Super femeia zilelor noastre

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUFy8AVXT6IMI3XIhkipz1FXS3_kcYONXvtTQxre4zfxvlVk_A7oVEC4WKJ_aW8rs3WiKoadckn-oIkuX1Jfp9cl5zPOTl_xo5AX8z09aktoUfQ7gN6CFwg9s8LNHMvJrWrmLvn438NOY/s1600/Super_femeia_zilelor_noastre.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUFy8AVXT6IMI3XIhkipz1FXS3_kcYONXvtTQxre4zfxvlVk_A7oVEC4WKJ_aW8rs3WiKoadckn-oIkuX1Jfp9cl5zPOTl_xo5AX8z09aktoUfQ7gN6CFwg9s8LNHMvJrWrmLvn438NOY/s320/Super_femeia_zilelor_noastre.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Veneam zilele trecute acasă și lângă mine am auzit două femei discutând. Una dintre ele se plângea că nu mai poate continua să se culce în fiecare seară după ora 2 noaptea și preferă să se trezească dimineața mult mai devreme pentru a-și termina treburile, în așa fel încât la ora 21-22 să poată fi în pat. Nu am dat mare importanță celor auzite până mai zilele trecute când la ora 21 mai băgăm o mașină de rufe la spălat, neîntrezărind finalul treburilor mele casnice prea curând. Și asta în condițiile în care a doua zi la ora 4 dimineața trebuia să fi fost în picioare. Din fericire eu am un loc de muncă destul de permisiv, mai precis am un program de tură care îmi permite să fac o groază de lucruri în timpul săptămânii. Îmi permit să mă duc la cumpărături dis de dimineață când nu e aglomerația de pe lume, îmi permit să ajung la un coafor la ora 13, în așa fel încât la ora 18 să mă pot duce și eu o oră la o sală de sport cât iese afară tatăl copilului cu copilul din dotare .Dar nici mie nu îmi ajunge timpul în măsura în care mi-aș dori. Dar am constatat că atunci când ești mamă, nevastă, femeie în câmpul muncii, parcă timpul se dilată. Nu găsesc altă explicație pentru multitudinea de lucruri pe care le poate face o femeie . De aici și titlul, super femeia zilelor noastre. Așadar, cum spuneam, dacă eu reușesc să fac anumite lucruri fiind liberă și în anumite zile din cursul săptămânii, nu reușesc să îmi dau seama cum reușesc să își facă treburile femeile care muncesc toată săptămâna, uneori chiar și sâmbăta. Pentru mine aceste femei, dacă mai sunt și mame, sunt efectiv niște eroine. Te trezești cu noaptea în cap, scoală copil, pregătește-l de școală, grădiniță sau ce îndatoriri o avea odrasla, fugi repede la serviciu, stai acolo până la 5-6 , sau chiar mai târziu, vino repede acasă, spală copil, fă ceva de mâncare, strânge de prin casă jucării aruncate sau fă lecții cu copilul sau ieși afară cu copilul, că doar i-a fost dor de mami și nu vrea afară decât cu ea. Și mama se duce, ce să facă, că nu poate spune nu. Și stau și mă întreb: când mai are femeia timp și de ea? Fiindcă văd că extrem de multe dintre aceste femei sunt îngrijite, cochete, manichiurate... e adevărat și că unele nu sunt, dar cel puțin generația mea de mame și femei are grijă să arate bine. Când??? Când aveți vreme doamnelor să faceți toate lucrurile astea??? Vă admir extrem de tare pentru că eu simt uneori că mai am puțin și clachez. A jongla între cumpărături, gătit, care între noi fie vorba, îți mănâncă o groază de timp, lecții, curățenie, spălat, călcat, manichiură, un coafor din când în când mi se pare absolut fenomenal. Probabil la un moment dat o să cădem din picioare de epuizare , cum sunt caii aceia care dintr-o dată au obosit și nu mai pot fi urniți. Eu aș vrea să îmi pot păstra cât mai mult timp sănătatea psihică, pentru a putea face toate lucrurile astea. Că oboseala fizică o mai păcălești cu un <i>somnic </i>dar pe aia psihică, ferească sfântul, nu prea o mai păcălești decât cu pastile sau ajutor specializat. Doamnelor, vă strâng mâna cu respect tuturor femeilor care simțiți că nu mai puteți, dacă vă consolează cu ceva , să știți că suntem multe. Sper să apuc pensia, să mă pot bucura de oarece liniște, să nu dau socoteală nimănui și să mă lase rece că nu are bărbatul într-o seară mâncare caldă. Până atunci însă mă duc repede să îmi pilesc unghiile, să dau repede un lac incolor pe ele că ăla nu se vede când sare de pe unghii, să scot și ultima tranșă de rufe din mașină și să pun de cafea pentru mâine. <i>Hmmm</i>, sper să nu fi uitat nimic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Super femeia zilelor noastre

 3 comentarii / Publicat de Tonique / vineri, 31 martie 2017

    Veneam zilele trecute acasă și lângă mine am auzit două femei discutând. Una dintre ele se plângea că nu mai poate continua să se culce în fiecare seară după ora 2 noaptea și preferă să se trezească dimineața mult mai devreme pentru a-

Citiți mai mult

Prizonieră în pânza de păianjen

<div style="text-align: center;"> Ce mai citim și noi</div> <div style="text-align: center;"> Prizonieră în pânza de păianjen. Millennium 4</div> <div style="text-align: center;"> David Lagercrantz</div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiStyTI531ORgx_dnEDEsB1_mZIvA3eHOrhvPIdEyEY47Xt8f9wJLjNn7pm4saGBgS9xet_ncBds_KfTKn5zEcCphxCEshCUEgEPaX9fX8H4m1eEsfkUdp7V9pAtVBoTW0Z-Veqwkwempo/s1600/Prizoniera_in_panza_de_paianjen.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiStyTI531ORgx_dnEDEsB1_mZIvA3eHOrhvPIdEyEY47Xt8f9wJLjNn7pm4saGBgS9xet_ncBds_KfTKn5zEcCphxCEshCUEgEPaX9fX8H4m1eEsfkUdp7V9pAtVBoTW0Z-Veqwkwempo/s320/Prizoniera_in_panza_de_paianjen.jpg" width="208" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Acum câţiva ani s-a făcut mare vâlvă în jurul trilogiei Millennium a lui Stieg Larsson. Am luat primul volum, Bărbaţi care urăsc femeile şi din primul moment m-a cucerit. E o serie de trei volume care s-a tradus în limba română treptat, nu au apărut toate cele 3 volume deodată. Probabil s-a vrut să se vadă impactul asupra publicului. Suedezii au făcut şi filme după toate cele trei volume, americanii, ca să nu fie şi ei mai prejos, după ce au văzut succesul de care s- bucurat cartea, hop, au scos şi ei film, chiar cu Daniel Craig în rolul principal. Filmul nu a fost nici pe departe atât de bun ca cel suedez. Din primul moment te îndrăgosteşti iremediabil de eroina principală, Lisbeth Salander, un personaj de o inteligenţă ieşită din comun, spre genialitate chiar. Destinul lui Lisbeth Salander se împleteşte de-a lungul celor trei volume cu acela al jurnalistului de investigaţie, Mikael Blomkvist, de care se şi îndrăgosteşte la un moment dat, în ciuda firii dificile şi neînţelese. Recomand cu mare căldură aceste cărţi cui nu le-a citit, le veţi devora efectiv şi nu le veţi mai lăsa din mână. Eh, şi sub influenţa celor trei volume atât de apreciate m-am bucurat extrem de tare când am auzit că va apărea şi un al patrulea volum. Nimic nelalocul său până aici. Numai că….Stieg Larsson a apucat să scrie numai 3 volume care au fost date editorului pentru a fi publicate şi, din păcate, a trecut în lumea drepţilor la numai 50 ani, fără să fi avut parte de recunoştinţa publicului. Pentru că publicul, din fericire, l-a omagiat postum şi încă cu vârf şi îndesat. Am înţeles că autorul intenţiona să fi scris o serie de zece volume însă faptul nu s-a materializat, finalizând numai trei şi o schiţă pentru cel de-al patrulea. După moartea autorului editura suedeză Norstedts, cea care publicase şi seria de trei volume devenite celebre, probabil cu intenţia de a da lovitura cu aventuri noi ale iubitei şi interesantei Lisbeth, angajează un domn, cu scopul de a scrie şi un al patrulea volum, respectiv Prizonieră în pânza de păianjen. Domnul cu pricina, David Lagercrantz, este jurnalist, autorul biografiei jucătorului de fotbal Zlatan Ibrahimović, însă nu ştiu în ce măsură era potrivit să fi scris acest volum. Mie personal nu mi-a plăcut. În afara faptului că te reîntâlneşti cu eroii preferaţi, nu are absolut nici o legatură cu celebrele romane. Pe scurt, Mikael Blomkvist e anunţat de un necunoscut că deţine nişte informaţii vitale în ceea ce priveşte siguranţa Statelor Unite ale Americii, moment în care intră în scenă şi hackeriţa celebră, Lisbeth Salander. Dacă în volumele precedente talentul ei în ceea ce priveşte domeniul informaticii era de-a dreptul atrăgător şi uşor de înţeles, de această dată intri chiar tu, ca cititor, prizonier într-o lume a informaticii din care nu eşti capabil să ieşi prea uşor. Pentru un utilizator obişnuit al calculatorului şi internetului te loveşti de nişte termeni greoi, nu foarte uşor de înţeles, mai degrabă la îndemâna programatorilor cu experienţă. M-am trezit la un moment dat că pierdusem şirul poveştii în favoarea termenilor atât de tehnici. Recunosc că nu am citit-o cu plăcerea lecturării celorlalte trei şi în ciuda faptului că am încercat un entuziasm teribil când am aflat de apariţia ei, am fost extrem de dezamăgită. Până şi apariţiile lui Lisbeth, care ar fi trebuit să fie pilonul întregii poveşti, sunt destul de sporadice, m-aş fi aşteptat să fi pus mai mult accent pe genialitatea acestei fete. Dacă credeţi că veţi pierde ceva necumpărând această carte, puteţi sta liniştiti, nu cred că o să vă topiţi pe picioare că nu aţi achiziţionat¬-o.Vă sfătuiesc să daţi banii pe altceva, există mult mai multe cărţi ce ar putea fi cumpărate. Unii vor spune, poate, că sunt părtinitoare, însă după ce citeşti Bărbaţi care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul şi Castelul din nori s-a sfărâmat, orice continuare nu e decât o imitaţie jalnică a talentului şi ideilor lui Stieg Larsson.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Prizonieră în pânza de păianjen

