii de mișcare este parcul perfect. De dimensiuni reduse comparativ cu, să zic, parcul Herăstrău, este un parc extrem, dar extrem de îngrijit. Este singurul parc care are un aer pur occidental, peluzele sunt tunse și îngrijite în permanenţă, permițând accesul pentru o gustare în iarbă, un joc cu mingea sau înălțat un zmeu, cum am făcut noi de altfel. Poți să aduci o pătură, șezlong, să te întinzi liniștit la soare, citind o carte sau să te joci cu copilul. Cred că mai bine de jumătate din vizitatorii parcului vin cu biciclete, trotinete, role sau aleargă. În parcul acesta vin preponderent oameni care vor să își educe copiii în spiritul mișcării și al sportului, toți copiii trecuți de 3 ani merg, de asemenea, pe role, triciclete, trotinete, lângă părinți care fac jogging sau pedalează. La intrarea în parc ești întâmpinat de niște baruri și gherete, luând însă forma unor căsuțe de poveste. Mi s-au părut minunate, am avut senzația că sunt în cu totul alt loc decât într-un parc din Mogoșoaia. De altfel senzația aceasta îți este dată pe tot parcursul vizitei în acest parc, pare mai degrabă un parc din Belgia, cum am auzit niște trecători din apropierea mea, de altfel la fel de uimiți de aerul cosmopolit al acestui loc public. Lumea este relaxată, calmă, aparent fără nici o grijă, cum nu prea vezi în locuri din România, ci mai degrabă în parcuri din Olanda. Bineînțeles că nu putea lipsi și latura comercială, existând aici niște spații de închirieri biciclete și carturi. Închirierea costă, recunosc că nu știu cât, noi venind cu role și bicicletă, deci nefiind interesați. Am văzut niște biciclete duble, extrem de simpatice, adulții pedalau, în fața lor existând două scaune mici pentru copii. Toți copiii plimbați cu bicicletele acestea păreau extrem de entuziasmați. Dacă te saturi de plimbat cu role, jucat cu mingea și stat pe iarbă, poți explora liniștit parcul, am dat peste niște alei neasfaltate, foarte pitorești, pavate cu pietriș, pentru a nu te murdări totuși până în gât de noroi. Şi la capătul parcului ți se dezvăluie o surpriză de care rămâi plăcut impresionat: complexul Mogoșoaia, incluzând palatul Brâncovenesc. Niciodată nu am avut suficientă vreme să umblu acolo pe îndelete, din cauza copilului care nu e încă interesat de obiective istorice și turistice, el e încă fascinat de orăcăiala broscuțelor din lac. Cu toate acestea am reușit să văd serele, Turnul Porții și biserica de lângă Turnul Porții, biserica Sfântul Gheorghe și capela Bibescu care adăpostește mormintele familiei Bibescu. În complexul Mogoșoaia se organizează fel de fel de evenimente culturale, concerte, expoziții, recitaluri, fiind un cadru extrem de pitoresc. Este, de asemenea, o locație iubită de cei ce vor să își alcătuiască albumul de nuntă sau pur și simplu niște poze ceva mai artistice. Părăsești acest parc cu o stare de bine, de relaxare, de bucuria că se poate și la noi, că putem fi și noi, românii, altfel. Deja am propus familiei ca data viitoare să iau în spate și o păturică pentru picnic și un coș cu ceva de mâncare, în încercarea de a lua un prânz duminical altfel. Recomand din toată inima acest parc și felicitări primăriei sau responsabililor de îngrijirea și menținerea acestui parc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Am fost acolo - Parcul Mogoșoaia

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 22 mai 2017

    În urmă cu aproximativ un an, cam tot în această perioadă a anului, am avut plăcuta surpriză să ajung în parcul Mogoșoaia. Şi de atunci, ori de câte ori am ocazia, încerc să ajung acolo, măcar o duminică pe lună, atunci când permite vr

Citiți mai mult

O zi din viața unei mame

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcD5hAm35eng6NXAddt8ViiP0mId7l-Bu4L_DD0x-qFSIImWfMDyq5XDefndzwcOfChwxcVr-BvZmrEmgDHuQMhX5ggS2t-8b_R_vkv9oAGtEboNFj4fecW5UahTnxoa6sGspSMrdFp84/s1600/o_zi_din_viata_unei_mame.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcD5hAm35eng6NXAddt8ViiP0mId7l-Bu4L_DD0x-qFSIImWfMDyq5XDefndzwcOfChwxcVr-BvZmrEmgDHuQMhX5ggS2t-8b_R_vkv9oAGtEboNFj4fecW5UahTnxoa6sGspSMrdFp84/s320/o_zi_din_viata_unei_mame.jpg" width="230" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     O zi din viața unei mame cu copil sub 3 ani. Revin cu un update pe măsură ce va crește, deși mă gândesc că prea multe nu se vor schimba. Așadar, o zi din viața unei mame care, din fericire, are un loc de muncă destul de permisiv și își permite să stea și acasă cu copilul. Deși mamei îi vine câteodată să își ia câmpii și să fugă în lume.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 7.00-7.30 - momentul în care cade casa pe mine fiindcă copilul nu a auzit de o trezire progresivă, nuuu, el cum s-a trezit cum e în capul meu, la propriu, zbierând: “Tezeşte-teeeeeeee!!!!”. Bucurie mare, ce să mai spun. Încerc păcălirea copilului, doar doar ar vrea să mai stăm în pat să ne drăgălim. Nu vrea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 7.45-8.30 - nu merge încă la grădiniță, fericit moment când o va face, așa că de dimineață trebuie să îi dau să mănânce, mers la toaletă etc. Pe lângă faptul că face mofturi și spune "nu" la absolut orice aș spune, masa fie durează 3 minute pentru că refuză să mănânce și este dat jos de la masă, fie durează 45 minute. În ambele situații este la fel de enervant.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 8.30- 9.45 - în încercarea de a face ceva treabă domestică cu copilul agățat de gât, iritarea mea crește. Nu pot să fac o mâncare pentru că vrea el să amestece în cratița fierbinte, rufele vrea să le scoată el din mașină, asta nu e chiar deranjant, conceptul de joacă, în aceste momente, încetează să mai existe, este interesat numai și numai de ceea ce fac eu și nu la modul constructiv.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 10.00-11.00 - nu îmi ia decât o oră să îl conving să ieșim, să îl îmbrac și să mă văd efectiv ieșită din casă. Evident că la întoarcerea de afară am parte de același circ, îmi ia mai bine de jumătate de oră să îl conving să ne întoarcem acasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 13.00-13.45 - masa de prânz. În funcție de gradul său de înfometare masa poate decurge bine sau mai puțin bine. Masa mai depinde și de preferința pentru un anumit fel de mâncare și de dispoziția pe care o are la masă sau în ziua respectivă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 13.45-14.00 - curățatul mesei și a împrejurimilor în care a mâncat domnișorul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 14.00-14.45 - ritual ce implică citit, povestit, rugat să se culce, nervi, cerut apă, la pipi, orice să fenteze somnul. Când, în sfârșit, adoarme, e cel mai fericit moment al zilei. 95% din timp adorm și eu. Dacă nu, și am o zi relativ relaxată, încerc să mai citesc ceva sau mai casc și eu ochii pe un Facebook de pe telefon.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 16.30-17.15 - trezirea, gustărică, aceleași talente ca la fiecare masă, în orice caz decurge ceva mai bine. Probabil pentru că sunt eu ceva mai relaxată și mai îngăduitoare după bine-meritata pauză.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 17.15-19.00 - în funcție de starea vremii ieșim sau nu afară. Din fericire la această oră e și tatăl copilului acasă ceea ce e de mare ajutor, de asemenea un moment preferat al zilei fiindcă stând el cu fii-su, mă-sa mai are puțin timp și pentru ea. Nu mult, cât să facă o baie și să își pilească o unghie sau să mai facă ceva treabă prin casa fiindcă și astea trebuie făcute.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 19.30- 20.15 - cina, aceeași murdărie ca la fiecare masă, aceleași rugăminți să mănânce ceva mai curat și mai îngrijit, aceeași ignorare a rugilor mele.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 20.15-21.00 - încercarea de a-l convinge să se joace și cu altceva decât cu mașinuțe, implicarea în alte activități. Câteodată ne reușește treaba asta, câteodată nu.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 21.00-21.20 - baia. Acolo e amuzant, e cel mai drăguț copil din lume. Şi când doarme e la fel de adorabil.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 21.30-22.00 - pregătirea pentru somn. Nici aici nu decurge totul bine, evident că refuză orice i se spune. Cu chiu cu vai e în pat, mai citim, după stingerea veiozei el încă mai vrea să i se spună povești cu căței și purici și cățeii din lumea cățeilor. Uneori sunt atât de obosită încât îi bălmăjesc ceva acolo, adormind înaintea lui.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Şi apoi e liniște. A doua zi o luăm de la capăt sau mă trezesc la 3.50 dimineața pentru a pleca la serviciu căci locul ăsta de muncă mai permisiv are și ceva dezavantaje. Copil pasat la bunică-sa pentru câteva ore, să mai se bucure și alții de prezența și de râsul lui molipsitor. Una peste alta mai am 4 luni și merge la grădiniță. E urât ce spun dar număr zilele pentru că am momente în care efectiv simt că nu mai pot. Statul cu copilul acasă nu e ușor și dacă nu ai vocație pentru meseria de mamă, din momentul nașterii, statutul ăsta de părinte îți cam halește neuronii. Recomand cu mare încredere magneziu și vitamina B6.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

O zi din viața unei mame

 3 comentarii / Publicat de Tonique / duminică, 21 mai 2017

    O zi din viața unei mame cu copil sub 3 ani. Revin cu un update pe măsură ce va crește, deși mă gândesc că prea multe nu se vor schimba. Așadar, o zi din viața unei mame care, din fericire, are un loc de muncă destul de permisiv și își

