Bărbatul atotștiutor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7ziAcSx5exFFsq4SIZ1riqX6zs6ltJi7nsYKQWKU0FXp-7lEMQZWQzDZDv2nW_ymKbTVnLQBGbgAK0bXBvGro53gUoN4MI5_HZQmBYqQdlAI79EpXRchM8v2IBFUjvEkRRqeAkESIsvs/s1600/Barbatul+atotstiutor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="690" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7ziAcSx5exFFsq4SIZ1riqX6zs6ltJi7nsYKQWKU0FXp-7lEMQZWQzDZDv2nW_ymKbTVnLQBGbgAK0bXBvGro53gUoN4MI5_HZQmBYqQdlAI79EpXRchM8v2IBFUjvEkRRqeAkESIsvs/s320/Barbatul+atotstiutor.jpg" width="215" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Există pe planeta aceasta un anume soi de bărbat care are impresia că le știe pe toate. Nu știu dacă așa a fost crescut, dacă a fost educat în maniera aceasta și inoculată o stimă de sine extrem de ridicată, nu știu nici dacă suferă de vreun complex de inferioritate și, sub masca aceasta a cunoașterii, nu vrea decât să ascundă un gol, cert este că există asemenea soi de bărbat și, la un moment dat, ajunge să fie extrem de obositor să trăiești cu un asemenea exemplar care nu va face decât să te țină în umbra lui, indiferent cât ai fi tu de valoroasă. Poți să faci tu orice, bărbatul acesta va face totul mult mai bine decât tine. Dacă ai pus un aspirator, va veni data viitoare, va scoate el aspiratorul și îți va demonstra că el face curat mult mai temeinic decât ai făcut-o tu. Nu are nici o importanță că tu ai scos aspiratorul de milioane de ori. El își va rezerva o zi de la sfârșitul săptămânii pentru a-ți arăta cum se face de fapt curățenie și va răscoli întreaga casă doar pentru că el o face mai bine.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ești mamă, ai 50 ani, ai dus toată casa în spinare timp de 20 ani, ai gătit pentru familie și pentru toate rubedeniile existente. Ete na. Degeaba. Totul e degeaba. Tot îți va arăta masculul acesta alpha cum se face o mâncare, de cele mai multe ori un grătar. El va condimenta carnea perfect, el va întoarce micul pe grătar exact la momentul potrivit, el va fi master chef-ul micului românesc. Tu, gospodina de 25 ani a familiei nu știi nimic. Tu, aceeași gospodină care te chinui cu copii, casă și cumpărături, care îți educi copilul cum știi și cum poți, căci nu e nimeni perfect, iar nu știi nimic. Același mascul îți va demonstra el cum se educă corect un copil pentru că tu, ca mamă, nu faci decât să îl alinți și să îl cocoloșești. Masculul acesta, să îi spunem alpha, știe absolut orice. El nu concepe să se rătăcească, el știe întotdeauna drumurile și aleile potrivite, sub nici o formă să nu încercați să îi spuneți că e posibil să fi greșit, veți face o greși amarnică. Mai bine vă vedeți de treabă, își va da seama singur că a greșit, oricum nu va recunoaște. Dacă nu spuneți nimic economisiți energie benefică, mai bine ascultați un cântecel. Masculul acesta, de cele mai multe ori, nu vă va lăsa nici să vorbiți, vă va întrerupe extrem de des, fie pentru că nu îl interesează ce spuneți, fie că el știe mai bine. Câteodată cred că nici nu aude ce i se spune, lui îi place să se audă, propria sa voce rezonează foarte bine în urechile sale. El știe la ce școală să duceți copiii, cum se mănâncă fructele, cum se taie pâinea, cum trebuie să îți pui cureaua, care e textura cea mai potrivită a unui tricou. Câteodată stai și te întrebi dacă nu cumva e mai bine să trăiască de unul singur, cred că el însuși își este de ajuns, compania nu face decât sa îl încurce.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dar, lucru curios, de obicei acest tip de mascul face asta doar în intimitatea propriului cămin, în exteriorul locuinței nu are aceste manifestări. Bărbatul va avea grijă să își aleagă o consoartă mai slabă de înger și de glas, o femeie mai vehementă și mai vocală l-ar pune într-o încurcătură teribilă. Nu își va alege sub nici o formă o parteneră cu puncte de vedere puternice. Dar, la un moment dat, și acelei partenere docile îi va fi de ajuns și își va lua bocceluța și va trăi liniștită și fericită, căci consumul este enorm, este extrem de greu și de chinuitor să suporți acest tip de mascul. Din păcate nu poate fi schimbat, este irecuperabil. Dacă aveți neșansa să conviețuiți cu un asemenea bărbat, nu garantez că aveți o existența tocmai roz și nu vă pot ura decât succes.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Bărbatul atotștiutor

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 30 decembrie 2018

    Există pe planeta aceasta un anume soi de bărbat care are impresia că le știe pe toate. Nu știu dacă așa a fost crescut, dacă a fost educat în maniera aceasta și inoculată o stimă de sine extrem de ridicată, nu știu nici dacă suferă

Citiți mai mult

Cărți de citit în preajma sărbătorilor

<div style="text-align: justify;"> <b>Un bărbat pe nume Ove</b></div> <div style="text-align: justify;"> <i>Fredrik Backman</i></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s1600/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="475" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_1oHljBaBM85Qieubhu34v21floUhykraaG3NqzB_Z4L8mBqhVdbUhYH3vPk6pL341bUehTTFxHJ23msJePL1z7r01qtVGHTmFJTr7N1Jqs4TbLNkX5it80OhA1IYGXfBd-Eb5R1Bt4/s320/un-barbat-pe-nume-ove-cover_big.jpg" width="217" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, spun doar că, poate, în această perioadă putem aloca ceva mai mult timp cititului, datorită numărului mai mare de zile pe care le petrecem acasă. Probabil vom termina la un moment dat și curățenie și sarmale și cozonac și salata de beouf și ne putem rupe câteva clipe să mai citim măcar 20 minute seara la culcare. Înainte de sărbători am dat peste Un bărbat pe nume Ove, scrisă de un suedez, Fredrik Backman. Ulterior am aflat că volumul menționat mai sus a fost romanul de debut al autorului iar ecranizarea lui a fost nominalizată la Oscar pentru Cel mai bun film străin și a fost desemnat Cea mai bună comedie a anului la Premiile Academiei Europene de Film în 2016.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ove este un bărbat aflat la vârsta pensionării, aruncat din sistem ca fiind o măsea stricată, după ce mai bine de 40 ani și-a dedicat viața muncii, nelipsind o zi din viață la serviciu, atât de dedicat și de strict în toate activitățile sale încât a doua zi după înmormântarea soției se va duce la locul de muncă. Ove este un bărbat rigid, lipsit de imaginație, pedant până la a deveni enervant, Ove este prototipul persoanei de vârsta a treia care scoate pe toată lumea din sărite cu toate pedanteriile sale. Nu este iubit de nimeni, nu are rude, nu are prieteni, nu are animale de casă, principala preocupare ca proaspăt pensionar fiind aceea de a face un tur al cartierului în vederea găsirii unor eventuale probleme. Până într-o bună zi când la ușa sa se înființează o femeie însărcinată, originară din Iran, însoțită de “tolomacul” său soț. Din acel moment existența taciturnului Ove va începe să se schimbe, fără să vă imaginați că va deveni simbolul prieteniei. Însă, din zi în zi, de sub stratul de răceală al bărbatului va ieși la iveală caracterul unui om de o curațenie morală ireproșabilă, bătrânul morocănos ajungând să ne fie drag până la sfârșitul volumului. Cartea este și amuzantă deopotrivă, căci începutul ei mi-a provocat hohote de râs, pomenindu-mă însă la sfârșit cu o lacrimă în colțul ochiului. M-am pomenit că îmi aduce aminte, într-o oarecare măsură, de propria mamă, aflată tot la vârsta de 60 ani, îmi aduce aminte de, hai să îi spun așa, unele metehne ale sale și de faptul că e posibil să ajung și eu un fel de Ove. Cred că după 55 ani cam toată lumea are șanse să se transforme într-un Ove, cu manii, răutăți și tabieturi. Cu toate acestea Ove este mult mai mult decât povestea unei vârste. Romanul este despre umanitate, probleme întâlnite în fața cărora vrem să închidem ochii, soția lui Ove este paralizată, țintuită într-un scaun cu rotile și cu toate acestea Ove își va închina viața ei. Romanul Un bărbat pe nume Ove este despre birocrația și realitățile de care te lovești în orice stat, fie el și Suedia unde avem senzația că umblă câinii cu covrigi în coadă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi-a plăcut că mai există speranțele încălzirii unei inimi împietrită de durere, că sufletul poate rezona în fața prieteniei oamenilor și a animalelor, că o pisică poate aduce mai multă bucurie în viața unui om decât orice alt bun material. Cartea este scrisă cu un umor molipsitor, situațiile ce produc râsul fiind cât se poate de veridice, lăsând, cu toate acestea, să transpară o urmă de nostalgie și de tristețe. După ce, cu regret am terminat-o, i-am dat-o și mamei mele, mamă, care am mai spus, este de aceeași vârstă cu personajul principal și ea a apreciat-o într-o măsură mai mare decât mine, probabil regăsindu-se în multe situații. Nu este o capodoperă însă este o carte adevărată, așa cum numai viața poate fi adevărată, tristă, veselă sau bună. De citit în mini vacanța de sărbători sau ca o pauză între cărți pe care le veți considera mai serioase.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cărți de citit în preajma sărbătorilor

 un comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 16 decembrie 2018

Un bărbat pe nume Ove Fredrik Backman     Nu spun că perioada sărbătorilor e singura perioadă din an în care ar trebui să citim, spun doar că, poate, în această perioadă putem aloca ceva mai mult timp cititului, datorită numărului mai mare