 2 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 29 martie 2017

Ce mai citim și noi Prizonieră în pânza de păianjen. Millennium 4 David Lagercrantz     Acum câţiva ani s-a făcut mare vâlvă în jurul trilogiei Millennium a lui Stieg Larsson. Am luat primul volum, Bărbaţi care urăsc femeile şi din primul

Citiți mai mult

Dezavantajele de a avea un câine

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHyKcmk-nlGXgaOotxCQDTNXsCl9KCXpQU3CY_O7xPGpo6_JH9vu8qhFMpWUg6TQDJ5z44PDUQGmGxIpS4___6BHqqTucbCmA_ws5hshgfUMmUBz2yK_9mafUjFDyMq-2Z2Hl5H3qaMVQ/s1600/Dezavantajele_de_a_avea_un_caine.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHyKcmk-nlGXgaOotxCQDTNXsCl9KCXpQU3CY_O7xPGpo6_JH9vu8qhFMpWUg6TQDJ5z44PDUQGmGxIpS4___6BHqqTucbCmA_ws5hshgfUMmUBz2yK_9mafUjFDyMq-2Z2Hl5H3qaMVQ/s320/Dezavantajele_de_a_avea_un_caine.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     E bine ca de la început să menționez că vorbesc strict din punctul de vedere al celui care nu are un cățel, am avut unul pentru o perioadă limitată, așa că nu mă pot pronunța și asupra avantajelor de a avea un patruped. Singurul avantaj major pe care îl văd e acela psihologic și nu contest absolut deloc utilitatea câinilor utilitari și a celor folosiți ca suport emoțional, fiindcă am aflat că există și așa ceva. Așadar, am să mă refer doar la neajunsurile de a avea un cățel în casă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Primul dezavantaj major, și asta m-a oprit întotdeauna să îmi iau câine, este scosul afară de 3 ori pe zi. Eu am zile în care mă trezesc la ora 4 dimineața și nu cred că mi-ar veni prea bine să scot câinele înainte de a pleca. Fie iarnă, fie vară, că plouă, ninge, viscolește sau bate vântul trebuie să îl scoți să își satisfacă nevoile. Presupunând că patrupedul va sta singur în casă până vii de la serviciu, când te întorci de la locul de muncă e musai să îl scoți iar. Şi poate nu prea mai ai chef, ești obosit, ai picioarele umflate sau te doare capul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2. Până la vreo 6 luni am înțeles că mititelul roade cam tot ce întâlnește în cale, de la pantofi la cabluri de internet, canapele etc. În scurta perioadă în care am avut și eu patruped m-am lovit de acest aspect, m-am bucurat nespus când mi-a ros câte un sigur pantof, fix din perechile favorite.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Rămasul singur în casă, până se întoarce proprietarul. Există în zona în care locuiesc un amărât din ăsta mic, pe care am senzația că stăpânul îl lasă închis în balcon cât timp nu e acasă, și care urlă de dimineața până seara. Deja e deranjat cam tot cartierul dar văd că stăpânul nu se lasă, insistă să îl chinuie așa. Părerea mea e că, în cazul acesta, genul acesta de oameni nu ar trebui să aibă animale de casă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     4. Partea financiară, și aici intră hrană, vaccin, accesorii, care am înțeles că ar fi destul de costisitoare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     5. Neputința de a comunica când e bolnav. Îl doare burta, piciorul, maxilarul, cățelul nu poate comunica și trebuie să îți dai seama singur de faptul că animalul tău de companie are o problemă de sănătate.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     6. Problema vacanțelor, în foarte puține hoteluri, case de vacanţă, pensiuni, sunt acceptate animale. Aşa că trebuie să îți planifici vacanța strict din punctul de vedere al locurilor în care ai voie cu un animal și în cazul asta ești cam limitat. Dacă pleci peste hotare și vrei să iei cu tine prietenul necuvântător trebuie să îndeplinești niște condiții, nemaivorbind de faptul că și zborul cu avionul presupune anumite riscuri. De exemplu în Marea Britanie și Emiratele Arabe nici măcar nu poți să transporți animale. Şi dacă totuși pleci în vacanţă fără câine trebuie să îl lași la cunoscuți, și nu știu cine e dispus să se încumete să țină cățelul altcuiva, sau la hoteluri pentru câini. Trebuie să recunosc că nu cunosc nici prețuri şi nici condiţiile din aceste aşezăminte sau dacă se adaptează câinele sau nu. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7. Năpârlitul- vrei sau nu, câinele, pisica năpârlesc şi n-ai ce face. Şi când năpârlesc nu numai că toată casa e plină de păr, ci şi hainele, tot. Bănuiesc că sunt avantajaţi cei ce au rase de câini cu păr scurt dar am înţeles că nici ei nu sunt scutiţi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 8. Perioada menstruală- dacă ai câine fetiţă te loveşti, inevitabil, şi de acestă problemă. Cică se pun chiloţi. Mi se pare absolut hilar un câine cu chiloţi dar decât să murdărească toată casa parcă mai bine stă cu chiloţi şi îţi provoacă râsul. Tot aici aş pune şi problema împerecherii, a găsirii partenerului potrivit şi a încredinţării puilor. Că trebuie să ai grijă cui îi dai, cine are grijă de ei. Cred că dacă sunt cu pedigree problema acesta e mai uşor rezolvată. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cred că acestea sunt dezavantajele majore în a avea un prieten patruped. Nu contest şi că e minunat să te aştepte acasă sărind cu bucurie pe tine, îmi plac şi mie animalele extrem de mult dar probabil am o doză de egoism destul de ridicată din moment ce am găsit atâtea piedici.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Dezavantajele de a avea un câine

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 28 martie 2017

    E bine ca de la început să menționez că vorbesc strict din punctul de vedere al celui care nu are un cățel, am avut unul pentru o perioadă limitată, așa că nu mă pot pronunța și asupra avantajelor de a avea un patruped. Singurul avanta

Citiți mai mult

Muntenegru... natura trebuie păstrată!

<div style="text-align: justify;">    <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgON9mTC7IOL_r-tI4MkK4-7j9j3vq9ZMQufwJ-xf9X9ICpX0nXh6-oisISJVV23JnrGrUsft84Jtn60_1KkfFsuyJD3lzRmLrVa_o7hwFLd6LB7jmf39IKx9EVADP049WOWH1unLxTKCsq/s1600/599413_10151019616969889_194232774_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgON9mTC7IOL_r-tI4MkK4-7j9j3vq9ZMQufwJ-xf9X9ICpX0nXh6-oisISJVV23JnrGrUsft84Jtn60_1KkfFsuyJD3lzRmLrVa_o7hwFLd6LB7jmf39IKx9EVADP049WOWH1unLxTKCsq/s320/599413_10151019616969889_194232774_n.jpg" width="180" /></a> Muntenegru rămâne locația mea de vară preferată. Chiar dacă oamenii sunt foarte săraci, iar țara în ansamblu ei încă arată a țară comunistă, în materie de turism sunt mult peste noi. Într-o țară așa mică cum este Muntenegru poți face lucruri în natură pe care în România ai plăti de câteva ori mai mult, și în plus, oamenii care s-ar ocupa de organizarea unui eveniment ți-ar lăsa impresia că ei ți-au făcut ție un favor. Acolo nu este așa, organizatorii sunt axați clar pe satisfacția clientului, de la locuri de cazare la spații unde se servește masa, de la plimbări pe mare și până la <i>rafting </i>pe Tara, toți cei care sunt implicați în turism au grijă ca turistul să fie mulțumit, ei bazându-se pe publicitatea făcută de aceștia. Țara este plină de turiști din toată lumea și de toate vârstele, ca să nu mai zic de milionarii lumii care au făcut o pasiune din a-și ancora vasele de lux în zona Budva-Cotor sau în zona exclusivistă Sveti Stefan. Au și de ce, este minunat acolo, există o zonă plină de fiorduri încât de multe ori stai și de gândești dacă nu cumva marea este de fapt un lac de munte. Culoarea apei este complet diferită faţă de ce am mai văzut eu și doar aricii de mare îți pot strica un pic vacanța, dar de ei poți scăpa ușor cu ajutorul sandalelor pentru apă. Neavând plaje naturale cu nisip, accesul pe acestea se plătește, iar în zonele de top accesul pe plajă te poate costa și 100 de euro pe zi, asta dacă nu ești client al unui hotel de lux cu mobilier minimalist.<br />     Am reușit în 7 zile cât am stat acolo să nu stau nici măcar o zi plină la plajă, și asta pentru că în fiecare zi am făcut ceva nou, iar la plajă mergeam în pauza dintre obiective ca pauză de o ora. În această călătorie aveam pe listă și o vizită în Croația, dar nu am mai ajuns pentru că efectiv nu am avut timp și am lăsat Croația pentru o călătorie viitoare. Am rămas surprinsă când mergeam spre Bosnia pentru călătoria în Canionul Tarei că pe margine drumului pe ambele părți erau oameni care curățau rigolele de frunze și tăiau vegetația care acoperea șoseaua. Organizatorul excursiei mi-a explicat ca nu au ei șosele extraordinare dar sunt curate și fără gropi, iar reclamațiile se soldează cu demisii la vârf sau cu neplata salariului. Destul de surprinzător, dar eu nu am văzut gropi sau mizerie pe șoselele ţării, și le-am bătut în sus și în jos de la Zagora până la Bar, de la Petine până la Podgorica. Peste tot sunt păduri și din păcate au loc incendii destul de des din cauza căldurii în zilele de vara. Am văzut un mic incendiu tot pe acest drum spre Bosnia iar șoferul microbuzului a sunat la pompieri iar apoi s-a oprit în prima localitate la postul de poliție să se asigure că incendiul va fi stins. A făcut lucrurile acestea tocmai pentru că muntenegrenii iubesc natura și ţara în care trăiesc. Declara cu mândrie că ţara le aduce bani iar natura sănătate. În plimbările prin canion nu am găsit copaci tăiați și nici mizerii aruncate în apa, și în plus am văzut foarte multi pești în apa râului și foarte multe păsări ceea ce mi-a întărit ideea că păstrarea naturii curate și la locul ei se face cu simt de răspundere.<br /> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6W2vvejcAlkbfS2Qj427BZdH2IzuWevJYzGyOlhVxKQre4uKU6HxUmV9ViFIy2URRpwzFDf6QWVtAPhfWFzHD3BOS9bpaFWbsTkPLilwNmMMqkIBq9ARwGCSdvQPNIDZnXcVFE_HI0H1y/s1600/336485_10151019615324889_438151308_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6W2vvejcAlkbfS2Qj427BZdH2IzuWevJYzGyOlhVxKQre4uKU6HxUmV9ViFIy2URRpwzFDf6QWVtAPhfWFzHD3BOS9bpaFWbsTkPLilwNmMMqkIBq9ARwGCSdvQPNIDZnXcVFE_HI0H1y/s320/336485_10151019615324889_438151308_o.jpg" width="320" /></a>Tot în Muntenegru am mâncat pentru prima oara de 3 ori consecutiv la același restaurant și mereu m-au uimit cu preparatele culinare pe baza de pește și fructe de mare. În Muntenegru sunt 2 tipuri de restaurante clar definite. Un tip de restaurant cu preturi mici în care pare haos iar pe mese nu există fețe de masă și care compensează cu muzică live seara de seara și cu organizarea de seri tematice, și restaurante impecabile unde totul este perfect dar și preturile sunt pe măsură. Din principiu nu intru în restaurante care nu au fețe de masă și aranjamente, deci nu știu exact ce fel de mâncare au cele gen terasă, dar pot spune că cele care corespund cerințelor mele au fost mult peste așteptări din toate punctele de vedere. Multe dintre ele au vinul din partea casei iar dacă nu ești băutor de vin primești desertul din partea casei. Majoritatea hotelurilor primesc animale de companie și în plus, contra o taxă modică, plimbă și patrupedul de câte ori dorești pe zi. Ce îți poți dori mai mult: natură, cazare bună, distracție pentru copii, ajutor în ceea ce privește animalul de companie, mâncare bună și foarte multi oameni dispuși să-ți facă vacanța perfectă și de neuitat.<br /> <br /></div>

link

image

Muntenegru... natura trebuie păstrată!