Citiți mai mult

Am obosit să fiu obosită

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo-IEn6gVL1EjCMrJGfweXbo1nv1UGuc2yNxIg3MVJ-pAgXle6Nhf4mef5g0SXHB3XeCoHM4pukTBuXuQutfDzNZ2399Xu2LUbNbA5YXcsRA_9PfvpE_2MFKimIiqdAfebWmta9d_BqAA/s1600/Am_obosit_sa_fiu_obosita.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="176" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo-IEn6gVL1EjCMrJGfweXbo1nv1UGuc2yNxIg3MVJ-pAgXle6Nhf4mef5g0SXHB3XeCoHM4pukTBuXuQutfDzNZ2399Xu2LUbNbA5YXcsRA_9PfvpE_2MFKimIiqdAfebWmta9d_BqAA/s320/Am_obosit_sa_fiu_obosita.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Am obosit să fiu obosită. Toate suporturile mass-media propovăduiesc un stil de viaţă sănătos, paginile de internet, știrile abundă în fel de fel de informații privind sănătatea trupului și a spiritului. Se dezvoltă chiar o știință conform căreia sănătatea trupului este direct influențată de cea a minții. Numai că să îți ții mintea sănătoasă e un lucru al naibii de greu în societatea zilelor noastre, fie ea românească sau nu. Până și abundența de informații privind, să zicem, suplimentele naturale pe care suntem sfătuiți să le îngurgităm pentru o vitalitate nemaipomenită, ajung să ne obosească prin multitudinea de produse. Una peste alta, cum spuneam, am obosit. Am obosit să mă tot gândesc la câteva zile ce mama naibii să mai gătesc, în așa fel încât să fie și relativ ieftin și bun și sănătos, să hrănească toți cei trei membri ai familiei, am obosit să tot spăl, să întind rufe, să le calc și să le pun la locul lor. Am obosit să îi fac educație copilului meu și să fiu mereu atât de restrictivă pentru binele lui. Am obosit să încerc să fiu și mama și soția și iubita și angajata. Şi am obosit ca atunci când mi se termină orele de serviciu să ajung acasă și să fiu luată de bună, când tot ce îmi doresc e să fac o baie caldă, să îmi pun pahar de vin și să mă tolănesc pe canapea fie cu o carte în mână fie să mă uit la Fantoma de la operă, varianta cu Gerard Butler. Am obosit să spăl kilometri de vase după ce luăm cina, deși știu că ar trebui să fiu recunoscătoare că am ce pune pe masă și că am cu cine împărți bucatele. Am obosit să stau să îmi planific timpul în permanenţă şi am obosit să fiu supărată că nu mai sunt atât de spontană cum obișnuiam. Am obosit să îmi fac griji, să mă cântăresc într-una, speriată la gândul că am mai pus un kilogram. Am obosit să iau traficul bucureștean în picioare aproape în fiecare zi, să mă zdruncin pe drumurile astea minunate pentru care plătim taxe. E obositor şi să deschizi Facebook-ul şi să vezi cam aceleași postări la toți cunoscuții tăi, fiindcă dacă a văzut unul o poză interesantă o distribuie absolut toată lumea. Am obosit să dau bani mulți pe roșii şi castraveți fără gust, să caut puiul fără hormoni și ouă bio, pâine fără zahăr şi mâncare fără aditivi. Am obosit să îmi fac griji dacă îmi va intra copilul la o grădiniță de stat, dacă va avea loc fără să dau șpagă şi să mă gândesc ce se va alege de capul lui în lumea aceasta a adolescenților din ce în ce mai rebeli. Am obosit să mă uit la știri şi să văd numai violuri, bătăi, crime şi scandal. Aş vrea să cred că lumea nu e constituită numai din aşa ceva şi că se întâmplă şi lucruri frumoase şi bune care te fac să îţi dorești să fii mai odihnit. Am obosit să văd părinți excesiv de îngăduitori şi permisivi aşa cum am obosit să văd şi părinți extrem de stricţi cu copiii lor. Am obosit să văd că nu prea mai există echilibru şi armonie. Una peste alta să ştiţi că e greu şi obositor să fii atât de obosit. Numai că nu prea îţi permiți să fii obosit decât pentru o perioadă scurtă pentru că trebuie să continui să faci aceleași lucuri. Dar cred că dacă ai răgazul ca măcar la două zile să te plimbi măcar 15 minute sub o alee cu castani, fără să îţi fie frică că îţi va cădea una în cap, să miroşi o floare şi să guşti o cireașă care nu a costat 50 RON, atunci starea de oboseală se va atenua măcar puţin. Şi din puţinurile astea mai cred că e posibil să îţi vindeci şi mintea, cu scopul final de a-ţi vindeca trupul. Lumea asta e atât de bolnavă şi de obosită la rândul ei încât suntem datori să ne odihnim măcar puţin, puţin de tot, pentru a o face mai bună şi mai senină pentru urmașii noştri. Nu aş vrea să îmi văd copilul la fel de obosit şi de blazat. Aş vrea să îi văd bucuria din ochi când îi bate vântul peste urechile lui clăpăuge atunci când merge cu bicicleta, decât privirea obosită şi încrâncenată când împușcă niște teroriști la calculator. Îmi propun ca de azi să încerc să fiu mai puţin obosită, măcar printr-o oră de somn în plus care va face să pară viața mai roz.</div>

link

image

Am obosit să fiu obosită

 4 comentarii / Publicat de Tonique / vineri, 19 mai 2017

    Am obosit să fiu obosită. Toate suporturile mass-media propovăduiesc un stil de viaţă sănătos, paginile de internet, știrile abundă în fel de fel de informații privind sănătatea trupului și a spiritului. Se dezvoltă chiar o știință con

Citiți mai mult

Miracolul unei cărți fantastice

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpBRsoPLwXNKIbHmFMtWIbqcIIDV8cChzNscVDR7pUVDL8XENNEJ9kEAmB_zNDvtsgQnCHwwv8VeOgm_IeI6LKrtmdv5qh36BHPcaKnkfbEV8RIxt5VO9xhDmvcckos9yaLg3iTsEPTHo/s1600/Miracolul_unei_carti_fantastice.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpBRsoPLwXNKIbHmFMtWIbqcIIDV8cChzNscVDR7pUVDL8XENNEJ9kEAmB_zNDvtsgQnCHwwv8VeOgm_IeI6LKrtmdv5qh36BHPcaKnkfbEV8RIxt5VO9xhDmvcckos9yaLg3iTsEPTHo/s320/Miracolul_unei_carti_fantastice.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De când s-a inventat tiparnița, mare lucru apropos, lumea s-a schimbat. Și s-a schimbat la modul dramatic fiindcă a început să aibă acces la cunoaștere. E adevărat că odată cu inventarea tiparniței nu oricine își permitea să cumpere cărți, ăsta era privilegiul claselor sociale de sus, nicidecum a cusătoreselor și muncitorilor cu ziua. Nici acum nu suntem prea departe, cartea costă. Doar pe vremea răposatului, știți voi care, cartea era mai accesibilă. Dar, cum spuneam, lumea a suferit o schimbare odată cu apariția materialelor tipărite, ba mai mult, a fost posibilă dezvoltarea imaginației dincolo de așteptări. Nu e vorba doar despre tipărirea primelor materiale religioase ci a celor de poveste, poezie, invenții, cunoaștere. Și când au apărut poveștile lumea a intrat într-un carusel magic. Generații întregi de adulți și de copii au intrat, la un moment dat, într-un univers din care e cu neputință să mai ieși. Odată ce ai căpătat patima aceasta a cititului nu faci decât să cauți cartea aceea care să te facă să nu mai știi de nimeni și de nimic. Cititul este similar, ba poate deveni chiar mai rău decât consumul de stupefiante, slavă domnului că nu cu același urmări. Și din ce citești mai mult din aia îți dorești să afli mai mult și mai mult și mai mult. Nu o dată am dat peste cărți atât de bune încât citeam la masă, nu mai ieșeam din casă cu zilele. Cred că asta este senzația pe care o caută orice cititor. Nu știu dacă cititorul asiduu este de fapt un inadaptat care se refugiază în lumea cărților, fugind din calea acestei realități triste și gri. Poate fi adevărată și abordarea aceasta însă eu vreau să privesc cititorul ca pe un participant la un spectacol de magie în care uită noțiunea timpului, a spațiului, fiind capabil să se deplaseze în epoci dintre cele mai diverse doar stând în fotoliul preferat. Și până la urmă nu mi se pare nimic greșit nici să fugi, măcar pentru o clipă, căci dacă vei citi o oră cartea preferată, ora va părea o clipă, din nemiloasa realitate. Am mai spus că prefer să merg cu mijloacele de transport fiindcă citesc. Și în loc să petrec la volan, în trafic, 45 minute infernale de înjurături, claxoane și ambuteiaje, prefer să petrec o oră și ceva într-un autobuz – de preferat pe scaun – cu cartea după mine. Și dacă am reușit să citesc măcar 10 pagini în drum spre casă și să îmi șterg din minte toate problemele de peste zi, atunci am făcut un pas spre a deveni un om mai bun și cu principii mai sănătoase. Cartea nu dezamăgește, nu minte, nu te fură, nu te înșală, cartea e un prieten minunat, mereu aproape, un prieten absolut dezinteresat prin intermediul căruia poți să înveți și să acumulezi cunoaștere fără a fi nevoit să dai tu însuți foarte tare cu capul de pragul de sus. Cartea îți dă posibilitatea să nu pari un tâmpit când trebuie să deschizi gura în locuri publice, cartea îți dezvoltă imaginația, îți pune mintea la contribuție, te face să vezi anumite situații ceva mai limpede. Și dacă ai norocul să găsești acele cărți care te fac să uiți de lumea în care trăiești, să uiți și că exiști, să ai senzația că trăiești prin intermediul lor, atunci ești un om atât de bogat încât nu mai ai nevoie de nimic pentru că ai cunoștințe. Și cine are cunoștințe este un om atât de puternic încât poate stăpâni lumea. Deși am impresia că un asemenea om nu poate avea asemenea intenții, stăpânitul lumii îl lasă în seama altora. Dar cu siguranță faptul că citești îți conferă un mare avantaj în fața multor oameni. Așa că îndemn la lectură, citiți atât de mult, citiți până veți găsi cartea aceea care credeți că ar putea fi culmea. Cu siguranță nu o veți găsi dar veți citi extrem de mult încercând să dați peste ea. Cred că cartea aceea fantastică, feerică este de fapt suma tuturor lecturilor și suma aceasta a lecturilor este toată experiența de viață. Încercați să vă luați seva din toate cărțile bune scrise în lumea aceasta, nu vă veți plictisi fiindcă nu le veți putea termina niciodată.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Miracolul unei cărți fantastice

 5 comentarii / Publicat de Tonique / marți, 16 mai 2017

    De când s-a inventat tiparnița, mare lucru apropos, lumea s-a schimbat. Și s-a schimbat la modul dramatic fiindcă a început să aibă acces la cunoaștere. E adevărat că odată cu inventarea tiparniței nu oricine își permitea să cumpere că