Citiți mai mult

Plan de supraviețuire financiară de sărbători

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP0en1V4dh1Ea4vYheScDwenCE6b3JDA2atpV0Z4FfztYv2htU-5dMsiSAAxsTcp2vUjsyPcCaNPOxvkK0YLg_b_pId8DlzXunf2JP3_f4MUVBNGxdECMVXPW5VTcFuJ2Sc6aHJ0uDbk0/s1600/Plan_de_supravietuire_financiara_de_sarbatori.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="162" data-original-width="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP0en1V4dh1Ea4vYheScDwenCE6b3JDA2atpV0Z4FfztYv2htU-5dMsiSAAxsTcp2vUjsyPcCaNPOxvkK0YLg_b_pId8DlzXunf2JP3_f4MUVBNGxdECMVXPW5VTcFuJ2Sc6aHJ0uDbk0/s1600/Plan_de_supravietuire_financiara_de_sarbatori.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Lăsând deoparte emoțiile cu care unii dintre noi așteptăm perioada Crăciunului și a Anului Nou trebuie să ne mai gândim și la partea financiară, alt aspect mai puțin plăcut cu care vin sărbătorile cu pricina. Dacă bugetul este limitat, căci nu toți avem norocul de a avea un portofel al cărui conținut nu se termină niciodată sărbătorile ar putea pune ceva probleme. E destul de greu, financiar vorbind, să acoperi absolut toate cheltuielile care apar în luna decembrie: cadouri pentru soț, pentru copil, pentru părinți, socri, bunici, alte neamuri cărora e musai să le iei câte ceva, educatoare, învățătoare, profesoare, obligații de la locul de muncă etc. Pe lângă tot sacul de cadouri pe care trebuie să îl cumperi mai e musai să aranjezi și o masă de Crăciun, să mai cumperi o friptură, să mai coci 10 cozonaci, asta dacă nu îi iei gata făcuți, să mai faci și o sarma cu afumătură. Dacă mai ai și invitați situația stă cam nasol și trebuie să te gândești tare bine ce buget ai.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cred că cea mai bună soluție pentru a supraviețui asaltului financiar din luna decembrie ar fi să începi să pui deoparte câte ceva chiar din ianuarie, în așa fel încât să nu simți ce te lovește de sărbători. Glumă sau nu, cred că asta e singura soluție pentru gaura din buget destul de măricică fiindcă în România actuală nu toată lumea are șansa de a primi o primă de Crăciun ceva mai consistentă încât să acopere toate cheltuielile. Planul de cumpărături de Crăciun ar trebui alcătuit undeva prin luna iulie în așa fel încât în decembrie să nu fii zorit și nevoit să faci cele mai proaste alegeri în ceea ce privește cumpăratul de cadouri. A face liste de cumpărături încă din vară sau chiar imediat după perioada sărbătorilor e chiar o idee foarte bună căci comercianții vor scădea prețurile semnificativ după Anul nou, cu frica de a nu rămâne cu stocuri mari de marfă. Probabil sună extrem de ciudat ceea ce spun dar, ca un exemplu, dacă vrei să cumperi un brad artificial, cu siguranță va fi mult, dar mult mai ieftin în ianuarie când nu va mai cumpăra nici naiba un brad de Crăciun, astfel îl ai pentru anul următor sau, fiind artificial, chiar pentru anii următori. În privința cadourilor, fie aloci în fiecare lună o sumă mică, în așa fel încât să nu simți povara financiară în decembrie, fie încerci să achiziționezi din timp cadourile, reduceri fiind tot timpul anului la tot soiul de produse. Cu siguranță se poate cumpăra un puzzle pentru copil și în luna mai și ținut în debara până în decembrie, puzzle pe care vei da mult mai puțin în mai decât în decembrie, când toți comercianții au tendința de a scumpi produsele. Cadoul pentru soacră nu trebuie luat pe 20 decembrie, poți, la fel de bine, să îl iei și în iunie și în cazul acesta existând reduceri dacă cumperi un șal de iarnă în mijlocul verii. Aceeași procedură poate fi aplicată la absolut toate cadourile, pot fi luate la salariu, din bonurile de masă, când se primește o primă sau în funcție de disponibilitatea financiară a fiecăruia. Cadourile mai pot fi luate de Black Friday, se pot pândi oferte și luate în aceea perioadă sau ori de câte ori mergem într-un magazin și găsim o ofertă de nerefuzat. În felul acesta vom fi scutiți și de multiplele drumuri pe care le vom avea de făcut și nu vom resimți atât de crunt cumpărarea de cadouri, atâta timp cât o vom face eșalonat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Eu am făcut asta anul acesta în ceea ce privește cumpăratul de alimente oarecum neperisabile, cozonaci, bomboane, niște borcane cu murături, legume congelate, alcool, ceva cadouri pentru copii. Am început să le cumpăr din luna octombrie și pot spune că atunci când am fost la cumpărături în decembrie lista era considerabil mai scurtă, luând doar strictul necesar. Nu am făcut asta încă cu achiziționarea de cadouri pentru ceilalți membri ai familiei însă o voi lua în calcul anul ce vine. Nu știu dacă am să umblu chiar de pe 3 ianuarie prin magazine în căutarea cadoului perfect însă, cu siguranță, din luna iulie am să încep să aplic ceea ce am scris aici. Cel puțin voi avea timp 6 luni de zile să găsesc cadoul potrivit fiecărei persoane, nefiind sub influența sărbătorilor când avem tendința de a cheltui fără măsură doar pentru că e decembrie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Plan de supraviețuire financiară de sărbători

 un comentariu / Publicat de Tonique / marți, 11 decembrie 2018

    Lăsând deoparte emoțiile cu care unii dintre noi așteptăm perioada Crăciunului și a Anului Nou trebuie să ne mai gândim și la partea financiară, alt aspect mai puțin plăcut cu care vin sărbătorile cu pricina. Dacă bugetul este limitat,

Citiți mai mult

Spovedania creștinului ortodox și yoga

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4Kq6OGc2tFE188KHJ_Xg1MUZArg3mALBvrGTaGe2b7biwHdSz5BvgwKpNGnx-FIsA5w_hrXjnfy4-OjhD83nXq8TmGSv-Ro1sAkDhD8nbYLp5xU8RJ6PmWtN0c2MR-PYWuRju9_UoM7U/s1600/Spovedania+crestinului+ortodox+si+yoga.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1072" data-original-width="1600" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4Kq6OGc2tFE188KHJ_Xg1MUZArg3mALBvrGTaGe2b7biwHdSz5BvgwKpNGnx-FIsA5w_hrXjnfy4-OjhD83nXq8TmGSv-Ro1sAkDhD8nbYLp5xU8RJ6PmWtN0c2MR-PYWuRju9_UoM7U/s320/Spovedania+crestinului+ortodox+si+yoga.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu ceva vreme am mers la un așezământ bisericesc de prin preajma Bucureștiului, destul de renumit printre enoriași din cauza unui izvor tămăduitor și a unei icoane făcătoare de minuni. Nu pot spune că sunt tare bisericoasă, din punctul meu de vedere te poți ruga la fel de bine și sub cerul liber, ca și în biserică, dacă așa îți e voia. Ba parcă ești chiar mai liniștit sub cerul liber, în preajma unui copac, decât în biserică, înconjurat poate numai de fățarnici. Dar sufletul omenesc are hachițele lui și simte nevoia, din când în când, să se roage și în casa Domnului. Toate bune și frumoase, din păcate nu pot spune că am fost chiar pătrunsă de liniștea și seninătatea locului, fiind duminică și alte suflete au dorit să își mărturisească păcatele, parcă prea multe suflete din punctul meu de vedere. Românul are senzația că dacă ia la picior toate mănăstirile, bisericile și chiliile, va fi spălat de păcate, va câștiga la loto, își va găsi iubirea sau va fi sănătos tun.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Românul nu înțelege că smerenia și credința stau în cu totul alte lucruri decât pelerinajul duminical la bisericile din preajmă și înconjuratul bisericii în genunchi. Până la urmă Dumnezeu nu ne vrea cu capul plecat, Dumnezeu ne vrea cu capul sus, fără a avea rușinea faptelor noastre. Astfel, după micul meu popas, în drum spre ieșire, am primit un ghid de spovedanie. L-am pus în geantă, cu gândul să îl citesc puțin mai târziu. Și l-am citit și am avut un șoc. Habar nu am avut că creștinul ortodox are atâtea interdicții. Habar nu am avut că putem fi atât de înapoiați, aș fi spus că ghidul a fost scris pe vremea Inchiziției. Îndreptarul are, nici mai mult nici mai puțin decât șase pagini, cuprinzând două secțiuni, una cu păcatele vârstei mature, una cu păcatele tinerilor, chiar ale copiilor, ceea ce mi s-a părut de-a dreptul șocant, din punctul meu de vedere un copil neputând fi încărcat de păcate. Așadar, atunci când ai intenția de a te spovedi, e bine să ai un carnețel în care să îți notezi toate păcatele. După ce am citit îndreptarul, am ajuns la concluzia că dacă aș nota tot ceea ce e considerat păcat în hârtiile acelea, aș sta numai la preot. A practica yoga, meditație, bioenergie e considerat păcat. A te uita la televizor e considerat păcat. Ți-ai pierdut timpul cu nimicuri, pe internet, în club? Ce să vezi, e păcat. Lucrezi duminica? E păcat. Lucrezi, da, că la patron mai lucrezi și duminica și lucrezi că nu ai ce face, trebuie să îi pui copilului o pâine pe masă. Nu ții post miercuri și vineri? Evident că e păcat. Ești tatuat, ai vreun cercel în altă parte decât în urechi? Ești ca și condamnat să mori în flăcările iadului. Te mândrești că ești frumoasă, că ești talentată? Ori ești mânios, supărat, ești nervos, ai țipat? Atunci ești un păcătos notoriu. Fumezi sau consumi substanțe interzise? Iar ai păcătuit. Și lista continuă în această manieră. Nu știu cărui Dumnezeu se închină oamenii aceștia de au alcătuit acest Îndreptar, dar Dumnezeul meu mă iubește și când mă uit la televizor, mă iubește și pentru că sunt tatuată și sunt sigură că m-a iubit și când am fumat și tocmai pentru că m-a iubit, mi-a ajutat și am reușit să mă lepăd de obiceiul acesta atât de dăunător sănătății mele. Și eu cred că Dumnezeu e atât de ocupat să îi iubească pe alți oameni, încât nu va mai avea timp să se supere pe mine că m-am uitat la televizor sau că am ieșit la o cafea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Și cum Dumnezeu mă iubește pe mine, Îl răsplătesc în aceeași manieră, căci dragostea mea pentru Divinitatea e aceeași, chiar dacă am intenția să practic yoga, căci Dumnezeul meu nu e neapărat ortodox, Dumnezeul meu este Dumnezeu și atât, Dumnezeul meu nu e nici măcar român, Dumnezeul meu e Dumnezeul tuturor, chiar și al practicanților de yoga. Și Dumnezeul meu și al copilului meu nu se supără că al meu copil vrea o bucată de ciocolată în plus și cu siguranță nu se va mânia nici pe mine, nici pe copil că a avut o zi proastă, că a țipat fiindcă a fost obosit. Dumnezeul meu iubește și fără Îndreptar, tot așa cum îi iubește și pe cei ce respectă Îndreptarul cu sfințenie. Dumnezeul nostru ne iubește în ciuda lipsei de la spovedania aceasta ce ar trebui să fie atât de stufoasă. E foarte simplu, dacă tu iubești Divinitatea și aceasta te va iubi pe tine și iubirea ți se va întoarce cu aceeași măsură.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Spovedania creștinului ortodox și yoga

 2 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 28 noiembrie 2018

    În urmă cu ceva vreme am mers la un așezământ bisericesc de prin preajma Bucureștiului, destul de renumit printre enoriași din cauza unui izvor tămăduitor și a unei icoane făcătoare de minuni. Nu pot spune că sunt tare bisericoasă, din

Citiți mai mult

Un posterior mare e un posterior sănătos

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOQdNLXMQJxddz80Hcejc2xvXaMA2KIs1oF_NlKJilCqCpArGyL62F1zK2v75hlylEbuujxjB_WQ0m8bqMtal7M2v2zOtsl_CPxPS1uKSPPgaU1_OiiwkK0-HSghM3jUQeFEolKyq25DQ/s1600/Un+posterior+mare+e+un+posterior+sanatos.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="349" data-original-width="620" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOQdNLXMQJxddz80Hcejc2xvXaMA2KIs1oF_NlKJilCqCpArGyL62F1zK2v75hlylEbuujxjB_WQ0m8bqMtal7M2v2zOtsl_CPxPS1uKSPPgaU1_OiiwkK0-HSghM3jUQeFEolKyq25DQ/s320/Un+posterior+mare+e+un+posterior+sanatos.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Toată viața mea am fost, și încă sunt, complexată de dimensiunile posteriorului meu. Din păcate nu m-am încadrat decât pentru o foarte scurtă, extrem de scurtă, spre minusculă perioadă în tiparele celebre 90-60-90 și asta cu eforturi deosebite, stând nemâncată lungi perioade. Evident că nu m-a ținut mult și m-am întors repejor la dimensiunile mele rubensiene. Poate dacă aș fi trăit în alt timp nu mi-aș fi pus aceste probleme și aș fi fost chiar un etalon de frumusețe. Însă trăiesc în timpul acesta în care suntem atacați de mass-media cu imagini ale femeii perfecte și astfel ajungi să nu mai dai doi bănuți pe tine, în ciuda faptului că ești o femeie absolut normală și dacă ai posteriorul ceva mai mare. Așa se face că zilele trecute, evident, în mijlocul unei cure de slăbire, căci, deși aflată la fantastica vârstă de 40 ani, tot nu pot să îmi îmbrățișez rotunjimile, am dat peste un articol care m-a făcut să văd viața ceva mai roz. Cel puțin până a doua zi când voi fi început să număr iar calorii.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ei, și ce să vezi? Cercetătorii de la Universitatea Oxford, și ăștia trebuie crezuți, par serioși, orice cercetător britanic are mare credibilitate în ochii mei, spun că, în urma unui studiu efectuat pe un eșantion de 16000 de femei, destule din punctul meu de vedere, s-a ajuns la concluzia că femeile cu fundul mare sunt și mai deștepte și mai sănătoase decât acelea de sunt ca biscuitele în dungă. Cercetătorii afirmă că este vorba despre femeile cu posteriorul ceva mai mare decât cele normale, așa că mă încadrez cu succes. Femeile acestea nu numai că sunt mai inteligente, ba sunt și mai rezistente în fața unor boli și au un nivel al colesterolului mai scăzut decât toate celelalte. Așadar, posteriorul mare nu numai că bucură ochiul dar îți conferă șanse să nu faci diabet sau să ai probleme cardiovasculare. Cu mare bucurie în suflet am aflat ulterior că și cercetătorii din California și Pittsburgh au ajuns la aceeași concluzie. Și dacă aș fi avut vreun dubiu în privința celor englezi, pe ăștia din California trebuie să îi credem. Dar ia stai, cică femeile care au posteriorul mare și talia mică au și speranțe de viață mai mari. Evident că nu e cazul celor ce își fac implanturi, poartă chiloți cu fund fals de silicon, da, există așa ceva și sunt absolut horror. Vă puteți imagina surpriza celui ce face curte unei femei purtătoare de asemenea chiloți, în momentul în care ajung să fie intimi și chiloții zboară de pe divă? În ziua în care am citit articolul am fost extrem de bine dispusă și am zis să îl împărtășesc și cunoștințelor mele și, deloc surpinzător, a avut mare impact. Am produs multor femei exact aceeași bucurie care mi-a inundat mie sufletul. S-au întrecut în a-mi împărtăși ce posterior au ele și că se simt și ele mult mai bine știind că sunt mult mai deștepte și mai sănătoase.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așa că atâta amar de vreme, atâtea diete, atâtea ore la sală, să aflu de fapt că e în regulă așa cum sunt. Ba mai mult, e mai mult decât în regulă, a avea fundul mare mă face să fiu mult mai specială și nu numai vizual. Cred că am uitat să ne bucurăm de formele noastre, cred că am uitat că nu putem purta toate măsura 36 și cred că nici nu e în regulă să poarte toate femeile aceeași măsură, cred că a avea posteriorul într-un fel sau altul ne asigură unicitatea. Evident că e bine și să îi credem pe cercetători și să ne lăsăm fundul în pace odată pentru totdeauna, cu singura condiție să nu fie totuși atât de mare, căci, în cazul acesta, nu prea i-aș mai crede pe cercetători, un posterior mult prea mare chiar punând probleme de sănătate. Poate mâine am să mă uit totuși la mine cu alți ochi și nu am să mai fiu atât de critică cu propria persoană, până la urmă eu ar trebui să mă iubesc cel mai intens pe mine însămi, căci nu o va face nimeni la fel.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Un posterior mare e un posterior sănătos

