Scurtă vacanţă la Balcic

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDxlI2JQictmM3AeUhk2prsRQWhXQHLEGL3XWDyTVWJIKYPxq5IMzAL45V0X6J8UgJlfKx3IsOhbUB6mpBqiEYQfgdMoay-a3J-JTRVKu0iCGUCGe_lnzgOUB4hwmyyPbKX4TOmKt-fiA/s1600/Scurta_vacanta_la_Balcic.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="540" data-original-width="960" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDxlI2JQictmM3AeUhk2prsRQWhXQHLEGL3XWDyTVWJIKYPxq5IMzAL45V0X6J8UgJlfKx3IsOhbUB6mpBqiEYQfgdMoay-a3J-JTRVKu0iCGUCGe_lnzgOUB4hwmyyPbKX4TOmKt-fiA/s320/Scurta_vacanta_la_Balcic.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     M-am hotărât într-o duminică că e cazul să plecam într-o vacanţă şi cum nu pot spune că mă înnebunesc după litoralul românesc am ales Bulgaria, Balcic. Cum nu îmi place să stau cu orele la soare să mă întorc pârlită mai ceva ca un rac în oală trebuie să caut destinaţii de vacanţă care să împace şi copil de 3 ani pe care e destul de greu să îl ţii numai într-un loc, să mă împace şi pe mine care, cum spuneam, nu îmi place să rămân uitată la soare şi să îl împace şi pe soţ. Şi m-am gândit că Balcic e alegerea potrivită. Nu mai fusesem niciodată, tot auzeam lumea spunând că e foarte frumos şi că o să îmi placă. O zi întreagă am căutat hoteluri pe Booking, în cele din urmă am ales unul destul de aproape de plajă, piscină, vedere la mare şi mic dejun inclus. Pot spune că a fost o alegere destul de inspirată, cel puţin din punctul de vedere al piscinei, o parte din după-amiază petrecând-o acolo. Spun că a fost o alegere inspirată hotelul cu piscină fiindcă plaja din Balcic e practic inexistentă. Zona liberă, în care nu plăteşti şezlong este extrem de mică, plină de bolovani, cu greu poţi să intri în apă. Dar nici zonele în care îţi poţi plăti şezlongul nu sunt prea numeroase şi cu acces imediat la mare. Am găsit o singură bucată de plajă cu şezlong, 7 leva, adică în jur de 14 Ron, cu acces imediat în apa mării, bucată de plajă nu mai mare de 50 m, suficient cât să încapă vreo 50-60 şezlonguri. Revenind la hotelul care ne-a cazat, de bun simţ, nici luxul de pe lume dar nici sordid.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cred că pe vremuri hotelul cu pricina a fost o glorie a litoralului din Balcic, având în vedere locaţia. Camera cu vedere la mare a făcut toţi banii precum şi drumul care trebuia parcurs până la mare, o scară pietruită în care îţi scoteai sufletul atât la coborâre cât şi la urcare dar extrem de pitorească şi care era parte dintr-un peisaj de vis, ce te ducea cu gândul la miile de paşi ce au urcat pe acolo de-a lungul vremii. Cred că merită să vii din când în când la Balcic pentru mai multe motive:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Grădina botanică care este absolut spectaculoasă şi, evident, castelul Reginei Maria. Despre castel s-au scris multe, nu aş mai putea adăuga eu ceva nou, nu e ceva spectaculos, ceea ce e absolut divin este spaţiul care găzduieşte atât castelul cât şi celelalte clădiri aparţinând castelului. Preţul pe care trebuie să îl plăteşti pentru a te putea bucura de aceleaşi lucuri de care s-a bucurat Regina Maria este de 14 leva, 6 leva castelul, 8 leva Grădina botanică. Nu am înţeles de ce nu se poate plăti un singur bilet fiindcă practic nu ai cum să le vizitezi separat. Trebuie plătite câte 2 bilete la intrare, la nişte chioşcuri separate, la distanţă unul de celălalt. Probabil sunt instituţii diferite, asta e singura explicaţie pe care am găsit-o. Parcul Grădinii botanice te uluieşte efectiv. Cred că e posibil ca de fiecare dată când vii în Balcic să îţi doreşti să îl vizitezi. Este fabulous atât prin mărime cât şi prin diversitate, panoramă, eleganţă. Marea văzută din Grădina botanică e egalată de puţine lucuri.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2. Balcicul nu este comercial şi probabil cine l-a vizitat îşi doreşte să rămână aşa. Cred că motivul principal este acela că lipseşte plaja cu nisip cum este, de exemplu, la Nisipurile de aur. Balcic este pentru persoane doritoare de linişte, de frumos, de adevărată relaxare şi de meditaţie. E ceva la locul acesta care te încarcă de o energie benefică. Poate e marea, poate faptul că plimbarea de seară pe lângă mare detensionează, nu ştiu, dar în mod clar locul ăsta are ceva magic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Preţul. Balcic, din fericire, e accesibil din punct de vedere financiar. Nu ai nici foarte multe atracţii, nu prea ai pe ce cheltui, în afară de cazare, mâncare, fie că e la restaurant sau la supermarket, în funcţie de buget, nu ai aşa multe tentaţii.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Gheretele cu suveniruri nu sunt din metru în metru, evident că există şi lucrurile alea kitsch de pretutindeni dar nu atât de numeroase încât să te simţi agasat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Faptul că te poţi simţi bine în pielea ta la plajă chiar dacă ai 100 kg. Nu e genul de staţiune în care simţi că ai avea un complex dacă nu ai mers la solar jumătate de an înainte de venirea la mare, nu interesează pe nimeni ce telefon ai sau cum eşti îmbrăcat. Că eşti rus, român, neamţ sau englez nu are nici o importanţă, Balcic este acelaşi pentru toţi şi toţi sunt egali în Balcic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cu siguranţă voi reveni. Mi-ar plăcea ca la bătrâneţe să îmi pot petrece o bună parte din vară aici, să îmi fac plimbarea de dimineaţă şi seară pe malul mării, să citesc, să ascult marea, să mănânc bine, să alerg pe lângă mare, să fiu uşor bronzată şi să îmi port cămăşile de in alb. Să îmi iau o carte şi aparatul de fotografiat şi să rămân uitată în Grădina botanică până la ora închiderii.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Scurtă vacanţă la Balcic

 un comentariu / Publicat de Tonique / luni, 31 iulie 2017

    M-am hotărât într-o duminică că e cazul să plecam într-o vacanţă şi cum nu pot spune că mă înnebunesc după litoralul românesc am ales Bulgaria, Balcic. Cum nu îmi place să stau cu orele la soare să mă întorc pârlită mai ceva ca un rac

Citiți mai mult

Invitație la vals

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxwvwUK9T6cvXOLbzic6CBeTNC_q5nSG_0Eeopor-N3oUaaDpiwc3HM2nlgezifk5Fq2u_VT5NXBaGmhYz1yVh_1vF9cZ0u8qf5gWCsbiGkDf2kPUFv6B-r4GSfL9LPr1hw_1OfBq5X9I/s1600/Invitatie_la_vals.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="475" data-original-width="306" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxwvwUK9T6cvXOLbzic6CBeTNC_q5nSG_0Eeopor-N3oUaaDpiwc3HM2nlgezifk5Fq2u_VT5NXBaGmhYz1yVh_1vF9cZ0u8qf5gWCsbiGkDf2kPUFv6B-r4GSfL9LPr1hw_1OfBq5X9I/s320/Invitatie_la_vals.jpg" width="206" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt îndrăgostită de cărţile dintr-o anumită perioadă şi asta am mai spus-o într-un articol precedent. Articolul cu pricina l-am scris sub influenţa lecturii romanului lui Mihail Drumeş, Invitaţie la vals. Nu îmi aduc aminte cu exactitate însă cred că am citit-o pe vremea când eram la liceu şi mi-a bucurat adolescenţa romanul acesta de un tragism încântător. Dar una e să citeşti o carte la 16 ani, când eşti condus de anumite sentimente şi trăiri şi alta e să o citeşti la 40 ani când tot freamătul acela al tinereţii tinde să dispară. Şi am zis să o recitesc, în ideea că voi vedea cu alţi ochi dragostea şi povestea celor doi protagonişti. Şi cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg m-am trezit, spre supriza mea, la finalul cărţii, la fel de afectată, aşa cum aş fi fost în urmă cu 20 ani. Pentru cine nu a citit romanul de dragoste, cred că trebuie făcută o scurtă prezentare, deşi am convingerea absolută că articolul acesta va fi citit tocmai de acei ce vor fi citit Invitaţie la vals. Tudor Petrican, un tânăr infatuat, asemenea multor tineri din ziua de azi, îşi petrece tinereţea zburând din floare în floare cu unicul scop de a face cât mai multe cuceriri. Pentru el contează doar jocul, doar războiul dus în vederea cuceririi, odată edificiul asaltat, respectiv femeia, tânărul se plictiseşte şi îsi face planul unui alt asediu. Nimic nelalocul lui până aici, probabil este o caracterstică a vârstei, indiferent cărei epoci i-ai aparţine.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că, odată cu apariţia Mihaelei, a Micaelei, cum este numită de câteva ori în carte sau pur şi simplu a lui Aimée, cum aş vrea să îi spun eu de-a lungul acestor rânduri, lucrurile au tendinţa de a ieşi de pe făgaşul cu care era obişnuit tânărul Petrican şi împricinatul se trezeşte deodată îndrăgostit. Iar nimic neobişnuit, dragostea e un sentiment firesc în vremea studenţiei, nimic mai frumos ca doi tineri care împărtăşesc nişte sentimente atât de nobile. Doar că cei doi iubiţi duc o luptă a orgoliilor din care nu poate ieşi nimeni câştigător. Cei doi nu au nici o noţiune a compromisului, totul este dus până la extrem în relaţia dintre ei. Şi din momentul în care se cunosc începe o joacă nevinovată de-a şoarecele şi pisica, protagoniştii devenind, pe rând, atât vânător cât şi vânat. Pentru Tudor şi Aimée dragostea nu suportă jumătaţi de măsură, totul este trăit cu cea mai mare intensitate, sărutul e parte din ei înşişi, sunt construiţi din iubirea unuia faţă de celălalt. Tudor Petrican însă este tipul de băiat-bărbat care nu acceptă decât supunerea fiinţei iubite, raporturile dintre ei nefiind pe planul unei egalităţi, ci pe cel de subordonare a femeii. El o vrea subjugată pe Aimée şi în momentul în care se produce ruptura între ei el va face totul pentru a o ţine agăţată de el cu nişte fire invizibile. Pentru cine nu a citit Invitaţie la vals probabil rezumatul nu are nici un sens şi pare dezlânat dar îmi asum cu sinceritate şi căinţă că mă adresez celor ce au citit-o. Celor ce nu le-a trecut prin mână le spun că în mod clar ar trebui să o deschidă. Aşadar, revenind la eroii noştri, mie personal, tânărul Dor mi se pare cam antipatic.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Probabil întâlnit în viaţa de zi cu zi mi-ar fi produs o antipatie profundă genul lui de personaj, însă în carte este iertat, e doar un caracter şi atât, dar un caracter construit cu măiestrie din moment ce poate trezi asemenea sentimente. M-am trezit la finalul cărţii, cu părere de rău închizând-o, cu întrebarea dacă mai există oare asemenea iubiri şi asemenea trăiri. Că cei doi se sinucid este previzibil. Ce m-a uimit a fost atât intensitatea scrierii cât şi a sentimentelor întrezărite între cei doi eroi. Nu mă mai vedeam capabilă să mai plâng citind o carte şi cu toate acestea m-au podidit lacrimile citind scrisoarea de adio a lui Aimée. Câteva zile am fost sub influenţa acestei cărţi şi a întrebării dacă mai există sau nu iubiri adevărate şi nu doar un anumit interes din partea partenerilor. Cu siguranţă mi-a plăcut, mult mai mult decât la prima lectură, cred că dacă romanele acestea de dragoste ar fi introduse în şcoli ar trezi ceva mai mult interes din partea învăţăceilor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Invitație la vals

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 30 iulie 2017

    Sunt îndrăgostită de cărţile dintr-o anumită perioadă şi asta am mai spus-o într-un articol precedent. Articolul cu pricina l-am scris sub influenţa lecturii romanului lui Mihail Drumeş, Invitaţie la vals. Nu îmi aduc aminte cu exactit