Citiți mai mult

Femeile și fanteziile sexuale

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPwSf5wtFzycQW7Mw7OAzJkKUX2yF-FzLSAcKl8x73p4ZS2LDUxXLHUQUW6yNbeIxsXfLSt8XhzuqNaJGAuAQvjpOLLm2WdsgCU6gJJl0vot5e3KjYy39wTJjfqz82SLwW-3OJgFZZHLo/s1600/Femeile_si_fanteziile_sexuale.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPwSf5wtFzycQW7Mw7OAzJkKUX2yF-FzLSAcKl8x73p4ZS2LDUxXLHUQUW6yNbeIxsXfLSt8XhzuqNaJGAuAQvjpOLLm2WdsgCU6gJJl0vot5e3KjYy39wTJjfqz82SLwW-3OJgFZZHLo/s320/Femeile_si_fanteziile_sexuale.jpg" width="251" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Încă din vremuri imemoriale apare fenomenul prostituției, nu degeaba se spune că este cea mai veche meserie din lume. Și odată cu ea și materialele pornografice, în sensul scrijelirii pe pereți sau desenării cu var a fel de fel de obscenități. Dar toate acestea sunt destinate, nu știu de ce, doar bărbaților. Numai bărbații merg la bordel ( recunosc că nu m-am informat în privința asta, așadar nu știu dacă există case de toleranță și pentru femei), revistele sunt pentru bărbați, cel puțin canalele TV au pretenția de a fi pentru adulți, așadar și pentru femei. Nu înțeleg discriminarea asta dintre sexe cel puțin din acest punct de vedere, al sexualității. Bine, nu înțeleg eu nici de ce e acceptat ca bărbații să aibă partenere cu nemiluita dar femeile nu. În fine, asta e o altă poveste. Revenind la ce mă gândeam: oare ce soi de fantezii sexuale au femeile? Și în vâltoarea tuturor lucrurilor pe care le au de făcut, mă gândesc aici la femeile cu obligații, copii, bărbat, mai au vreme de gânduri răzlețe sau ceva mai staționare cu privire la ce ar fi dorit să le facă necunoscutul din stația de tramvai? Zilele trecute trecea o fătucă pe lângă mine și nu am putut să nu remarc faptul că vreo 3 bărbați au întors capul uitându-se cu jind după frumosul posterior strâns în niște colanți negri. De când se știe bărbații se uită după femei, tânjind după formele doamnelor și nu cu scopul de a le imortaliza mental pentru veșnicie. Eh, cu femeile treaba nu stă la fel. Nu am văzut niciodată o femeie holbându-se la bărbăția unui mascul, oricât de evidentă ar fi fost. Femeile, cel mai adesea, admiră un bărbat și cam atât, dar nu la modul: vaiii, ce ți-as face eu. În cazul acesta fanteziile sexuale ale femeilor sunt reprezentate doar de imagini ale unor bărbați frumoși care să le posede sub clar de lună și în cântecel de cucuvea? Chestia e că nu prea am auzit, pardon, nu am auzit niciodată vreo femeie afirmând că ar vrea să fie în preajma a 5 bărbați, toți satisfăcându-și poftele cu ea. Nu zic că femeile nu ar dori asta, probabil o doresc, însă nici una nu afirmă sus și tare treaba asta. Bărbații în schimb, nu numai că trâmbițează această dorință, ba chiar sunt și mândri la gândul că ar putea fi înconjurați de o cohortă de femei pe care să le satisfacă el pe rând. Da, normal, că pe rând, că săracul nici nu ar putea altfel. Bărbații își doresc, foarte, dar foarte mulți dintre ei, să își implice partenera într-o partidă în trei, la mijloc mai fiind o altă femeie, evident. Dar dacă consoarta ar fi de acord, dar nu cu prezența unei alte femei, ci cu a unui bărbat, brusc bărbatului nu prea îi mai convine. Adică e absolut acceptabil ca soțul să penetreze o altă femeie în prezența soției dar dacă soția pretinde să fie iubită de un altul se cam schimbă situația, soțul nu mai e de acord cu sexul în trei. Să te masturbezi ca bărbat iar e normal, firesc, societatea nu are nici o problemă cu asta. Dar să te masturbezi ca femeie încă e tabu. Dacă ai ceva jucării sexuale acasă cu care ai chef să te satisfaci, femeie fiind, e de-a dreptul rușinos și imoral. Dacă bărbatul o face și nu are nici o problemă în sensul ăsta, femeia trebuie satisfăcută numai de bărbat și de mânuța lui, sau mă rog, ați înțeles. Din punctul meu de vedere e absolut acceptabil și firesc ca și femeile să viseze și la alt tip de sex decât cel clasic, cu partenerul deasupra, mi se pare sănătos ca femeia să dea dovadă de imaginație, fără ca asta să o incrimineze ca fiind imorală sau de speță mai joasă. Ce îi este permis bărbatului din punct de vedere sexual ar trebui să îi fie permis și femeii în aceeași măsură. Dacă femeia vrea să se imagineze posedată de doi bărbați asta nu o face o femeie de moravuri ușoare. Peste 10 minute fantezia se va risipi și ea va deveni aceeași femeie, ba poate chiar una mai bună pentru că nu se va mai simți încorsetată. Și dacă se vede cu bărbații aia doi sau ce fantezie are ea acolo, nu înseamnă că va și pune în practică acest lucru, va rămâne doar la nivel de fantezie fără a se concretiza. Și mai cred că este sănătos ca femeia să împărtășească partenerului fanteziile sale, cel puțin în relațiile de lungă durată ar condimenta puțin viața sexuală. Așadar doamnelor, dacă găsiți prin casă vreo revistă pentru adulți, simțiți-vă libere să o răsfoiți fără grijă că ați fi considerate imorale.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Femeile și fanteziile sexuale

 un comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 14 mai 2017

    Încă din vremuri imemoriale apare fenomenul prostituției, nu degeaba se spune că este cea mai veche meserie din lume. Și odată cu ea și materialele pornografice, în sensul scrijelirii pe pereți sau desenării cu var a fel de fel de obsc

Citiți mai mult

Iubirile croitoresei

<div style="text-align: justify;"> Iubirile croitoresei</div> <div style="text-align: justify;"> Maria Duenas</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsj4NtDWhw0sSsx8_EZkjFak99hZtrWI3_cjpe4FEf887iAqVcCWclD14g17tw3CXDN7pHOcgdX0NM3Lv54p6l4tLw_kFNb1CFCIXX2HcSZAGfipVHizxERAiFG9VaLtkDEavA1six780/s1600/Iubirile_croitoresei.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsj4NtDWhw0sSsx8_EZkjFak99hZtrWI3_cjpe4FEf887iAqVcCWclD14g17tw3CXDN7pHOcgdX0NM3Lv54p6l4tLw_kFNb1CFCIXX2HcSZAGfipVHizxERAiFG9VaLtkDEavA1six780/s320/Iubirile_croitoresei.jpg" width="208" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu un an de zile am primit cadou de la mama mea, o cititoare pasionată, Iubirile croitoresei de Maria Duenas. Auzisem vag de ea, de fapt îmi trecuse pe la urechi ceva de un serial cu acelaşi nume şi mama mi-a confirmat că, într-adevar, se făcuse şi un film după cartea cu pricina. Şi am zis că dacă s-a făcut şi film după carte şansele să fie proastă erau destul de mici, trebuie să fii de-a dreptul tâmpit să faci film, serial sau ce o fi el după o carte proastă. Spaniol, serialul cu iz de telenovelă cică ar fi fost chiar bun. Aşa că am purces şi la citirea cărţii, carte care m-a prins şi pe care nu am mai lăsat-o din mână, având toate ingredientele unui best-seller, cum ar spune majoritatea criticilor de carte. Eu nu sunt un critic, sunt un cititor obişnuit, cu o pasiune pentru citit, am mai spus că nu am pretenţia de a prezenta o carte din punctul de vedere al unui critic. Aşadar în Iubirile croitoresei găseşti iubire, aventură şi suspans. Sira Quiroga, o croitoreasă din Madridul anilor de dinainte de războiul civil din Spania, se îndrăgosteşte de bărbatul nepotrivit, oare câte nu o fac, şi ajunge să fie părăsită în Maroc, lăsată fără o leţcaie în buzunar, plină de datorii şi cu ameninţarea expulzării în Spania dacă nu va plăti datoriile făcute de către nemernicul mai sus menţionat. După şocul şi spaima trăite iniţial, Sira, sub oblăduirea unei femei de o obârşie îndoielnică, reuşeşte să deschidă o aşa-zisă casă de modă, sub un nume exotic, Aris Agoriuq, de fapt numele ei inversat. Salonul începe să aibă succes, frecventat de femei de diferite naţionalităţi, atât germane cât şi engleze, şi din această cauză Sira devine eligibilă pentru o poziţie de informatoare pentru guvernul englez. Acţiunea se petrece în preajma celui de-al doilea război mondial şi, deşi romanul este ficţiune, întâlneşti prezenţa unor personaje reale ca Juan Luis Beigbeder, ministru de externe din primii ani ai franchismului, amanta lui, Rosalinda Fox sau ataşatul naval Alan Hillgarth. După ce am terminat cartea de citit, am căutat pe Google informaţii despre cei trei, fiind curioasă cum arătau de fapt şi adevăratul destin al lor. Acţiunea este impregnată atât de exotismul Marocului cât şi de tragismul zilelor celui de-al doilea război. După ce pune pe picioare casa de modă din Tetuan, Sira se vede în poziţia de a părăsi Maroc-ul şi a se stabili în Madrid, având aceeaşi ocupaţie, aceea de a spiona pentru guvernul englez, ocupaţie extrem de riscantă. Sub acoperirea unei croitorese de succes, duce la îndeplinire misiuni destul de riscante, dându-i-se ocazia să se şi îndrăgostească. Sira e un personaj interesant, e plină de femininate, poate şi prin prisma meseriei practicate, e o femeie ingenioasă, mai puţin genul fatal cât o ingenuă descurcăreaţă şi inteligentă. Sira place pentru curajul de care dă dovadă, pentru faptul că nu e spionul-maşină, fără sentimente, ci e omul-spion care are frici, spaime şi îndoieli. Place pentru că e bună, umană. Place pentru că face un lucru extrem de periculos şi palpitant şi pentru că are aura aceea a spionului. Cartea te prinde în mod clar, de aici şi numărul extrem de mare de exemplare vândute, aproximativ 1 milion. Cartea prinde pentru că iubirea se împleteşte cu aventura în acest carusel al spionajului, Sira îndrăgostindu-se de un personaj enigmatic, Marcus Logan, a cărui identitate nu ne este foarte clară până la sfârşitul cărţii. Şi mai prinde pentru că este o carte motivaţională, Sira având puterea şi curajul de a se ridica şi construi o viaţă şi o carieră. Şi cu siguranţă poveştile acestea de succes prind. E o povestire fluidă, frumoasă şi palpitantă şi în mod clar recomandată a fi citită. Mă gândesc să caut să văd şi serialul, sunt curioasă de modelul rochiilor, al atitudinii adoptate de eroină, am înţeles că s-a filmat în foarte multe locaţii, ar fi interesant de văzut. În cazul în care o să o faceţi cadou cumva, aşa cum am primit-o eu, destinatarul vă va mulţumi cu siguranţă, va fi un cadou inimos şi reuşit fără o investiţie financiară foarte mare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Iubirile croitoresei