 un comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 21 noiembrie 2018

    Toată viața mea am fost, și încă sunt, complexată de dimensiunile posteriorului meu. Din păcate nu m-am încadrat decât pentru o foarte scurtă, extrem de scurtă, spre minusculă perioadă în tiparele celebre 90-60-90 și asta cu eforturi d

Citiți mai mult

Facebook și postacul

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEace2Mxl1g5WXQ3r-JBrQNXDtj3bfK32b1k8-o_yO8rDnIsOtFH6xh89GpfL69EqL5jiorJmQ17XxSikWdaLcsom8bHCu_Dg30lgZzZAFTThzxVKau4zh61pSniUuLRNWbzmmyuV3FpY/s1600/Facebook+si+postacul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="897" data-original-width="1200" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEace2Mxl1g5WXQ3r-JBrQNXDtj3bfK32b1k8-o_yO8rDnIsOtFH6xh89GpfL69EqL5jiorJmQ17XxSikWdaLcsom8bHCu_Dg30lgZzZAFTThzxVKau4zh61pSniUuLRNWbzmmyuV3FpY/s320/Facebook+si+postacul.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acum câțiva ani cine deținea un cont de Facebook era un avangardist, un original sau un ciudat, în funcție de privitor. Cei mai mulți foloseau aplicația pentru mici jocuri, erai conectat la o rețea mondială. Au evoluat lucrurile și acum aproximativ jumătate de planetă are Facebook. Cealaltă jumătate e foarte în vârstă și a pierdut contactul cu tehnologia sau sunt copii sub opt ani cărora părinții nu le permit accesul la calculator sau la rețelele sociale. Mai e o categorie, mică, e adevărat, ce nu are chef sub nici o formă să se afișeze, sunt discreți, nu vor să își pună viața pe tapet tuturor necunoscuților. Din punctul meu de vedere acesta ar fi cel mai înțelept lucru, numai că Facebook-ul ăsta e ca un drog, e destul de greu să te lași de el odată ce te-ai apucat. Unde mai pui că mai afli și unele lucruri utile sau interesante, îți poți găsi jumătatea, îți poți promova afacerea sau găsi un loc de muncă mai bun, mai bine plătit. Dar, căci există un dar, ca orice lucru, și accesatul acestui Facebook trebuie făcut cu măsură, și mai ales, accesul unora ar trebui interzis. De exemplu, uitați ce postează un domn, ceea ce scrie dânsul neavând absolut nici o legătură cu subiectul. Nu dau numele domnului, nici nu ar fi relevant, ca el sunt mii.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     <b>“FII ÎNȚELEPT!Ei dau să-și facă lor, nu ție soartă, iar tu ești sărmană de părinți și de binefăcători, dar ai în cer părinți bravi și îi ridic pe ei lângă armatele cerești ca să biruiască pentru tine, căci tu ești sub cruce grea și nu vezi lumina care să-ți arate soarta, căci au ascuns-o pe ea cei ce s-au așezat peste tine ca să te stăpânească. O, de s-ar fi așezat ei să te păstorească, să te îngrijească! O, nu, nu de aceea s-au așezat ei peste tine, ci de dor de slavă deșartă s-au așezat ei și ți-au supus duhul duhului lor…”</b> . Mă bucură religiozitatea domnului dar nu în contextul cu pricina. Necazul cu acest Facebook este că dă posibilitatea tuturor celor mai săraci cu duhul să se exprime. Și dacă până să apară această rețea de socializare nu îi băga în seamă decât nebunul satului, la ora la care își degustau berica matinală, iată că acum îl vede și îl citește pe domnul ce grăi cele de mai sus, o planetă întreagă. Noroc că limba română nu e chiar de circulație internațională, că altfel cam dădeam de dracu’ și uite așa aflau și americanii unde ne aflăm noi pe hartă. Uitați ce scrie un alt “domn” în spațiul virtual și o să mă opresc cu exemplele fiindcă am senzația că nu mă voi opri niciodată dacă mă apuc să citez asemenea specimene: <b><i>“oamna mihaela luatil an pat cu dumneavoastra pe hotu de dragnea poate va anvata sa gazati populatia apuna jandarmi sa va bata sa va stropeasca cu tunuri cu apa cu tot felu de soluti de a otravit atata populatie va dat doi bani la pensi si vii ea prin inpozite marite si scumpirea alimentelor salari o mare diferenta cei de la stat cu cei de la privati astai dragnea sau poatelucrati la stat ok…..”</i></b>. Este extrem de greu de descifrat și cazurile sunt cu nemiluita.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ăștia măcar au fost decenți, dar cele mai multe postări creează niște discuții între niște personaje care habar nu au pe ce lume se află, personaje ce au descoperit că au puncte de vedere și care au un limbaj imposibil de reprodus, limbaj ce face referire la mame, la organe sexuale etc. Uite asta se întâmplă când scoate nasul tot mârlanul și ajunge a se crede intelectual. Vezi dom'ne de bucata de pământ și lasă internetul și opiniile pentru alții mai învățați. E adevărat că nu e mare rușine să fii neștiutor de carte dar măcar ai decența de a și recunoaște asta, nu fi grozav în fața unei tastaturi, fără ca măcar să fii capabil să buchisești literele în mod cumsecade. Așa că acum toată lumea are Facebook și are păreri legate de absolut orice: de viața politică, cel mai des are lumea păreri despre asta, de sexualitate, de sănătate, de educație și de câte și mai câte, că așa se întâmplă când prinde boul acces la tehnologie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Facebook și postacul

 2 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 7 noiembrie 2018

    Acum câțiva ani cine deținea un cont de Facebook era un avangardist, un original sau un ciudat, în funcție de privitor. Cei mai mulți foloseau aplicația pentru mici jocuri, erai conectat la o rețea mondială. Au evoluat lucrurile și acu

Citiți mai mult

Nu vreau să trăiesc cu capul în televizor, într-o țară fără viitor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTD0v2auoI9UI64kUgz80Svmiq3W4WROd57fDSKgTvcGSXEVhPl6klVlY6VQWZhgJX9Kcl_XdHlr81CQ4xwhn3zHObQQQtNO5z9D2OK9GThrIXcGl1NDBV2OhJEPT75xFHKF4IYLSxyFo/s1600/Nu+vreau+sa+traiesc+cu+capul+in+televizor%252C+intr-o+tara+fara+viitor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="540" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTD0v2auoI9UI64kUgz80Svmiq3W4WROd57fDSKgTvcGSXEVhPl6klVlY6VQWZhgJX9Kcl_XdHlr81CQ4xwhn3zHObQQQtNO5z9D2OK9GThrIXcGl1NDBV2OhJEPT75xFHKF4IYLSxyFo/s320/Nu+vreau+sa+traiesc+cu+capul+in+televizor%252C+intr-o+tara+fara+viitor.jpg" width="180" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Recunosc că nu îmi aparțin mie cuvintele din titlu, ci, trecând într-o după-amiază prin pasajul din dreptul Pieței Presei, le-am văzut scrise acolo cu graffiti. Cine are drum pe acolo, bănuiesc că le-a remarcat. Sau poate nu, prinși în noianul propriilor gânduri. Cuvinte scrise de tineri, de adolescenți, cu siguranță, căci adultul nu mai are elanul și forța de a-și achiziționa un spray cu graffiti și de a așterne pe pereți ce îl macină. Într-un fel e și firesc, vârsta te mai domolește sau, mai rău, devii dezinteresat. Fronda aceasta e specifică unei anumite vârste. Ori adultul se vede prizonier într-un păienjeniș de probleme, de acasă, de la locul de muncă, în așa fel încât nu mai simte nevoia să fie rebel sau să își țipe problemele. Adultul ajunge acasă, obosit după o zi întreagă de muncă în care l-au strâns pantofii și din cauza cărora i s-au umflat picioarele, și, după ce mănâncă o masă sănătoasă, se tolănește la televizor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     De cele mai multe ori, nu în scop recreativ. Adultul începe să apese butoanele telecomenzii în căutarea unui senzațional politic pentru care va sta treaz până în miezul nopții sau, în cel mai fericit caz, va adormi cu televizorul aprins și cu telecomanda pe burtă sau căzută lângă canapea. Nu spun că acesta e neapărat un tipar dar e o realitate. Și realitatea este că privitul în exces la televizor prostește. Pentru că, la un moment dat, nu mai poți gândi tu însuti, ci îți sunt inoculate idei ale altora, într-o propagandă masivă. Nu știu dacă scopul televiziunii este tocmai acesta, de a îndoctrina, de a îndobitoci, însă, cu cât ajungi să te uiți mai mult, cu atât mai încătușat te vei simți. În funcție de postul de televiziune conturat, ți se pot forma păreri politice, poți ajunge să simți o profundă ură sau simpatie pentru anumite personaje politice, căci nici un post nu este în totalitate imparțial, ci, cele mai multe dintre ele sunt aservite politic unuia sau altuia. Și uite așa te trezești că de fapt nu mai știi să gândești, te trezești că îți sunt băgate în cap, cu toptanul, ideologii, te trezești că nu mai știi în favoarea sau în defavoarea cui să ieși în stradă, nu mai știi ce drepturi să îți aperi. Trecând peste viața politică a României, atât de tumultuoasă și asupra căreia fiecare are un cuvânt de spus, ajungem la emisiunile de divertisment care, nu fac nici ele excepție. De departe, cele mai deranjante două emisiuni de acest tip sunt acelea în care diferite persoane își caută iubirea. Prezentate de două domnișoare sau doamne, căci nu știu cum să le numesc, emisiunile acestea sunt chintesența stupidității și penibilului. Nu mă dumiresc încă dacă sunt regizate, tind să cred că nu, dar un lucru e cert, iubirea nu se găsește la Antena 1 sau la Prima și, în nici un caz, nu aș vrea ca viitor partener un figurant al acelei emisiuni. Numai că unii tineri din ziua de azi, și chiar adulți, se uită la emisiunile acestea. Și șansele să îți destupi mintea rămân minime dacă stai toată ziulica și te holbezi cum își găsește iubirea Vasilica de la Horezu, venită la București în căutarea unui iubit, fiindcă toată populația masculină de la Horezu e fugită în capitală.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cu soiul acesta de emisiuni nu ai cum să luminezi un popor, indiferent câte filtre și avertizări ar emite Autoritatea Audiovizualului. Și, nu știu de ce, dar am convingerea că și dacă s-ar difuza ceva emisiuni educative, s-ar uita la ele tot ăia deja educați și nu s-ar atinge nici așa scopul de a educa populația. Așa că trag o singură concluzie, televizorul prostește în masă. Degeaba mă uit eu la BBC EARTH, degeaba există pachete de televiziune ce au în componență nu știu câte posturi de Discovery, adultul, când va ajunge obosit acasă, se va uita tot la Te iubesc de nu te vezi sau la Dan Negru. Din fericire mai răsare câte un adolescent rebel și neînțeles și își țipă frustrarea pe zidurile unui perete și poate adolescentul acela va trage un semnal de alarmă și vom mai lăsa apăsatul pe butoanele telecomenzii în favoarea alergatului după fluturi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Nu vreau să trăiesc cu capul în televizor, într-o țară fără viitor

 un comentariu / Publicat de Tonique / luni, 29 octombrie 2018

    Recunosc că nu îmi aparțin mie cuvintele din titlu, ci, trecând într-o după-amiază prin pasajul din dreptul Pieței Presei, le-am văzut scrise acolo cu graffiti. Cine are drum pe acolo, bănuiesc că le-a remarcat. Sau poate nu, prinși în