 2 comentarii / Publicat de Daria / luni, 27 martie 2017

   Muntenegru rămâne locația mea de vară preferată. Chiar dacă oamenii sunt foarte săraci, iar țara în ansamblu ei încă arată a țară comunistă, în materie de turism sunt mult peste noi. Într-o țară așa mică cum este Muntenegru poți face l

Citiți mai mult

Google, cel mai bun prieten și doctorul familiei

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPS4T0waUa_Gs9067S5Vr1wJBRerGoXd7jSBEmDbhHy9_J_DJaFV7Q6rlyhaiUPihF4tqBD5sEjlE853P3rd03AT7wIHp13qkFXd6ZIr1Yp-FTReL6crJM3pKyomXk1ymVgBQTYECKTRU/s1600/Google_cel_mai_bun_prieten_si_doctorul_familiei.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPS4T0waUa_Gs9067S5Vr1wJBRerGoXd7jSBEmDbhHy9_J_DJaFV7Q6rlyhaiUPihF4tqBD5sEjlE853P3rd03AT7wIHp13qkFXd6ZIr1Yp-FTReL6crJM3pKyomXk1ymVgBQTYECKTRU/s320/Google_cel_mai_bun_prieten_si_doctorul_familiei.png" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     La momentul apariției calculatoarelor personale mi-am achiziționat și eu unul, ca tot omul, cu scopul de a redacta câte un document în Word, să mai joc și eu, ca tot omul, un Solitare și pentru chestii din astea mărunte. Evident că lucrurile au început să evolueze,am trecut la lucruri ceva mai serioase, fără a depăși totuși nivelul utilizatorului mediu. Am avut o epocă de glorie a Facebook-ului ,când jucam într-o veselie un joculeț cu o fermă -de fapt de asta mi-am și făcut Facebook, pentru a-i ajuta pe alții să aibă vecini la ferma respectivă -am trecut la un joc cu război unde m-am împrietenit cu vreo 2000 indieni și pakistanezi, să putem evolua în joc. Și cam de pe vremea aceea google a început să îmi devină indispensabil. Tot ce întreprind o fac cu ajutorul de nădejde al lui Google. Și nici nu m-a dezamăgit vreodată, e acolo pentru mine, nu cred că există vreo informație pe care să o fi căutat și să nu o fi găsit. E minunat să cauți o adresă cu ajutorul lui Google, unde mai pui că îți indica și modalități de deplasare, rute alternative și minute petrecute pe drum. Era îngrozitor pe vremuri când trebuia să ajung undeva și întrebam un miliard de oameni cum să ajung la destinație, cu excepția zilelor când dădeam peste un taximetrist mai isteț. Cauți review la crema pe care vrei să o cumperi și în funcție de păreri te mai gândești o dată. Nu ai vreme să te duci în magazin să îți iei pantofi, geantă, rimel, ojă și scutece pentru copii? Pac, dai un search pe Google și ești redirecționat către raiul pantofilor. Bilete la teatru sau la film? Practic e imposibil să te duci la sediile teatrelor și cinematografelor să vezi ce piese sau filme există. Așa dai pe Google, afli programul pe toată luna, unde mai pui că îți poți alege și locul. Plânge copilul noapte de noapte? Cauți pe Google, sigur găsești sute de mii de rezultate cu moduri în care să îți liniștești odrasla. De la dicționar online până la ce vă duce pe dumneavoastră capul găsiți cu ajutorul prietenului Google absolut orice. Cred că cel mai accesat este pentru aflarea informațiilor medicale. De când internetul a luat amploare toți suntem doctori, știm la ce folosește cutare sau cutare pastilă, știm prețuri ale medicamentelor și știm contraindicații. Și cel mai bine știm să ne autodiagnosticăm. Chestia e că dacă ești ipohondru nu știu dacă e o idee bună să fii amic cu Google, nu va face decât să îți dea convingerea că suferi de absolut tot ceea ce găsești. Și dacă nu ești ipohondru ai toate șansele să îți găsești simptome din cam toate bolile. Dar nu e nici o problemă, Google e un prieten bun și tot el găsește și leacurile potrivite. De la banalele ceaiuri la medicație de ultimă generație să te tot vindeci... Eu, de exemplu, cele mai multe chestii medicale le-am citit pe vremea când eram însărcinată. Devenisem de-a dreptul paranoică la gândul că aș putea păți ceea ce găseam scris acolo încât am avut bunul simț să mă opresc să citesc toate acele prostii . Dar să nu credeți că m-am lecuit: încă caut rețete miraculoase de slăbit, suplimentul minune care să mă ajute să fiu mai calmă și mai senină, crema potrivită pentru orice tip de ten etc . Dacă ai un calculator în casă și ești prieten cu domnul Google e practic imposibil să nu îl accesezi, să nu îl întrebi ceva, poate nu o dată pe zi, dar la 2-3 zile cu siguranță îl vei întreba ceva. În unele cazuri, cele mai multe, recunosc, e un prieten bun al naibii însă dacă nu știi să discerni informațiile pe care le găsești nu faci decât să te afunzi și mai tare în necunoscut. Pentru că, o fi el Google deștept nevoie mare, însă el nu filtrează ce cauți matale acolo, el îți pune la dispoziție, de-a valma, niște simple informații. Dacă îți cauți pantofi e în regulă dar asta nu înseamnă și că pantofii îți sunt pe măsură. Dacă cauți un diagnostic, caută-l, nu zice nimeni nu dar cel mai indicat să îți dea diagnosticul corect e tot doctorul, tot la ăla cu patalama trebuie să ajungi. Îmi dau seama că e minunat să ai un prieten bun însă și cel mai bun prieten te poate dezamăgi la un moment dat așa că nu e de dorit să ne facem din Google un tovarăș de neprețuit.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Google, cel mai bun prieten și doctorul familiei

 un comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 26 martie 2017

    La momentul apariției calculatoarelor personale mi-am achiziționat și eu unul, ca tot omul, cu scopul de a redacta câte un document în Word, să mai joc și eu, ca tot omul, un Solitare și pentru chestii din astea mărunte. Evident că luc

Citiți mai mult

Cum m-am hotărât să devin ministru

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho2H4faWjfMoxCNC8HCuZ6QvY2MuRL4XVpZYe_0FCWNuFjv8SuzuWFLYjk7nwTDjkRMMObNlgp7NMg4kYuqdEgyXB52flELBYk136UzY1FEOaxg3NvoWtVr3O2Sr23uvX3-Tt60kEzSt8/s1600/Cum_m_am_hotarat_sa_devin_ministru.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho2H4faWjfMoxCNC8HCuZ6QvY2MuRL4XVpZYe_0FCWNuFjv8SuzuWFLYjk7nwTDjkRMMObNlgp7NMg4kYuqdEgyXB52flELBYk136UzY1FEOaxg3NvoWtVr3O2Sr23uvX3-Tt60kEzSt8/s1600/Cum_m_am_hotarat_sa_devin_ministru.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Lăsând la o parte amănuntul destul de important, acela de a fi afiliat unui partid politic pentru a putea fi nominalizat la această funcție, m-am hotărât, într-o bună zi, mai precis într-o fericită după-amiază, să mă fac ministru. Decizia am luat-o în urma aflării unei știri imbecile de-a dreptul, în care un ministru, care habar nu avea pe ce lume trăia, a ieșit în fața opiniei publice cu o propunere de schimbare a unui ceva. Nu are importanță ce, mulți miniștri fac așa, vorbesc fără să știe despre ce e vorba. Nu ar trebui să facă așa, au consilieri, consilieri plătiți din bani publici și consilierii ăștia ar trebui să le pună la dispoziție toate cercetările făcute de ei, în așa fel încât să nu mai deschidă gura în necunoștință de cauză. Așadar, după ce am auzit imbecilitatea cu pricina, de care am râs și cu posteriorul, să mă iertați, eu știind mai bine decât domnul ministru cum stă treaba, m-am hotărât să îmi aloc un portofoliu ministerial . Unde mai pui că sunt și mai atractivă decât foarte mulți foști și actuali miniștri. Studii am și nu sunt făcute ca pe vremuri, pe curcani, chiar am învățat nene, chiar și lucrarea de diplomă mi-am făcut-o relativ singură, nu pot să fiu acuzată de plagiat. Înainte de a mă instala în scaun caut o gașcă de băieți deștepți pe care să îi angajez consilieri. Se poate să fie și mai puțin deștepți, că oricum nu contează, ăștia sunt în umbră, nu îi vede nimeni. Bine ar fi să fie isteți totuși, măcar să fac o sfârâială ca ministru. Și dacă nu fac iar nu e bai, că și așa uită lumea. O să vă rog să îmi numiți cel puțin 5 miniștri pe care îi țineți minte să fi făcut ceva. Nu e nici o grabă, vă las să vă gândiți până sunt aleasă ministru. Și pe băieții ăștia deștepți sau mai puțin deștepți trebuie să am grijă să îi remunerez corespunzător. Cred că asta e cheia. Ce aș avea eu de făcut ar fi următoarele : să investesc în niște haine de calitate (o să am și consilier de imagine), plătite tot din banii publici, evident ,cosmetice la fel, de bună calitate, ca să dau bine pe sticlă, asta e extrem de important, abonament la sală, trebuie să fiu un ministru în formă , rezistent la intemperii. De vorbit trebuie vorbit cât mai puțin, să pară că știi ce spui dar că ești succint și să nu aibă nici presa motiv să facă bășcălie de tine, ba că nu te-ai exprimat bine în limba ta maternă, ba că nu ai pronunțat nu știu ce cuvânt cu accentul potrivit englezesc sau franțuz sau chinez... Cheia succesului postului de ministru cred că e imaginea. Are vreo importanță că vrei să faci ceva, că ai făcut sau că ești în curs de a face? Aș spune că nu, indiferent ce faci sau nu oricum cineva va fi nemulțumit. E mișto să fii ministru. Ai mașină personală, cheltuieli de deplasări plătite, probabil casă de protocol, ești respectat, ești îmbrăcat frumos mereu, ți se vorbește întotdeauna politicos, la serviciu nu prea ți se fac mizerii, că deh, tu ești moțul... Ce să mai vorbim, una peste alta mi se pare cel mai frumos serviciu. Nici nu știu de ce când eram mică aș fi vrut să mă fac inginer sau matematician. Mame, tați, părinți, bunici, sfătuiți-vă copii să se facă ministru când se fac mari, nu doctori, profesori, pompieri sau polițiști. Evident că au existat și oameni merituoși dar de la pașoptiști încoace nu am mai auzit de vreunul. Exagerez ,cu siguranță, nu am cunoștință de toate scaunele ministeriale și de meritele fiecăruia, mă raportez doar la situația actuală a vieții politice românești. Voi descoperi un adevărat ministru când va ajunge să aibă o stradă numele lui. Până atunci îmi depun toată energia să devin ministru.</div>