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 13 mai 2017

Iubirile croitoresei Maria Duenas     În urmă cu un an de zile am primit cadou de la mama mea, o cititoare pasionată, Iubirile croitoresei de Maria Duenas. Auzisem vag de ea, de fapt îmi trecuse pe la urechi ceva de un serial cu acelaşi nu

Citiți mai mult

Lucruri enervante în peisajul urban

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3zU-p09JpTjj7nMOMWL79B8popy3pIMjciSxrjndbwsdFU5_nVJOy7w1YS7Mdl4Vw9vJ-XmtxDRAzlFmGzF0QkgVcnj4xrXymys4wqOkvLjg1XlBzi80Xis5_2W2okMR7swWcl6Eiw4c/s1600/Lucruri_enervante_in_peisajul_urban.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3zU-p09JpTjj7nMOMWL79B8popy3pIMjciSxrjndbwsdFU5_nVJOy7w1YS7Mdl4Vw9vJ-XmtxDRAzlFmGzF0QkgVcnj4xrXymys4wqOkvLjg1XlBzi80Xis5_2W2okMR7swWcl6Eiw4c/s1600/Lucruri_enervante_in_peisajul_urban.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Când trăiești într-un oraș de dimensiuni mari, nu neapărat în capitală, te lovești, inevitabil, și de aspecte mai puțin plăcute care ajung să îți facă viața un calvar dacă nu îți aplici și tu un obraz ceva mai gros. Aspectele acestea țin, în mare măsură, de latura umană, de interacțiunea cu semenii noștri și de gradul de iritare pe care ni-l provoacă ei. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Pe primul loc în topul enervării urbane este nesimțitul cu mașină. A nu se înțelege că toți posesorii de mașină ar fi nesimțiți. Doar că există unii care pur și simplu îți strică ziua. Nesimțitul cu mașină nu poate sta la coadă, el trebuie să o ia pe contrasens pentru că e grăbit, pe linia de tramvai, restul care stau în coloană sunt niște proști. Regulile de circulație sunt pentru proști, băieții deștepți fac pipi pe indicatoare, marcaje. Alt nesimțit cu mașină e cel care parchează pe trotuar în așa fel încât să ocupe tot trotuarul, măcar să nu mai treacă nimeni, nici persoane cu cărucior, persoane în vârstă, copii, nimeni. Și dacă îi ridici ștergătorul în semn de protest tot el va fi șucărit. Alt nesimțit care enervează e cel care parchează în stația de autobuz sau care lasă mașina pe avarii, el având treabă la magazinul din colț, magazin la care cu siguranță este coadă. Nu mai are loc să treacă nici aici nimeni, degeaba îl claxonează lumea să vină la mașină, când vine, de asemenea e supărat, că nu a greșit cu nimic, doar a pus mașina pe avarii.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Nesimțitul de la bloc. Cel mai tare mă enervează vecinii care nu au bunul simț să își treacă numărul de persoane real la întreținere, vecinii care se uită la tine ca mâța în calendar când ești politicos și îi saluți, vecinii care ies cu câinele la plimbare, câinele își face nevoile în lift sau pe scări și proprietarul nu are bunul simț să curețe. Vecinii care se uită la tine de la geam când ieși să dai zăpada dar nu ar da o mână de ajutor </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Coada de la cumpărături. Nu, rectific, oamenii care stau la coadă la cumpărături. Mergi la magazin, e coadă și se trezesc unii să țipe la amărâtele alea de casiere. Ţipă la ele să mai angajeze oameni dacă nu au, ca să nu mai stea ei la coadă. Nene, nu e magazinul mă-sii, nu angajează casiera oamenii, responsabili pentru treaba asta sunt alții, nicidecum doamnele acelea care sunt destul de chinuite și tracasate și asta pentru salariul minim pe economie. Oameni buni, nu mai țipați la angajații aceștia, nu au absolut nici o vină. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Slăbănoagele din autobuze cu Louis Vuitton fals care se uită de sus la restul omenirii din autobuz. Hellooo, fată dragă, mergi cu 336, nu cu limuzina personală. Dacă ți-ai pus o pereche de gene false de la Kalos cu 30 lei perechea asta nu te face cu nimic mai bună decât restul muritorilor. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Autobuzul plin, te calci în picioare de aglomerație, nu ai loc nici să respiri, ajunge mijlocul de transport în comun în stație, nu ai loc să miști nici vârful nasului, că se trezește vreo tanti țipând să avansezi, a văzut ea că la mijloc e loc destul. Tot din categoria mersului cu autobuzul, tot plin și un nene sau tanti are un miliard de papornițe pe scaun. Și lumea stă în picioare ciorchine, nespunând nimic. Șoferul autobuzului care îți închide ușa în nas, special, că așa e el, al naibii, după ce ţi-ai dat sufletul alergând să îl prinzi fiindcă va veni unul abia peste multe zeci de minute. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Clasa politică, sistemul de învățământ, sistemul sanitar, birocrația, tupeul, prețurile mari ale tuturor produselor, începând de la combustibil până la alimente, prostul gust, mizeria lăsată după grătarul de 1 mai, incultura, starea șoselelor etc. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Lista este deschisă, fiecare e liber să o completeze cu propriile lucruri enervante. Sunt absolut convinsă ca fiecare are un lucru care îl scoate din sărite dar în același timp e posibil ca fiecare dintre noi să fie acela care produce enervarea. Am putea încerca să facem lumea asta mai bună și să nu ne mai irităm reciproc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Lucruri enervante în peisajul urban

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 12 mai 2017

    Când trăiești într-un oraș de dimensiuni mari, nu neapărat în capitală, te lovești, inevitabil, și de aspecte mai puțin plăcute care ajung să îți facă viața un calvar dacă nu îți aplici și tu un obraz ceva mai gros. Aspectele acestea ț

Citiți mai mult

Decăderea Circului Globus

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFEPbtmq9xRrgjTHGNerk4Jz2btxOrCOP72eBIc80WgjqStvwYEqzM9xwI3gfhp5UdwuGHriduDTH-xfu4xKcrRu6ipbptI_8yh-K0ahZuKZSfoiBRohk0tQ5IkJzolXMBjRCH5sukIt0/s1600/Decaderea_Circului_Globus.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFEPbtmq9xRrgjTHGNerk4Jz2btxOrCOP72eBIc80WgjqStvwYEqzM9xwI3gfhp5UdwuGHriduDTH-xfu4xKcrRu6ipbptI_8yh-K0ahZuKZSfoiBRohk0tQ5IkJzolXMBjRCH5sukIt0/s320/Decaderea_Circului_Globus.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     RATB are o campanie desfășurată pe durata a doi ani, grație căreia dacă deții un abonament valabil indiferent pe câte linii poți câștiga o invitație de două persoane la una dintre instituțiile de cultură din București. Parteneri în această campanie sunt muzee, teatre, Circul Globus, biblioteci etc. Mi se pare o iniţiativă laudabilă, eşti stimulat astfel să nu mai mergi pe blat şi unde mai pui că există şi posibilitatea unui câştig. Astfel am fost fericita câştigătoare a unor invitaţii la Muzeul municipiului Bucureşti, de două ori chiar. Ultima oară însă am câştigat două invitaţii la Circul Globus. Preţul celui mai ieftin bilet la circ cred că se situează undeva în jurul a 25 Ron, ajungând la 60 Ron, categoria I, bănuiesc că e vorba de lojă şi primele rânduri. Am evitat să cumpăr bilete la circ, neştiind dacă copilului meu îi va plăcea sau nu, el fiind mititel încă. Nemaifiind spectacole în care sunt animale nu ştiu în ce măsură copiii mai sunt încântaţi sau nu. Aşa că aceste invitaţii de la RATB au fost mai mult decât binevenite, am zis că şi dacă nu îi va plăcea piciului, pot să ies oricând din sală, fără a avea regretul banilor cheltuiţi în van. În stagiunea actuală există un singur spectacol, Cartea junglei, bazat pe povestea bine ştiută. Am pregătit copilul cu vreo săptămână înainte, eram şi eu extrem de curioasă, nu am mai fost la circ de când eram copil şi mă gândeam că voi retrăi bucuria aceea. Aşa că duminică la ora 11 m-am prezentat cu căţel, purcel şi copil la circ. Ni s-au repartizat locurile din ultimul rând dar cum calul de dar nu se caută la dinţi nu am avut nimic de obiectat. Oricum sala era mai mult goală aşa că am avut nesimţirea de a mă muta după ce a bătut gongul de începere. Nu am încurcat absolut pe nimeni, am ţinut chiar şi copilul în braţe, nedorind să profit mai mult de ospitalitatea circului. La ora 11 fix a început spectacolul. Copilului nu i-a plăcut absolut deloc dar nu ştiu cât de obiectivă poate fi părerea lui având în vedere că are 2 ani şi jumătate. De la început trebuie să spun că nu am stat în sală pe toată durata spectacolului, am părăsit-o peste vreo 40-45 minute şi din cauza copilului şi din cauza faptului că am fost tare dezamăgită şi mi-a fost lăsat un gust amar. Din tot entuziasmul meu iniţial s-a ales praful şi îmi pare foarte rău să o spun. Cred că odată cu sfârşitul reprezentaţiilor cu animale zilele Circului Globus sunt cam numărate, din păcate. Cum am spus, spectacolul era Cartea junglei. Păi, să mă ierte ăl de sus, câtă inspiraţie să ai să faci aşa un spectacol fără o lăbuţă de animal?! Locul animalelor a fost luat de nişte surogate de actori, spun surogate pentru că nu mi s-a părut că ar avea vreun talent actoricesc. Evident că nu ăsta e rolul angajaţilor de la circ şi oamenii probabil au fost nevoiţi să se reprofileze după ce s-au dus pe apa sâmbetei numerele cu animale. Din păcate spectacolul, atâta cât am stat, mi s-a părut lipsit de vlagă, angajaţii fără entuziasm, probabil şi din cauza salariilor, numerele perimate şi totul artificial. Întâmplarea face că exact cu o seară în urmă avusese spectacol Cirque du soleil şi văzusem nişte imagini de la reprezentaţie. Evident că nu suferă comparaţie dar totuşi am făcut-o, nu m-am putut abţine. Diferenţa era atât de înspâimântătoare şi mă aşteptam să găsesc măcar ceva, o părticică din măreţia şi splendoarea unui circ. Recunosc că nu am văzut spectacolul de la Circul Globus cu ochii unui copil, nu ştiu cât au fost copiii din sală de încântaţi. Dar adultul din mine care abia aştepta să se întoarcă în timp a avut parte de o dezamăgire cruntă. Aşadar povestea mi s-a părut extrem de neinspirată, subiectul de fapt, măcar imaginează alt tip de spectacol, nu Cartea junglei şi în rolul tigrului un tip vopsit pe faţă, îmbrăcat cu o geacă de motor şi meclă de bătăuş de cartier. Îmi cer scuze realizatorilor. Una peste alta: lipsă de entuziasm, de viziune, de magie, de spectacol, de măreţie, de muzică şi decor potrivit. Sunt dezamăgită să spun că nu mi-a plăcut. Mă aşteptam la altceva, mă aşteptam să mă transpun în spectacol măcar jumătate de oră. Poate vor urma spectacole ceva mai inspirate şi ceva mai bine lucrate. Regrete, dragă Circ Globus.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Decăderea Circului Globus