Citiți mai mult

Inegalitatea dintre sexe

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP64wt_ouENZnoRdD27xWynTVwFwkpNWYOe6EkEkJZUO1Jux7dB0BfaYqrI4_b2Vsf_O-Rvdypz3pWHc2EkNAfXVNxWyxXq6vJ5ox-klG1bicKt0IPmbkzkuMPAjzseRmf_2Ugo35EKoQ/s1600/Inegalitatea+dintre+sexe.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP64wt_ouENZnoRdD27xWynTVwFwkpNWYOe6EkEkJZUO1Jux7dB0BfaYqrI4_b2Vsf_O-Rvdypz3pWHc2EkNAfXVNxWyxXq6vJ5ox-klG1bicKt0IPmbkzkuMPAjzseRmf_2Ugo35EKoQ/s1600/Inegalitatea+dintre+sexe.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Trăim în secolul 21, este epoca vitezei și a inovațiilor tehnologice, medicale și științifice. Și, cu toate acestea, se pare că nu putem să vedem mai departe de niște clișee, de niște mentalități ce ne-au fost inoculate generații la rând. În 2018 femeile câștigă la fel ca bărbații, dacă nu chiar mai bine, în 2018 femeile muncesc la fel de mult ca bărbații, dacă nu chiar mai mult, în 2018 femeile sunt pilot de avion, femeile sunt mecanici, medici, șoferi, ba femeile sunt mai mult decât atât, sunt mame, amante, iubite, gospodine și angajate. Și tot în 2018 unii bărbați ies cu copiii în parc, unii bărbați vin de la locul de muncă și se apucă sa alcătuiască un meniu pentru întreaga familie, unii bărbați calcă sau pun rufe la uscat. Și, în ciuda faptului că femeile și bărbații fac aceleași lucruri, chiar cu succes, se mai găsesc destui să afirme că un lucru sau altul trebuie făcut numai de femeie. Din păcate situațiile nu sunt singulare. Cunosc o sumedenie de bărbați care afirmă că gătitul este exclusiv treaba femeii. Ba pardon, e dovedit de celebrii cercetători britanici că cei mai buni bucătari sunt bărbații, nicidecum femeile. Tot în același registru se încadrează și bărbații care afirmă că femeile conduc extrem de prost.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Iar ba pardon, că tot niște cercetători au descoperit că femeile sunt mult mai atente la volan și cele mai multe accidente petrecute în trafic se petrec din vina bărbaților, nicidecum a femeilor. Chestia e că încă ne este inoculată ideea că femeia trebuie să aibă doar grija căminului și a copiilor, în timp ce bărbatul este responsabil cu bunăstarea financiară a familiei. Numai că, în 2018, încă moștenim, genetic cred, aceste crezuri, femeile muncesc și ele și aduc acasă venituri mai mult decât consistente. Stau și mă întreb dacă e vreun cromozom responsabil cu pusul rufelor în mașina de spălat și îl găsim pe cromozomul Ț numai în ADN femeii? Creierul femeii e structurat în așa fel încât ea și numai ea poate pune o rufă la uscat sau în coșul de rufe? Sau e o treabă strict de educație și de modul în care sunt crescuți copii? Ah, dacă am născut băiat trebuie să îl las să se joace numai cu mașini și de restul se ocupă mă-sa, că doar un odor are. Mă-sa poate să muncească 10 ore pe zi, să se oprească la cumpărături, să vină acasă, să pună repede la spălat două mașini de rufe, obligatoriu două, chiar spre trei, că trebuie pusă prima oară o mașină cu rufe colorate, ulterior una cu rufe albe și a treia cu sintetice. Am să înțeleg poate faptul că bărbatul nu poate face distincția între sintetic și bumbac, însă refuz să cred că e atât de redus mintal încât să nu facă deosebirea între negru și alb. Tot cromozomul acela Ț al femeii, apropos, cromozomul asta cred că face femeia fantastică, poate să taie o roșie mai bine decât bărbatul? Să mă ierte Dumnezeu dar astea sunt bazaconii. Dragi mame, dragi femei, încetați să vă mai creșteți băieții cu această concepție, că unele lucruri le fac doar femeile. Eronat, femeile sunt egale în drepturi și în atribuții cu bărbații. Lăsând la o parte activitățile ce necesită forța brută, folosirea unei bormașini de mari dimensiuni sau chestii tehnice către care femeile nu prea au înclinație, deși și forța se poate câștiga și aspectele tehnice pot fi dobândite, bărbații pot să facă exact aceleași lucruri pe care le fac femeile și, evident, viceversa.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Creierele femeilor nu sunt atât de deosebite de cele ale bărbaților, sau poate sunt, dar nu fundamental diferite, încât să nu poată amândoi spăla o farfurie, încât să nu poată spăla amândoi copilul la fund, încât să nu poată tăia patru cartofi amândoi, încât să nu poată face curățenie amândoi. De asemenea, dragi femei, mai pasați din treburile voastre partenerilor, nu vă mai împovărați cu mai mult decât puteți duce, doar pentru a vă sacrifica pe altarul unui blat de bucătărie, căci nu a fost încă inventat Oscar-ul pentru femeia bună la toate. Mai aveți timp și grijă și de voi însevă și educați-vă bărbații și copiii în spiritul acesta și poate, cu timpul, aceste mentalități învechite vor deveni istorie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Inegalitatea dintre sexe

 un comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 10 octombrie 2018

    Trăim în secolul 21, este epoca vitezei și a inovațiilor tehnologice, medicale și științifice. Și, cu toate acestea, se pare că nu putem să vedem mai departe de niște clișee, de niște mentalități ce ne-au fost inoculate generații la râ

Citiți mai mult

7 motive pentru a nu avea un amant

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjihBSMTuwSCe49QDCBX91-yMWdM5siusnCz1zqb446oi7hdrMFnogaFbHBRHjOx7u0kxHyjzz1-GF1RUFWq2-x36831Ju3O6Vy3qVI4J7TW7pwWLSKnsGqUG4169kXqYwqm2fIKFhhEfE/s1600/7+motive+pentru+a+nu+avea+un+amant.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="784" data-original-width="1018" height="246" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjihBSMTuwSCe49QDCBX91-yMWdM5siusnCz1zqb446oi7hdrMFnogaFbHBRHjOx7u0kxHyjzz1-GF1RUFWq2-x36831Ju3O6Vy3qVI4J7TW7pwWLSKnsGqUG4169kXqYwqm2fIKFhhEfE/s320/7+motive+pentru+a+nu+avea+un+amant.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Scriam în urmă cu ceva vreme un material cu privire la beneficiile relației cu un amant, căci, da, lăsând la o parte latura morală, am demonstrat că exista și beneficii. Numai că a avea un amant, nu e numai benefic, ar trebui cântărite absolut toate aspectele înainte da a vă înhăma la o asemenea relație interzisă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Vinovăția vă va apăsa atât de tare încât e posibil să pierdeți controlul. A avea un amant nu e un lucru tocmai ușor și asta poate apăsa umerii cuiva mai slab de înger. Veți sta în permanență cu gândul că faceți ceva nepotrivit, că este posibil să afle partenerul, că vă va surprinde când nici nu vă așteptați, încât, de cele mai multe ori, șansele ca partenerul chiar să își dea seama fiind extrem de mari. Trebuie să vă ascundeți mereu telefonul, soțul sau iubitul să nu aibă acces la nici un suport conversațional pe care îl utilizați. Dacă nu ați avut telefonul parolat niciodată și ați început să o faceți dintr-o dată, e posibil ca asta să trezească ceva suspiciuni. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">         2. E posibil să vă îndrăgostiți foarte tare de amant și, la fel de posibil, ca acesta să fie însurat și nu va renunța la familia sa sub nici o formă. Veți suferi extrem de tare, viața va deveni un iad, gândul nu vă va sta decât la iubitul secret și nu veți mai funcționa la capacitate maximă. Dacă sunteți și mamă treburile casnice nu prea își vor mai găsi locul, principala preocupare va fi aceea de a vă aranja, a vă cumpăra haine și desuuri noi pentru a fi cât mai atractivă în ochii iubitului ilicit. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Faptul că trebuie să vă ascundeți vă poate provoca un disconfort emoțional. E posibil ca amantul să vă ducă la un hotel sau la apartamentul unui prieten pentru a vă consuma iubirea interzisă și asta vă poate face să vă simțiți jignită în amorul propriu. De cele mai multe ori, relațiile de genul acesta se consumă doar sub forma unui act sexual și cam atât, deseori lipsește relaționarea, plimbarea de mână sub clar de lună sau statul la povești în fața unui pahar de vin. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     4. Neputința de a contacta amantul la orice oră dorită. E posibil să doriți să îi comunicați ceva, să îi auziți glasul sau, pur și simplu, să îi trimiteți un mesaj siropos. Uneori nu e posibil și, de asemenea, poate provoca nemulțumire și frustrare. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     5. În cazul în care sunteți o persoană religioasă, păcatul vă va apăsa extrem de tare și conștiința vă va fi împovărată inutil. În cazul acesta, nu este indicat sub nici o formă să începeți o relație interzisă, indiferent cât de mare ar fi atracția. Persoanele religioase nu pot face decât să aibă o relație în văzul lumii, altminteri vor fi pierdute și vor avea credința că vor arde în focurile iadului. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     6. Este posibil să nu fiți singura amantă a celui cu care aveți relația sexuală interzisă și asta mai poate fi o problemă, atât din punct de vedere medical cât și psihologic. Medical e bine să vă protejați ori de câte ori intenționați să aveți o aventură, psihologic, nu vă va veni prea bine să aflați că nu sunteți singura eliberare sexuală a amantului dumneavoastră și asta vă va afecta destul de serios ego-ul. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">         7. Ultimul motiv, și cred eu cel mai important, este acela că există riscul să pierdeți o relație care chiar este importantă, doar pentru câteva ore de amor petrecute într-o cameră de hotel. E posibil să pierdeți o afecțiune reală, respectul unui partener mult mai valoros, respectul copiilor și, de ce nu, chiar respectul față de propria persoană. Șansele ca aventura să vă lase un gust amar sunt extrem de mari și nu cred că relația cu un amant, indiferent cât de reușită ar fi, poate compensa o relație de o viață. În cazul în care nu mai există sub nici o formă nici o urmă de comunicare între parteneri, atunci poate s-ar justifica găsirea unui amant. Dar dacă mai există punți de înțelegere, a găsi o iubire interzisă nu face decât să clatine și mai tare o căsnicie sau relație deja slăbită. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu recomand nici a înșela, nici a fi fidel, probabil fiecare își știe motivele. Însă, și a înșela, vine la pachet cu niște riscuri ce nu sunt tocmai de neglijat.<br /> <a href="https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=7553674526377777343#editor/target=post;postID=1226809074602614400;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=8;src=postname">https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=7553674526377777343#editor/target=post;postID=1226809074602614400;onPublishedMenu=allposts;onClosedMenu=allposts;postNum=8;src=postname</a></div>

link

image

7 motive pentru a nu avea un amant

 un comentariu / Publicat de Tonique / joi, 4 octombrie 2018

    Scriam în urmă cu ceva vreme un material cu privire la beneficiile relației cu un amant, căci, da, lăsând la o parte latura morală, am demonstrat că exista și beneficii. Numai că a avea un amant, nu e numai benefic, ar trebui cântări