link

image

Cum m-am hotărât să devin ministru

 3 comentarii / Publicat de Tonique / miercuri, 22 martie 2017

    Lăsând la o parte amănuntul destul de important, acela de a fi afiliat unui partid politic pentru a putea fi nominalizat la această funcție, m-am hotărât, într-o bună zi, mai precis într-o fericită după-amiază, să mă fac ministru. Deci

Citiți mai mult

Elixirul tinereții

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1bQbLN9qBQAwGwHB-EWqgmGIGxQ9axgkyIZnaFStEQWSVXItFiT8g0AQnM4k1L9W3xvrH7FNzbVmJzLw2jTlu0r6VGR-WaUHZIwKELMMuqrH20e9Pp4N4LPWp4zedB2wK9llCW_Mhs3Y/s1600/Elixirul_tineretii.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1bQbLN9qBQAwGwHB-EWqgmGIGxQ9axgkyIZnaFStEQWSVXItFiT8g0AQnM4k1L9W3xvrH7FNzbVmJzLw2jTlu0r6VGR-WaUHZIwKELMMuqrH20e9Pp4N4LPWp4zedB2wK9llCW_Mhs3Y/s320/Elixirul_tineretii.jpg" width="195" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De mii de ani, de la legendara Cleopatra, despre care se spunea că face baie în lapte de măgăriță pentru a-și păstra prospețimea pielii, de la vechii greci și romani care dețineau tot soiul de rețete ale frumuseții până în zilele noastre, când recurgem la fel de fel de soluții, licori și hapuri, scopul omenirii e acela de a găsi, dacă nu pentru veșnicie, măcar pentru o perioadă cât mai îndelungată, elixirul tinereții. Atât femeile cât și bărbații facem eforturi pentru a arăta mai frumoși, mai tineri, mai sculptați, mai fără riduri, fără fire albe sau iscusit ascunse într-o vopsea de păr sidefie. Din păcate nu e nimeni scutit de vicisitudinile pielii, orice ai face cam după 40 ani începe încet, încet regresul. Nu mai vezi atât de bine, producția de colagen scade, nu mai ai același tonus muscular. Și când vezi că nu prea îți mai stau toate la locul lor fie începi să faci ceva fie te resemnezi și accepți faptul că începe îmbătrânirea. Într-un fel sau altul cred că nu prea se resemnează nimeni, oricât de senin și împăcat cu propria persoană ești tot îți mai dai o cremă, mai ascunzi o bărbie dublă, mai vopsești un păr. Mai sunt unele persoane care nu acceptă sub nici o formă schimbările acestea, inerente de altfel și riscă să dea în penibil din păcate. Să ai grijă de tine e un lucru bun și dovedește respect pentru tine însuți, totul e să nu depășești granița aceea a penibilului. E jenant să vezi domni vopsiți negru albăstrui sau doamne sărite bine de a doua tinerețe cu fuste până la fund, indiferent de frumusețea membrelor din dotare. Constant însă cu plăcută surprindere că oamenii au din ce în ce mai multă grijă de ei, fie că e vorba de alimentație fie că e vorba de cosmetică sau lucruri legate de tonusul fizic. De curând mi-am făcut un abonament la o sală de sport și am avut marea surpriză să constat în momentul intrării în sală că media de vârstă este mai aproape de 40 ani decât de 20. Bărbați de peste 50 ani se antrenează într-un mod mult mai eficient și echilibrat decât cei de 20 ani. Și culmea, mulți dintre ei arată chiar și mai bine decât cei de 20 ani. Cred totuși că bărbații nu sunt chiar atât de împătimiți în a găsi rețeta tinereții, doamnele au o oarecare predilecție spre ocupația aceasta. Femeile cumpără tot felul de creme cu speranța că tenul le va fi mai luminos, femeile țin miliarde de diete pentru a avea silueta din tinerețe când puteai mânca oricât că oricum slăbeai, femeile își vopsesc unghiile în culorile curcubeului pentru a se simți mai frumoase și mai tinere. Bărbații de obicei țin cure de slăbire doar când au o problemă de sănătate și cam singurele chestii cosmetice sunt spuma de bărbierit, afer-shave și parfum. Dar am înțeles că bărbații ar îmbătrâni mai încet ca femeile. Oare căutarea aceasta a elixirului tinereții ține de incapacitatea femeilor de a accepta că la o anumită vârstă nu mai sunt plăcute în ochii bărbatului, totul la nivel inconștient? E adevărat că dacă arăți bine te și simți bine și emani o altă energie, indiferent de vârstă pe care o ai. Sau suntem atât de manipulați de societate și bombardați cu mesaje subliminale și îndemnați să cumpărăm creme, pastile pentru menținerea tinereții, vitamine, suplimente etc? Și se pune întrebarea dacă chiar ne ajută toate lucrurile astea. Fiindcă anual se cheltuiesc niște sume astronomice pentru produse de genul acesta. Părerea mea e că nu prea ajută, la fel de mulți bani se cheltuiesc anual și pe operații estetice , botox, acid hialuronic și așa mai departe . Dacă o simplă cremă ar ajuta probabil ar cumpăra-o toată lumea pe aceea și gata, am fi toți tineri și frumoși. Paradoxul este că în ciuda faptului că știm că toate acestea nu funcționează insistăm să le tot cumpărăm. Dacă nu ne face bine o cremă, cumpărăm alta și alta. Dacă magneziul cumpărat de la magazinul naturist nu ne face să ne simțim așa cum ni s-a promis luăm alt supliment, nu renunțăm așa, cu una cu două. Și pot da asemenea exemple cu nemiluita. Un lucru însă e clar: nici o cremă, nici un supliment, nici un program sportiv nu ne va face să ne recăpătam tinerețea. În cel mai bun caz toate acestea pot fi adjuvante la o anumită vârstă, nicidecum un panaceu. E important , e extrem de adevărat, să te menții activ, sănătos, să ai o alimentație echilibrată, să dai o cremă de hidratare pe faţă dar tânăr nu mai te faci, fizic vorbind. Pentru că tinerețea poate să fie și o stare de spirit. Și dacă toți am fi tineri și frumoși cred că lumea ar fi plictisitoare și banală. Fiecare vârstă are rolul și farmecul ei.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Elixirul tinereții

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 21 martie 2017

    De mii de ani, de la legendara Cleopatra, despre care se spunea că face baie în lapte de măgăriță pentru a-și păstra prospețimea pielii, de la vechii greci și romani care dețineau tot soiul de rețete ale frumuseții până în zilele noas