Citiți mai mult

Mâncatul pe fond emoțional

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPTzHclYyYvD4jrjYe4eWCIlwB3-Tmt1-ITXLJPfSCPIuK5XWJn9Mwa-tKrxtz-Szx9dfPcU87R_6JhZunzTNa4dK1BhsyNiSZf8IWxX80JeCNBs28B0xuPxb5DusdINEdmFqS4j1CP4Q/s1600/Mancatul_pe_fond_emotional.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="640" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPTzHclYyYvD4jrjYe4eWCIlwB3-Tmt1-ITXLJPfSCPIuK5XWJn9Mwa-tKrxtz-Szx9dfPcU87R_6JhZunzTNa4dK1BhsyNiSZf8IWxX80JeCNBs28B0xuPxb5DusdINEdmFqS4j1CP4Q/s400/Mancatul_pe_fond_emotional.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Soțul meu, persoană slabă de altfel, nu poate înțelege sub nici o formă că un om poate mânca și din alte motive decât foamea. El se hrănește exclusiv când îi este foame, de foarte puține ori l-am văzut să înfulece ceva doar de dragul de a mânca. Mi-am dorit să fac ca el de foarte multe ori însă pur și simplu nu îmi iese schema asta. Nu știu dacă este lipsă de voință, poftă prea puternică, lipsa unei motivații, habar nu am, cert este că m-am trezit de foarte multe ori că îmi cumpăr ceva de mâncare fără a simți nici cea mai mică gâdilătură de foame, ci doar așa, pentru a crănțăni câte ceva. De obicei fac asta când am timp mort. Evident că sunt în permanență în luptă cu kilogramele și ronțăitul ăsta nu numai că nu mă slăbește dar îmi macină și conștiința destul de tare. Știu că nu sunt singura în situația aceasta, dacă aș fi fost doar eu și încă 5 ,10 , 2000 oameni nu ar mai fi existat o industrie a produselor pentru slăbit și a metodelor prin care slăbești. Din păcate sunt milioane de oameni care se confruntă cu kilograme în plus și cu problema mâncatului excesiv. Și cu siguranță nu toți acești oameni sunt nesimțiți și nu se pot opri din mâncat. Eu cred că la baza acestui mâncat compulsiv se află de fapt altceva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     </br> Cred că mâncatul în prostie ascunde niște lipsuri emoționale. Sub nici o formă nu vreau să scuz nici o persoană supraponderală, cum probabil mă vor acuza cei slabi și capabili să își controleze cu ușurință apetitul. Dar e posibil ca mâncatul ceva mai mult să fie produs, cum am spus, și de alte lucruri decât pura nesimțire și nepăsare. Nu aș vrea să vorbesc de cazuri extreme, de situații ale persoanelor abuzate, bătute sau chinuite din punct de vedere fizic, ci de oamenii aparent normali, oameni de pretutindeni, cu probleme reale și întâlnite la fiecare pas. Cred că o femeie neglijată în căsnicie și desconsiderată de partener ar putea începe să mănânce ceva mai mult pentru a compensa lipsa de atenție a partenerului. Ea știe că probabil nu e bine ceea ce face și acumularea de kilograme nu e tocmai ceea ce își dorește dar dorința de a se simți iubită și apreciată e atât de mare încât refulează într-un mâncat excesiv. Nu trebuie să fie neapărat vorba de ciocolată sau dulciuri, deși probabil un psihoterapeut ar spune că nevoia de dulce s-ar traduce prin nevoia fizică de dulcegării, de drăgălășenii. Mai există femei care dacă nu se hrănesc pe ele într-un mod excesiv au tendința de a face asta cu copii lor, îi supraalimentează pentru a acoperi ele însele un gol, nedându-și seama că îi provoacă copilului un neajuns. Singurătatea mai poate fi un motiv pentru a mânca.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Paradoxal, chiar în cazul în care este ținută o cură de slăbire, faptul de a nu fi slăbit pe cât şi-a dorit persoana în cauză, poate cauza o supraalimentare, o răzbunare pe propria persoană şi o auto-sabotare. Conflictele nerezolvate, traume din copilărie, lipsa aprecierii pot conduce către mâncat mult și fără rost. Chestia e că nu e tocmai ușor să te oprești din mâncatul ăsta. Fie încerci să îţi rezolvi cumva problemele emoționale, indiferent de natura lor, fie îţi impui o voință de fier și îţi propui să nu te mai atingi de alimente care îţi dăunează. Dar primordial cred că ar trebui umblat la cauza care face să se mănânce mai mult decât e nevoie și conștientizat că, pe termen lung, ronțăiala asta nu duce nicăieri, ba dimpotrivă, face mai mult rău decât bine. Stima de sine nu va reveni de la o pungă de covrigei în plus, iubirea nu va veni dacă nu vă veți simți bine în pielea dvs, soţul nu vă va iubi mai mult dacă vă va vedea mâncând mai mult ca el. Realizez că nu e ușor, e o adevărată luptă și reușește să se oprească numai cine e cu adevărat motivat și realizează ca problemele sale au o rezolvare. Însă cu fiecare zi în care nu se mai ronțăie e posibil ca și problemele să se rezolve cumva de la sine. Cred că e un cerc vicios: mănânc fiindcă nu mă simt bine și automat nu mă simt bine fiindcă am mâncat prea mult. Cumva trebuie găsită tăria de a rupe cercul, căci oprind mâncatul în exces automat te simți mai bine sau cel puțin mai ușor. Pentru că mâncatul mai mult decât e necesar nu face decât să îți îngreuneze și mintea. Dar, cu siguranță, mâncatul acesta pe fond emoțional există, nu e o simplă balivernă pentru că omul are tendința de a suplini ceea ce îi lipsește cu ceea ce are cel mai la îndemână, adică hrana, fiind cel mai ușor de procurat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Mâncatul pe fond emoțional

 7 comentarii / Publicat de Tonique / vineri, 28 iulie 2017

    Soțul meu, persoană slabă de altfel, nu poate înțelege sub nici o formă că un om poate mânca și din alte motive decât foamea. El se hrănește exclusiv când îi este foame, de foarte puține ori l-am văzut să înfulece ceva doar de dragul d

Citiți mai mult

Irlanda...pe scurt!

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE7ObfdFjSZFbAgKDrJXH7d1sVn50tR7WoprqRLouOHfAfl3ZFAsyYLpcgwJawVE0znYTl29Lr1_QxjPTEK3FD5u8CS35p3Rpg-1xTIY1BWgi-veySe1y9u1JaomYNSEUkw0xzVHvPdb6X/s1600/277394_10151252147594889_70178638_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE7ObfdFjSZFbAgKDrJXH7d1sVn50tR7WoprqRLouOHfAfl3ZFAsyYLpcgwJawVE0znYTl29Lr1_QxjPTEK3FD5u8CS35p3Rpg-1xTIY1BWgi-veySe1y9u1JaomYNSEUkw0xzVHvPdb6X/s320/277394_10151252147594889_70178638_o.jpg" width="320" /></a><br /> <div style="text-align: justify;">     Irlanda mai precis Dublin, este locul în care am dormit cel mai puțin. Petrecerile cu muzică live au reușit să mă țină trează pana la ora dimineții câteva zile la rând, motiv pentru care am reușit să fac o singură călătorie pe teritoriul insulei și anume la Giants Causeway şi Carrick-a-Rede, în rest mi-am petrecut concediul în Dublin. Adevărul este că m-am simțit extrem de ciudat pe străzile lor iar în mașină am fost chiar îngrijorată având în permanență impresia că absolut tot în jur este pe dos, în orice moment cineva urma să facă un accident.</div> <br /> <div style="text-align: justify;">     Îmi place să cred că Dublin este orașul cu cei mai mulți tineri din câte am vizitat. Lumea acolo este veselă în orice moment al zilei și în plus par înconjurați de o stare de bine. Oamenii nu sunt crispați și strânși în costume, sunt îmbrăcați lejer și-și păstrează starea de bine chiar dacă în orice moment poate începe ploaia și sunt uzi din cap până-n picioare. Irlandezii iubesc muzica bună, berea dar și mâncarea proastă și grasă . Mâncarea este groaznică, toată mâncarea pare tocană și miroase a ceapa, motiv pentru care oamenii de acolo se delectează cu miile de tipuri de bere, sute de mărci de whisky și sute de tipuri de scotch și cu activitățile sportive (din tribuna sau la televizor). Au mii de baruri și băruleţe și sute de stadioane dar au și multe case de vacanță în zone superbe pline de verdeață. Verdele irlandez chiar există și este deosebit. Iarba chiar pare că are o alta culoare acolo iar lumina este mult mai limpede. Irlandezii sunt considerați de către englezi „țărani” dar nu am reușit să înțeleg exact la ce se referă iar irlandezii îi consideră pe englezi înfumurați. </div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Xy1S72umPvbNGdI8_kc46VcvfLhSOxBl8CrlvrUr0nQxvlEV4vHWxkdbq42CPxJmjU-Ui9AuYcV5-Ivoq555j4NuQHyQFhYjKbqdrULNHPRlTrX9t-aRTNGPM6BVZ3uEHPYUKy-ekMnh/s1600/78254_10151252132119889_1321378193_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Xy1S72umPvbNGdI8_kc46VcvfLhSOxBl8CrlvrUr0nQxvlEV4vHWxkdbq42CPxJmjU-Ui9AuYcV5-Ivoq555j4NuQHyQFhYjKbqdrULNHPRlTrX9t-aRTNGPM6BVZ3uEHPYUKy-ekMnh/s320/78254_10151252132119889_1321378193_o.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Brandul lor de țară este trifoiul cu paru foi și cuvântul Luck, și-au păstrat și multe obiceiuri și tradiții celte, având un adevărat respect pentru tot felul de mituri și legende cu vrăjitori și vrăjitoare care au ajutat poporul de la câștigarea unor batalii importante și pana la înscăunarea anumitor personaje reale. Din discuțiile cu irlandezii am înțeles ca sunt extrem de superstițioși și nu fac multe lucruri care le-ar putea da viata peste cap. De exemplu:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - irlandezii nu iau în brațe un copil nebotezat iar dacă trebuie totuși luat aceștia își vor face semnul crucii, </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - mirele nu poate cânta la propria cununie sau petrecere, acest fapt fiind de rău augur iar căsătoria fiind ca și compromisă,</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - dacă pe drum se întâlnesc cu un cortegiu funerar trebuie însoțit măcar o bucata de drum pentru a nu atrage moartea asupra familiei și drept urmare decedații sunt conduși pe ultimul drum de un număr mare de cunoscuți și necunoscuți,</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - dacă un scaun se răstoarnă în fața unui irlandez ceva rău urmează să se întâmple în viitorul apropiat, motiv pentru care părăsesc de urgență încăperea sau spațiul unde s-a petrecut evenimentul</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cea mai mare problemă am avuto când am trecut din Irlanda în Irlanda de Nord iar moneda folosită în Regat este lira iar eu plătind cu cardul nu am realizat că diferența intre euro și lira este atât de mare și drept urmare când am ajuns acasă și mi-am verificat contul am avut o mică problemă neînțelegând de unde au apărut diferențele. Am pățit lucrul ăsta pentru că trecând fără nici măcar un control între cele două Irlande nu am mai luat în calcul diferența de moneda iar când vedeam anumite lucruri mă gândeam ca sunt în euro fără a mai echivala în lire. Ca și în celelalte ţări în care am fost am observat grija cu care natura este păstrata și atenția statului pentru turiști dar și respectul acordat de comercianți clienților. Toată lumea este extrem de politicoasă și de bine intenționată, nu există nimic care sa te facă să nu mai vizitezi un loc sau să nu mai cumperi un produs. De exemplu la restaurant dacă mâncarea nu mi-a plăcut și a rămas aproape intacta în farfurie nu mi-a fost pusă pe nota de plata în schimb lucrul acesta nu se aplica la băuturile alcoolice. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Irlanda...pe scurt!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / joi, 27 iulie 2017

    Irlanda mai precis Dublin, este locul în care am dormit cel mai puțin. Petrecerile cu muzică live au reușit să mă țină trează pana la ora dimineții câteva zile la rând, motiv pentru care am reușit să fac o singură călătorie pe teritor