Citiți mai mult

5 motive pentru a avea un amant

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2bqcUngb86IwSRuPHLX7YdEbdOsMeu-IrOcPcwUkzBf4Q5IBhyphenhyphenbBZODEPKuIhPj2hKL9Lu6hV6H2w5nxFFB7_arKvqMixVRz_ReiYE9xSrTkXCBOZbQt8B97hcPpXYLt95pFgEcIVVrQ/s1600/5+motive+pentru+a+avea+un+amant.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="339" data-original-width="500" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2bqcUngb86IwSRuPHLX7YdEbdOsMeu-IrOcPcwUkzBf4Q5IBhyphenhyphenbBZODEPKuIhPj2hKL9Lu6hV6H2w5nxFFB7_arKvqMixVRz_ReiYE9xSrTkXCBOZbQt8B97hcPpXYLt95pFgEcIVVrQ/s320/5+motive+pentru+a+avea+un+amant.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     O să vă rog să nu mă mușcați prea tare, dacă vă displace subiectul sunteți liberi să săriți materialul. Știu că nu e moral, că nu e acceptat de dogmele creștine să ai un amant sau o amantă, însă în secolul 21 realitatea este alta. Bine, creștinismul nu acceptă nici amorul în afara căsătoriei dar aceasta este altă poveste. Și, ca să îmi spăl din păcate, promit că am să revin cu un material conform căruia există motive să nu ai un amant. Deocamdată poposesc asupra a cinci motive pentru care e sănătos să ai un amant. E sănătos să ai un amant în situația în care căsnicia nu merge chiar pe roate și, din anumite motive, divorțul nu intră în discuție. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Focul pasiunii s-a stins absolut de tot, conviețuiți ca doi colegi de apartament care doar își împart cheltuielile zilnice. În cazul în care familia nu are urmași, cel mai sănătos e să te desparți și să îți cauți fericirea în altă parte. Însă, și cazurile nu sunt singulare, căsnicia își continuă cursul doar de conveniență, poate că e mai ușor să împarți aceeași casă, poate că partajul nu e unul convenabil, poate că nu ai unde te duce, poate poate poate. Și, în cazul acesta, ca traiul de conveniență să nu îți omoare toate trăirile, simți nevoia să îți cauți un amant. Că ai 30 ani, că ai 40 sau 50 ani cred că nevoile sunt cam aceleași, mă refer din punct de vedere sexual. Nu știu cum e la 60 ani, tind să cred că la acea vârstă libidoul mai scade și sexualitatea nu mai ocupă un loc atât de important în viața unei femei. Așadar, în cazul în care relațiile sexuale dintre parteneri lipsesc cu desăvârșire cred că este extrem de benefic să ai un amant. Este benefic atât pentru sănătatea fizică cât și cea mentală, interesul pentru viață se păstrează, de asemenea aspectul tineresc, depresiile își fac mai greu loc în viața celui ce are o activitate sexuală. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">         2. A doua situație ar fi aceea în care un cuplu e de mulți ani împreună și găsirea unui alt partener poate aduce un strop de animație în relație. Nu, nu mă înțelegeți greșit, nu e vorba de un <i>menage a trois</i>, deși poate intra și asta în discuție, ci de a găsi un amant, în ideea de a îți ridica moralul. Există numeroase situații în care soțul, partenerul, după o anumită perioadă, nu își mai vede partenera ca pe o amantă, ci ca pe o mamă sau o simplă gospodină. Chiar dacă relația sexuală mai există între partenerii longevivi, e posibil ca scânteia să se mai fi stins, actul sexual să se petreacă mecanic, bărbatul să nu mai fie atent la nevoile soției sau iubitei. Actul sexual are loc mai mult ca o confirmare a relației, nicidecum ca un act spontan, plin de iubire. Și în cazul acesta, e posibil ca femeia să acumuleze anumite frustrări și găsirea unui amant ar fi o soluție, pentru a permite femeii să își încarce bateriile și a-și aduce aminte că sexul nu e doar datorie. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Pentru sporirea încrederii în forțele proprii. Toată lumea știe că absolut toate femeile suferă de anumite complexe legate de propria feminitate. Ori, un amant ar putea face ca aceste complexe și incertitudini să dispară cât ai zice pește. E posibil ca partenerul să aducă femeii jigniri legate de aspectul fizic și asta doare cel mai tare. Pentru o reconfirmare a feminității și frumuseții, pentru recâștigarea încrederii, femeia își poate găsi un amant. Dacă are câteva kilograme în plus, găsirea unui amant o va motiva să slăbească. Și chiar dacă are câteva kilograme în plus și nu consider asta ca fiind o dramă, a avea un amant nu poate fi decât benefic, în ideea că te poți accepta pe tine însăți, chiar cu măsura 48 sau 50. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     4. Căpătarea de noi experiențe sexuale ar mai putea fi un motiv. Este posibil ca femeia să se simtă inhibată în prezența unui partener stabil, pe când cu un amant este liberă să își dea frâu liber imaginației și să experimenteze sexual tot ceea ce nu a făcut cu un iubit vreme de 30 ani. Și, de ce nu, în cazul acesta, poate redeveni ea însăși chiar în cadrul relației oficiale. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">         5. A avea un amant presupune a nu locui cu acesta și a nu împărți toate treburile domestice. O femeie poate fi sătulă de a aduna șosetele soțului, de a îi reaminti soțului să își adune șosetele, de a-i reaminti să spele cada după fiecare baie. Cu amantul nu există toate aceste inconveniente. Femeia se poate simți obosită de atâta viață domestică și are tendința de a căuta o evadare, iar cele două ore petrecute în brațele amantului pot face ca femeia să meargă mai departe. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ceea ce este esențial atunci când ai intenția de a găsi un amant este discreția. Repet, nu îndemn sub nici o formă la a vă găsi un amant, dar dacă credeți că asta este soluția pentru a merge mai departe, atunci sunteți libere să o faceți fără nici o remușcare. Până la urmă femeia trebuie iubită.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

5 motive pentru a avea un amant

 un comentariu / Publicat de Tonique / marți, 2 octombrie 2018

    O să vă rog să nu mă mușcați prea tare, dacă vă displace subiectul sunteți liberi să săriți materialul. Știu că nu e moral, că nu e acceptat de dogmele creștine să ai un amant sau o amantă, însă în secolul 21 realitatea este alta. Bin

Citiți mai mult

De ce nu mai merg în vacanță pe Valea Prahovei

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXT6YL0WCXq3y91x3KRqPeNnHJ2t0wDMHL54ifbolPgUNCLgGOtRZljKFYukW9MLPpFoFCn6B8KxDyu8nJB2LHHUazGOfb6pA6lpcaOd0OeC-S8NYNtIzwNgPEcs3byLCS4DQ1jZlVwRg/s1600/De+ce+nu+mai+merg+in+vacanta+pe+Valea+Prahovei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="454" data-original-width="680" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXT6YL0WCXq3y91x3KRqPeNnHJ2t0wDMHL54ifbolPgUNCLgGOtRZljKFYukW9MLPpFoFCn6B8KxDyu8nJB2LHHUazGOfb6pA6lpcaOd0OeC-S8NYNtIzwNgPEcs3byLCS4DQ1jZlVwRg/s320/De+ce+nu+mai+merg+in+vacanta+pe+Valea+Prahovei.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Fuse aniversarea juniorului zilele trecute și mă gândeam să îi fac o surpriză. Nu pot spune că mă dau în vânt prea tare după petreceri somptuoase, în care e posibil ca adulții să se plictisească tot stând cu ochii după copil, nemaivorbind că mi se par și destul de costisitoare, raportând la ceea ce oferă organizatorul. Plătești locul de joacă, plătești un meniu la suprapreț numai pentru că este ziua copilului și ești mai larg la buzunar, una peste alta plătești multișor și nici nu ești sigur de reușită, mai intervin conflicte între copii, e posibil să mai apară neajunsuri. Și cum, din păcate, am ajuns să mă consider un element antisocial și nu prea prietenos, am exclus destul de repede varianta aceasta a sărbătoririi într-un loc de joacă și mi-am îndreptat atenția către niște destinații destul de aproape de casă, în așa fel încât să îi ofer copilului o mini-vacanță, și, de ce nu, să se bucure și copilul din mine, dornic de plecare în vacanță mai tot timpul.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Am stat, m-am uitat, am analizat toate ofertele, inițial mă gândisem la litoralul bulgăresc, am motivele mele pentru care nu mă îndrept către cel românesc, dar am să detaliez asta altă dată. Numai că, neavând foarte mult timp la dispoziție, doar 3 zile mi-am permis, am cam stat în cumpănă în ceea ce privește litoralul, din cauza timpilor mari petrecuți în vamă atât la dus cât și la întors. Mi se pare extrem de incomod să pleci vineri de dimineață și să te întorci duminică seara, căci copilul nici nu apucă bine să se acomodeze, că va și trebui să plece spre casă. Astfel, mi-a sărit în ochi o pensiune cu toate dotările pe care le-ar fi putut aprecia un părinte cu copil mic, respectiv, două piscine cu apă mică pentru copii, loc de joacă, leagăne, biciclete puse la dispoziție în mod gratuit, mic dejun, balcon, priveliște. Unde? Păi la o azvârlitură de băț, la 30 km de Ruse. Evident că am vrut să plec, ca tot românul, la o pensiune pe Valea Prahovei sau la pensiunile din preajma Branului dar deja zona a devenit atât de aglomerată încât noțiunea de relaxare a cam dispărut. Numai că, devenind atât de comerciale, prețurile au început să fie destul de piperate, nemaivorbind, că, hotărându-mă pe ultima sută de metri, nu am mai găsit mare lucru. Mai găsisem eu, nu e vorbă, însă la suma modică de 50 milioane, ceea ce, să îmi fie iertat, mi se pare bătaie de joc. Aveam spa, jacuzzi, șampanie și mic dejun, e adevărat, dar, indiferent de calitatea șampaniei, suma tot mi s-a părut colosală. Ca să nu mai vorbesc de faptul că a pleca vineri după-amiază din București către zona montană a devenit un adevărat sport extrem. Întoarcerea pune aceeași problemă, ca să ajungi duminică seara în București trebuie să pleci către casă dis de dimineață, altminteri riști să ajungi în toiul nopții. Astfel, te bucuri de vacanță doar ziua de sâmbătă și, în cazul acesta, parcă mai bine mă orientez către alte destinații. Am fost anul trecut undeva lângă Cheile Grădiștei, dimineața la trezire m-am pomenit că nu e nici picior de cafenea, eu fiind mare băutoare de cafele matinale. Așa că mi-am pus coada la spinare și am bătut vreo doi km până la Cheile Grădiștei să beau o amărâtă de cafea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Probabil a fost și vina mea că nu m-am informat în prealabil, însă ca prestator de servicii oferă, măcar de dimineață, posibilitatea de a bea clientul o cafea sau a mânca o felie de pâine cu șuncă, contra cost, evident, altminteri clientul nu va mai reveni acolo. Tipicul e cam același: pleci vineri seara către stațiunile montane, petreci mai bine de jumătate din viață pe drum, într-un ambuteiaj ce pare să nu se mai sfârșească, odată ajuns ai căzut lat, sâmbătă de dimineață te îndrepți către un supermarket pentru a achiziționa cele necesare unui grătar. La orele prânzului femeile se apucă de salată, bărbații condimentează carnea pentru grătar, cu baxul de bere alături, pus în lada frigorifică adusă de acasă. Copiii pierd timpul pe lângă părinți, femeile mai stau la taclale despre una, despre alta, bărbații, odată hrăniți, joacă liniștiți o tablă. Asta se întâmplă până spre miezul nopții, a doua zi, duminică, toată lumea e liniștită și relaxată și pleacă spre casă, fiindcă, cum am spus, se petrece în trafic și cealaltă jumătate din viață. Uite de asta nu mai merg în stațiunile montane ale României unde evadează chiar toată România. Cred că singura variantă în care aș mai putea să mă bucur de zona respectivă, ar fi să îmi iau o vacanță de marți până joi. Am să mă gândesc serios la asta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