Citiți mai mult

Cardurile Montessori și 100 de activități stimulatoare Montessori

<div style="text-align: justify;"> Ce mai citim și noi copiilor</div> <div style="text-align: justify;"> Cardurile Montessori și 100 de activități stimulatoare Montessori</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb-n6prrD6xMhRzSAYlNCFNVIGGTflagWUD57P2ic_zyMpL7Mk9wh2bW7Ky8AigeZ7Qav7nbianTc5ozfvaHqqL4L2BnVyapANLknJNOg15M131eGktc5XbDl5EP9pLABjtoM8lXCA2tU/s1600/Cardurile_Montessori_si_100_de_activitati_stimulatoare_Montessori.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb-n6prrD6xMhRzSAYlNCFNVIGGTflagWUD57P2ic_zyMpL7Mk9wh2bW7Ky8AigeZ7Qav7nbianTc5ozfvaHqqL4L2BnVyapANLknJNOg15M131eGktc5XbDl5EP9pLABjtoM8lXCA2tU/s320/Cardurile_Montessori_si_100_de_activitati_stimulatoare_Montessori.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> Înainte de a fi rămas însărcinată habar nu aveam de educația Montessori și cine e Maria Montessori.  Singura carte ce privea educația copiilor pe care o cunoșteam era Mama și copilul de Emil Căpraru și Herta Căpraru,  carte de căpătâi pentru generația mamei mele.  Mi-a fost dată și mie, o mai răsfoiesc și eu din când în când, este încă extrem de utilă în ceea ce privește creșterea copiilor.  Dar nu despre ea este vorba ci despre o fărâmă din educația Montessori. Între sesiunile de alăptat, cu copilul agățat de mine, am dat, cu totul întâmplător, de anumite principii în ceea ce privește educația copilului, principii ce erau în mare parte pe placul meu.  Pentru cine e familiarizat cu educația Montessori nu cred că are rost să dezvolt foarte mult,  pentru cine nu e, pe scurt,  implicați, pe cât posibil, copilul în tot ceea ce faceți.  Nu îl uitați lângă dumneavoastră cu sacul de jucării,  nu veți avea un copil pregătit pentru viață.  E important să știe lucruri folositoare, cu aplicabilitate,  e important să învețe și să simtă pe pielea proprie, senzații și situații. Am să fac referire prima oară la 100 activități stimulatoare Montessori. Între jocurile clasice cu păpuși, mașini, plastilină,  puzzle sau ce activități mai întreprinde copilul dumneavoastră, puteți încerca  și activități din cartea aceasta,  are o sumedenie de idei de a petrece timp de calitate cu copilul. De la a-l învăța să își aleagă hainele, a concepe un cartonaș prin care să învețe să își închidă șireturile  la activitățile senzoriale,  ai o multitudine de moduri extrem de plăcute prin care să îl ţii ocupat pentru că, se știe bine,  un copil nu va petrece niciodată mult timp cu o jucărie.  Așadar câteva idei din cartea aceasta: sortarea șosetelor de același fel,  apucarea obiectelor mici,  transferul dintr-un recipient în altul,  turnarea apei, pregătirea unei gustări, puzzle, apucarea obiectelor cu penseta, introducerea unor scobitori într-o zaharniță și multe multe altele.  Unele din aceste activități mi-au ținut destul de multă vreme copilul ocupat.  Și de aici mai poți să și improvizezi,  îți mai vin oarece idei de joacă pentru cel mic.  Ideea acestei pedagogii e ca cel mic să învețe prin joc să fie independent, să capete încredere în sine.  Și tot în această carte se face referire la ce ceea ce aș mai vrea să vă aduc la cunoștință, și anume cardurile dicționar. Fiecare pachet are o indicație de vârstă, cel mai potrivit mi se par a fi folosite cam după 1 an și jumătate chiar dacă pe ele stă scris 2+. Sunt utile atât pentru învățarea vocabularului cât și pentru prezentarea unor noțiuni.  Eu cred că am cam 12 pachete,  reprezentând Familii de animale,  Noțiuni abstracte,  Animale domestice,  Anotimpuri,  Umbre, Câini și pisici (astea îi plac cel mai mult) etc.  Sunt utile și mai târziu din punctul meu de vedere, ele fiind bilingve, în română și engleză,  așadar de folos și la învățarea limbii engleze.  Eu le folosesc în mai multe feluri . De pildă când era mai mititel îi dădeam un număr de 3 sau 5 carduri reprezentând obiecte casnice -pensetă, polonic, periuță de dinți, desfăcător de conserve etc- și văzând imaginea îl rugam să îmi aducă din casă obiectul reprezentat pe card. Îi plăcea teribil chestia asta,  cred că ar trebui să o mai fac. Ceva mai târziu am început să îi înșir tot între 3 și 5 carduri și să îi spun de câteva ori denumirea obiectului desenat acolo.  De fapt e o poză a anumitor obiecte.  Am trecut la o etapă următoare și anume denumirea obiectului chiar de către copil,  așa cum știe el, încă fiind mic și nevorbind foarte bine.  Am avut marea surpriză să aflu că știe denumirea unor lucruri pe care le-a văzut numai în cardurile cu pricina,  dovadă că a prins și că a asimilat informația. Nu degeaba Maria Montessori are un material intitulat Mintea absorbantă. Se presupune că copilul învață cele mai multe lucruri în primii 6 ani de viață . Nu intru însă în detalii privind cartea aceasta fiindcă recunosc că doar am răsfoit-o.  După o lectură în amănunt promit că revin cu un rezumat.  Recomand aceste carduri, să nu credeți însă că va petrece ore întregi cu ele, probabil le va abandona când se va plictisi,  important e să i le mai readuceți în vizor printre celelalte activități ale sale . Nu le recomand ca unică activitate, cum eu militez pentru măsură în toate, și joaca cu banalele jucării are farmecul său și ajută deopotrivă la stimularea imaginației.  Vă urez să aveți copii deștepți și buni și frumoși.  Dar stați puțin, de fapt toți copiii sunt așa. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cardurile Montessori și 100 de activități stimulatoare Montessori

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 20 martie 2017

Ce mai citim și noi copiilor Cardurile Montessori și 100 de activități stimulatoare Montessori Înainte de a fi rămas însărcinată habar nu aveam de educația Montessori și cine e Maria Montessori.  Singura carte ce privea educația copiilor p

Citiți mai mult

Cură sănătoasă de detoxifiere din natură pentru părul tău

<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSejIyH30f6RbJbFW1frlkLuomkSkeAuXvhbyDRekg8dY7i9Us-3XJBa8nNnWVWHDvPY-hxgiSzAAORvtSzMXWWKcG02NvISUdn6hNrHvihMAWd5g2taKfltKPaKtkGWn73pt30UOFk1ZB/s1600/par.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSejIyH30f6RbJbFW1frlkLuomkSkeAuXvhbyDRekg8dY7i9Us-3XJBa8nNnWVWHDvPY-hxgiSzAAORvtSzMXWWKcG02NvISUdn6hNrHvihMAWd5g2taKfltKPaKtkGWn73pt30UOFk1ZB/s320/par.jpg" width="318" /></a></div> <div style="text-align: justify;">    Să arăți mereu îngrijit….e posibil la orice vârstă! E suficient să aloci puțin timp pentru acest lucru și bineînțeles să folosești mijloacele potrivite.  <o:p></o:p></div> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">      Chiar dacă avem părul normal, ar fi o greșeală din partea noastră să considerăm că un astfel de păr nu are nevoie de îngrijire. Dimpotrivă, echilibrul său natural trebuie menținut, iar clătirea cu anumite soluții și câte o cură periodică nu trebuie neglijate. Îl recunoaștem după faptul că este viguros, strălucitor, flexibil, nu este sensibil și se poate coafa ușor.  Desigur, găsim pe piață o gamă variată de produse cosmetice pentru păr de la ieftin la foarte scump, însă nu le putem compara cu o cură sănătoasă de detoxifiere din natură. <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  <b>Șampon de plante cu săpun din ulei de măsline </b><o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">    Din săpunul franțuzesc Savon de Marseille se poate prepară un șampon blând. Această rețetă poate fi folosită atât pentru părul blond cât și pentru părul închis la culoare. Atenție însă, pentru părul închis la culoare se pune salvie în loc de mușețel.</div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  8 linguri  flori de mușețel uscate <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 lingură mentă uscată <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  2 linguri rozmarin <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  600 ml apă distilată <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  60 g fulgi de săpun din ulei de măsline <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  3 picături ulei de eucalipt sau mentă <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  2 linguri vodca <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">   </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     Se pun plantele și apa într-o oală, se dau în clocot, apoi se lasă să fiarbă la foc mic timp de 10 minute. După ce am oprit focul acoperim oala și o lăsăm să se odihnească timp de 30 minute. Apoi dăm prin sită întreaga compoziție presând bine plantele. Fulgii de săpun se pun într-un vas, se adaugă decoctul și se încălzește la foc mic, amestecând continuu, până se omogenizează întreaga compoziție și se lasă la răcit. Până se răcește decoctul, se amestecă uleiul cu vodca care se adaugă în decoctul răcit. Compoziția rezultată se toarnă într-un recipient cu capac ermetic și se mai ține 3-4 zile într-un loc cald. <br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> </div> <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <b> Șampon cu săpun din ulei de măsline </b><o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Un șampon preparat tot din Savon de Marseille deoarece acest săpun este bine tolerat, miroase plăcut, are o consistență cremoasă, iar în afară de ulei de măsline conține doar substanțe naturale; se poate procura din magazinele naturiste. <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 linguriță fulgi de săpun din ulei de măsline <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  100 ml apă <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Extracte din plante sau uleiuri aromate, în funcție de preferințele fiecăruia. Fierbem apa, se oprește focul, se dizolvă fulgii în apa fierbinte, lăsăm să se răcească peste care adăugăm câteva picături de extract de plante sau ulei aromatic. <br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> </div> <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  <b>Șampon de tătănească </b><o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <b><br /></b></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  100 ml apă distilată <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  20 g rădăcină tocata de tătănească <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  2 gălbenușuri <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  20 ml alcool de 50% <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Turnăm apa peste rădăcină și lăsăm timp de 3 ore la macerat, apoi punem  pe foc și amestecând continuu lăsăm până se înfierbântă. Filtrăm compoziția rezultată printr-o sită, adăugăm amestecând continuu gălbenușurile și alcoolul. Aplicăm jumătate din cantitate pe părul umed masăm, clătim și repetăm operațiune cu jumătatea rămasă. La final clătim părul bine, bine. <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <b> Rețetă pentru loțiunile de clătire </b><o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  La această rețetă putem adăuga plante în funcție de culoarea părului: mușețel pentru blonde sau praf de coajă de nucă pentru brunete.  <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  100 ml apă <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 lingură plante uscate <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  6 linguri de zeamă de lămâie sau oțet din fructe <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Turnăm apă fiartă peste plante, apoi lăsăm la infuzat timp de 10 minute. Strecurăm și adăugăm zeama de lămâie sau oțetul de fructe. Lăsăm puțin să se răcească și aplicăm după spălare pe părul ud; nu se clătește. <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <b> Loțiune tonifianta cu mesteacăn și levănțica </b><o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <b><br /></b></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 linguriță flori de levănțica <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 linguriță Frunze uscate de mesteacăn <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 l oțel de fructe <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Câteva picături de ulei eteric de levănțica <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Punem plantele împreună cu oțetul într-o sticlă, închidem bine și lăsăm la macerat timp de o săptămâna. După cele 7 zile strecurăm printr-o sită apoi adăugăm uleiul de levănțica. Înainte de fiecare întrebuințare amestecăm o parte loțiune cu 2 părți de apa. Masam pielea capului și părul ; nu se clătește. <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  O loțiune minunată cu efect tonifiant și stimulator pentru orice tip de păr.</div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <b> Loțiune blând ape bază de plante </b><o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <b><br /></b></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  500 ml apa <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 linguriță urzici uscate <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 linguriță lumânărică uscată <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 linguriță coada-calului <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Opărim plantele; le infuzăm timp de 10 minute, strecurăm și lăsăm puțin să se răcească. Această loțiune care stimulează circulația sangvinica la nivelul pielii capului ce oferă un efect plăcut și relaxant și previne inflamațiile, o lăsăm să acționeze timp de 3 minute, apoi clătim.  <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Părul obișnuit căpăta o strălucire deosebită după o cură cu ulei de migdale și de jojoba.  <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  50 ml ulei dulce de migdale <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  10 ml ulei de jojoba <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  20-30 ml ulei aromat, după preferința <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Amestecăm uleiurile și aplicăm prin masaj în păr. Înfășurăm capul cu un prosop așteptăm să acționeze între 30-60 minute, apoi spălăm părul cu șampon și clătim bine.  <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> Pentru cei care nu știau, Berea este un bun fixativ, se toarnă într-o sticlă cu pulverizator și se aplică  după spălare. Mirosul de bere va dispărea de îndată ce părul s-a urcat.  <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  Cine își prepară acest fixativ simplu, după rețeta bunicii poate să renunțe la toate produsele scumpe de styling. <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  250 ml apă <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  1 linguriță miere <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  puțin oțet  <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">  ulei aromat, în funcție de preferința <o:p></o:p></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> Încălzim apa și adăugăm mierea și oțetul. Pentru parfum adăugăm câteva picături de ulei aromat. Soluția o aplicăm după fiecare spălare pe părul proaspăt spălat și uscăm cu atenţie la temperatură. temperatura trebuie să fie scăzută. Atenție, nu folosiți alte soluții de clătit înainte.  <o:p></o:p></div>

link

image

Cură sănătoasă de detoxifiere din natură pentru părul tău

 Niciun comentariu / Publicat de Andreea / duminică, 19 martie 2017

   Să arăți mereu îngrijit….e posibil la orice vârstă! E suficient să aloci puțin timp pentru acest lucru și bineînțeles să folosești mijloacele potrivite.       Chiar dacă avem părul normal, ar fi o greșeală din partea noastră să conside