 9 comentarii / Publicat de Tonique / joi, 11 mai 2017

    RATB are o campanie desfășurată pe durata a doi ani, grație căreia dacă deții un abonament valabil indiferent pe câte linii poți câștiga o invitație de două persoane la una dintre instituțiile de cultură din București. Parteneri în ace

Citiți mai mult

Ghid de supraviețuire în căsnicie

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSVdcDiXvS9kYJGDVi8QY8uEbU_XGOuOvGieU5tp5iKxGDUKQwqNzDYRkchyqWaaUnNM06MWUh2-h1dWdc7A-_Kar9GSScU_Iy73n8nRni2CKAatBXG8QS6h1ctjNS05CmGmqCnWtTYQg/s1600/Ghid_de_supravietuire_in_casnicie.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSVdcDiXvS9kYJGDVi8QY8uEbU_XGOuOvGieU5tp5iKxGDUKQwqNzDYRkchyqWaaUnNM06MWUh2-h1dWdc7A-_Kar9GSScU_Iy73n8nRni2CKAatBXG8QS6h1ctjNS05CmGmqCnWtTYQg/s320/Ghid_de_supravietuire_in_casnicie.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De la bun început trebuie să spun că voi fi părtinitoare, sunt femeie, așadar voi alcătui acest ghid strict din punctul de vedere al unei femei. Dacă vreun bărbat vrea să îmi vândă niște ponturi în așa fel încât să alcătuiesc un astfel de ghid și din punctul de vedere al unui bărbat m-aș bucura nespus. E interesant de văzut și partea cealaltă a baricadei. Aşa că probabil titlul ar fi trebuit să fie Ghid de supraviețuire în căsnicie pentru femei și tinere neveste. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Nu trebuie să vă supărați dacă adunați hainele de prin toată casa și le veți pune la murdar. Pentru că deja faceți treaba asta de ceva vreme soții dumneavoastră presupun că hainele lor se duc singure către coșul de rufe murdare, ei nemaivăzându-le niciodată în locul în care le aruncă. E și de înțeles de altfel pentru că dumneavoastră, ca femei, cum vedeți o șosetă murdară, cum săriți să o luați de acolo. Aveți două variante: fie le veți lua în continuare dar nu vă plângeți, fie, dacă nu vă convine, le lăsați acolo până se strâng multe multe. Atunci împricinatul cred că se va sesiza și le va duce către coșul cu lucruri murdare sau vă va ruga să faceți asta. Dacă măcar vă roagă e semn bun.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Niciodată, dar niciodată să nu îi vorbiți soțului când se uită la televizor. Îi vorbiți degeaba, habar nu va avea că aveți ceva de spus și cel mai probabil nici nu îl interesează. Mai bine îi dați un mesaj pe telefon ceva mai târziu, e posibil să fie ceva mai receptiv dacă comunicarea implică și ceva tehnologie. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Dacă îl trimiteți la cumpărături, trebuie să o faceți într-un mod eficient și organizat. Adică: lista trebuie scrisă foarte, dar foarte precis. Nu trimiteți niciodată bărbat la cumpărături fără listă. Treceți acolo absolut tot, accentuez, absolut tot ce vă trebuie. Specificați marca de iaurt, ulei, mazăre sau măcar prețul aproximativ. Altfel riscați să dați pe un borcan de castraveți murați din Chile vreo 200 Ron. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Dacă lasă capacul de la wc ridicat resemnați-vă. Efectiv nu aveți ce face, e imposibil să îl convingeți că în acea casă își mai satisfac nevoile fiziologice și alte sexe care dacă se așează pe wc fără capac e posibil să cadă în el. Cel mai înțelept lucru e să puneți capacul la wc dumneavoastră înșivă fără să mai tot insistați. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. De asemenea, nu insistați nici cu făcutul patului. Soții dumneavoastră nu înțeleg de ce trebuie să facă patul atâta timp cât peste câteva ore se vor băga iar în așternuturi, deci se vor deranja oricum. Ori faceți patul dumneavoastră ori renunțați, nu e motiv de dispută un pat nefăcut. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Dacă statul în baie, că motivul ar fi defecația sau spălatul, se prelungește extrem de mult, iar trebuie să vă resemnați, nu puteți schimba obiceiurile omului sub nici o formă. Aveți grijă doar să nu aveți treabă la baie în momentele mai sus menționate. Dacă știți că jumătatea dumneavoastră urmează să intre în baie este indicat să vă faceți toate treburile anterior. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7. Pentru a putea conviețui în armonie cu partenerul e necesar să aveți măcar o oră pe săptămână pentru dumneavoastră, altfel veți claca. Trebuie să vă puneți măcar o oră căsnicia și treburile domestice pe pauză și să priviți puțin mai detașat ceea ce face sau nu soțul dumneavoastră. Nu face nimic din rea-voință sau să vă supere în mod special, pur și simplu bărbații nu pun preț pe aceleași lucruri pe care punem noi, femeile. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Până la urmă căsnicia este un șir lung de compromisuri așa că ideal ar fi să învățăm să trecem peste anumite neajunsuri, pentru că, repet, nu vă veți schimba partenerul. Gândiți-vă că și dumneavoastră, poate, vă enervați soții cu obiceiurile pe care le aveți dar ei, din fericire, nu sunt atât de cicălitori ca femeile și preferă să tacă din gură pentru a nu genera conflicte. Repet rugămintea de a mi se comunica lucrurile supărătoare pe care le fac femeile, pentru că eu nu sunt capabilă să îmi văd bârna din proprii ochi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Ghid de supraviețuire în căsnicie

 3 comentarii / Publicat de Tonique / marți, 9 mai 2017

    De la bun început trebuie să spun că voi fi părtinitoare, sunt femeie, așadar voi alcătui acest ghid strict din punctul de vedere al unei femei. Dacă vreun bărbat vrea să îmi vândă niște ponturi în așa fel încât să alcătuiesc un astfel

Citiți mai mult

Evoluția postărilor de pe Facebook

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrfUtJvrw3tTzMfhcxHLeFU-RhS_mvCAZJGKrk53_LBGz0186pGEK6xMJELetLQCEcMGWHOIJkWnEhOwFZOO7mmd2_sVyHyFtoNfT1eUBIraXSzUgQH2WhmZpRxquj8SN69XenqNSKiTM/s1600/Evolutia_postarilor_de_pe_Facebook.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrfUtJvrw3tTzMfhcxHLeFU-RhS_mvCAZJGKrk53_LBGz0186pGEK6xMJELetLQCEcMGWHOIJkWnEhOwFZOO7mmd2_sVyHyFtoNfT1eUBIraXSzUgQH2WhmZpRxquj8SN69XenqNSKiTM/s320/Evolutia_postarilor_de_pe_Facebook.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nici nu s-ar povesti, a fost odată un început al Facebook. Asta era prin 2004. Recunosc că nu am fost martoră la nașterea acestui fenomen, l-am prins de picioare ceva mai încolo, prin 2008-2009. Şi, ca orice fenomen și modă, trece și el prin schimbări, evoluții sau involuții, cum doriți să le spuneți. Românul prin 2009 își făcea Facebook să joace Farmville. Eu, cel puțin, de asta mi-am făcut. La insistențele unei prietene care își făcuse ferma asta, am făcut un cont de Facebook pentru că respectiva avea nevoie de vecini pentru a cultiva nu știu ce tufe de trandafiri și de trifoi. M-a prins, mi-am făcut propria fermă, am cumpărat chiar și un câine pe care trebuia să îl hrănesc zilnic. Aveam, nu aveam timp, îmi întrerupeam toate activitățile pentru a hrăni potăiţa aia simpatică și pentru a-mi culege recolta de gulii. Asta se numește manipulare, știu. Era chiar simpatic jocul asta, mă împrietenisem cu femei din lumea întreagă, numai pentru a avea vecini la fermă şi a beneficia de anumite bonusuri. Pe urmă Facebook s-a șmecherit, chestiile simpatice pentru fermă costau. Am renunțat la un moment dat fiindcă m-am apucat la scurtă vreme de Candy Crush. Mi-a mâncat zilele jocul acela. Uitându-mă acum în urmă îmi dau seama cât de limitată eram de ajunsesem să îmi controleze viața niște bombonele. Mă mai consolează faptul că nu am fost singura tâmpită, era o isterie în masă, jucai pe câte 3 dispozitive pentru a beneficia de vieți în plus. A trecut și modă asta, că așa e moda, capricioasă și trecătoare. Cred că moda jocurilor pe Facebook a cam apus. În vogă au fost pe urmă bancurile. Toată lumea le citea cu o bucurie nemărginită. Între noi fie vorba erau cam tâmpite dar dădeai un like acolo. Vreun an am făcut pauză de Facebook, în sensul că am dezactivat contul, considerând că nu îmi mai aduce nimic folositor și nu îmi schimbă viața în nici un fel faptul că am sau nu Facebook. M-a ros curiozitatea și l-am reactivat. Căci contul Facebook nu merge șters așa, oricum. Nuuuu, contul Facebook doar îl pui pe pauză. Băiatul ăsta de îl inventă, Zuckerberg, știa el că dă dependenţă. Și dacă nu dădea măcar să stai agățat pe viaţă de el. După pauza de un an în care am remarcat că nu am pierdut absolut nimic, doar că mi-au aplaudat toți prietenii revenirea, am dat nas în nas de multe, dar extrem de multe citate motivaționale. În top părea a fi domnul Pop Tamaș sau ceva de genul ăsta. Scotea domnul ăsta niște chestii atât de profunde, că te emoționai până la lacrimi. Era un izvor nesecat de aforisme, toate însoțite de niște poze cu persoana dânsului, în posturi blânde și suave. Încă nu a trecut moda asta, văd că persistă, din păcate. Când omul e trist, pac, e trist pe Facebook și postează repede o maximă din asta din Tamaș. Sau de pe pagina lui Teo Trandafir. Sau a unei pagini cu citate. Nu cred că o să dispară prea curând atâta timp cât postacul e trist, iubește, suferă și plânge. Mai există acum și postările de pe paginile cu sfaturi gospodărești, de slăbit, cum să menții o relație sănătoasă, trucuri de la pescuit, cum să folosești 4 scobitori pentru a face o căsuță pentru pisici etc. Și câștigătoarea momentului, nelipsita fotografie personală făcută de mânuța proprie, celebrul selfie. Există tutoriale conținând sfaturi legate de postura corectă, rujul corespunzător , toate doar pentru a realiza selfie-ul perfect. 80% dintre pozele de pe Facebook sunt acum doar bust. Cu toate că nu ne aduce nimic nou nu ne putem abține să deschidem pagina de Facebook de cum ne trezim. E adevărat că are și o anumită utilitate, în sensul că mai găsești câte o informație utilă. Deși la fel de bine ai putea căuta pe Google ceea ce te interesează. Aștept cu interes ce va aduce nou Facebook, ce mode și tendințe va lansa sau dacă va avea o cădere spectaculoasă cum se întâmplă cu majoritatea imperiilor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Evoluția postărilor de pe Facebook