Citiți mai mult

Frumuseţi miniaturale

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4G1VYgjPHReqgfgRx3H1A_X-eXd0K45SazTXbkkg6Q57jE688N5z-Ic4uIoVuvoCryv_tknUsHn0jzOgVSBpjT-2nQkCy3b8uW3UBwzbfDLPja54WdByG_8yOpUsHeoA74WU9rHUI7rw/s1600/Frumuseti_miniaturale.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="501" data-original-width="752" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4G1VYgjPHReqgfgRx3H1A_X-eXd0K45SazTXbkkg6Q57jE688N5z-Ic4uIoVuvoCryv_tknUsHn0jzOgVSBpjT-2nQkCy3b8uW3UBwzbfDLPja54WdByG_8yOpUsHeoA74WU9rHUI7rw/s320/Frumuseti_miniaturale.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Aveam zilele trecute ceva timp liber, lucru care mi se întâmplă extrem de rar și am zis să mai vad şi eu ce mai e pe la televizor fiindcă nici de asta nu prea am vreme. Și tot „frunzărind” canalele am dat peste o emisiune pe TLC, adică Travel and living. E un canal destul de simpatic, când mai am vreme îmi place să mai arunc un ochi acolo. Numai că în ziua de care vă spuneam am dat peste o emisiune care mi-a întărit convingerea că americanii sunt mult mai mult decât tâmpiţi. Emisiunea de care vreau să vorbesc se numește Frumuseți miniaturale. Pe scurt, niște mame, mai rar taţi, cu multiple frustrări de tinerețe consumată şi probleme comportamentale își târâie copilele de vârste extrem de fragede la concursuri de frumusețe și când spun vârste fragede nu exagerez deloc fiindcă se pare că la aceste concursuri există până şi categoria 0-3 ani. Toate bune și frumoase până aici, toate mamele sunt mândre de progeniturile lor și vor să le arate lumii întregi. Numai că concursurile astea au depășit de mult grotescul. Presupunând că ideea în sine nu ar fi chiar atât de rea, deși mi se pare stupid și aberant să pui să concureze copii de 2 ani, pregătirile pentru evenimentele acestea sunt de-a dreptul stupefiante. Fetiţele acestea, multe dintre ele la vârsta la care încă sunt purtătoare de scutec, sunt învăţate să dea din fund pe o scenă, duse la salonul de manichiură şi pedichiură. E pentru prima oară când am văzut la pedichiură un copil de 2-3 ani. Cred că numai în America se putea întâmpla asta. Stau să mă întreb dacă e doar lipsă de preocupări sau de inteligenţă. Aş zice că a doua variantă, căci în prezenţa unui intelect nu cred că supui copilul la asemenea, nu neapărat torturi, cât nişte practici destul de dubioase pentru un copil de o anumită vârstă. Prezenţa la aceste concursuri mai presupune şi alte pregătiri, nu numai o banală manichiură sau o ojă roz la degeţelele de picioare. Dacă ar fi fost numai atât probabil indignarea mea nu ar fi fost atât de mare. O altă condiţie, nu ştiu dacă impusă de organizatorii concursurilor sau din ignoranţa părinţilor, este aceea ca odrasla să fie bronzată. În acest sens se apelează la un bronz artificial, realizat cu un pistol cu vopsea. Fetele, indiferent de vârstă, sunt fardate într-un mod excesiv, ele însele au mici poşete cu ruj pe care şi-l aplică într-un mod expert. Înainte de începerea concusului există un adevărat ritual ce implică fardat, coafat, pus gene false, unghii etc. Copiii aceştia care participă la prezentările de gen sunt copii cărora la un moment dat al vieţii lor le cad dinţii sau le cresc într-un mod nu tocmai estetic. Numai că nu dă bine din punctul nimănui de vedere, aşa că copiilor le sunt comandate nişte proteze dentare care arată extrem de nefiresc în gurile lor de copii. Sunt acele faţete dentare care se aplică pe dinţi, perfect albe, artificiale şi fără nici un cusur. Stau şi mă întreb de ce trebuie să îi pui copilului în gură aşa ceva, de ce trebuie să îi deformezi imaginea despre copilărie? Căci acel copil va creşte cu o părere foarte proastă despre ceilalţi copii şi chiar el se va accepta numai în sfera concursurilor de frumuseţe. Copilului participant la asemenea evenimente i se va creea impresia că el contează numai în măsura în care câştigă sau dovedeşte cât e de bun. Şi să nu mai vorbesc de faptul că nu mi se pare nimic sănătos să îi impui unui copil atât de mic spiritul competitiv, copil aflat la vârsta la care ar trebui să înveţe ce este aceea cooperare şi joc în doi sau în grup. Vreau să cred că genul ăsta de concursuri are loc numai în America şi nu se va răspândi şi spre alte continente, aş vrea ca prostia aceasta, căci este în mod clar o tâmpenie, să rămână măcar acolo, dacă nu poate fi oprită nici la ei. Cum am spus, probabil este doar o frustrare a anumitor părinţi ce nu şi-au împlinit nişte aşteptări în viaţă şi spiritul întreprinzător al unor organizatori ce au speculat slăbiciunile unor părinţi cu un IQ nu tocmai ridicat. Sper să nu îmi dea prin cap vreodată să îmi supun copilul unui asemenea eveniment.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Frumuseţi miniaturale

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 26 iulie 2017

    Aveam zilele trecute ceva timp liber, lucru care mi se întâmplă extrem de rar și am zis să mai vad şi eu ce mai e pe la televizor fiindcă nici de asta nu prea am vreme. Și tot „frunzărind” canalele am dat peste o emisiune pe TLC, adică

Citiți mai mult

Stralucire in bucatarie!

<div class="MsoNormal"> <div style="text-align: justify;">        <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7Pvz00aTjD0IR6zbX_xKUbAglNJT2pI9dLCoO0RD-wJUaeyDfEPUuauXt7Fi6U5hNqEwMbBCB5hyphenhyphen8mI32r2qFe0tn9R_Ttc8QqSXeGLgqVJJHY2rbu5TuWD0skgmIc-jTOFpGclnjmoaW/s1600/10-.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="580" data-original-width="870" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7Pvz00aTjD0IR6zbX_xKUbAglNJT2pI9dLCoO0RD-wJUaeyDfEPUuauXt7Fi6U5hNqEwMbBCB5hyphenhyphen8mI32r2qFe0tn9R_Ttc8QqSXeGLgqVJJHY2rbu5TuWD0skgmIc-jTOFpGclnjmoaW/s320/10-.jpg" width="320" /></a> Există multe lucruri într-o cămară sau bucătărie obișnuită, care la o privire mai atentă, ne pot ajuta de minune pentru efectuarea curățeniei lunare din baie și din bucătărie. Cele mai însemnate și mai des întrebuințate produse aflate de cele mai multe ori la noi în casă sunt: oțetul, sarea și zeama de lămâie. Fapt cunoscut și de marii producători de detergenți care oferă multe produse sub sloganul “prospețime cu lămâie” cu niște prețuri destul de ridicate. Efortul depus la curățenie se poate diminua dacă se urmează câteva reguli de bază în amenajarea practică a băii și a bucătăriei: mobila și pereții trebuie să fie lavabile până la o anumită înălțime, mobilierul din lemn cu ornamente sculptate nu este recomandat în bucătărie, geamul trebuie să fie cât se poate de aproape de aragaz iar hota trebuie să fie puternică. Tacâmurile și vesela este bine să stea în dulapuri obligatoriu cu uși închise, deoarece, de fiecare dată când prăjiți sau fierbeți ceva, se vor acoperi cu un strat fin de grăsime, cu excepția cazului în care aveți o bucătărie mare dar și o hotă puternică. Suprafețele de lucru trebuie să fie cât se poate de netede pentru a putea fi spălate şi șterse rapid. În baie este bine să păstrați lucrurile în dulapuri, astfel există pericolul să capete pete de igrasie sau un miros greu din cauza umezelii.<br />   În multe case bucătăria este de cele mai multe ori sufletul casei. Şi ce poate fi mai plăcut decât să iei masa acasă, cu toți membrii familiei în jurul mesei. Reversul medaliei ar fi doar faptul că bucătăria trebuie curățată mai des, pentru că în locul în care se umblă cu alimente se cere o atenție deosebita. Pentru o curățenie de bază ajung de regula apa, săpunul și oțetul, însă pentru “cazurile mai dificile” este nevoie să apelați la sfaturile bune ale bunicii mele.</div> <b>1</b>. <b>Praf de curățat extrafin</b>  -  acest praf de curățat se recomandă pentru suprafețele delicate. Termenul de valabilitate din momentul preparării este de 8 luni.</div> <ol> <li>50 g fulgi de săpun </li> <li>150 g cretă flotată</li> <li>80 g sodă</li> <li>5 picături ulei de măsline</li> </ol> <div class="MsoNormal"> Se macină fulgii de săpun și se amestecă cu creta flotată și cu soda. La sfârșit se adaugă uleiul. Se toarnă amestecul într-un borcan cu capac filetat și se amestecă energic preț de câteva minute.</div> <div class="MsoNormal"> <br /> <b>2</b>.<b> Soluție pentru curățat cuptorul</b>  -  vă puteți păstra cuptorul curat dacă după fiecare întrebuințare se spală cu apă și săpun înainte să se răcească. În cazul în care se întâmplă mici “accidente culinare”, acestea se pot rezolva în felul următor:</div> <div class="MsoNormal"> <ol> <li>o lingură parafină</li> <li>2-3 linguri sare</li> <li>Apă</li> <li>Sodă de rufe</li> </ol> Se amestecă parafina cu sarea. Se freacă murdăria cu putere, până când s-a curaţat. Apoi se amestecă soda de rufe cu apă și se spală bine cuptorul.<br /> <br /> <b>3. Veselă curată</b> -  Chiar dacă avem o mașină de spălat vase, tot mai există anumite piese de veselă care trebuie spălate de mână fie că sunt prea murdare, fie că sunt prea sensibile. Mirosul de peşte, ceapă sau altele iese dacă se adaugă la soluţia de spălat zeama de la o jumătate de lămâie sau ulei de rozmarin.O soluție pentru cei care nu au mașină de spălat vase:<br /> <ol> <li>80 g săpun moale de potasiu</li> <li>80 ml apă distilată</li> <li>40 ml Tween 80 </li> <li>½ lămâie</li> </ol> Amestecam apa, săpunul și Tween până obţinem o pastă omogenă. Adaugăm cca 1 lingură din compoziția obținută în apa de spălat împreună cu zeama de la o jumatate de lămâie sau câteva picături de ulei de rozmarin.<br /> <br /> <b>4. Solutie pentru inox</b>  -  Inoxul este un material ușor de întreținut, igienic și durabil. Din păcate obiectele din inox capătă ușor pete și zgârieturi. Cu soluțiile bunicii se pot îndepărta petele iar micile zgârieturi se pot lustrui. <br /> <ol> <li>1 lingură de săpun moale de potasiu</li> <li>1 lingură cretă flotată</li> </ol> Amestecăm săpunul cu creta flotată până se obține o pastă omogenă. Aplicăm puțină pastă pe o cârpă de bumbac şi frecăm inoxul umezit în prealabil iar apoi lustruim.<br /> <br /> <b>5. Zonă fără rugină </b> -  Ruginirea vaselor din fonta se poate preveni dacă după fiecare spălare ungem vasul cu ulei. Dacă totuși s-au format pete de rugină putem prepara următoarea soluție pentru a rezolva această situaţie.<br /> <ol> <li>1 lingură sare de lămâie</li> <li>500 ml apă</li> </ol> Dizolvam sarea de lămâie în apa apoi frecam petele bine cu o perie înmuiată în soluție până când rugina dispare în totalitate.<br /> <br /> <b>6. Îngrijire specială pentru Teflon</b>  -  Praful de curățat sau alți detergenți agresivi sunt prea duri pentru tigăile dotate cu un strat de teflon, pentru că s-ar putea distruge suprafața, așa că vom apela la o metoda alternativă pe bază de praf de copt.<br /> <ol> <li>125 ml apă</li> <li>2 linguri de praf de copt</li> </ol> Turnam apa și praful de copt în tigaie apoi dăm amestecul în clocot şi la final clătim tigaia sau vasul  bine cu apă proaspătă. <br /> <br /> <b>7.Fără depuneri de calcar în filtrele de cafea sau fierbătoare</b>  -  Ori de câte ori încălzim apă, rămâne câte un pic de calcar în urmă. Cu timpul se formează un strat de calcar care poate împiedica o bună funcționare a aparatelor casnice. <br /> <ol> <li>3 linguri sare de lămâie</li> <li>½ l oţet de mere</li> </ol> Dizolvăm sarea de lămâie în oțet. Se toarnă soluția nediluată în aparat și se pune aparatul în funcțiune, apoi clătim bine cu apă curată. <br /> <br /> Sper ca aceste sfaturi practice să va facă ziua dedicată curățeniei mai ușoară!<br /> <o:p></o:p></div>

link

image

Stralucire in bucatarie!