Citiți mai mult

Cum te trezești ca salariat că nu mai ești asigurat

<div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB-7qeoVsz_azwySQXKoN4G8lSzabk2Fza9B0NcSkQqD9BOAMDaWyhriFz0_w_mwTKp1l6oAoFGIsSGVBEO-JJQPJbzX_Y9BvGITg3FzWU-i7QV6Ufml-5yZf8wV2cR2GsaT9sGCTe3CI/s1600/Cum_te_trezesti_ca_salariat_ca_nu_mai_esti_asigurat.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB-7qeoVsz_azwySQXKoN4G8lSzabk2Fza9B0NcSkQqD9BOAMDaWyhriFz0_w_mwTKp1l6oAoFGIsSGVBEO-JJQPJbzX_Y9BvGITg3FzWU-i7QV6Ufml-5yZf8wV2cR2GsaT9sGCTe3CI/s320/Cum_te_trezesti_ca_salariat_ca_nu_mai_esti_asigurat.jpg" width="320" /></a></div>     Mă apropii binișor de 40 ani și am zis că e cazul să încep să „mă caut” ca să zic așa, că deh, la 40 de primăveri nu mai funcționezi ca și cum ai avea 20. Așa că pe 1 februarie anul curent mă înființez frumos la medicul de familie cu cardul de sănătate la purtător și primesc o trimitere pentru niște analize de sânge, de rutină.Mă duc să le fac peste câteva zile, toate bune și frumoase, ieșiră bine și analizele, mulțumesc lui Dumnezeu . Și peste o lună în cap primesc un telefon de la medicul de familie. M-a surprins pentru că nu m-a sunat niciodată, eu fiind cea care sună. Și mă întreabă dacă am idee ce se întâmplă la locul meu de muncă fiindcă cei de la laboratorul de analize nu au putut procesa buletinul meu de analize, eu apărând ca fiind neasigurată. Am intrat în panică ,habar nu aveam despre ce e vorba. Și m-am dus cu o falcă în cer și una în pământ la biroul de salarizare, cu intenția de a afla ce mama dracului s-a întâmplat. Aici m-au flitut (lucrez într-o companie de stat, de aici flituiala, ăștia își permit), m-au trimis Resurse umane. Inițial și ăștia m-au flituit dar când au văzut ei că sunt cu capsa pusă s-au răzgândit. Așadar fac aici ceva cercetări, din punctul lor de vedere nu era nimic nelalocul lui, au intrat într-o bază de date a tuturor salariaților, REVISAL, de unde reieșea că sunt activă în câmpul muncii, că am venituri, toate dările plătite. Mi s-a dat o copie după REVISAL-UL acela, semnată, ștampilată. După ce iau hârtia cu pricina, reușesc, după multă vreme, să vorbesc cu un operator de la casa de asigurări. Cică să vin la ei și să iau legătura cu biroul care e responsabil de asigurările salariaților. Între timp, plângându-mă unei cunoștințe, acesta îmi dă și un link unde ai posibilitatea de a verifica dacă ești asigurat sau nu. Bagi CNP și pac, vezi ce și cum. Fac și eu treaba asta, tot pac, îmi răspunde sistemul că nu sunt asigurată. Până atunci am zis că o fi vreo eroare. Slavă domnului că nu am pățit ceva care ar fi necesitat spitalizare, că probabil mă ustura posteriorul tare de tot dacă ar fi trebuit să plătesc. Din fericire casa de asigurări avea program până la ora 18 în ziua aceea. Cum mi s-a terminat programul am dat fuga acolo. Evident că m-am dus capsată, de la ora 10 până la 16 am avut timp berechet să îmi auto-alimentez furia. Tot din fericire acolo existau 4 ghișee responsabile cu asigurările salariaților și nu era nici un client în fața lor. Le explic doamnelor problema cu pricina, se uitau la mine ca vițelul. Cică ele nu au ce să facă. Și iar mi-a sărit muștarul. Vezi doamne să vorbesc cu angajatorul. Păi dragă doamnă, de la angajator vin cu toate hârtiile la mine, că doar nu în fața blocului am găsit fițuicile alea care atestă calitatea mea de salariat. Și întâmplarea face ca angajatorul e chiar unul serios, de renume, care nu își permite să facă măgării și să nu plătească asigurări. Și să nu mai vorbim că nu ar fi fost treaba mea să alerg de nebună pe la instituții, eu nefiind vinovată absolut cu nimic. Pe urmă îmi spun doamnele să mă duc la casa de asigurări Ilfov, că angajatorul aparține de Ilfov . Și iar mi-a sărit capsa. În cele din urmă doamnele au dat dovadă de amabilitate și după ce au verificat veridicitatea hârtiilor mele mi-au activat, dacă pot să spun așa, calitatea de om al muncii . Și mi s-a spus să mai verific așa, din când în când. O să verific, ce dracului să fac, grija asta nu o mai aveam . Și uite cum te trezești că ești plătitor de taxe pentru sănătate, și astea nu sunt de colo și de fapt nu beneficiezi de nici un serviciu pentru că fie nu merge sistemul fie a tastat cineva aiurea. Pentru că nu mi s-a putut da absolut nici un răspuns la întrebarea mea: ce s-a întâmplat de fapt? Dacă nu mă trezeam că vreau să îmi fac analize nu se prindea nici dracu’. Sper să nu pățiți ca mine și să aveți parte de un sistem informatic ingrat care nu mai are el chef să fiți asigurat pentru ca pagubele le veți trage tot dumneavoastră </div>

link

image

Cum te trezești ca salariat că nu mai ești asigurat

 4 comentarii / Publicat de Tonique / joi, 16 martie 2017

    Mă apropii binișor de 40 ani și am zis că e cazul să încep să „mă caut” ca să zic așa, că deh, la 40 de primăveri nu mai funcționezi ca și cum ai avea 20. Așa că pe 1 februarie anul curent mă înființez frumos la medicul de familie cu

Citiți mai mult

Revizie tehnică...Realitatea TV!

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNkWrUPhcaae9aHm-vhLuO8sfhLSjZABwAvVBIfiFkpTPfOYiaS-7CSZO14cAJGOszB3kj5PdVykmj8AgAFizumMHVZNSb3X2UxduoMEwJTC6gyivWsBqVlv33VjMsiIMFv8ktPQRcVQYp/s1600/Mira-640x400.gif" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNkWrUPhcaae9aHm-vhLuO8sfhLSjZABwAvVBIfiFkpTPfOYiaS-7CSZO14cAJGOszB3kj5PdVykmj8AgAFizumMHVZNSb3X2UxduoMEwJTC6gyivWsBqVlv33VjMsiIMFv8ktPQRcVQYp/s320/Mira-640x400.gif" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Realitatea TV face un mare deserviciu acestei țări. În ultima perioadă s-au perindat pe la acest post de televiziune tot felul de oameni, despre care ma îndoiesc serios că pot emite păreri demne de luat în seamă sau de comentat. Iar în afară de acest lucru, prestația marelui jurnalist de prime-time, Rareş Bogdan, este jenantă în cel mai bun caz. Nu este posibil ca acest post de televiziune, care este perceput ca fiind adversarul numărul unu în mesaje și orientare politică al camarilei PSD să nu reușească să transmită poziția clasei de mijloc din această țară. Mai precis, mă refer la niște dorințe foarte simple ale acestor oameni, majoritatea nemulțumiți de sistem: diminuarea furturilor din banul public, criteriul competenței să primeze în angajările din instituțiile statului și revenirea la realitate prin crearea unor planuri realiste și mai puțin populiste.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Țara noastră se îndreaptă în acest moment, cu mare viteză, către ieșirea din uniunile și tratatele semnate cu statele din vest, către o izolare față de acestea și o apropiere inevitabilă și nedorită față de prietenii din est. Acest post de televiziune difuzează nepermis de mult dezinformări pro-PSD și anti-stradă. Totul pentru a lăsa falsa impresie că este un post obiectiv și echidistant. Nu realizează că în acest fel nu reușește să încline balanța și că astfel poate împinge orice om nehotărât, care încă nu are o opinie bine formată, în brațele manipulării PSD. Nu este posibil să lași un om ca Ion Țiriac, care nu stă în România nici măcar o lună pe an, să ne dea lecții la televizor despre cum se fac protestele și ce greșeli au făcut cei care au ieșit în stradă, iar moderatorul să stea și să asculte fără cea mai mică replică. Aproape că nu-mi vine să cred că acest moderator, care-și începe emisiunile urlând și înjurând clasa politică și arătându-se extrem de indignat că cei din stradă sunt ignorați, să stea să se uite înțelept la Țiriac fără a scoate o vorbă. Mai bine ar renunța la monologurile sforăitoare și ar cere argumente concrete pentru părerile emise de invitații săi înainte de a-i lăsa să treacă la un alt subiect, fericiți că au produs știri pentru un alt post TV concurent (cred că știți la ce post ma refer).</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cum să vină un om ca Liviu Dragnea în studio și să nu-l întrebe de moșia din Teleorman, să nu-l întrebe de miniștrii neica nimeni care formează actualul guvern, să nu-l întrebe de dosarele pe care le are la DNA sau sa nu-l întrebe de relațiile și afacerile pe care le face cu oameni apropiați din partid și din actualul guvern? Cum să ai discuții despre programe de guvernare în campania electorală și să asculți toate promisiunile populiste, fără să ceri explicații despre sursa banilor, despre sustenabilitatea măsurilor sau despre lipsa unor planuri concrete pentru sănătate, învățământ și, foarte important, infrastructură (mai ales cea rutieră).</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Să nu mă înțelegeți greșit, cred că sunt și multe emisiuni și subiecte abordate corect la acest post de televiziune. Emisiunile despre politică externă, despre problemele din sănătate și învățământ sau despre manipulările ordinare pe care le vedem în ultima perioada sunt foarte bine venite și prezentate obiectiv. Însă toată această goană după audientă devine foarte nocivă atunci când jurnaliștii nu reușesc să se pregătească pentru subiectele discutate sau nu au tăria să invite alți jurnaliști, specialiști în domeniu, care sa asigure o înaltă calitate a discuției.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Care televiziune credeți că pune calitatea actului jurnalistic înaintea ratingului și a banilor? Absolut nici una!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Revizie tehnică...Realitatea TV!