De ce nu mai merg în vacanță pe Valea Prahovei

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 18 septembrie 2018

    Fuse aniversarea juniorului zilele trecute și mă gândeam să îi fac o surpriză. Nu pot spune că mă dau în vânt prea tare după petreceri somptuoase, în care e posibil ca adulții să se plictisească tot stând cu ochii după copil, nemaivorb

Citiți mai mult

Sătulă de atâta parc - Aventuri săptămânale cu copilul în vacanță - Partea I

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwfQcjJMV4VdiEJ0L6RnshqPtoqXy3a_sWot19Iag7N2q4N75GXurixKqUwuiZ4UtFDHFSi55jrKrTm25yvolEqbSXMXBcOxB4TyO_Hth7w8IyVOy6DCXGa8YnXAyTS-9myygstq6v6uk/s1600/Satula+de+atata+parc+-+Aventuri+saptamanale+cu+copilul+in+vacanta+-+Partea+I.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="894" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwfQcjJMV4VdiEJ0L6RnshqPtoqXy3a_sWot19Iag7N2q4N75GXurixKqUwuiZ4UtFDHFSi55jrKrTm25yvolEqbSXMXBcOxB4TyO_Hth7w8IyVOy6DCXGa8YnXAyTS-9myygstq6v6uk/s320/Satula+de+atata+parc+-+Aventuri+saptamanale+cu+copilul+in+vacanta+-+Partea+I.jpg" width="178" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Copilul meu merge la o grădiniță de stat și, în timpul verii, are vacanță. Probabil aș fi putut să îl duc și pe perioada verii la o grădiniță însă am optat pentru ținerea lui acasă din câteva motive: unul ar fi acela că am un loc de muncă ce îmi permite să stau în unele zile cu el acasă, pentru zilele în care nu sunt eu cu el am găsit o doamnă minunată și o bunică, a copilului evident, la fel de minunată. Nu stă numai bunica cu el căci e destul de năzdravăn și bunica i-ar face față cu greu. Un al doilea motiv ar fi acela că s-a adaptat destul de greu la grădiniță și m-am gândit că nu ar fi o idee tocmai bună să îl obișnuiesc cu un alt colectiv doar pentru o perioadă de trei luni. Și ultimul motiv care m-a determinat să îl țin acasă a fost acela de a-l obișnui cu acest ciclu, perioada de grădiniță, urmată de vacanță, căci peste doi ani se va duce la școală și ritmul acesta îi va fi. Numai că e destul de solicitant să stai aproape zi de zi cu copilul, în condițiile în care ai și un loc de munca și în condițiile în care trebuie să faci și toată treaba în casă. Toate mamele ar trebui să știe despre ce vorbesc. Așa că m-am gândit ca, o dată pe săptămână, să facem ceva diferit decât obișnuitul mers în parc. Avem niște părculețe în jurul locului unde stăm însă diminețile este absolut plin de bebeluși cu mămici aflate în concedii de maternitate și copilului meu, având 4 ani, îi vine greu să își găsească un partener de joacă . El se bucură extrem de tare de acest ritual, după o lună de zile a ajuns să mă întrebe, extrem de nerăbdător, ce facem mai special în ziua respectivă . Cu speranța că poate vă vor inspira aceste idei, am să vă împărtășesc din ele. Să nu vă imaginați că fac lucruri excepționale, însă pentru un copil de patru ani reprezintă niște aventuri nemaipomenite, după cum el însuși mi-a mărturisit. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">         Așadar, prima aventură bifată a fost Insula copiilor din parcul Herăstrău. În ciuda faptului că am permis de conducere de ani buni, nu conduc, nu este o activitate care să îmi provoace cine știe ce plăcere, mă descurc la fel de bine atât cu mijloacele de transport în comun cât și cu taxiuri sau UBER. Ca să ajungem pe Insula copiilor am fost nevoiți să luam vaporașul care ne-a lăsat la o distanță de aproximativ 400m. Intrarea, în cursul săptămânii este de 30 RON, plătește numai copilul, intrarea adultului fiind gratuită. Copilul are la dispoziție niște structuri gonflabile uriașe, pe care să sară, să alunece, să se joace și să țopăie. Locul este gândit ca o grădină uriașă, pe alocuri cu mese și scaune, în așa fel încât și adultul să poată sta să își tragă puțin sufletul, fără să alege după copil încoace și încolo. Fiind în cursul săptămânii, locul nu a fost aglomerat deloc, mă gândesc că în weekend, când intrarea se plătește 40 RON este ceva mai plin. Este un loc perfect pentru a serba ziua copilului, chiar organizează evenimente, din păcate nu cunosc prețurile pentru asemenea petreceri. Cred că punctele de atracție ale acestei insule sunt reprezentate de corabia aflată chiar la intrarea stabilimentului, corabie pe care te poți plimba în voie și de pe care poți admira lacul Herăstrău și în interiorul căreia există și un loc de joaca și câteva jocuri pentru cei mai mari și, ceva mai ascuns privirilor, este un loc de joacă etajat, cred că le știți cu siguranță din Mall-uri, acelea securizate cu plasă. Noua ni s-a părut grozav acel loc, structurat pe trei nivele, cu o tiroliană micuță, tunele de plasă și câte și mai câte, abia am reușit să urnesc copilul de acolo.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     A vrut chiar să și dormim acolo, nu i-am putut îndeplini dorința, trebuind să îl și hrănesc înainte și negăsind mai nimic de mâncare. Cred că la sfârșit de săptămână funcționează și un restaurant. Sau poate funcționa și în cursul săptămânii însă nefiind atât de multă lume s-au gândit să nu mai deschidă. Am petrecut câteva ore în care copilul a fost extrem de încântat. Singurul dezavantaj, asta pentru cei ce nu au mașină, este distanța, fiind destul de greu să te sincronizezi cu vaporaș sau sa mergi prin parc o bucată destul de mare de drum. Recomand acestă locație în cursul săptămânii, dacă ați avea o zi liberă să duceți copilul acolo, îi veți face o mare bucurie, prețul nefiind unul atât de mare pentru numărul de ore pe care îl veți fi petrecut acolo. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Va urma</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Sătulă de atâta parc - Aventuri săptămânale cu copilul în vacanță - Partea I

 2 comentarii / Publicat de Tonique / sâmbătă, 15 septembrie 2018

    Copilul meu merge la o grădiniță de stat și, în timpul verii, are vacanță. Probabil aș fi putut să îl duc și pe perioada verii la o grădiniță însă am optat pentru ținerea lui acasă din câteva motive: unul ar fi acela că am un loc de mu

Citiți mai mult

Problemele stomacale ale românilor și reclame tâmpite

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRyNjMoSM7RDgBiSfBvxoZ2F8WwV3Wvm_x5kAJJF5zCYFlEnv-2x8h7wrW2QoRrHLLlKGqiHb4uOiAI7ENAJKgI6MrYJfcPsArm2_7QAdUJZD61tdtoMbE7Dm1SkXbufiomj0tGRi-edE/s1600/Problemele+stomacale+ale+romanilor+si+reclame+tampite.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="360" data-original-width="480" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRyNjMoSM7RDgBiSfBvxoZ2F8WwV3Wvm_x5kAJJF5zCYFlEnv-2x8h7wrW2QoRrHLLlKGqiHb4uOiAI7ENAJKgI6MrYJfcPsArm2_7QAdUJZD61tdtoMbE7Dm1SkXbufiomj0tGRi-edE/s320/Problemele+stomacale+ale+romanilor+si+reclame+tampite.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu mă uit prea des la televizor și nu aș putea spune că asta e un lucru rău. Sunt ocupată cu creșterea copilului și cu onorarea obligațiilor către stat, astfel că nu îmi permit luxul de a sta tolănită în fața televizorului decât foarte rar. Când sunt acasă îl pornesc așa, pur și simplu, dintr-un automatism, și îl las setat pe un post de știri, ajungându-mi din când în când, la urechi, fel de fel de știri și reclame, mai ales reclame. Și, ca orice post de televiziune care se respectă, nici acesta pe care îl urmăresc, nu se dezice de reclame idioate. Deh, că doar reclama e sufletul comerțului. În urma vizionării acestor reclame am ajuns la o singură concluzie: românii au grave, spre îngrijorătoare probleme stomacale. Este imposibil ca, într-un interval de 10 minute, să nu fie difuzat un spot care face reclamă unui produs care fie îți protejează intestinele, fie te ajută să nu te scapi pe tine în locuri publice, ori unul care te ajută să nu te mai pârțâi așa de des și tare. Cel mai difuzat spot din seria românilor deranjați la stomac, pare că este cel cu Smikactiv. Știți, aia cu „nu e momentu’ acum, nu e momentu’ “ acum, în care diferite personaje sunt pe punctul de a se scăpă pe ele, trăsnite de o diaree iminentă, în cele mai penibile situații: la masaj, la un concurs de haltere, în jacuzzi. Nici măcar Moș Crăciun nu e scutit de mica problemă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așa că se propune instalarea de mici puncte de ajutor, destinate populației decimată de diaree. La o primă vedere poate că ar fi amuzant, numai că reclama asta nu e singura și, gândindu-te mai bine, te întrebi de ce sunt realizate atâtea reclame destinate unor produse menite să vindece probleme atât de delicate. Înseamnă că avem o problemă și poporul român trebuie să conștientizeze că se întâmplă ceva cu mațele lui de au devenit atât de sensibile. Pe locul doi în ceea ce privește deranjamentul stomacal al românului obișnuit o reprezintă gazele, mai pe românește spus, bășinile. Și s-au găsit niște domni să facă o reclamă și unui produs împotriva pârțurilor. Nu zic că ăsta nu ar fi folositor. Ohoooo, și încă cum. Dar parcă e destul de intimă și de delicată problema aceasta de sănătate încât să o prezinți pe toate posturile de televiziune, chiar și sub formă de glumiță. Așadar, un domn, domnul Costică, e supărat la burtică în cea mai mare parte timpului. Trage pârțuri când e la volanul Daciei 1300, când se uita la televizor și își leșină câinele cu mirosul emanat. Numai că domnul Costică mănâncă fasole cu ciolan. Păi ce vrei nene să emani? Dior? Nu, nu emani Dior când mănânci fasole cu cârnat sau cu ciolan, mai ales dacă fasolea nu e fiartă suficient. Așa că, pac, vine și soluția: iei Carbocit și ai scăpat de toate relele din burtă. Pe locul trei sunt reclamele la Furazolidon. Un domn trecut binișor de prima tinerețe, o cere în căsătorie pe iubita lui. O duce la restaurant, îi pregătește inelul, și ce să vezi, când să îi propună, îl trece o ......</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     O lasă pe iubita cu ochii în soare, fugind ca din pușcă. Dar, pesemne că iubita a acceptat, căci, există și o a doua parte, în care cei doi sunt fericiți în biserică, popa e pe punctul de a-i cununa și pe domn îl apucă iar. Acum, eu nu pot să trag decât o concluzie: Furazolidon nu a fost chiar așa de bun, de nu l-a tratat pe iubi de prima oara. Sau iubi are o problemă mult mai gravă și atunci trebuie să apeleze la Smikactiv. Reclame cu produse de acest tip sunt cu nemiluita, încep să fiu de-a dreptul îngrijorată. Nu știu exact numărul produselor pentru care e difuzat câte un clip publicitar, dar românii au probleme serioase. Ar trebui să ne uităm mai atent în coșul de cumpărături, să facem o analiză mai serioasă cu privire la ceea ce ingerăm, căci o să devenim, dacă nu cumva suntem deja, un popor de bășinoși. Căci abundența acesta a reclamelor care ne rezolvă toate problemele burții, spune în mod clar că există o problemă la nivel național.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Problemele stomacale ale românilor și reclame tâmpite

 un comentariu / Publicat de Tonique / luni, 10 septembrie 2018

    Nu mă uit prea des la televizor și nu aș putea spune că asta e un lucru rău. Sunt ocupată cu creșterea copilului și cu onorarea obligațiilor către stat, astfel că nu îmi permit luxul de a sta tolănită în fața televizorului decât foar