 Niciun comentariu / Publicat de Andreea / marți, 25 iulie 2017

       Există multe lucruri într-o cămară sau bucătărie obișnuită, care la o privire mai atentă, ne pot ajuta de minune pentru efectuarea curățeniei lunare din baie și din bucătărie. Cele mai însemnate și mai des întrebuințate produse afl

Citiți mai mult

Cască ochii când rezervi pe Booking

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbHOjvw9peeisR_xmvfRn5zZmR-XEoCCpcNDz2ib3CoKOkxclDSEswepQoLZMDghfi_GB-ydH0zqvBjg6Oen_sCp5WMh4MRqqGG1tgbAvQFn-1r-OiB9p8f0DqOnuhflk6ZLIxwoLEqHQ/s1600/Casca_ochii_cand_rezervi_pe_Booking.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbHOjvw9peeisR_xmvfRn5zZmR-XEoCCpcNDz2ib3CoKOkxclDSEswepQoLZMDghfi_GB-ydH0zqvBjg6Oen_sCp5WMh4MRqqGG1tgbAvQFn-1r-OiB9p8f0DqOnuhflk6ZLIxwoLEqHQ/s1600/Casca_ochii_cand_rezervi_pe_Booking.png" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Spuneam săptămâna trecută că m-am hotărât să plec la Balcic, aşa, o fugă, un mini-concediu neplanificat. Şi cum foarte rar contactez agenţii de turism , planificându-mi vacanţele de una singură, am apelat, şi de data aceasta, la prietenul Booking. Nu am nimic să îi reproşez, din moment ce fac rezervări prin intermediul acestui sistem înseamnă că îmi convine. Ceea ce îmi place foarte tare şi ceea ce cântăreşte foarte mult în alegerea hotelului la care voi sta sunt comentariile celor ce au fost acolo şi prin intermediul cărora îţi poţi face o idee dacă hotelul e ţeapă sau nu, dacă e ceva de capul lui,repere privind locaţia, preţul şi aşa mai departe. Recunosc că de cele mai multe ori am făcut rezervări la hoteluri din România, rezervări fără taxă de anulare, condiţii speciale şi alte chichiţe de genul acesta. Aşa că acum, în Bulgaria am recurs tot la ajutorul Booking. Am găsit repede o pensiune frumuşică, ieftină, cu piscină, ceva mai departe de mare dar am zis că la banii ăia merge. Toate bune şi frumoase, rezervare confirmată, în două zile urma plecarea. Numai că taman cu două zile înainte mă contactează domnul Ivan şi îmi spune că are o problemă de familie şi nu mai poate să onoreze rezervarea cu pricina, internând-o pe mama dânsului. Asta e, zic, ce era să fac?! Nu te pui cu situaţii din astea. Dacă era vreun hotel de renume poate aveam o reacţie, aşa, domnului Ivan nu prea aveam ce îi face decât a îi lua boii de la bicicletă. Şi m-am apucat la 2 noaptea să caut un locuşor de înnoptat pentru întrega familie. Nefiind familiarizată cu poziţiile hotelurilor din Balcic, am căscat ochii destul de multişor. În cele din urmă am ales un complex de apartamente, frumos foc, cu piscină, bucătarie, ce să mai, luxul suprem. Nu era nici chiar atât de scump, am zis că am făcut afacere. Am rezervat, mi s-a confirmat, numai că nu citisem chiar tot înainte de a face rezervarea. Pe lângă preţul cu pricina mai trebuia plătită şi o taxă pentru curăţenie, un depozit de vreo 100 euro, başca că era şi la mama dracului faţa de plaja, eu cu copil fiind şi fiindu-mi destul de greu să merg cu el până la mare în fiecare zi. Pe la 4 dimineaţa parcă nu aveam linişte şi am început să caut şi altceva. Evident că am găsit un hotel mult mai convenabil, nu chiar luxul de acolo, dar de bun simţ, şi la vreo 200 m de plajă şi cu mic dejun inclus. Am făcut rezervare şi aici, cu gândul să o anulez pe precedenta. Numai că acolo nu puteam anula decât cu penalizare, respectiv o noapte de cazare. Tot e bine, că am înţeles că sunt hotelieri cărora trebuie să le plăteşti absolut toate zilele de cazare în cazul unei anulări. Din fericire, Booking are posibilitatea de a cere anularea unei rezervări la nişte costuri ceva mai mici sau chiar gratis dacă dai un mesaj proprietăţii în care îi menţionezi motivele importante sau mai puţin importante pe care le-ai avut de ai purces la anulare. Aşa că am dat şi eu mesaj proprietăţii, specificând că nu era trecută în prezentare distanţa până la mare, lucru total adevărat, era trecută doar o locaţie pe hartă dar necunoscând oraşul nu puteam aprecia exact locaţia. Am aşteptat răspunsul proprietăţii până a doua zi, deja mă resemnasem că voi plăti taxa aceea de penalizare însă cei responsabili au fost drăguţi şi mi-au permis anularea fără penalizare, în ciuda faptului că nu ar fi fost un motiv destul de serios cel invocat de mine. Evident că îmi asum în totalitate faptul de a nu fi fost chiar corectă şi nu ar fi fost nici de supărare dacă aş fi plătit căci necăscând ochii suficient de bine asupra tuturor condiţiilor de rezervare nu aş fi fost în măsură să mai emit şi pretenţii. Le mulţumesc hotelierilor că au fost îngăduitori însă trebuie căutat fiecare chiţibuş când faci o asemenea rezervare. Mi-am învăţat lecţia, cu siguranţă am să mai apelez la Booking însă, cu lecţia învăţată, să fac rezervarile în momentul în care am siguranţa că am să mă şi duc acolo sau măcar fac nişte rezervări cu nişte condiţii de anulare care să îmi convină.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cască ochii când rezervi pe Booking

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 23 iulie 2017

    Spuneam săptămâna trecută că m-am hotărât să plec la Balcic, aşa, o fugă, un mini-concediu neplanificat. Şi cum foarte rar contactez agenţii de turism , planificându-mi vacanţele de una singură, am apelat, şi de data aceasta, la priete

Citiți mai mult

Regulile de circulație ale posesorului de BMW

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBpb7dQacwSqOWg5pzKJ7yDyO1yAApjIl_S_3065wng8SbVRV4Fwo8Rd3hhRqMx74xPSCjEw00h0WBymEaxxP0-xFK3P0yWU3qaBF826TAaxt_8cnP7Ok88pfhqjaMB0IH2cZkuyQkmvM/s1600/Regulile_de_circulatie_ale_posesorului_de_BMW.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1334" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBpb7dQacwSqOWg5pzKJ7yDyO1yAApjIl_S_3065wng8SbVRV4Fwo8Rd3hhRqMx74xPSCjEw00h0WBymEaxxP0-xFK3P0yWU3qaBF826TAaxt_8cnP7Ok88pfhqjaMB0IH2cZkuyQkmvM/s320/Regulile_de_circulatie_ale_posesorului_de_BMW.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     O să fiu certată, știu. Și știu că nu toți posesorii de BMW conduc după cum vrea bicepsul lor lucrat la sală și tatuat la Wanda Salon. Evident că unii conduc atent, respectă reguli de circulație, își respectă semenii. Numai că, din păcate, există o anumită categorie de conducători de BMW, cel mai adesea de BMW X5, X6, care nu are nici în clin nici în mânecă nici cu civilizația, nici cu regulile pe care se presupune că ar trebui să le respecte odată ajunși conducători auto. Nu de alta dar dacă nu țin la viața lor măcar pe a altora să o respecte. Există câteva lucruri pe care șoferul acesta nemaipomenit de bolid puternic, nu numai de BMW, ci în general de mașină care costă peste o anumită sumă, adică ceva mai scumpă decât un apartament cu două camere, le face fie special fie că habar nu are și a luat permisul la Pitești.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. În primul rând parchează fix unde dorește bicepsul său mai sus menționat. Nu are absolut nici o importanță că e trecere de pietoni, că e un loc de parcare al altuia, că e stație de autobuz sau chiar refugiu, cum am văzut iarna trecută. Ce vrei <i>domne</i>, ningea. Și omul, ca să își protejeze mașina de ninsoare, a parcat nici mai mult nici mai puțin decât sub refugiul stației de transport în comun. Ce dacă nu e voie să parchezi acolo? Nu au voie ăștia cu mașini de amărâți, ăștia cu mașini scumpe au voie. De asemenea ei mai au voie să blocheze alte mașini fără a lăsa un număr de contact, de a bloca intrări la magazine, restaurante și alte instituții. Mai au voie să parcheze pe locurile special amenajate persoanelor cu dizabilități. Cel mai tare le place să parcheze acolo fiind locurile cele mai apropiate de intrări.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2. Sensurile interzise, sensuri unice, sens cu o singură bandă de mers nu au nici un sens pentru conducătorul de BMW. Conducătorul acesta merge numai și numai pe unde vrea el. Dacă e sens unic merge pe contrasens. Așa, doar un pic, că nu încurcă prea rău dacă merge și el 200 m să ajungă acasă. Altfel ar ocoli prea mult și el e grăbit. Depășirea coloanei. Coada de mașini în trafic e pentru proști. Conducătorul de BMW nu e prost. Că dacă era prost nu avea BMW, ci Ford. Conducătorul de BMW, C-Class , Porsche etc va depăși toată coloana de mașini și va deveni super nervos dacă nu îl va lăsa cineva să se bage înapoi în coloană. Va deveni cu atât mai nervos cu cât se va apropia un tramvai, autobuz sau alte mașini care merg regulamentar pe sensul lor. Șoferul ăsta moțat e, firește, pe contrasens. Că nu ai cum să depășești o coloană de 500 m formată din mașini decât dacă mergi tare de tot pe contrasens. Nu știu ce se întâmplă cu oamenii aceștia de sunt mereu atât de grăbiți. Ai senzația că ei conduc lumea și noi, ceilalți, trebuie să stăm la picioarele lor. Întotdeauna sunt grăbiți, nervoși, agitați, probabil în cele 3 minute în care ar ocoli s-ar decide soarta lumii, soarta pe care o are în mâini nici mai mult nici mai puțin decât băieții ăștia cu bolizi de bani grei.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Învârtitul cheilor de mașină pe deget și aruncatul cheii pe masă, la restaurant, într-un mod voit neglijent. Pentru că în restaurant nu vede lumea că ai BMW. Păcat. Păcat că nu se poate intra cu mașina în restaurant fiindcă acest conducător atipic ar fi făcut-o.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     E ceva cu băieții ăștia, nu îmi dau seama ce, de unde își trag tupeul acesta. Nu cred că puterea mașinii le conferă în mod automat niște puteri speciale și lor. Se văd altfel lucrurile dintr-un BMW? Mai de sus? Hmmm, nu pot să răspund la această întrebare. Dar e adevărat că parcă parcă te simți puțin altfel deși ajungi în același mod și ai parte de același trafic și în BMW și în Dacia. Ah, pardon, nu există trafic pentru conducătorul de bolid. Traficul e pentru tâmpiții de bugetari, pentru prăduitori, cum ar spune un ilustru personaj din lumea celor ce conduc mașini scumpe, din lumea celor ce nu au învățat regulile bunului simț.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Regulile de circulație ale posesorului de BMW

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 22 iulie 2017

    O să fiu certată, știu. Și știu că nu toți posesorii de BMW conduc după cum vrea bicepsul lor lucrat la sală și tatuat la Wanda Salon. Evident că unii conduc atent, respectă reguli de circulație, își respectă semenii. Numai că, din păc

Citiți mai mult

Alba-neagra!!!