 2 comentarii / Publicat de Daria /

    Realitatea TV face un mare deserviciu acestei țări. În ultima perioadă s-au perindat pe la acest post de televiziune tot felul de oameni, despre care ma îndoiesc serios că pot emite păreri demne de luat în seamă sau de comentat. Iar în

Citiți mai mult

Amsterdam...lumea biciclistilor!!!

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE1Dj9LyH6-5R-PBVPD-XyO83Qydk_7czaj4L1ppTAwoQL_PHoJWoL5SETsfOEIHKuDVaPGEPwbh-GgIcFVnEeE5Mpdf7UOEjthKDV0LVDArpEQgEkq1E5Goks8ER-XFqD0VRizHl_xowN/s1600/DSC04033.JPG" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE1Dj9LyH6-5R-PBVPD-XyO83Qydk_7czaj4L1ppTAwoQL_PHoJWoL5SETsfOEIHKuDVaPGEPwbh-GgIcFVnEeE5Mpdf7UOEjthKDV0LVDArpEQgEkq1E5Goks8ER-XFqD0VRizHl_xowN/s320/DSC04033.JPG" /></a><br /> <div style="text-align: justify;">     Că tot sunt alegeri în Olanda am încercat să mă gândesc un pic la excursia pe care am făcut-o în această țară. Nu știu cât de importante sunt alegerile din Olanda pentru cetățenii și locuitorii țării pentru că ei mi-au părut cei mai relaxați oameni din câți am întâlnit în călătoriile mele. Nu au parcă nimic de făcut în afară de a-și conduce bicicleta și de a căra pe bicicletă copii sau animale de companie. Aşa, la o primă vedere, pare că în Olanda fiecare familie are cel puțin doi copii. Am observat pe strada, aceasta era plină cu grupuri de copii călare pe biciclete, însoțiți de mai puțini părinți care mai aveau și ei câte un copil mai mic într-un suport atașat bicicletei. Eu sinceră să fiu nu agreez prea mult bicicliștii care circula alături de mașini în traficul bucureștean. Nu am în schimb absolut nimic cu ei atunci când circulă în zone destinate lor, inclusiv în București, așa cum i-am văzut în alte țări și în mod special în Olanda. Nu m-am simțit în nesiguranța din cauza lor nici pe stradă și nici pe trotuar. Singurele locuri în care nu m-am întâlnit cu biciclete în mișcare a fost atunci când m-am plimbat pe celebrele canale ale Amsterdamului. Plimbările au fost unele dintre cele plăcute plimbări pe apa, pot spune ca m-a încântat la fel de mult ca plimbarea din Veneția cu toate ca absolut tot în jur era complet diferit, de la ambarcațiune și pana la ceea ce vedeam în jur. Tot era o culoare atent aleasă și pe placul privitorului. Nimic în jur nu era deranjant iar peste tot erau ulmi și tei frumos îngrijiți. Cred că aș putea chiar să locuiesc timp îndelungat pe o ambarcațiune făcută casă pentru locuit. Pare atât de comod să locuiești într-o astfel de casă și ești atât de aproape de orice lucru dorit. Este un adevărat cartier pe apa. Acolo găsești în ambarcațiuni: hoteluri, restaurante, mini săli de sport, magazine de suveniruri și chiar un cabinet stomatologic. Am petrecut multe ore plimbându-mă pe aceste canale ziua dar și noaptea la lumina unor mici lumânărele pentru a putea simții noaptea în Amsterdam. Intre canale în zonele pentru locuințe există adevărate spații verzi, olandezii încercând prin orice fac să-și păstreze orașul nepoluat iar una dintre soluțiile găsite a fost păstrarea și dezvoltarea spatiilor verzi și crearea condițiilor optime de circulație pentru vehiculele nepoluante pe doua roti.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Când am decis să vizitez Amsterdamul și am făcut planul excursiei a fost un loc despre care am zis că nu țin neapărat să-l vad și anume Cartierul Roșu, dar am făcut ce am făcut și primul contact pe care l-am avut cu orașul a fost tocmai Cartierul Rosu. Dar a fost folositor acest lucru pentru că am înțeles cât de importantă este legalizarea prostituției și în țările în care acest lucru nu este legiferat. Acolo poți vedea exact cine este turist și cine este localnic. Turiștii belesc ochii cât cepele pe lângă vitrinele fetelor vesele iar localnicii merg complet relaxați, fără să comenteze sau să încerce pe neobservate să facă poze. Cred ca localnicii dacă acest cartier ar dispărea pur și simplu ar intra într-o reala panică și cu siguranță ar solicita autorităților explicații. Tot în Amsterdam am vizitat cea mai frumoasă piață de flori. Piața este amenajata pe șlepuri și ambarcațiuni plutitoare iar turiștii se simt minunat printre atâtea flori și în special lalele. Nu cred că există turist care să plece din acel loc fără a cumpăra un suvenir sau măcar un bulb de lalea olandeză. Sunt multe obiective turistice dar m-a impresionat foarte mult colecția de pictură a artistului Van Gogh care este expusă într-un muzeu care-i poartă numele. Tot acolo am aflat foarte multe detalii despre viața zdruncinată a celebrului artist şi am încercat să-i înțeleg acțiunile.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Despre droguri legale, baruri, cluburi, și viața de noapte nu pot să povestesc dar pot spune că merită pe deplin să stai măcar doua nopți în Amsterdam și să nu-ți petreci noaptea dormind iar poveștile să rămână în Amsterdam!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtReXfGXA2LUOuABWHQCNZC0M-BNpiZWqKn65n2QDo1-21KIm6dcoDzyJqPnyqy28h1xBsFg5rKB_fn9vlr4aNL2a8kV0ijhLGIg5O5f3hE2MYl-ZGZZ0yACNTzOxSDpXced7Q2oGgWEbX/s1600/DSC04079.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtReXfGXA2LUOuABWHQCNZC0M-BNpiZWqKn65n2QDo1-21KIm6dcoDzyJqPnyqy28h1xBsFg5rKB_fn9vlr4aNL2a8kV0ijhLGIg5O5f3hE2MYl-ZGZZ0yACNTzOxSDpXced7Q2oGgWEbX/s320/DSC04079.JPG" /></a></div> </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Amsterdam...lumea biciclistilor!!!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria /

    Că tot sunt alegeri în Olanda am încercat să mă gândesc un pic la excursia pe care am făcut-o în această țară. Nu știu cât de importante sunt alegerile din Olanda pentru cetățenii și locuitorii țării pentru că ei mi-au părut cei mai re

Citiți mai mult

#Rezist

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjxtPPNSn7F0EpTON2dqnWr9GShaC1uSmIEd-bM4y-3uYyR6g_JgLiLmsJZ8OGW-aePKuf6JW0WZpoZXyKpliespvXx5RgS70tDCX41jwgg47F7OZpPfLCdciXz1Pnu5h67aJ_c2T44z9N/s1600/5740413_keep_calm_and_rezist.png" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjxtPPNSn7F0EpTON2dqnWr9GShaC1uSmIEd-bM4y-3uYyR6g_JgLiLmsJZ8OGW-aePKuf6JW0WZpoZXyKpliespvXx5RgS70tDCX41jwgg47F7OZpPfLCdciXz1Pnu5h67aJ_c2T44z9N/s320/5740413_keep_calm_and_rezist.png" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Mă uit cu mirare la scena politică din România și devin pe zi ce trece mai convinsă că ne meritam soarta. Fiecare dintre noi a ales să voteze sau să nu voteze, iar decizia și urmările ne aparțin în totalitate. Că au fost decizii bune sau decizii proaste chiar nu mai are importanță. Important este să se schimbe ceva în bine și pe termen lung. Dar acești indivizi care ne conduc și care ne legiferează statul nu încearcă să facă mai nimic în afară de ceartă și scandal. Dau vina unii pe alții și aceștia pe ceilalți și tot așa, trec iar anii pană la următoarele alegeri. Problemele sunt aceleași, toată lumea știe și nimeni nu face nimic. Pardon, cei din PSD au un program de guvernare, un program concret de măsuri care cică ar scoate țara din rahatul în care se află. Ciudat sau nu, eu nu am găsit nicăieri acest program ca să mă luminez un pic. Aud vorbindu-se despre el, aud laude, însă doar atât, nimic concret, nimic palpabil. De fapt sunt de vina cei din PNL și din USR că programul nu funcționează conform planului, și de fapt dacă dacă mă gândesc mai bine de vină este Iohannis cu ale lui case sau Kovesi cu al ei DNA sau poate Cioloș cu tehnocrații lui; sau nu... de vină este fusta scurtă a doamnei Iohannis. Să fim serioși un pic, de vină sunt toți care nu fac parte din PSD+ALDE. Din toate acestea reiese că vina nu aparține celor care au promis „marea cu sarea”, celor care au un Guvern hoțoman și șmecher care face mai tot în umbră respectând niște directive de partid și cu ajutorul neprețuit al unor jurnaliști fanatici. Ei sunt fără vină și din acest motiv Alianța PSD+ALDE face tot ceea ce poate și cu un dezvoltat simț al proprietății parlamentului, guvernului și primăriilor mici sau mari, deținute de membrii sau simpatizanți.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     M-am bucurat enorm că au ieșit oamenii în stradă să-și arate îngrijorarea sau indignarea și încă mai ies, măcar să vadă cei care conduc această țară că existăm și noi pe aici și că ne mai cunoaștem și drepturile iar ei au niște obligații și obiective clare de respectat. De data asta au ieșit în stradă foarte mulți oameni ocupați, cu familii și responsabilități. Oameni care muncesc pentru ca această țară să aibă bani de pensii în viitor. Oameni care doresc să trăiască într-o Românie normală, în care să domnească democrația și bunăstarea. Nu o Românie în care Guvernul să conducă prin hotărâri de guvern fără dezbateri și nici o Românie în care să existe suspiciunea că poți scăpa de brațul legii dacă ești o persoană influentă sau dacă ai dat bani cui trebuie. Nu este posibil să avem primari care sunt urmăriți penal pentru fapte de corupție și nici parlamentari de tipul ăsta, dar nici oameni politici care nu plătesc pentru faptul că au votat sau propus legi care contravin promisiunilor din campanie sau care au migrat la alte partide doar de dragul puterii. În toate categoriile avem exemple reale, aproape câți parlamentari și primari avem. Politicienii noștri sunt ocupați cu tot felul de scenarii și scenete, nu au pic de respect pentru cei care i-au trimis în Parlament. Există acolo în Parlament o categorie care mă scoate din minți, este vorba despre categoria parlamentarilor care dețin majoritatea. Aceștia taie și spânzură, pleacă și vin în sala de ședințe din Parlament doar când au chef, în schimb nu ratează ziua de salariu și nu mai fac nimic în afară de a pune bețe în roate colegilor mai nou sosiți în Parlament. În calea fericirii alianței de la putere mai stau câțiva oameni, care nu știu cât sunt de corecți și cinstiți, dar este foarte bine pentru democrație că există și că au alte idei și alte păreri. Stau aliații și uneltesc priceput cum să scape de ei și apoi să aibă în mâini puterea deplină. Se merge până acolo încât inventează și distribuie fapte care nu au o bază reală sau deformează adevărul și asta cu ajutorul acelorași jurnaliști fanatici, plătiți la normă sau cu normă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Au început să-și mazilească proprii membrii de partid care au păreri diferite și care au pus umărul alături de ei la furtul masiv din România din ultimii ani, au început să-și facă aliați din oameni care erau cândva dușmanii partidului și puterii. În politică totul este acceptat iar goana spre puterea supremă lasă multe cadavre în urmă, iar mie-mi lasă impresia că ne meritam soarta pentru că poporul ăsta nu poate da niște reprezentanți mai buni oricât de mult am dori mulți dintre noi. Dar poate într-o zi, nu îndepărtată, justiția o să fie complet liberă iar promisiunea făcută alegătorilor o să fie respectată. Iar eu ... până atunci, rezist!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