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 8 mai 2017

    A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nici nu s-ar povesti, a fost odată un început al Facebook. Asta era prin 2004. Recunosc că nu am fost martoră la nașterea acestui fenomen, l-am prins de picioare ceva mai încolo, prin 2008-20

Citiți mai mult

Cele mai enervante 8 lucruri pe care le face copilul meu

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3WaX2xrzbx50eiSIoW8TEobMRMfyNmVh4mjqnRZawp_zn0y-FqUbhmD-H_HHdBpFv8nwiAVlQ4GZ4KVFmZE0fo86_-EYl_kH2-UezraejGkUF_cEQB0650tIzn0OVujfGCwmETZZBkXQ/s1600/Cele_mai_enervante_8_lucruri_pe_care_le_face_copilul_meu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3WaX2xrzbx50eiSIoW8TEobMRMfyNmVh4mjqnRZawp_zn0y-FqUbhmD-H_HHdBpFv8nwiAVlQ4GZ4KVFmZE0fo86_-EYl_kH2-UezraejGkUF_cEQB0650tIzn0OVujfGCwmETZZBkXQ/s320/Cele_mai_enervante_8_lucruri_pe_care_le_face_copilul_meu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Spuneam la un moment dat că în fericita clipă în care am aflat că voi fi mamă mi-am propus să fiu o mamă fericită, mereu în plutire pe un norișor al seninătății. Da, da. Departe de realitate. La aproape 3 ani de la momentul nașterii puiului mic am ajuns de sunt nevoită să întocmesc un top al celor mai enervante lucruri pe care le face copilul meu. Probabil înaintând în vârstă va face mult mai multe lucruri enervante însă acestea pe care le voi enumera efectiv mă fac să dau în clocot acum, în prezent.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Urletul. Mai precis urletul isteric produs de orice îl înconjoară. Dacă a trecut o albină prea departe de nasul lui, urlă. Dacă a bătut vântul prea tare sau dimpotrivă, nu a bătut deloc, urlă. Dacă nu i s-a așezat o muscă pe nas urlă. Sau dacă totuși i s-a așezat și a stat prea puțin va urla din nou. Dacă am plecat de lângă el va urla, la fel cum va urla și dacă mă întorc lângă el în următoarele secunde. Urlă dacă îl pun pe wc, tot așa și dacă nu îl pun. În orice caz, țipătul ăsta isteric este de departe cel mai enervant lucru. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Refuzul de a face anumite lucruri. E posibil să nu implice ţipatul anterior. Nu vrea să se spele pe dinți, să pună chiloți, să se încalțe cum trebuie cu pantofii, să nu plece cu sandalele în miezul iernii. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Timpul foarte lung petrecut înainte de a ieși din casă. Indiferent de destinația zilei petrec minute extrem de lungi înainte de a ieși din casă. Singurul lucru care funcționează este amenințarea. Adică aceea că voi pleca și îl voi lăsa singur. O dată am și făcut-o, am stat la ușă, așteptând să văd ce face. A fost foarte liniștit, nici musca nu s-a auzit, cred că a zis și merci că am plecat. Am intrat în casă de rușine ca mă va găsi cineva așteptând la propria ușă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Timpul la fel de mare petrecut pentru a fi convins să se culce. Asta implica citit, rugat, amenințat, implorat, iar amenințat și în final întorsul cu fundul la el și ignorat pentru că încă se doarme în același pat cu copilul din dotare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Mizeria făcută la masă. Am crezut că dacă îl voi învăța să fie independent va fi mai ușor atât pentru mine cât și pentru el când va intra în colectivitate. Într-o oarecare măsură este mai ușor însă prețul constă în multe, multe reprize de dat cu mătura, aspirat, șters. Într-o perioadă, pe masa de bucătărie a stat o mușama, fiind cea mai la îndemână în ceea ce privește curățarea. Puneam până și pe copil o mușama, pe picioare și cumva pe burtică. Vai de zilele mele, doamneee, câtă mizerie. Am renunțat la mușama și nu pentru că s-ar fi învățat să mănânce mai curat ci pentru că mă enerva mușamaua aceea foarte tare. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Refuzul de a face baie, urmat, inevitabil, de refuzul de a ieși din cadă. Apa aruncată din cadă. Apa aruncată pe mine.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7. Fugăritul prin casă în încercarea de a pune ceva haine pe el. Pe cât e de mic pe atât e de vitezoman. Nu am crezut că e atât de greu să prinzi un pici din asta când e în mișcare. Credeți-mă că nu e ușor deloc. Odată prins nu înseamnă că e și gata îmbrăcat. Aia e altă poveste. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 8. Imitarea . Îmi pare rău, trebuie să o spun dar îmi mai scapă unele cuvinte necuviincioase. În locuri publice. De față cu copilul. Să nu vă gândiți chiar la înjurături din galerie de la Rapid. În orice caz am avut neplăcuta surpriza de a repeta ceea ce tocmai supusesem, spre amuzamentul întregului restaurant pentru că nu a spus-o chiar în șoaptă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În orice caz, în proporție de 30% la sută e amuzant să ai copil. Are și momente în care simți că nu mai există nimic pe lume în afara râsului lui, în afara momentului când doarme și îți lipești nasul de el să îi simți căldura. În proporție de 70% te cam scoate din minți. Bine că mai avem și locuri de muncă pentru că probabil procentele s-ar modifica.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cele mai enervante 8 lucruri pe care le face copilul meu

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 7 mai 2017

    Spuneam la un moment dat că în fericita clipă în care am aflat că voi fi mamă mi-am propus să fiu o mamă fericită, mereu în plutire pe un norișor al seninătății. Da, da. Departe de realitate. La aproape 3 ani de la momentul nașterii pu