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHjp_uN6GkOgqGX6IjZ-Nsf72Jk_jVqNLBFvk7ySCvAvdoQD3a7vlLf4bk5KJ0NK4IEWeXbyr9Y_EBmm482PAcgGvA5fYc16RVib-GL2zzBs-PKgCgU-i3NBj-Y6J-S7effbD4lKmkc6y5/s1600/alba-neagra.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="365" data-original-width="630" height="185" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHjp_uN6GkOgqGX6IjZ-Nsf72Jk_jVqNLBFvk7ySCvAvdoQD3a7vlLf4bk5KJ0NK4IEWeXbyr9Y_EBmm482PAcgGvA5fYc16RVib-GL2zzBs-PKgCgU-i3NBj-Y6J-S7effbD4lKmkc6y5/s320/alba-neagra.JPG" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Dacă există în România un post de televiziune pe care îl detest acesta este Antena 3, același sentiment îl am și față de România TV dar la ei chiar nu știu ce se discută pentru că au semnal slab și nu am cum să îi urmăresc chiar dacă aș vrea. Părerile mele nu sunt în acord cu multe posturi TV și totuși le urmăresc emisiunile dar la acest post TV, Antena 3, efectiv nu mă mai pot uita, iar dacă mă gândesc la cei care lucrează acolo mă apucă greața la propriu. Acum o scurtă perioadă, când am văzut știrea că omul de casă a lui Badea, respectiv Rache, o să ocupe un post de consilier lângă primul ministru al României am crezut că nu văd bine sau că este un pamflet marca Antena 3. Nu înțeleg cum se fac angajările la stat, nu pricep ce îl califică pe acest jurnalist să ocupe un astfel de post. Acest jurnalist se ocupa cu niște pastile TV și mai apărea ca și comentator politic în emisiunile de intoxicare ale populației moderate de Gâdea. În ultima lună 4 persoane, care cel puțin pe mine mă scot din sărite, au fost puse în posturi cheie respectiv, fosta soție a lui Jorge (pentru cine nu știe vedetă națională cu ghilimele) pe nume Alina, actualul soț al acesteia pe nume Laufer, Rache şi Rozalia. Aceste 4 persoane sunt în funcții publice și au muncit foarte mult pentru asta, iar aici aceleași ghilimele. Rache a scuipat venin în oricine îi cerea Badea, Gâdea sau patronul pușcăriaș; Alina și-a arătat nurii și și-a povestit viața revistelor de scandal iar ministru Laufer a pozat pe unde a putut și și-a etalat corpul oriunde a avut ocazia citind comentarii și emițând păreri despre corpul perfect într-o lume perfectă. Din punctul meu de vedere acești 3 oameni chiar nu au conduita morală să se afle în posturile în care au fost promovați. Eu una nu aș putea să stau și să le ascult ideile, iar dacă ar veni vorba să fac ce-mi cer ei cred că m-ar bufni râsul și i-aș întreba dacă este o farsă iar prin apropiere se află o camera ascunsă. Ultimul post de angajat la stat care m-a făcut să cred că partidul PSD se joacă cu viețile românilor este un post de consilier ocupat de fiica unui bulibașă pe nume Rozalia. Eu înțeleg că minoritățile trebuie integrate dar este puțin cam mult pentru moment și în plus minoritatea din care face parte îmi lasă impresia că nu dorește să fie integrată.<br /> <br />     Ce oameni importanți avem în faţă și cum stam noi pasivi și doar comentam care pe unde apucam situația actuală. Ne mulțumim să dam un like sau să comentam sub anonimat. Acum câteva zile cineva-mi spunea că Dragnea, ca și Băsescu, se înconjoară de oameni proști pentru a nu pierde puterea iar dacă oamenii aceia nu sunt proști să fie măcar șantajabili. Eu cred că mai sunt și niște datorii de plătit pe care partidul fenomen, PSD, dorește să le plătească la vedere și nu cu proprii bani. România este plina de oameni valoroși, care au discurs, care au învățat și s-au instruit toată viața dar acești oameni nu sunt aleși în astfel de posturi. Posibil că aceștia să nu dorească să se asocieze cu actuala clasă politică dar trebuie încercat să ajungă acolo. Nu ai cum sa faci o cariera în cancanuri și apoi sa te prezinți la minister sau la orice altă instituție importantă îmbrăcat office și să dai directive sau să emiți păreri cu privire la starea României sau a bucureștenilor. Nu se potrivesc lucrurile. Politicienii aleși, au fost aleși și i-am trimis acolo în parlament să formeze guvernul și să se asigure de bunul mers al treburilor statului, dar aceste păpușele (de ambele sexe) nu au fost alese, au fost angajate în posturi cheie pur și simplu pentru plata unor datorii sau pentru ușurința cu care pot fi ei manipulați. Pe banii poporului nu poți angaja niște vedete de tabloid, nu poți angaja fără a exista un minim de decenta în viața publică, nu poți angaja pe cineva care și-a petrecut ultimii ani etalându-și viața sau râzând de alte persoane. Funcțiile cheie trebuie ocupate de oameni care au studiat și și-au construit o cariera, oameni vizionari, diplomați și cu o conștiință curată. Momentan avem primari cu o reputație îndoielnică, miniștrii care și-au dat singuri note de corigență, miniștrii care au făcut multiple greșeli în funcții de conducere, miniștrii care au condus reviste tabloid, șefi de cabinet cu restanțe la bugetele statului dar și mulți, chiar foarte mulți oameni care pur și simplu nu prezintă încredere prin simplul fapt că nu pot demonstra prin fapte că au intenții bune.<br /> <br />     În concluzie este ca la jocul alba-neagra, doar că nu așa cum era jucat jocul în Grecia antica, ci așa cum este el jucat, respectiv fără onestitate!!!<br /> <br /></div>

link

image

Alba-neagra!!!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / vineri, 21 iulie 2017

    Dacă există în România un post de televiziune pe care îl detest acesta este Antena 3, același sentiment îl am și față de România TV dar la ei chiar nu știu ce se discută pentru că au semnal slab și nu am cum să îi urmăresc chiar dacă a

Citiți mai mult

Graniţa dintre cochetărie şi vulgaritate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglANZ_cR-Rv-fVNWpjBva5n9iivQjOdNVH08Y7vliofUdHIL1yha1SPVL0Q1KcWgW94rr9RIrf0Bn1M1U9i9Wd6LitWcU4Mn0sIIvoLIRndp0IyMVoFLSjLUFrfIpEl0wviGyfMM2E6-A/s1600/Granita_dintre_cochetarie_si_vulgaritate.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglANZ_cR-Rv-fVNWpjBva5n9iivQjOdNVH08Y7vliofUdHIL1yha1SPVL0Q1KcWgW94rr9RIrf0Bn1M1U9i9Wd6LitWcU4Mn0sIIvoLIRndp0IyMVoFLSjLUFrfIpEl0wviGyfMM2E6-A/s1600/Granita_dintre_cochetarie_si_vulgaritate.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     A fi femeie e lucru tare frumos. Lăsând la o parte obligaţiile pe care le ai, şi asta cam cea mai mare parte din timp, tot ce ai de făcut, în restul de timp rămas, e să ai grijă de propria persoană: să îţi vopseşti părul, să te tunzi, să cauţi pe ici pe colo o haină mai acătării, să mai te instruieşti olecuţa. Numai că unele dintre suratele noastre, cateodată, cam au tendinţa de a da greş. A fi cochet nu e un lucru de şagă şi dacă nu ai această calitate a eleganţei din naştere, atunci cască ochii măcar la celelate femei de lângă tine care arată bine indiferent de situaţie. Până la urmă nu e mare chestie să arăţi bine, decentă, indiferent de vârstă. Sunt câteva lucuri care mie, ca femeie, mi se par destul de supărătoare când le văd la alte femei. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Unghiile. Nu mi se pare nimic mai inestetic decât acele unghii lungi şi ascuţite, ca nişte gheare. Ştiu că e o modă acum, toată lumea le are lungi, ascuţite, viu colorate. Dar…aşa NU. Sub nici o formă o mână îngrijită nu este posesoarea unor asemenea unghii. Oja sărită de pe unghii. E de preferat să nu îţi dai nimic pe unghii decât să stai cu oja aceea roşie sărită în proporţie de 50%. Mai bine aplici un lac, se usucă instantaneu şi nici nu se vede dacă s-a ciobit. Asta în cazul în care nu ai o ojă semipermanentă, gel sau alte minunăţii. Nu va obseva nimeni dacă nu eşti dată pe unghii cu nimic dar dacă oja e roasă va sări în ochi imediat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2. Părul nevopsit şi, mai grav, nespălat. Să nu înţelegeţi greşit, nu e condamnabil să nu îti vopseşti părul dar este urât, foarte urât, dacă tot te-ai apucat de vopsit păr să îţi laşi rădăcinile să crească timp de luni de zile. Dacă te mănâncă în fund şi intenţionezi să îţi păstrezi părul vopsit blond platinat atunci e cazul să te vopseşti lunar. Altminteri ori nu te mai vopseşti ori cauţi o nuanţă care să necesite vopsiri mai rare. Spălatul pe cap. Dacă vopsitul nu e o necesitate şi poţi să arăţi la fel de bine cu părul alb, spălatul pe cap e un MUST. Trebuie să te speli pe cap ori de câte ori se murdăreşte, e o tâmpenie să nu îl speli, sperând că astfel părul se va îngrăşa mai greu. E simplu, ai părul gras, e murdar şi trebuie să te speli. Părul foarte lung. Dacă ai păr, lasă-l să crească, foarte bine, însă dacă nu ai, ai 2 fire şi alea rare şi pe punctul de a cădea, nu îţi lăsa părul să crească. Tunde-te scurt, e mai sănătos. Dacă nu pentru cei din jur, măcar pentru păr. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Hainele foarte strâmte, scurte, transparente. Dacă ai mai mult de 60 kilograme sub nici o formă nu porţi colanţi. Poţi să ai şi peste 60 kilograme, nu e o problemă, dar dacă iese celulita din colanţii ăia, nu, nu porţi colanţi. Porţi orice altceva, nu colanţi. E valabil si în cazul blugilor super skinny. Dacă ai 80 kilograme şansele să arăţi bine în acei blugii sunt practic inexistente. Poartă blugi clasici, fustă, rochie, orice altceva, nu colanţi. De asemenea, dacă ai un anumit număr de kilograme, mai mare decât numărul care ar trebui, nu porţi tricou, maieu, bluză strâmtă de tot, bluză care îţi va mai face un colac de grasime şi care este extrem de inestetic. Ştiu că a fi slab e doar un clişeu şi nu contează numărul de kilograme dar a te îmbrăca adecvat siluetei e un lucru de bun simţ şi spune multe despre o femeie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     4. Femei trecute de o anumită vârstă care nu acceptă că au ajuns la vârsta cu pricina, având tendinţa de a cădea în ridicol, purtând nişte haine de fetiţă abia trecută de pubertate. Indiferent de cât de tonifiate ar fi picioarele, stomacul sau braţele, e inadmisibil să te îmbraci după 45 ani ca la 18-30. Fără a cădea în desuet e absolut realizabil să arăţi extrem de bine şi la 50 ani fără a te îmbrăca în fustă până la c…r.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În rest totul e cancan, fiecare e liber să se îmbrace după cum îl taie capul. Însă cele scrise mai sus cred că ar trebui respectate, e o dovadă de respect de sine şi faţă de cei din jur.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Graniţa dintre cochetărie şi vulgaritate

 un comentariu / Publicat de Tonique / marți, 18 iulie 2017

    A fi femeie e lucru tare frumos. Lăsând la o parte obligaţiile pe care le ai, şi asta cam cea mai mare parte din timp, tot ce ai de făcut, în restul de timp rămas, e să ai grijă de propria persoană: să îţi vopseşti părul, să te tunzi,