Citiți mai mult

NU live-ului la volan

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjguGRv9wfneaU21-HPcBntS82II3vEUGqnPb-J-cIbOimwG7hG-3TR39Jt5o5c0VsJBFWRYx7bI71og1_i0m6mjjX60W1qK351HGYJ22qkKJqYIgJBfsuCaynI251qjNHLFMon_H9zTYw/s1600/NU+live-ului+la+volan.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="200" data-original-width="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjguGRv9wfneaU21-HPcBntS82II3vEUGqnPb-J-cIbOimwG7hG-3TR39Jt5o5c0VsJBFWRYx7bI71og1_i0m6mjjX60W1qK351HGYJ22qkKJqYIgJBfsuCaynI251qjNHLFMon_H9zTYw/s1600/NU+live-ului+la+volan.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Trăim în epoca tehnologiei și aș putea spune că asta aduce nenumărate beneficii. Ne bucurăm de tehnologie în domeniul medical, artistic, științific. Dar epoca aceasta a tehnologiei aduce cu ea și o dorință de expunere nemaipomenită. Odată cu dezvoltarea tehnologiei se dezvoltă și rețelele sociale, celebrul Yahoo Messenger își dă obștescul sfârșit și dorim din tot sufletul ca zeci, dacă nu mii de oameni, să afle ce facem în fiecare secundă a existenței noastre. Publicăm astfel, în mediul virtual, poze din vacanțe, locații, felurile de mâncare preferate, marca de pantofi preferată, ba chiar poze din intimitatea băii, selfie-ul pare deja învechit, există chiar tutoriale, ghiduri de realizare a unei poze perfecte. Numai că aceasta expunere excesivă aduce după sine și pericole. Lăsând la o parte faptul că unii infractori pot părea interesați de viața noastră socială, noi înșine avem tendința de a ne provoca un rău, cu singurul scop de a părea mai interesanți și mai rebeli. Astfel, nu înțeleg absolut deloc fenomenul acesta al filmării la volan.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Presupunând că s-ar fi filmat vreun celebru pilot de raliu sau ar fi fost prezentată vreo mașină în testare sau protagonistul filmării ar fi realizat un film, vreo campanie, vreo reclamă, poate că filmarea la volan ar fi fost de înțeles. Dar, sub nici o formă nu pot pricepe, de ce niște papițoi care și-au achiziționat, fie o mașină gata de trimis la casat, adusă taman din Anglia, și aia, evident, cu volan pe dreapta, fie un BMW negru cu numere de Bulgaria, ar putea face o filmare atât de extraordinară încât să rupă gura întregii lumi virtuale. Ce nu mai înțeleg? De ce s-ar filma la volan, în timp ce conduce cu 100 km/oră, un june de 40 ani, conducând o dubiță în care cară marfă pentru patron. Am mai văzut un filmuleț în care șoferul filma pasagerii microbuzului dansând manele. Și asta în timpul mersului. Lăsând la o parte inconștiența pasagerilor dansatori, comportamentul șoferului, conduita acestuia ar fi trebuit să fie alta. Eh, nu. Dânsul îi filma, o mână o ținea pe volan, o mână pe telefon, să vadă toată Ialomița ce frumos dănțuiesc pasagerii. Zilele trecute, niște băietani, posesori de permis de mai puțin de un an de zile, și-au filmat propriul accident. Oameni buni, opriți filmarea asta, nu interesează absolut pe nimeni nici că mergeți cu 250 km/oră, tot așa cum nu interesează pe nimeni nici dacă ați merge cu 15km/oră. Pur și simplu ne lasă rece. Pe toți. Cred însă că aș aprecia mai tare dacă aș afla că ați mers regulamentar, conform legii. Bun. Și să spunem că totuși ai vrea să te filmezi în timp ce conduci un cazan de mașină. Dar nu îmi pune mie în pericol viața. Nu pune în pericol nici viața copilului meu pentru că ești tu un cretin inconștient și vrei să afle toți vecinii tăi din Dâmbovița că ai luat tu un viraj cu 10 km/oră mai mult decât ai fi avut voie. Eu, șofer responsabil, care țin la viața mea, nu vreau să fiu rănit sau să crăp din cauza inconștienței și prostiei tale. Dacă vrei live la volan, du-te pe câmp, mergi în pădure, fă filmarea mult mai palpitantă și condu printre copaci.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ia vezi, te pricepi la treaba asta? Și poate așa va fi și cineva interesat de filmulețul tău stupid. Nu cred însă că numai românii sunt campioni la sportul acesta și cu siguranță nu l-am inventat noi. Am auzit că autoritățile ar vrea să interzică acest fenomen, numai că e cam greu de pus în practică. Cred că singura soluție ar fi ca cei ce sunt responsabili de actualizările și de mentenanța aplicațiilor și rețelelor sociale, să nu mai permită absolut nici o filmare de nici un fel, căci nu poți să aplici un filtru al filmărilor. Sau poate ar merge, căci așa cum Facebook te condiționează să postezi un anume conținut, probabil ar putea fi oprite și filmările acestea ucigașe și sinucigașe. Așadar, draci teleormăneni, bucureșteni, ialomițeni, moldoveni și ardeleni, indiferent din ce parte a patriei sunteți, opriți-vă din a va filma la volan. Repet, insist chiar, nu interesează absolut pe nimeni nici pe ce parte a drumului conduceți, nici în ce zonă, nici ce manele se aud în fundal. Dar, aș vrea să cred că vă interesează să ajungeți sănătoși și, de ce nu, întregi la destinație, căci, eu una, nu vreau să mor fiindcă ai avut tu o clipă de neatenție și ai scăpat volanul, având ochii ațintiți la telefon, încercând să te filmezi.</div>

link

image

NU live-ului la volan

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 6 septembrie 2018

    Trăim în epoca tehnologiei și aș putea spune că asta aduce nenumărate beneficii. Ne bucurăm de tehnologie în domeniul medical, artistic, științific. Dar epoca aceasta a tehnologiei aduce cu ea și o dorință de expunere nemaipomenită. Od

Citiți mai mult

Să lăsăm să trăiască capra vecinului

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3dZH6WG7e5OxIZC6HL2Axk4DMrSgM0mMmN0xS0JKSgunUQoqVsPE6Ksi_nYNyj5tvYfwtqboA5W5pk74Zm3_aYy2HYH5gqJQsaK38iMzdmjSTKOMTZ8Akvq2WhD6z17n1kRQ_2Gq0BY0/s1600/Sa_lasam_sa_traiasca_capra_vecinului.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="546" data-original-width="728" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3dZH6WG7e5OxIZC6HL2Axk4DMrSgM0mMmN0xS0JKSgunUQoqVsPE6Ksi_nYNyj5tvYfwtqboA5W5pk74Zm3_aYy2HYH5gqJQsaK38iMzdmjSTKOMTZ8Akvq2WhD6z17n1kRQ_2Gq0BY0/s320/Sa_lasam_sa_traiasca_capra_vecinului.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Una dintre condițiile esențiale pentru a avea o existență, dacă nu fericită, măcar mulțumitoare și lipsită de complexe, ar fi aceea de a ne uita ceva mai puțin în ograda altuia. Una este să urmărești activitatea cuiva și să îi admiri munca, în ideea de a te apropia de ceea ce înfăptuiește idolul tau și alta este să râvnești, să invidiezi la ce are cel de lângă tine. Este extrem de sănătos să nu te privești pe tine însuși prin ceea ce fac alții, prin cât câștigă alții sau prin ce atribute fizice au alții. Comparându-te în permanență cu ceilalți semeni, nu faci decât să dezvolți un comportament extrem de nesănătos, nemaivorbind de faptul că intervine și invidia, ori acest sentiment nu e prea benefic în dezvoltarea personală a unui individ. Este sănătos să te uiți la alții în măsura în care acest lucru poate deveni motivant. Să luăm, de exemplu, situația oamenilor care sunt extrem de bogați. Știu că toată lumea își dorește să își poată permite vacanțe scumpe, lucruri scumpe, accesorii, electronice și așa mai departe. Nimic mai greșit să încerci să le și dobândești, ceea ce este greșit este să îi pizmuiești pe alții că au și tu nu. Atâta timp cât sentimentul creează ceva constructiv și nu se limitează la o banală pizmă împotriva celui ce are, mi se pare în regulă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cunosc femei care sunt extrem de invidioase, invidia ducând, de cele mai multe ori spre răutate, când au în preajmă alte femei mai slabe sau mai bine îmbrăcate. Până la urma nimic nu te împiedică să slăbești, să îți tonifiezi corpul sau să îți alegi alte obiecte vestimentare. Nu cred că invidia răsfrângă asupra unei persoane îți va schimba existența într-un fel. Ba da, e posibil să ți-o marcheze în sensul rău, căci nu vei face decât să dezvolți frustrări. Nu ar trebui să ne intereseze că cel de lângă noi e mai bogat, mai frumos sau mai de succes decât suntem noi. Iată însă că ne cam interesează până într-un punct în care ajungem să fim de nerecunoscut. Faptul că vecinul meu are o mașină mult mai scumpă decât am eu nu îmi schimbă cu absolut nimic modul de trai. La fel îmi desfășor ziua, la fel îmi cresc copilul, la fel gătesc, mă plimb sau citesc. De ce mi-aș înnegri sufletul de invidie că mașina lui e mai scumpă sau că el e mai frumos ca mine? Până la urmă poate nu are nici un minuțel liber din viață pentru a-și plăti mașina aceea atât de scumpă, pe când eu îmi permit să stau să colorez cărți de colorat pentru adulți sau să văd un film. Poate pentru a-și plăti mașina aceea nu petrece nici un minut cu fiul lui, pe când eu sunt liberă să ies cu copilul în parc în fiecare zi. Nu înțeleg de ce e omul construit în așa măsură încât să își compare rezultatele muncii sale, de ce își raportează fiecare acțiune în funcție de ceilalți și de ce jinduiește atâta la ce are altul. Capra vecinului nu ar trebui să fie punctul meu de interes, capra mea ar trebui să mă intereseze și cât lapte îmi produce ea mie. Capra mea nu va produce mai mult sau mai puțin, nu va produce în funcție de cât de frumoasă e capra vecinului.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Capra mea e a mea și asta ar trebui să fie doar treaba mea și ce face a vecinului, indiferent ce mănâncă, unde paște, cum doarme sau se adapă e doar treaba vecinului meu. Aruncatul ochiului în curtea celuilalt nu face decât să ne sece de energie, energie pe care o putem consuma în beneficiul nostru. Dacă o invidiez pe amica mea că e slabă sau blondă nu mă va face nici să slăbesc nici să îmi schimb culoarea părului. În schimb, dacă mă voi concentra doar asupra mea și a faptului că am o problemă cu niște kilograme în plus, atunci am să încep sî dobândesc ceva rezultate. Dacă îl bârfesc pe colegul de birou că a fost avansat, nu îmi ajută cu nimic. Nu am decât să muncesc mai cu spor și poate voi avea parte de o avansare la rândul meu. Dacă îl invidiez pe Patapievici că e mai deștept decât mine nu sunt decât o idioată și, la fel, nu îmi ajută cu nimic, tot ce am de făcut e să mă apuc temeinic de studiat și poate voi deveni la fel de merituoasă. Oameni buni, lăsați caprele vecinilor în pace și vedeți de viețile voastre care, de cele mai multe ore, sunt extrem de frumoase, numai că nu mai vedem asta din pricina invidiei.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Să lăsăm să trăiască capra vecinului