Citiți mai mult

Bărbatul de 40 de ani

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuea9iHf3jDx4Y6PkPhiWYuK2_zUfFZU6DErO-qSVdt867Yp1CngNQwE8BknUmB428z7TxqgdjjZ5AyXW-idycHIsBClVzHPFUaR8zLKLdd4yMu7YqZprH6o0qoh9wNoN_gUPx9p5TmW4/s1600/Barbatul_de_40_de_ani.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuea9iHf3jDx4Y6PkPhiWYuK2_zUfFZU6DErO-qSVdt867Yp1CngNQwE8BknUmB428z7TxqgdjjZ5AyXW-idycHIsBClVzHPFUaR8zLKLdd4yMu7YqZprH6o0qoh9wNoN_gUPx9p5TmW4/s320/Barbatul_de_40_de_ani.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul de 40 ani are două subcategorii: bărbatul de 40 ani căsătorit și bărbatul de 40 ani necăsătorit. Am să mă refer întâi la cel necăsătorit și de data aceasta tot două subcategorii există, cum se va vedea și în cazul celui căsătorit: bărbații mișto și cei mai puțin mișto, adică banali.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul necăsătorit, holtei la 40 ani a rămas holtei dintr-un motiv. Dacă nu intră la categoria celor mișto atunci a rămas necăsătorit pentru că are vreo problemuţă : ori e prea pretențios, ori nu are cine știe ce venituri ori are vreo problemă de natură sexuală. În cele mai multe cazuri acest tip locuiește încă cu părinții. Dacă acum încă arată binișor în vreo 5 ani va începe să dea semne de îmbătrânire, va face burtă, va dezvolta manii și tabieturi, șansele să își mai găsească vreo consoartă scăzând cu fiecare an. Rutina zilnică este compusă din mersul la serviciu, oprit la magazin, luat 2 beri, o pungă de semințe și uitat seara la televizor. Nu știu cât de mulțumit e de el însuși, e posibil să fie, bărbații în general fiind mulțumiți de ei înșiși. La bătrânețe la ajunge morocănos, antipatic, genul care amenință copiii cu bastonul dacă fac prea mult zgomot. Singura șansă să se umanizeze și să devină și ei relativ mișto ar fi o dragoste târzie, altfel rămân condamnați la singurătate.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul necăsătorit cool sau altfel spus la modă, ăla mișto. De cele mai multe ori are o situație financiară bună, are fie propria locuință fie își permite o chirie. Cel puțin o dată pe săptămână e la Mall, în căutarea unor haine la modă. Merge la o sală de sport sau aleargă, are grijă de siluetă, nu mănâncă slănină cu ceapă, își face singur cumpărăturile de la hypermarket, de obicei o dată pe săptămână. Cumpărăturile sale includ ananas, pește, iaurt, o bere mai de calitate. E eligibil pentru căsătorie, locuind singur e capabil să își facă toate treburile domestice. De cele mai multe ori are relații cu femei ceva mai tinerele. E alegerea lui să rămână necăsătorit, e posibil să facă un mariaj la un moment dat cu o damă situată la fel de bine ca și el care intră tot în categoria femeilor mișto. În orice caz, e un tip relaxat, spre plin de el.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul căsătorit de 40 ani. Mă voi referi prima oară la cel banal. Singura diferență între el și cel căsătorit e prezența soției. Dacă primul locuia cu mama aici e înlocuită de nevastă și copii. Rutina zilnică e cam aceeași, cu mici variații de weekend când scoate familia în vreun loc public. Dacă nu e un individ mai profund șansele să se transforme în același bătrân antipatic sunt maxime.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul de 40 ani căsătorit. Nu știu dacă pot spune că e bărbatul perfect dar are anumite calități care îl pot situa pe un piedestal. Și să fii bărbat căsătorit mișto implică niște riscuri, acelea de a fi dorit și de alte femei. Adică dacă una te-a dorit de bărbat și a fost dispusă să îți facă un copil înseamnă că e ceva de capul tău. Deci acest tip de bărbat are, de asemenea, grijă de aspectul exterior. Dacă nu are timp să se ducă la o sală de sport, iese cu bicicleta, role, aleargă în parc și în mod clar nu face mari excese alimentare. Bea câteodată un vin bun sau bere nefiltrată, în general nu e fumător sau dacă e, e unul moderat care încearcă să renunțe la acest viciu. Dacă nu are copii are pasiuni comune cu consoarta, teatru, plimbări cu bicicleta sau mers pe munte. Chiar fără copii relația cu acest tip de bărbat are toate șansele să rămână una armonioasă și de durată. Dacă sunt și urmași, bărbatul se va implica în educația copiilor, le va da să mănânce chiar mici fiind, le va face baie, va dormi cu ei. În general are un aspect plăcut, spre tineresc, are altă vitalitate, spre deosebire de tipul prezentat anterior. Acesta e genul care se poate ocupa și de cumpărături, plata facturilor. E genul de părinte pe care copilul și-l dorește ca tată, e prietenos de cele mai multe ori, nu va sta doar să rumege în fața televizorului.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Evident că nu toți bărbații pot fi încadrați în aceste 4 categorii, pot fi și niște categorii mixte sau există bărbați atipici ce nu aparțin nici unei categorii. Cu aceștia e mai greu să relaționezi, fiind mai aparte. Dar de cele mai multe ori clasificarea se face după cum am spus. Rămâne de văzut, doamnelor și domnilor cărei categorii aparține omul dumneavoastră sau cărei categorii aparțineți dumneavoastră înșivă, dragi domni. Tendința e să crească categoria bărbatului cool, fie el căsătorit sau nu.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Bărbatul de 40 de ani

 6 comentarii / Publicat de Tonique / vineri, 5 mai 2017

    Bărbatul de 40 ani are două subcategorii: bărbatul de 40 ani căsătorit și bărbatul de 40 ani necăsătorit. Am să mă refer întâi la cel necăsătorit și de data aceasta tot două subcategorii există, cum se va vedea și în cazul celui căsăto

Citiți mai mult

Cuplurile homosexuale și creșterea copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVUUsokEy14NRnImZO08RDX-Sj1tJ2WQhqhC6VJ43JPttsOOpvLWP68jr5lJMn8qk-_u6E396iic5uePUmVzesGmtA5VkjFhN5AJUlGwnLPf-V1-RxDoXw6rLnvZfYhyphenhyphen4qy8ujPJFdrPA/s1600/Cuplurile_homosexuale_si_cresterea_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVUUsokEy14NRnImZO08RDX-Sj1tJ2WQhqhC6VJ43JPttsOOpvLWP68jr5lJMn8qk-_u6E396iic5uePUmVzesGmtA5VkjFhN5AJUlGwnLPf-V1-RxDoXw6rLnvZfYhyphenhyphen4qy8ujPJFdrPA/s320/Cuplurile_homosexuale_si_cresterea_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Conform codului bunelor maniere nu e indicat să discuți despre bani, politică și religie. Eu aș merge ceva mai departe și aș spune că nu e indicat să discuți nici despre sexualitate. Deși trăim în secolul vitezei și am devenit extrem de permisivi și toleranți sunt anumite subiecte care odată atinse au tendința de a inflama spiritele și a genera discuții aprinse. Unul dintre aceste subiecte este adopția de către cuplurile homosexuale, indiferent cărui sex aparțin. Fie că e un cuplu de femei, fie că e un cuplu de bărbați, vine un anumit moment în viaţă când respectivii își doresc să își mărească familia și să crească un copil. Evident că nu toate cuplurile homosexuale se simt pregătite să facă pasul acesta, așa cum nu sunt pregătite nici toate cuplurile heterosexuale. Vreau să specific de la bun început că nu vreau să ating problema homosexualității, ci doar să punctez anumite beneficii sau inconveniente ale adopției sau creșterii de copii de către cuplurile formate din persoane de același sex. Indiferent cărui sex aparții și pe cine ai ales să iubești și cu cine să îți întemeiezi o familie sau relație, în momentul în care ai ales să crești un copil, mi se pare extrem de important să fii bine ancorat în realitate și să ai siguranța trăiniciei relației din care faci parte, căci copilul nou-venit se va lovi de probleme destul de greu de gestionat și nu va face faţă dacă familia nu este strâns legată. Cuplurile formate din persoane de același sex au câteva variante de a avea copii: dacă sunt bărbați aleg fie o mamă purtătoare, fie adoptă. Femeile aleg, de asemenea, varianta adopției sau una dintre ele alege să ducă sarcina, fiind fertilizate fie de un cunoscut, fie apelând la o bancă de sperma, neexistând riscul ca cel care a oferit sămânța să emită ceva pretenții la un moment dat. Din punctul meu de vedere adoptarea unui copil abandonat mi se pare o dovadă de curaj, altruism și grijă, indiferent cărui sex îi aparțin membrii familiei. Copilul acela are deja un alt start în viaţă, i se acordă încă o șansă, șansă pe care nu ar mai fi avut-o dacă ar fi fost uitat într-un stabiliment. Are șansa la educație, la dragoste, la atenție, scade semnificativ riscul de a ajunge pe străzi, bătut, maltratat și abuzat. Evident că nu înlocuiește nimic dragostea de mama biologică dar până la urmă, cum am auzit, părinte e cine te crește. Un cuplu homosexual nu e mai puțin părinte decât o mamă care a ales să își abandoneze copilul în maternitate. Cuplul acela de bărbați ținându-se de mână are toate șansele să fie mai degrabă o familie pentru copil decât familia biologică în care copilul vede bătăi, omoruri sau cine știe ce orori. Mai există, cum am spus, și variantele fertilizării sau a mamelor purtătoare. Aici sunt însă destul de rezervată. Nu știu dacă e normal să forțezi totuși natura umană. Dacă în cazul adopției salvezi un suflet adus pe lume deja, în cazul acestor fertilizări am senzația că se sfidează cumva legile naturii. Presupunând că cuplul este format din bărbați, indiferent cât de predominantă este latura feminină, instinctul matern lipsește cu desăvârșire. În cazul cuplurilor formate din femei, e posibil ca ele să simtă o nevoie firească de a procrea, de a aduce pe lume un pui mic care să se ghemuiască în brațele lor. Din punctul meu de vedere, în cazul în care cuplurile homosexuale aleg să aibă un copil, este de preferat ca familia să fie alcătuită din două femei, având totuși și un bărbat, prieten, tată, care să îi fie în preajmă copilului, căci copilul are nevoie și de o influenţă masculină. Nu mă hazardez să spun că un asemenea copil va ieși un inadaptat, dar cred că e de bun simț să afirm că va întâmpina ceva probleme în viaţă din cauza relației părinților sau tutorilor săi. Acestui copil nu îi va fi ușor în școală, în viaţă. E posibil să se simtă un outsider toată viața lui, așa cum e posibil să nu aibă niciodată vreo problemă. Nu știu dacă e moral, sănătos să se crească copii în cuplurile homosexuale, așa cum nu e normal nici să faci un copil doar să îți păstrezi partenerul lângă tine sau să faci un copil care asistă zilnic la bătăi sau injurii. Însă în momentul luării unei asemenea decizii cred că trebuie cântărite toate aspectele legate de creșterea și educația unui copil, nu doar luată o decizie din motive pur egoiste legate de îngrijirea adultului când va fi bătrân de către copil.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cuplurile homosexuale și creșterea copiilor

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 4 mai 2017

    Conform codului bunelor maniere nu e indicat să discuți despre bani, politică și religie. Eu aș merge ceva mai departe și aș spune că nu e indicat să discuți nici despre sexualitate. Deși trăim în secolul vitezei și am devenit extrem d