Citiți mai mult

Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIl7D1h3vd01pbqVwvyAxcBQgQKEho8FhRCTunDKFXDM9JJAu0ySmhrtPLlphFkA-G2E-gxm_WLH13PYRGsUMyFlwKXDkQlqZfSbPz_q3TH2k41CJkaJBaGT7bMLUYlEf94YPtj3c4c64/s1600/Cum_e_sa_locuiesti_intr-un_complex_de_blocuri_nou_construite.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="506" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIl7D1h3vd01pbqVwvyAxcBQgQKEho8FhRCTunDKFXDM9JJAu0ySmhrtPLlphFkA-G2E-gxm_WLH13PYRGsUMyFlwKXDkQlqZfSbPz_q3TH2k41CJkaJBaGT7bMLUYlEf94YPtj3c4c64/s320/Cum_e_sa_locuiesti_intr-un_complex_de_blocuri_nou_construite.jpg" width="179" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. Dar să o iau cu începutul. În urmă cu 3 ani am achiziționat un apartament aproape de ieșirea din București. Am optat pentru această zonă fiind destul de aproape de zona în care locuisem mare parte a vieții mele și pentru a fi aproape atât de familia mea cât și de a soţului. A mai contat și faptul că blocul era nou, sătulă fiind de veșnicele reparații ale blocurilor noi, riscul de seism și așa mai departe. E adevărat că nu știu nici cum au fost construite aceste blocuri noi, dezvoltatorii spun că rezistă. În orice caz, traiul la bloc e trai la bloc indiferent de cât de vechi sau nou e blocul, indiferent de zona în care e amplasat imobilul. Traiul la bloc e același și la București și la Londra și la Tokyo. Ceea ce este interesant, cel puțin în acest complex, este faptul că există un grup pe Facebook, de vreo 7000 persoane chiar, prin intermediul căruia locuitorii cartierului își mai împărtăşesc din păsuri. Chestia asta e chiar interesantă, conferă cumva aerul unei comunități, numai că, în proporție de 70 % lumea cam are tendința de a se certa în grupul acesta. Se ceartă lumea cam de la orice, că ăla a parcat ca un bou, că ăla nu a parcat ca un bou, că a căzut un ghiveci de la un balcon etc. Sunt și lucruri bune, cum spuneam. În același grup a luat naștere proiectul unei școli, prelungirea unui traseu RATB, înființarea de sensuri unice. Nu știu cât sunt de sensibili consilierii zonei respective la sugestiile locuitorilor dar încet încet încep să se miște lucrurile și pe aici. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ce e bine: e bine că blocurile sunt noi, nu mai există aspectul acela coşcovit al blocurilor vechi, e bine, într-un fel, că e foarte multă lume tânără, e bine că în acest complex ai o sumedenie de magazine, zona fiind într-o ascensiune continuă, e bine că există aceste grupuri de dialog pe Facebook în care poți veni cu sugestii , în care poți cere o mână de ajutor când ai o nevoie, e bine că de bine de rău circulă mijloace de transport în comun, ceea ce nu se întâmplă în toate zonele rezidențiale, e bine că apartamentele sunt destul de ieftine, deși asta e un minus la calitate. E bine că există săli de sport în zonă, piscine la care ai ceva reduceri ca locuitor al zonei. E bine că iarna zăpadă e curățată destul de bine chiar pe aleile din faţa blocurilor. E bine că există interesul şi dorinţa de a oferi locuitorilor un confort, prin găsirea unor soluții de fluidizare a traficului, de a accesa niște fonduri pentru construcția unei școli...</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ce nu e bine: infrastructura încă nu e la capacitatea la care ar trebui. Când plouă se inundă străzile, ieși cu barca din casă. Mă mai consolează faptul că se întâmplă și la case mai mari. Nu e bine că s-a construit atât de mult, spaţiile verzi și locurile de joacă fiind extrem de puține și de mici. Nu e bine că uneori se aude din celelalte apartamente dar cred că asta e compromisul când stai la bloc. Nu e bine că s-a suprapopulat zona cu oameni care habar nu au de civilizație și bun simț. Nu e bine că peste 3 ani nu vei mai avea loc să arunci un bănuț în zonă, cererea de locuințe aici fiind atât de mare încât se pare că în 2 ani nu va mai fi nici un teren de vânzare. Nu e bine că locurile de parcare reprezintă o reală problemă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil toate acestea sunt aidoma indiferent de unde ai locui. Trafic și locuri de parcare puţine întâlnești și în zonele zero ale orașului, nesimţiţi sunt și acolo, probleme cu vecinii e posibil să ai și dacă ai casa pe pământ. Una peste alta traiul într-un complex ca acesta nu e chiar rău. Ceea ce mă supăra pe mine e lipsa unei pieţe și a unui parc. În rest mă declar destul de mulțumită, nu pot spune că am întâmpinat probleme sau neajunsuri atât de mari încât să îmi fi dorit să mă mut într-o zonă ceva mai pretenţioasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 13 iulie 2017

    Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. Dar să o iau cu începutul. În urmă cu 3 ani am achiziționat un apartament aproape de ieșirea din Bucure

Citiți mai mult

Farmecul cărților scrise în perioada interbelică

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib6FF4AZBbeF5u8G6AILxa2mezPmaztNhn3nRxGAFPMgp7lF07BB6P2ypO2VUmDPhoaMEdr1luq8vrwnEvPX1iy7dbBsQPeyIiWpwZA-BHfHgWecZPCPkDcMBT-2l9fD7fA0kpj7hX1UY/s1600/Farmecul_cartilor_scrise_in_perioada_interbelica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="579" data-original-width="1024" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib6FF4AZBbeF5u8G6AILxa2mezPmaztNhn3nRxGAFPMgp7lF07BB6P2ypO2VUmDPhoaMEdr1luq8vrwnEvPX1iy7dbBsQPeyIiWpwZA-BHfHgWecZPCPkDcMBT-2l9fD7fA0kpj7hX1UY/s320/Farmecul_cartilor_scrise_in_perioada_interbelica.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Deși nu e conform tradiției creștine, îmi place să cred în lumi paralele şi îmi place să cred că am mai trăit şi alte vieți. Îmi place să cred că senzaţia de deja-vú ar fi de fapt conştientizarea faptului că am mai fost acolo. Şi credinţa aceasta a mea se împleteşte cu faptul că îmi place să citesc. Şi pentru mine un farmec aparte îl reprezintă Bucureştiul în perioada lui interbelică, perioadă lipsită de griji, perioadă cu iz de tei şi de parfum franţuzesc, perioada rochiilor făcute la comandă, special croite pentru a îmbrăca trupuri de domnişoare ce îşi desfăşoară cursurile la Universitate, în speranţa de a îşi forma o profesiune, aceea de profesoară. Îmi place să îmi imaginez plimbările pe Calea Victoriei, bătăile cu flori, plimbarea cu automobilul la Şosea. Îmi place să îmi imaginez traiul din acea perioadă, îmi plac casele de atunci. Înainte de a naşte îmi făcea o deosebită plăcere să hoinăresc prin Bucureşti, căscând ochii la imobilele acelea acoperite de viţă de vie, cu porticul sărutat de iedera de un verde crud. Am fost zilele trecute în parcul Cişmigiu şi la intrarea în parc m-a lovit, pentru a nu ştiu câta oară, apariţia palatului Kretzulescu. Abia aştept să crească puiul să îmi pot relua plimbările solitare în căutarea acelor case care te fac să visezi. Îmi place să caut cărţi poştale, imagini ale Bucureştiului de altă dată, instantanee şi mărturii ale celor ce au trăit atunci. Îmi place muzica ce se cânta în ’40 şi cu riscul de a părea desuetă şi învechită aş vrea să îi transmit şi copilului meu o parte din această dragoste. Nu ştiu în ce măsură voi reuşi, probabil nici nu e important, fiecare are propriile vise şi în epoca vitezei şi a tehnologiei nu va fi interest de o lume trecută. Ceea ce îmi alimentează însă, în cea mai mare măsură, amorul acesta pentru perioada interbelică sunt cărţile scrise atunci. Le-am descoperit în perioada adolescenţei mele şi nu mă pot lecui nici acum, ajunsă la maturitate. Şi ce descoperi în adolescenţă? Asta dacă ai norocul să te introducă cineva în lumea cărţilor şi a romanelor pentru adolescenţi. Descoperi Cişmigiu et. Comp, de Grigore Băjenaru, îl descoperi pe Mihail Drumeş şi Elevul Dima dintr-a şaptea şi Invitaţie la vals, îl descoperi ceva mai încolo pe Mircea Eliade. Şi o citeşti pe nerăsuflate pe Cella Serghi , cu a ei Pânza de păianjen şi Genţiane. Şi suferi alături de Bietul Ioanide al lui Călinescu, ca mai apoi să nu mai laşi din mână Enigma Otiliei sau Cartea nunţii. După ce le prinzi gustul şi savoarea acestor autori români, căci mi se pare inadmisibil să te apuci de mari romane universale fără a-ţi cunoaşte propria literatură, îi descoperi timid pe Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu. Astfel eşti iremediabil îndrăgostit, atât de carte, cât şi de timpurile în care se petrecea ceea ce ai devorat până în miez de noapte. Eşti atât de îndrăgostit precum drogatul în căutarea dozei sale, găsindu-l aşadar prin noianul acesta de artişti şi pe Mihail Sebastian. Am iubit alături de eroi când am citit Accidentul şi mi-a plăcut să mă imaginez ca fiind Nora şi aş fi vrut să am un iubit cu numele Paul. Am ascultat cu o deosebită plăcere piesele radiofonice Jocul de-a vacanţa şi Steaua fără nume, pe vremea în care se mai asculta aşa ceva. Cred că este imposibil să fac un rezumat al fiecărei cărţi scrise de aceşti giganţi şi ştiu că nu toate sunt scrise în perioada interbelică, ci doar publicate atunci, nici acţiunea unora dintre ele nu se petrece între cele două razboaie, doar că m-am apucat să recitesc Invitaţie la vals şi m-a apucat o oarecare nostalgie. Am să revin cu o impresie a ei după ce o voi termina fiindcă atunci când am descoperit-o, în urmă cu mai bine de 20 ani vedeam lucurile cu alţi ochi. Şi cred că e valabil cu toate operele enumerate mai sus. Cu ochii adultului de 40 ani e posibil să văd lucruri care mi-au scăpat la 20 ani. Recitindu-le iau şi o pauză de la oraşul acesta care a devenit atât de zgomotos şi de plin şi de murdar. E plăcut să îţi poţi imagina Bucureştiul ca fiind şi altfel, fie el şi un Bucureşti de mult apus.</div>

link

image

Farmecul cărților scrise în perioada interbelică

 2 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 12 iulie 2017

    Deși nu e conform tradiției creștine, îmi place să cred în lumi paralele şi îmi place să cred că am mai trăit şi alte vieți. Îmi place să cred că senzaţia de deja-vú ar fi de fapt conştientizarea faptului că am mai fost acolo. Şi credi