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 18 august 2018

    Una dintre condițiile esențiale pentru a avea o existență, dacă nu fericită, măcar mulțumitoare și lipsită de complexe, ar fi aceea de a ne uita ceva mai puțin în ograda altuia. Una este să urmărești activitatea cuiva și să îi admiri m

Citiți mai mult

Bucharest city-tour sau Hop on-Hop off cu copilul în vacanță

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjref8UzZXI1apgb_s-8zD92IZW34ij3HdkJXF8QdUxxUjlQPyqkpsLUZohfJrcKZcDCCBVLpNC2ZSCCKkqz3L87VSW6fMqgjuypzimnMcdrCj_9MfqohKl8j0-s57Xw2jpL6BJZpoGVGQ/s1600/bucharest-city-tour.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="342" data-original-width="514" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjref8UzZXI1apgb_s-8zD92IZW34ij3HdkJXF8QdUxxUjlQPyqkpsLUZohfJrcKZcDCCBVLpNC2ZSCCKkqz3L87VSW6fMqgjuypzimnMcdrCj_9MfqohKl8j0-s57Xw2jpL6BJZpoGVGQ/s320/bucharest-city-tour.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Odată cu venirea vacanței am propus copilului preșcolar din dotare ca, o dată pe săptămână, să facem altceva decât banalul și deja plictisitorul ieșit în parc. Știu că pentru copii nu e plictisitor să iasă în parc, însă în zona în care am domiciliul, locurile de joacă nu se pot numi chiar parcuri, sunt niște petice de teren, niscaiva nisip și câteva leagăne. Evident că cel mic s-a plictisit și vrea să mișune ori de câte ori are ocazia. Astfel, săptămâna aceasta i-am propus să facem o plimbare cu autobuzul acela roșu, etajat, de seamănă teribil de tare cu cel londonez, și pe care primăria îl pune la dispoziție, contra cost, evident, celor ce vor să vadă Bucureștiul altfel, cât și celor ce nu cunosc orașul deloc. Începând cu luna iunie, până la mijlocul lui octombrie, te poți bucura de autobuzul roșu. Prețul unui bilet este de 25 Ron pentru un adult, nu cred că există reduceri pentru pensionari sau studenți, copiii până în șapte ani beneficiază de gratuitate, cei cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani plătesc 10 Ron.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Biletul se poate achiziționa chiar la urcarea în autobuz, bilet ce îți permite să îl folosești 24 ore. Nu m-am dumirit încă în privința acestei durate de utilizare a biletului, probabil odată cumpărat, ai voie să îl folosești în timp de 24 ore. Spun că nu m-am dumirit fiindcă am călătorit alături de o bunică și nepoata acesteia, ce schimbaseră un autobuz la un capăt de linie, după ce, inițial, achiziționaseră un bilet dintr-un alt mijloc de transport etajat. Mă gândesc că conducerea RATB nu asta a avut în cap când a permis să se folosească biletul 24 ore. Altminteri ai putea lua un bilet și să îl pasezi tuturor membrilor familiei. Traseul autobuzului are o durată de aproximativ 50 minute, probabil în funcție de traficul bucureștean care, știm prea bine, poate fi o chestie tare chinuitoare și relativă în anumite zile și intervale orare. Farmecul acestui autobuz este să călătorești cocoțat pe platforma lui, cu totul expus și în aer liber. Cel puțin pentru un copil de patru ani va fi experiența supremă. RATB pune la dispoziție, la urcarea în autobuz, un pliant ce conține scurte informații ale punctelor de interes pe lângă care trece autobuzul. Pe copil l-au lăsat rece informațiile, nu l-a interesat nici că trece pe lângă Arcul de Triumf sau pe Calea Victoriei. În schimb, a fost absolut magic faptul că era chiar în dreptul semaforului, că, uneori, se afla situat chiar deasupra pomilor sau a stațiilor de autobuz. A făcut cu mâna tuturor trecătorilor, a încercat să rupă fiecare frunză din fiecare copac de pe lângă care trecea, și, credeți-mă, copaci au fost cu nemiluita, căci o bucată de traseu trece pe Bulevardul Kiseleff. Ba chiar s-a prefăcut că este el însuși șoferul autobuzului, o porțiune de drum străbătând-o chiar în partea din față, unde este un parbriz uriaș ce îi protejează pe cei așezați în primul rând. Autobuzul are câteva stații în care te poți sui, nu ești obligat să te sui la capătul lui și să mergi tot traseul fără oprire. Dacă vrei să parcurgi doar jumătate de traseu te poți da jos la Piața Unirii sau la Piața Victoriei.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     De asemenea, poți parcurge traseul și de câte ori ai chef. Puștiul meu a fost atât de încântat încât a vrut să mai dăm o tură și am făcut asta cu prețul aceluiași bilet achiziționat inițial. Dacă nu mi-ar fi plăcut și mie, poate l-aș fi refuzat, însă mi-a dat ocazia să am o altă perspectivă, de la înălțime se vede totul altfel, asupra unor clădiri de pe Calea Victoriei, extrem de îndrăgite. Am făcut niște poze uimitoare, având norocul ca autobuzul să prindă un ambuteiaj exact în fața Muzeului George Enescu, timp în care am putut să admir splendoarea aceea de casă. Am făcut poze grădinii Spitalului Colțea, frumos amenajată cu două fântâni arteziene, am tras niște cadre de la o azvârlitură de băț panoului cinematografului Scala, ajuns acum o dărăpănătură. A fost o idee nemaipomenită și mă felicit că m-am gândit să am o zi altfel cu copilul. Sper că și celelalte idei pe care le voi avea să fie încununate de același succes precum aceasta a autobuzului cu etaj.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Bucharest city-tour sau Hop on-Hop off cu copilul în vacanță

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 14 august 2018

    Odată cu venirea vacanței am propus copilului preșcolar din dotare ca, o dată pe săptămână, să facem altceva decât banalul și deja plictisitorul ieșit în parc. Știu că pentru copii nu e plictisitor să iasă în parc, însă în zona în care

Citiți mai mult

Primul meu traseu cu biciclete Ape Rider

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxuwBS80UMqFAPhl2rhKvId1sEbMWxC05LtrLw0IVpY7weaHEFnDb8ykDb-Nf2hw_7nVeNJC-aEWTGi54uMkje4MTsuoigqUBi_qHKgafK_eMY-hG0q7eKxodZWvRCv3EuA97MZXWPCo/s1600/Primul_meu_traseu_cu_biciclete_Ape_Rider.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="536" data-original-width="960" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxuwBS80UMqFAPhl2rhKvId1sEbMWxC05LtrLw0IVpY7weaHEFnDb8ykDb-Nf2hw_7nVeNJC-aEWTGi54uMkje4MTsuoigqUBi_qHKgafK_eMY-hG0q7eKxodZWvRCv3EuA97MZXWPCo/s320/Primul_meu_traseu_cu_biciclete_Ape_Rider.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De la bun început trebuie să specific că nu sunt o veterană în ale <i>biciclitului</i>. Am învățat destul de târziu să merg pe bicicletă, asta însemnând aproximativ acum vreo două luni de zile. Din fericire, am un Decathlon în proximitatea casei și managerii acestui magazin au un sistem extrem de bun, în sensul că poți proba produsele lor, role, biciclete, trotinete. Forțată fiind de copilul meu care are 4 ani și merge bine pe bicicletă, am zis că e cazul să îmi iau inima în dinți și să învăț să merg și eu. Am fost de vreo 3 ori la magazinul mai sus menționat, de vreo două ori am căzut, însă am prins curaj și într-o dimineață de duminică, am fost în Herăstrău și am închiriat una din bicicletele acelea galbene. Am mers două ore fără nici un incident, nu am căzut, nu m-am speriat, astfel începând să îmi placă foarte tare senzația de a merge cu bicicleta. În acea duminică, în drumul nostru prin parc, în preajma Berăriei H, am văzut parcate o sumedenie de biciclete Pegas, roșii, noi, o frumusețe. Mi-am pus întrebarea firească ce se întâmplă cu armata aceea de biciclete, ca mai târziu să caut, cu ajutorul amicului meu Google, informația dorită.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Astfel am aflat că s-a lansat o aplicație de Bike sharing, mai exact să împarți bicicleta și cu alți utilizatori. Sistemul este extrem de simplu: instalezi aplicația Ape Rider, te autentifici cu datele personale, introduci un număr de card, de pe care am înțeles că se va bloca suma de 69 RON, ca o garanție. În momentul în care dezinstalezi aplicația, suma ți se va elibera și vei putea beneficia de ea iar. Soțul meu și-a instalat aplicația a doua zi de la lansare și a beneficiat de un bonus de 100 Ron, nu a mai fost necesară introducerea cardului bancar și a mers bine merci folosind balanța aceea de 100 Ron. Poți introduce în balanța ta de utilizator absolut orice sumă dorești, ti se va retrage în funcție de cât mergi cu bicicleta. 30 minute costă 1.9 Ron, însă dacă ai depășit cele 30 minute chiar și cu un minut, va trebuie să plătești tot 1.9 Ron. Treaba e că bicicletele acestea mi-au trezit extrem de tare interesul și, înainte de a mă decide ce bicicletă să îmi achiziționez, am zis că e cazul să mai merg ceva kilometri. Interesul a fost trezit și de faptul că le-am văzut cam peste tot în București. Așa că, luni dimineața am dus una bucată copil la grădiniță și am luat calea parcului Herăstrău, hotărâtă să văd care e treaba cu aceste biciclete. M-am dus tot la Berăria H, se mai împuținaseră între timp. Am deschis aplicația, am scanat un cod de bare aflat pe antifurtul bicicletei, trebuie activat GPS-ul telefonului și Bluetooth-ul, și bicicleta cu numărul 99991848758 a fost a mea. Chestia frumoasă e că ți se arată numărul de kilometri parcurși, numărul de calorii, durata și costul închirierii. A fost o reală plăcere să pedalez într-un Herăstrău gol, la ora 9 dimineața. După vreo oră m-am simțit teribil de curajoasă și am îndrăznit să ies pe Șoseaua Kiseleff, unde există o pistă amenajată special pentru bicicliști. În afara faptului că este o bicicletă destul de mare pentru mine, eu fiind destul de mică de statură, nu am ce reproșa. Asta m-a făcut să mă hotărăsc să cumpăr o bicicletă pliabilă. Am lăsat bicicleta tot în preajma Berăriei, ca alt utilizator să o poată folosi. Când ți-ai terminat treaba cu ea, o lași unde dorești, nu m-am dumirit încă dacă există locuri special amenajate pentru aceste biciclete, tind să cred că nu, căci am văzut parcate cu nemiluita în cele mai neașteptate locuri, am avut vreo două chiar în fața blocului în care locuiesc. Pe roata din spate au un soi de dispozitiv care blochează bicicleta, aplicația ți se închide și ai un sumar al traseului parcurs.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În după-amiaza aceleiași zile am mai luat o dată o bicicletă, de data asta am mers în familie, luând și soțul una. Microbul s-a prins de mine, așa că peste câteva zile m-am întrecut pe mine însămi și am avut curajul teribil de a ieși chiar pe șosea, printre mașini. Mi s-a părut destul de periculos, Bucureștiul nu e chiar un oraș prin care să mergi cu bicicleta, pe trotuar nu ai loc, fie de mașini parcate, fie de pietoni, pe șosea e periculos, uneori neexistând loc de trecere. Ce mai e interesant e faptul că în momentul în care deschizi aplicația, poți vizualiza toate bicicletele din zonă și îți poți și rezerva una. Costul pentru o rezervare de 30 minute este tot de 1.9 Ron. Sistemul mi-a plăcut foarte tare, este extrem de util când vrei să te deplasezi mai repede către un mijloc de transport, cu condiția să ai pe unde merge, și mai e util și pentru cei ce nu posedă o bicicletă proprie și vor să se bucure de câteva ore de pedalat. Cu siguranță mi-a plăcut, voi mai folosi aceste biciclete până o voi cumpăra pe a mea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Primul meu traseu cu biciclete Ape Rider

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 9 august 2018

    De la bun început trebuie să specific că nu sunt o veterană în ale biciclitului. Am învățat destul de târziu să merg pe bicicletă, asta însemnând aproximativ acum vreo două luni de zile. Din fericire, am un Decathlon în proximitatea ca

Citiți mai mult