Citiți mai mult

Dragi neveste neglijate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7br1ehQlBCvWzokXaiOeauYG5Eo33uR-zkpban90mN9CC3dLZZb-NfKWrWtrVodnrebDxWmVaNG3pEJSyOPxzRaXGplAWsVtHIrongvXDvDDJc7uL3SEutnoYuohGCo4b36paC2tiOvM/s1600/Dragi_neveste_neglijate.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7br1ehQlBCvWzokXaiOeauYG5Eo33uR-zkpban90mN9CC3dLZZb-NfKWrWtrVodnrebDxWmVaNG3pEJSyOPxzRaXGplAWsVtHIrongvXDvDDJc7uL3SEutnoYuohGCo4b36paC2tiOvM/s320/Dragi_neveste_neglijate.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Dragi neveste neglijate, dacă vă consolează cu ceva, aș vrea să vă readuc zâmbetul pe buze și, pe principiul “să moară și capra vecinului”, sănătos principiu, apropos, să știți că nu sunteți singurele. Nu sunteți singurele nici măcar în grupul dumneavoastră de prietene, cunoștințe, doar că alte femei probabil disimulează foarte bine sau au găsit o cale de a se simți ceva mai puțin neglijate. Cred că nici la nivel planetar nu sunteți singure, nu știu dacă e făcută vreo statistică, mă gândesc totuși că cercetătorii britanici au făcut ei un studiu în sensul ăsta. Părerea mea că cel puțin 50% dintre femeile căsătorite de mai mult de 3 ani se simt, s-au simțit sau urmează să se simtă neglijate și să își vadă propria reflecție doar ca a unei mame, gospodine, femeie în casa și de fapt femeie bună la toate, mai puțin iubită, amantă și confidentă. Așadar, dacă întrați în această categorie a femeilor neglijate cred că e cazul să luați taurul de coarne și să întreprindeți câte ceva fiindcă asta va conduce mai devreme sau mai târziu spre o stare de nefericire extrem de acutizată, spre depresii, stări de tristețe, în unele cazuri ajungându-se chiar la suicid. Cred că singura metodă prin care ca femeie nu te mai simți neglijată e să nu te mai gândești la asta și să nu îi mai reproșezi soțului, colocatarului, tatălui copilului sau cum doriți să îl numiți, faptul că vă neglijează și nu vă mai iubește ca în luna în care v-ați cunoscut. Evident că bărbatul după ce a cucerit prada nu mai e interesat să îi cânte serenade sub clar de lună și cine nu a făcut-o niciodată, cu siguranță nu va începe să o facă după 10 ani de căsnicie. Aşa că singurul remediu e să vă resemnați fiindcă tot neglijate veți fi. Doar că puteți face ceva activități care vă vor lua gândul de la absența aceasta a partenerului de viaţă și nu veți mai resimți atât de acut răceala survenită în relație. Am să încerc să enumăr câteva metode prin care vă puteți simți mai bine și prin care veți realiza de fapt că de fericirea dumneavoastră sunteți singurele răspunzătoare. Doar a te lamenta nu duce nicăieri.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Dacă aveți un copil mic este esențial să vă concentrați asupra lui, să îl iubiți și să vă bucurați de el cât puteți de mult fiindcă odată ajuns la vârsta pubertății s-au dus pe apa sâmbetei drăgălășeniile și pupicii. Crește atât de repede încât acesta e momentul propice pentru a simți revărsată asupra dumneavoastră cea mai pură formă de iubire.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Să vă faceți o manichiură. Nu știu ce se întâmplă în chimia femeii când își face unghiile dar e de bine. Dacă manichiura mai e realizată și cu culoarea roșie, atunci clar se activează ceva care ne face să ne simțim frumoase, atractive și irezistibile. Şi când ai o manichiură proaspătă nu îți mai vine să te iei de consort fiind prea ocupată să îți admiri unghiile. Dacă mai pui și o poză pe Facebook succesul e garantat, pentru că trebuie să te tot uiți câte like-uri ai primit.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Citiți o carte, mergeți la teatru, ieșiți la plimbare, mergeți la sală, stați la terasă cu o cafea în faţă, ascultați muzică, mângâiați o pisică, mirosiți ploaia, cumpărați pantofi, genți, ruj roșu, o cămașă albă, cumpărați o înghețată fără să aveți remușcări că are peste 300 calorii, vedeți un film siropos, bârfiți cu o prietena sau cu mai multe, nu mai gătiți vreo 2 zile, soțul va supraviețui cu siguranță dacă va mânca o conservă de pateu cu pâine. Cumpărați un gel anticelulitic, vă va face să vă simțiți slabe și îngrijite, faceți un selfie și puneți-l pe Facebook, veți fi în centrul atenției și vă va plăcea lucrul ăsta, de fapt sunt extrem de multe lucruri care vă pot face să vă simiți de milioane fără să vă mai amărâți viața că soțul nu vă mai privește ca pe vremuri. Şi sunt atât de multe lucruri fabuloase în lumea aceasta care merită făcute încât este păcat să vă măsurați propria valoare doar prin cantitatea de complimente sau îmbrățișări pe care v-o acordă partenerul. Şi cred că după ce veți începe să mai aveți grijă și de dumneavoastră, atât de fizic cât și de psihic, când veți dobândi aura aceea a femeii independente și sigură, atenția partenerului se va întoarce cu pași grăbiți. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Şi dacă totuși soțul este orb și nu vede ce minune de femeie are lângă el, femeie ce veghează în permanență la bunăstarea lui, după ce faceți toate lucrurile de la punctul 3 și el încă nu observa nimic din ceea ce vă înconjoară, căutați-vă un amant, ăla singur va vedea. Cred că atunci va vedea și soțul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Dragi neveste neglijate

 2 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 3 mai 2017

    Dragi neveste neglijate, dacă vă consolează cu ceva, aș vrea să vă readuc zâmbetul pe buze și, pe principiul “să moară și capra vecinului”, sănătos principiu, apropos, să știți că nu sunteți singurele. Nu sunteți singurele nici măcar î

Citiți mai mult

Cinci sute de creșe sau Catedrala neamului

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSGtrht3plIhcxD-YdtHg14yi8zZtgv2esw9X4-xavLlOS0koxUU8YLY4gUCN30yxI80qJWa3crw1nYAHhrw2Wj14owuMh5uJ92QmzDPMyYcVNo0mHjezfhJvSpCtyXWRpDuYPTmjQ458/s1600/Catedrala_neamului.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSGtrht3plIhcxD-YdtHg14yi8zZtgv2esw9X4-xavLlOS0koxUU8YLY4gUCN30yxI80qJWa3crw1nYAHhrw2Wj14owuMh5uJ92QmzDPMyYcVNo0mHjezfhJvSpCtyXWRpDuYPTmjQ458/s320/Catedrala_neamului.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În campania electorală ni se promiteau nici mai mult nici mai puțin decât 500 de creșe, situate în principalele orașe ale ţării, orașe cu populație ce depășește 10.000 de locuitori. Şi bineînțeles că lumea a crezut. Păi și ce era să facă? Chiar dacă ar fi fost mai puțin creduli tot nu făcea cât o ceapă degerată, fiindcă nu contează cine votează ci cine numără voturile. Mda, unii știu tare bine cum stă treaba dar nu despre asta e vorba. Întrebarea care se pune este: avem nevoie de creșe sau de un edificiu măreț care să fie vizibil și de pe Lună? Unii ar spune că avem nevoie de creșe. Ar spune asta cei ce au copii mici, cei ce, de fapt cele ce trebuie să se întoarcă în câmpul muncii după cei 2 ani pe care a binevoit statul să ni-i dea. Buni și aia, pe vremea mamei mele stăteai acasă maxim 3 luni. Chestia este că nu toată lumea își permite bonă sau o creșă particulară. Şi chiar dacă şi-ar permite, nu mi se pare că creșele sau grădinițele particulare ar prezenta cine știe ce garanții, iar cu bonele situația stă cam tot la fel. Habar nu ai ce îți aduci în casă, dacă te fură, are grijă cum trebuie de copil…În cazul în care duci copilul la o creșă de stat, situația ar trebui să stea altfel. Astea cel puțin sunt acreditate, personalul autorizat, dacă pățește pruncul ceva știi pe cine să tragi de urechi şi, aş vrea să cred că şi cu ceva urmări. Listele de așteptare la creșele de stat sunt uriașe, te înscrii eventual înainte de a naște, aștepți luni întregi, alcătuiești ditamai dosarul şi nici atunci nu ai garanția că îţi este copilul acceptat. Aşa că bieții părinți care nu au bunici sau rude prin apropiere, dispuse să stea cu cel mic fac un sacrificiu destul de mare şi îi găsesc fie bonă, de care e extrem de greu să fii în totalitate mulțumit, fie o creșă particulară de care clar ești nemulțumit dar nu ai ce să faci, că trebuie să te duci la serviciu să plătești dări către stat. Dări care merg, inevitabil, şi către construirea măreţei catedrale. Dacă la întrebarea legată de necesitatea construirii creșelor am răspuns cu un mare da acum să vedem dacă chiar e nevoie de edificiul ăsta. Şi aici se vor auzi voci care vor spune că avem nevoie de catedrală. Nu îi contrazic dar cred că fondurile construirii ei nu ar trebui rupte de la stat şi văduvite alte categorii. Cine vrea să îşi vadă terminată catedrala asta ruptă din soare e liber să facă donații, să dea din buzunarul propriu, nu cred că ar trebui să i se aloce sume atât de importante ca cele înghițite până acum, în detrimentul construirii de spitale decente, de azile, de şcoli. Dar despre asta s-a tot discutat, ştiu că opinia publică e împărțită. Ceea ce mi se pare stupid e de ce s-au alocat atâtea fonduri şi de ce nu au putut să pună un bănuţ deoparte, nu pentru 500 de creşe, dă-le în mă-sa, poate nu ne trebuie 500 dar măcar pentru 100. Ar mai fi o idee ca în măreața catedrală a neamului să se facă o aripă destinată îngrijirii copiilor de până la 3 ani. Cred că ar fi loc mai mult decât suficient. Poate nu ar găzdui capacitatea celor 500 creşe promise în campanie dar cu siguranţă ar putea fi o creşă demnă de Cartea recordurilor. Şi tot în spirit creștinesc, de prichindei se pot ocupa tot feţele bisericești. Asta mi s-ar părea o faptă de toată lauda şi cinstirea şi atunci biserica asta uriașă cred că şi-ar câştiga renumele. Cum am spus, de spitale, azile, şcoli şi alte instituții nu mai e cazul să amintesc, deşi dacă mă gândesc la proporţiile catedralei ar avea loc acolo şi un spital mai mititel şi o cantină a săracilor şi un adăpost de noapte şi şi şi….. Poate având copil sunt părtinitoare, de asta m-a supărat ştirea potrivit căreia ăştia de ne conduc au renunțat la proiectul propus în campanie. Şi eu fiind şi genul care consideră că se poate ruga şi sub un pom proaspăt înverzit, acestă deturnare de fonduri către o clădire care nu ştiu ce beneficii va aduce, mi se pare cumva un sacrilegiu. Sper să nu fi supărat atât de tare preacredincioșii care se vor duce să se închine în acestă casă a Domnului nemaivăzută pe planetă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cinci sute de creșe sau Catedrala neamului

 3 comentarii / Publicat de Tonique / luni, 1 mai 2017

    În campania electorală ni se promiteau nici mai mult nici mai puțin decât 500 de creșe, situate în principalele orașe ale ţării, orașe cu populație ce depășește 10.000 de locuitori. Şi bineînțeles că lumea a crezut. Păi și ce era să fa

Citiți mai mult