Citiți mai mult

Cum o să fiu eu o babă tatuată și mândră

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRUpmxBAIjxSGCIGJCAKNEsAhdR7pdrHfS369-NQ3f9Q5RU5aNgokVrEHcvwvudXreSSzun6a1G5NuORgM2RqJ5mSHjenCWBEIEnoJH_UNk2wwcRuVqFa8L1LqbBoSrj_vp4JbtPWnoho/s1600/Cum+o+sa_fiu_eu_o_baba_tatuata_si_mandra.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="284" data-original-width="400" height="227" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRUpmxBAIjxSGCIGJCAKNEsAhdR7pdrHfS369-NQ3f9Q5RU5aNgokVrEHcvwvudXreSSzun6a1G5NuORgM2RqJ5mSHjenCWBEIEnoJH_UNk2wwcRuVqFa8L1LqbBoSrj_vp4JbtPWnoho/s320/Cum+o+sa_fiu_eu_o_baba_tatuata_si_mandra.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Pe vremuri doar o anumită parte a societății îndrăznea să îsi deseneze pielea, cam partea cea mai de jos, stigmatizații, marinarii sau oameni aparţinând altor culturi, culturi atât de îndepărtate de cea europeană încât îţi era cu neputinţă să îţi imaginezi tatuajul tradițional. Însă lucrurile au început să avanseze într-o manieră atât de rapidă încât nu numai că nu mai eşti considerat un paria dacă eşti tatuat, ci tatuajul a început să fie considerat o artă. Eu personal am două, în ciuda faptului că, în ochii unora, sunt o mamă responsabilă de aproape 40 ani. Şi mie îmi plac extrem de tare. Şi cum îmi plac mie plac şi altora şi mă bucur foarte tare că această artă a luat o aşa amploare încât poate scoate un individ din anonimat. Lăsând la o parte tatuajele făcute la beţie, tatuajele primului amor când dintr-o scrânteală te-ai apucat să îţi desenezi pe viaţă numele Lenuţa pe antebraţul stâng, tatuajele pot spune adevărate poveşti. Şi chiar spun. Cred cu tărie că dacă tu, om tatuat, crezi în puterea tatuajului şi în puterea lui de a te schimba, atunci te vei schimba. Cu siguranţă este vorba de autosugestie, însă dacă treaba cu tatuajul te ajută, atunci fă-o, fără să îţi fie frică că vei ajunge la 70 ani şi vei fi tatuat. De foarte multe ori am auzit această întrebare: ce vei face când vei fi la bătrâneţe? Păi ce să fac? Îmi văd liniştită de bătrâneţile mele, în măsura în care se va putea şi nu voi fi suferindă de alte boli specifice vârstei. Cred că a avea un tatuaj la 70 ani e mult, dar mult mai puţin dureros decât a avea osteoporoză sau artrită sau, Doamne fereşte, chiar cancer. Schimbă cu ceva calitatea mea umană faptul că am sau nu un tatuaj? Mă face mai puţin mamă sau soţie sau amantă faptul că am un tatuaj fie el şi la vedere? Îmi afectează un tatuaj calitatea vieţii, mi-o face mai rea? Sau faptul de a fi văzută de către alţii cu un tatuaj îmi schimbă felul de a fi? Şi de fapt ăla de îmi vede tatuajul şi mă judecă nu va trăi absolut la fel şi dacă m-ar fi văzut netatuată? Probabil duduia care a strâmbat din nas când m-a văzut tatuată va uita în următoarele 5 minute şi pe ce mână am tatuajul şi ce reprezintă el. Atâta timp cât ai discernământ, nu eşti beat, teribilist sau sub influenţa unor stupefiante, te-ai gândit foarte bine dacă ai chef să fii desenat pe viaţă, nu văd absolut nici o problemă. Probabil în 2017 lumea nu mai e chiar atât de reticentă în privinţa acestei arte şi peste 20 ani cei tatuaţi nu vor mai fi priviţi ca fiind nişte ciudăţenii, mulţi dintre cei de vârsta lor fiind la rândul lor tatuaţi. Ceea ce se va fi învechit va fi modelul tatuajului şi culoarea care are tendinţa de a se estompa în timp. Am spus mai sus că tatuarea este o artă şi susţin asta cu tărie. Eu nu sunt un desenator de excepţie, de fapt sunt un desenator execrabil, omuleţii desenaţi de mine rămânând la stadiul desenului unui copil de 3 ani. Însă când văd un artist tatuator bun îmi ridic pălăria. Este extrem de greu să faci aşa ceva pe pielea unui om, piele care are cu totul altă textură decât coala de desen. Pe urmă mai intervine şi faptul că nu ai voie să greşeşti. Pe hârtie, pe planşă, pe pânză poţi greşi, ai şters, însă acul odată atingând pielea, gata, nici o eroare nu mai e permisă. Aşa că cere o măiestrie deosebită în a fi artist tatuator. Ştiu un caz undeva în Rusia mamă, în care un artist are programările făcute cel puţin cu un an în urmă. Ăsta nu e lucru de nimic şi arată importanţa pe care o dă viitorul tatuat desenului ce urmează să îi împodobească pielea. Nu îndemn pe nimeni să se tatueze, dar nu îndemn pe nimeni nici să nu o facă. Singurele lucruri la care trebuie să se gândească cel ce se vrea desenat sunt: modelul tatuajului, cel care i-l execută, semnificaţia lui, e important să reprezinte cu adevărat ceva, nu să fie făcut doar că e o modă şi să conştientizeze faptul că e posibil ca tatuajul să sufere modificări în timp. Altfel, cu siguranţă, a avea un tatuaj nu te transformă într-un proscris.</div>

link

image

Cum o să fiu eu o babă tatuată și mândră

 2 comentarii / Publicat de Tonique / duminică, 9 iulie 2017

    Pe vremuri doar o anumită parte a societății îndrăznea să îsi deseneze pielea, cam partea cea mai de jos, stigmatizații, marinarii sau oameni aparţinând altor culturi, culturi atât de îndepărtate de cea europeană încât îţi era cu neput

Citiți mai mult

Iluzia fericirii

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSNUEJ1DmD0xnDa8RMh9asjRr5oJ-uxq7OlaxCbV1GCQWgYfs_lAWGg2K_JHCQlN8fXrvkGlTIbMxqlffDbpeS80q_P5NYmNjllqxxPRLQFwUw09tJmGOt8n_7E1tQ5OP_anQKOFFsXCA/s1600/Iluzia_fericirii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="462" data-original-width="822" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSNUEJ1DmD0xnDa8RMh9asjRr5oJ-uxq7OlaxCbV1GCQWgYfs_lAWGg2K_JHCQlN8fXrvkGlTIbMxqlffDbpeS80q_P5NYmNjllqxxPRLQFwUw09tJmGOt8n_7E1tQ5OP_anQKOFFsXCA/s320/Iluzia_fericirii.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Scriam zilele trecute de lucrurile care mă fac pe mine fericită și după câteva ore am realizat că poate am fost ipocrită și am folosit un cuvânt prea mare, fericire, când ar fi trebuit, poate, să vorbesc de lucruri care mă fac să mă simt bine, care îmi asigură un anumit confort, nicidecum de lucrurile care mă fac fericită. Cred că fericirea e supraapreciată și în numele fericirii avem tendința de a alerga după ea întreaga viață, căutând fericirea propriu-zisă, fără să mai deschidem ochii la ceea ce e lângă noi și reprezintă de fapt fericirea adevărată. Avem senzația că dacă suntem mai bogați, mai slabi, mai frumoși, mai cultivați vom fi automat mai fericiți. Fiecare își clădește visul acesta al fericirii în funcție de nevoile sale. Pentru unul a avea 1 milion de euro va însemna fericirea supremă. Să presupunem că, printr-o muncă asiduă și fiind posesorul unei minți excepționale va face acel milion de euro. Îi va asigura dobândirea milionului starea de fericire? Cu siguranță aș spune că nu. Va avea o perioadă de euforie maximă după care fie va vrea să mai facă încă un milion fie se va chinui toată viața să păstreze acel milion. Altul afirmă că va fi fericit dacă va slăbi 10 kilograme. Ca și în cazul celui cu milionul va dori ori să mai slăbească ori se va chinui să își mențină greutatea dorită. Unii vor copii. Fericirea lor depinde de a avea un urmaș. Și odată avut copilul mult dorit, ajuns adult va provoca părinților numai durere, în așa măsură încât ei vor spune că mai bine nu și-ar fi dorit copilul. Asemenea exemple pot da cu nemiluita. Întrebarea care se pune este : există o reală stare de fericire sau totul e o înșelătorie? Există fericirea autentică, neîngrădită? Sau totul nu este decât o stare de mulțumire ceva mai exaltată? Eu aș spune că fericirea nu e decât o iluzie, o păcăleală. Nu facem decât să mimăm fericirea, nu facem decât să ne păcălim pe noi înșine și pe cei din jurul nostru. Cu siguranță poți fi mulțumit, foarte mulțumit, extrem de mulțumit, ireal de mulțumit. Și dacă chiar atingi un nivel atât de mare de mulțumire încât să acceadă spre o stare sufletească asemănătoare fericirii, se spulberă destul de repede. O astfel de stare cred că poate fi produsă de momentul imediat al nașterii, momentul în care ai nou-născutul în brațe. Din păcate însă, după ce trece momentul acela, vor începe inevitabilele griji. Toată viața ne-o dedicăm căutării fericirii. Căutam școala perfectă pentru a putea avea slujba perfectă unde vom cunoaște partenerul perfect cu care vom avea copilul și casa perfectă, mașina cea mai bună, vacanțele cele mai reușite. Avem impresia că toată această căutare a lucrurilor perfecte ne va asigura fericirea. Nici pe departe. La un moment dat vom fi atât de dezamăgiți de un aspect al vieții care nu e perfect, așa cum am fi dorit, încât anulează absolut toate celelalte lucruri, relații care pot părea sau fi perfecte. Și în acel moment fericirea a plecat cu pași grăbiți. Cred cu tărie că ar trebui apreciat fiecare minut frumos de care avem parte în viaţă fiindcă aceste minute pot fi facsimile din acea oră mirifică de fericire. Cu siguranță fericirea e o iluzie, e fata Morgana a fiecăruia dintre noi dar apreciind la adevărata valoare micile bucurii pe care le avem putem să ne clădim o viață mult mai frumoasă. În căutarea fericirii și a perfecțiunii trecem pe lângă lucruri care sunt chiar esența mulțumirii ideale: ploaia după o zi de caniculă, un copil sănătos, o familie iubitoare, un salariu decent care să îți asigure de ale gurii și mici mofturi, sănătatea proprie, cărți bune și multe multe altele. Trecem prin viața asta atât de scurtă extrem de repede, în căutarea unor lucruri efemere și cred că ne trezim spre sfârșitul vieții că totul nu a fost decât o înșelătorie și o iluzie și ceea ce ne-ar fi putut face cu adevărat fericiți a fost chiar sub nasul nostru. Mă uit acum la copil cum doarme și nu cred că există vreun lucru mai frumos pe lumea asta ca un copil care doarme. Poate asta e chiar fericirea. Nu știu. Copilul se va trezi dimineața și va începe iar cu obrăznicii. Și ceea ce credeam că a fost fericire se va spulbera odată cu venirea zorilor. Așadar există fericirea reală sau e doar o poveste?</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Iluzia fericirii

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 5 iulie 2017

    Scriam zilele trecute de lucrurile care mă fac pe mine fericită și după câteva ore am realizat că poate am fost ipocrită și am folosit un cuvânt prea mare, fericire, când ar fi trebuit, poate, să vorbesc de lucruri care mă fac să mă si

Citiți mai mult

Poveştile de campanie electorală , ieri, azi şi în viitor!!!

<div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9Iqk_IhRXhaFrJMF0yaqTvm7eznHRmfJHXglkEiAMyw1JFyxhPQbj-z2o9y1P_rWn9y9MwWEiBbvPxS17lFVKqIRqHDhS-f9fI1hjJ8rO62dKWXURf0rOyvyNATgChm1EEJG_OEPEvOVL/s1600/19848974_10155476191934889_2095618963_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9Iqk_IhRXhaFrJMF0yaqTvm7eznHRmfJHXglkEiAMyw1JFyxhPQbj-z2o9y1P_rWn9y9MwWEiBbvPxS17lFVKqIRqHDhS-f9fI1hjJ8rO62dKWXURf0rOyvyNATgChm1EEJG_OEPEvOVL/s320/19848974_10155476191934889_2095618963_n.jpg" width="240" /></a></div> Primăria sectorului 3, o minunăție de primărie, investește non stop în borduri, toaletări, garduri, betonarea spațiului public și dă aprobări pentru tot felul de construcții de cartiere rezidențiale în spații strâmte și cu alte nevoi ale comunității și toate astea doar pentru niște bani în plus ai firmelor de casă ale primăriei de sector sau ale primăriei generale. Cel mai nou exemplu este școala de pe strada Ion Ţuculescu, scoală care cu fonduri europene și de la primărie a fost reabilitată din toate punctele de vedere și care a fost transformată ulterior într-un alt sediu al poliției locale. Oare este normal să dai așa o clădire cu sală de sport, teren de sport și curte interioară politiei locale care are câțiva zeci de angajați și mai are în posesie și alte sedii în sector? Eu cred că de astfel de investiții trebuie să beneficieze locuitorii sectorului. Cu ce s-a îmbunătățit viața locuitorului sectorului 3? Cu absolut nimic din păcate! Elevii care au învățat acolo au fost mutați provizoriu în alte școli din cartier ca apoi să fie anunțați că școala lor nu le mai aparține. Tot aud discuții ale celor care caută grădinițe pentru copiii lor și care spun că grădinițele private din sector nu-și găsesc sedii prietenoase sau mai mari și că nu-și pot dezvolta afacerea pentru că nu găsesc nimic de închiriat care să corespunda nevoilor unei grădinițe mai mari. Oare primăria nu putea să închirieze un astfel de spațiu unor grădinițe particulare contra unei sume de bani la prețul real al pieței???? De fapt lucru asta este posibil doar dacă un prieten al cuiva influent din primărie ar avea o grădinița și ar vrea să-și mărească afacerea, cei fără pile influente caută pe cont propriu un spațiu bun. Grădinițele de stat sunt și ele insuficiente și totuși nimeni nu deschide grădinițe noi. Cei care au copii de vârsta grădiniței se vad în situația în care trebuie să caute luni de zilei un loc pentru copiii lor și să constate, atunci când au terminat cu lista grădinițelor de stat, că nici grădinițele private nu mai au locuri disponibile și asta nu pentru ca nu vor ci pentru că nu sunt ajutați absolut de loc de cei care ar trebui să facă asta. Din acest motiv foarte multe grădinițe se vad în situația în care să funcționeze sub forma unor fundații sau centre sociale pentru că nimeni nu le facilitează dobândirea prin închiriere al unui spațiu corespunzător. Din păcate cred că acești conducători minunați se bazează prin tot ceea ce nu fac pe slaba natalitate dar cum naibii să mai faci copii într-o țară în care nimeni nu este prietenos cu copiii. Tot ceea ce fac este doar declarativ, nimic în plus. Un alt exemplu al incompetenței acestei primării este reabilitarea fostului cinematograf Gloria. Cinematograf care a costat enorm primăria și a trebuit să fie gata pana la evaluarea primarului general la un an de mandat, și asta doar pentru a se lauda cu ceva, pentru că săraca Firea nu a reușit împreună cu primarii ei mai mici să facă mare lucru.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acum o perioadă pe strada unde locuiesc s-au dat aprobări pentru a se tăia o grămadă de copaci tineri și frumoși, cu condiția ca peste câțiva ani firma care construiește un super cartier rezidențial să-i replanteze și în 10 ani acei copaci să fie pe jumătatea celor retezați de la rădăcina. A fost foarte trist să îi vad doborâți și să nu pot face nimic. Apoi a urmat toaletarea până la ciuntire pe timp de vară a multor copaci, mulți dintre acești copaci au rămas niște cioturi uscate pentru că această operațiune nu a fost făcută într-un anotimp potrivit și s-a tăiat absolut toată coroana până la tulpină, în schimb nu s-au ocupat de plopii bătrâni și aproape uscați, ştiinduse că aceste plute sunt extrem de periculoase pe timp de vijelie. În ultimul an numai în fața blocului meu au căzut 3 plopi care au distrus mașinile parcate lângă ei. Astăzi un astfel de plop a căzut peste câteva mașini și a reușit să rupă și un stâlp de iluminat public.<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizQQ0mYKkAW_nINm5XffrFhlMsjlmGRnjidutSJATRELK_NSnk8WBfLEH3h_YzU8VeZs0ORk8sZivxp2q-eG_-QT2SKEDbq1byi1nvRhpTq8lB-_5Vkeqfb0XTXuL50Ogj49ls3IfCHsmn/s1600/19883802_10155476191764889_1797281201_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizQQ0mYKkAW_nINm5XffrFhlMsjlmGRnjidutSJATRELK_NSnk8WBfLEH3h_YzU8VeZs0ORk8sZivxp2q-eG_-QT2SKEDbq1byi1nvRhpTq8lB-_5Vkeqfb0XTXuL50Ogj49ls3IfCHsmn/s320/19883802_10155476191764889_1797281201_n.jpg" width="320" /></a></div> </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Este minunat că primăria se ocupă cu tot felul de lucrări și nu de problemele reale ale sectorului. Problemele reale, în caz că cei care sunt plătiți nu știu, sunt:</div> <div style="text-align: justify;">     - grădinițe și creșe suficiente</div> <div style="text-align: justify;">     - arbori toaletaţi necorespunzător</div> <div style="text-align: justify;">     - locuri de parcare suficiente și sigure</div> <div style="text-align: justify;">     - amabilitatea personalului în relația cu cetățeanul</div> <div style="text-align: justify;">     - furtul din banul public</div> <div style="text-align: justify;">     - cămine și centre pentru persoanele vârstnice</div> <div style="text-align: justify;">     - calitatea proastă a lucrărilor de reabilitare a blocurilor</div> <div style="text-align: justify;">     - supravegherea firmelor care au contract cu primăria și verificare executării prestării de servicii în favoarea cetățeanului</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cu toate că sunt multe probleme în acest sector, primarul și acoliții lui s-au asigurat de voturile celor din sector prin simplul fapt că acestora nu le mai pasă de nimic și nu mai speră într-o schimbare în bine. Oamenii trăiesc doar spunând "Eee.. oricine vine nu poate mai mult, în România nu sunt bani" dar nu este așa. În România sunt bani doar că aceștia sunt gestionați prost și sunt tot timpul împărțiți doar pentru profitul personal al celui care îi gestionează. Până la noi legi care să îi condamne pe acești oportuniști mă bazez doar pe conștiința lor, dacă au așa ceva.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Poveştile de campanie electorală , ieri, azi şi în viitor!!!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / luni, 3 iulie 2017

Primăria sectorului 3, o minunăție de primărie, investește non stop în borduri, toaletări, garduri, betonarea spațiului public și dă aprobări pentru tot felul de construcții de cartiere rezidențiale în spații strâmte și cu alte nevoi ale c

Citiți mai mult

Lucruri care te pot face fericit

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjG3sFc1IOgshyphenhyphenGpUMefN8cSG5Wz5gmdcqyHy2eZ7jK2Y3o911pJvcgkA_RYJVDW8OQwdux4AVWBCmOVq9KpsaqFEANs80ZTRwv_AlTJ-V0LAg9GWZmlK50RRmORBcuOnQr26tjSDuNJYk/s1600/Lucruri_care_te_pot_face_fericit.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="750" data-original-width="1000" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjG3sFc1IOgshyphenhyphenGpUMefN8cSG5Wz5gmdcqyHy2eZ7jK2Y3o911pJvcgkA_RYJVDW8OQwdux4AVWBCmOVq9KpsaqFEANs80ZTRwv_AlTJ-V0LAg9GWZmlK50RRmORBcuOnQr26tjSDuNJYk/s320/Lucruri_care_te_pot_face_fericit.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> Sunt zile în care te simţi îngrozitor de obosit, nervos şi parcă nimic nu îţi e pe plac. Sunt zile în care toată lumea pare potrivnică şi zile în care orice ai face totul pare să meargă prost. Sunt zile în care ceva merge prost şi conform zicalei “dacă ceva merge îţi merge prost există toate şansele să meargă şi mai prost”. Mai sunt şi zile din acestea, nu avem ce face, probabil dacă nu ar exista nu le-am putea aprecia pe cele frumoase şi în care totul merge bine. Strângem din dinţi şi mergem mai departe. Cred însă că fiecare are metodele lui de a trece peste o zi proastă, o perioadă dificilă din viaţă, o depresie sau pur şi simplu o stare proastă. Lucrurile de mai jos mă fac pe mine să mă simt ceva mai bine, îmi îmbunătaţesc, într-o oarecare măsură, starea de spirit. E posibil ca unele dintre aceste măsuri să funcţioneze şi pentru dumneavoastră, nu există o reţetă infailibilă a fericirii, dacă ar fi existat lumea ar fi fost extraordinară.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Râsul gâlgâit al copilului meu şi pupicii plini de bale pe care mi-i oferă, cel mai adesea, când sunt supărată pe el. Mai că îţi vine să mimezi supărarea pentru a beneficia de pupicii aceia băloşi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Cartea aceea. Cartea în care te cufunzi şi uiţi şi de familie şi de datorii la bănci şi de faptul că eşti urât şi de certitudinea că şefii tăi sunt nişte tâmpiţi şi de cearta cu soţul, iubitul, partenerul. Cartea aceea care chiar dacă e un roman ieftin te va face să uiţi o vreme de toată supărarea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Suitul pe cântar şi constatarea că ai dat jos 2 kilograme. 5 kilograme lipsă reprezintă fericirea supremă, 10 kilograme şi ai atins Nirvana, în afara situţiei în care pierderea kilogramelor e pricinuită de o boală. Nu există fericire mai mare pentru o femeie ca aceea a afirmaţiei: „vai, ce ai slăbit”.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Un film bun, de preferat o comedie sau unul cu ceva suspans. Cel puţin pentru o oră şi jumătate, două, în cazul în care problema nu e foarte gravă, vei putea pătrunde în altă lume.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. O plimbare seara, primăvara, lângă teii înfloriţi. Am mirosit de curând un tei, pe înserat şi o avalanşă de sentimente m-au năpădit pe dată. Am avut o senzaţie ciudată de întoarcere în timp, într-o perioadă interbelică în care îmi place să cred că am trăit în altă viaţă. Am încercat să mă imaginez pe mine însămi într-o rochie înflorată, cu pantofi cu baretă, plimbându-mă la Şosea, căci mirosisem teii aceia chiar lângă Herăstrău. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. O mâncare fantastică. Nu doar o mâncare bună sau consistentă sau mâncatul de dragul mâncatului care nu aduce decât calorii în plus. Nu. Mâncarea aceea care să îţi lase în gură o explozie de sentimente.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7. Muzica. Deşi a ajuns pe locul 7, nu îl ocupă pe acesta neapărat. Lucrurile acestea nu sunt poziţionate într-o ordine, în sensul prioritizării lor, ci aşa mi-au venit în minte. Pentru mine e Julie Andrews, coloane sonore din filme celebre, Leonard Cohen, muzică ţigănească autentică, O mio babbino caro, Dalida, Joe Dassin, Tudor Gheorghe, muzică lautărească veche, Nabucco, sunt multe, dar astea îmi aduc zâmbetul pe buze, transformarea sufletească fiind, uneori, completă. E fantastic ce schimbări poate aduce muzica în sufletul unui om. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 8. Mirosul ploii. Din nu ştiu ce motiv îmi place teribil mirosul ploii. Da, ploaia are un miros specific, iese din asfalt, din pământ, din toate blocurile astea urâte şi îngrămădite. Şi îmi place teribil mirosul de dinaintea ploii de vară, când bate vântul şi spulberă frunze şi oameni şi nu ştii unde să te adăposteşti mai repede. Eu prefer să miros ploaia de pe balcon decât alergând ca bezmetica în căutarea unui refugiu. Parcă e mai romantic mirosul ploii la adăpost decât udă până la chiloţi. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 9. Uşoare cumpărături. Din păcate mă declar o împătimită a cumpărăturilor, mă lupt să remediez asta dar e dovedit ştiinţific că cumpărăturile ajută şi ceea ce spun cercetătorii nu pot contrazice. Un rimel, o geantă, o pereche de şosete. Orice. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 10. Ciocolata. Ajută în mod clar la îmbunătăţirea stării de spirit. La fel şi o cafea cu mult lapte şi scorţişoară. Un pahar cu vin dulce. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 11. Râsul. Zâmbetul. Chiar dacă nu mai poţi, încearcă să zâmbeşti, la un moment dat te vei însenina fără a prinde de veste.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Sunt femeie şi poate am tendinţa de a deveni dulceagă şi siropoasă, probabil ceea ce am scris aici nu va fi apreciat în aceeaşi măsură şi de un bărbat. Poate bărbaţii au modul lor de a găsi lucuri care îi fac fericiţi, oamenii, fie femei sau bărbaţi îşi găsesc propriile supape. Dar dacă sunteţi în impas la un moment dat vă puteţi inspira din ceea ce îmi face mie bine.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Lucruri care te pot face fericit

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 2 iulie 2017

Sunt zile în care te simţi îngrozitor de obosit, nervos şi parcă nimic nu îţi e pe plac. Sunt zile în care toată lumea pare potrivnică şi zile în care orice ai face totul pare să meargă prost. Sunt zile în care ceva merge prost şi conform

Citiți mai mult