#Rezist

 3 comentarii / Publicat de Daria / marți, 14 martie 2017

    Mă uit cu mirare la scena politică din România și devin pe zi ce trece mai convinsă că ne meritam soarta. Fiecare dintre noi a ales să voteze sau să nu voteze, iar decizia și urmările ne aparțin în totalitate. Că au fost decizii bune s

Citiți mai mult

Lipsa vieții sexuale în cuplu

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieU6HCDnBpJ8hhj34_3d2AfS9VV_QMFIJOoAI6fGWPxUgvN9PIKYaH1XpeoJrnZlfnzHV7tXyy-03d1ieERaXAH4NHbxtBQi7OlkUx0CH7x8ZIKNbo9iV3u3TTFUMP4GYWo0d6-Ggc4Fs/s1600/lipsa_vietii_sexuale_in_cuplu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieU6HCDnBpJ8hhj34_3d2AfS9VV_QMFIJOoAI6fGWPxUgvN9PIKYaH1XpeoJrnZlfnzHV7tXyy-03d1ieERaXAH4NHbxtBQi7OlkUx0CH7x8ZIKNbo9iV3u3TTFUMP4GYWo0d6-Ggc4Fs/s320/lipsa_vietii_sexuale_in_cuplu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil un subiect destul de controversat, subiect ce pune destul de multe probleme în destul de multe cupluri, fie din cauza dorinței prea mari a unuia dintre parteneri, fie din lipsa dorinței ambilor parteneri, fie din lipsa de timp a partenerilor, a grijilor, lipsurilor și așa mai departe. Nu aș vrea să vorbesc de cuplurile nou alcătuite în care e bine știut că focul pasiunii e la cote maxime, nici de cei fără copii, tineri care de asemenea au toate dorințele, pasiunile și odihna în parametrii normali. Aș vrea să vorbesc despre cuplurile aflate la mijlocul vieții, 40-50 ani, fie cu copii mici, fie cu copii relativ mari. Am senzația că în cuplul căsătorit și cu o rutină bine stabilită viața sexuală fie lipsește cu desăvârșire fie e atât de rară încât e ca și cum ar lipsi. Unde mama naibii se pierde dorința sexuală pe parcurs? Între traistele cu care venim de la piață, între orele petrecute la serviciu sau în orele pierdute în trafic? Sau se declanșează ceva în comportamentul ambilor parteneri și pur și simplu nu le mai pasă și de acest aspect? Din punctul meu de vedere e o parte destul de importantă a unei relații, de vreme ce punem atâta preț pe latura sexuală la începutul relației cu pricina. Și dacă ne alegem un partener în funcție de compatibilitatea sexuală de ce nu avem grijă să păstrăm vie legătura aceasta? Înțeleg, evident, că probabil cazi lat(ă) după ce ai fost la serviciu, ai venit acasă, ai făcut lecții cu copii etc. Să nu înțelegeți greșit, nu condamn pe nimeni și nici nu scuz pe nimeni. Lipsa dorinței sexuale în cuplu e prezentă la ambii parteneri, acum cam ambii muncesc același număr de ore, petrec același număr de ore cu copii sau rezolvând treburile domestice. E oare firească renunțarea acesta la sex? Adică odată ce ne-am văzut cu boii legați, dacă îmi e permis să spun asta, ne resemnăm și ne ocupăm de orice altceva decât de viața noastră sexuală? Tind să cred că da, fiindcă cazurile în care viața sexuală lipsește în casnicii, sunt atât de des întâlnite, încât asta e singura explicație. Ceilalți, care încă mai fac amor când au 1, 2 sau 3 copii, nu sunt obosiți, nu au griji și le arde de <i>iubeală</i>, cred că sunt defecți în cazul ăsta. Bine, dacă ai 3 copii e clar că ai viață sexuală. Treaba e că am cunoștință de o sumedenie de cupluri perfect funcționale și aparent fericite, realitatea o cunosc doar cei în cauză, evident, care trăiesc bine mersi fără să mai aibă parte de mirificul act sexual. E normal sau nu? Cei ce fac amor ar zice că nu e normal, ceilalți ar zice că e perfect normal și uite și dovada, ei sunt încă împreună și nu au nici o problemă. Cred că pe termen lung lipsa vieții sexuale tinde să producă oarece dezechilibre și frustrări. Știu însă că nu e nimeni scutit de o rutină a vieții de cuplu. Evident că nici nu mai poți să te fugărești prin toată casa sau să stai să faci sex o zi întreagă când tu ai 4 mașini de rufe de spălat și de gătit pentru tot <i>familionul</i>, că maine o iei de la capăt, e luni și te duci la muncă. Eu aș zice că nu e sănătos ca într-o relație sexul să lipsească. Și dacă totuși asta se întâmplă e datoria ambilor parteneri să ia măsuri pentru că nu e vinovat doar unul sau celalalt. Din cauza amândurora s-a ajuns la situația acesta care cu siguranță va avea urmări mai devreme sau mai târziu și se va produce o răceală accentuată între cei doi. Așadar soluția mea ar fi următoarea : femeile să încerce cumva să fie măcar mai puțin cicălitoare și să redevină ceva mai calde și mai feminine în relația cu partenerul, fiindcă cred că asta e suficient. Nu contează atât de tare numărul de kilograme, că ești manichiurată sau nu, fardată sau nu. E important ca femeia să își redobândească feminitatea. Și ceea ce are bărbatul de făcut e să observe revenirea aceea a feminității, să o complimenteze ceva mai des și să o facă pe consoartă să se mai simtă și ea femeie, nu doar mamă, gospodină, încă un salariu în casă, menajeră etc.Totul se învârte într-un cerc vicios : ea nu mai e bună pentru că el nu mai e bun și viceversa. Și din păcate nici unul dintre parteneri nu întreprinde nimic. Repet, lipsa vieții sexuale într-un cuplu cred că este nefirească și ambii, accentuez, ambii trebuie să învețe să se prețuiască reciproc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Lipsa vieții sexuale în cuplu

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique /

    Probabil un subiect destul de controversat, subiect ce pune destul de multe probleme în destul de multe cupluri, fie din cauza dorinței prea mari a unuia dintre parteneri, fie din lipsa dorinței ambilor parteneri, fie din lipsa de tim

Citiți mai mult

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s1600/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s320/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit persoane întrebând despre ea : Bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus. Mi-am dorit-o la fel de tare ca multe alte femei, cu speranța că voi înțelege ceva din psihologia și gândirea bărbatului. Pentru că sare în ochi de la o poștă că suntem diferiți și că vedem lucrurile în mod diferit. Nu vorbesc de diferențe ireconciliabile în ceea ce privește religia, simpatii politice sau ideologice duse la extrem. E vorba de cum percepe fiecare dintre sexe anumite lucruri și situații din viață. Iată de pildă cum vine femeia de la serviciu, care indiferent cu câte persoane a comunicat la locul de muncă, ajunsă acasă e tot nevorbită. Și cui să îi spună ea, săraca ce a mai făcut Popeasca, cu ce pantofi a mai venit încălțată Ioneasca, ce a pățit ea în cursul zilei, decât amărâtului și surghiunitului de bărbat?! Numai că pe bărbat nu prea îl interesează toate treburile astea. Și, în cazul fericit, în care chiar te ascultă, nu că e topit după pantofii Ioneascăi, ci doar pentru că vrea să fie politicos și să nu te amorseze, în următoarele 4 minute de la aflarea informației şi-o va șterge în mod clar din minte. Nu pentru că sunt rău intenționați, ci doar pentru că așa sunt ei programați. Un alt lucru pe care nu e bine să îl faci, e să îi împărtășești informații cât timp se uită la televizor. În cazul ăsta nici măcar nu va simula că este atent, pur și simplu nu se poate concentra asupra a două lucruri. În momentul uitatului la televizor el poate să facă doar acțiunea cu pricina și nimic mai mult, spre deosebire de femei care pot să se uite la televizor, să vorbească la telefon, să își facă unghiile, să aibă o mâncare pe foc, să mai arunce și un ochi la lecțiile copilului și să scoată o mașină de rufe. Citeam o chestie simpatică pe care am și urmărit-o de altfel. O femeie poate să facă multiple lucruri în timp ce se spală pe dinți. Pe când un bărbat va executa doar actul spălării dinților, cu picioarele depărtate la o distanță mică și ușor flexate. Sub nici o formă nu se va duce în altă parte să facă și altceva. Evident că am urmărit și chiar aşa e. Spuneam că femeia când vine de la serviciu e dornică de comunicare. Bărbatul când vine din câmpul muncii nu are chef decât să fie lăsat în pace, atât. Omul vrea să se pună la masă, să se uite puțin la televizor sau ce ocupații o avea el și abia după o perioadă e capabil să interacționeze cu consoarta. Numai că nici o femeie nu poate să aștepte să își termine el momentul de relaxare. De cum intră pe ușă începem a înșira ce a făcut ăla mic, ce roșii bune am găsit, că am făcut curat și fel de fel de nimicuri care ne definesc pe noi, femeile. Să nu înțelegeți că e un lucru rău în modul de a acționa al bărbatului sau al femeii. Nu, fiecare face lucrurile așa cum e el construit. Aud de foarte foarte dar foarte multe ori că femeile sunt cicălitoare. Doaaamneee, de câte ori am auzit eu treaba asta...... Dar nu pot înceta să mai fiu, pur și simplu construcția mea de femeie nu mă lasă să nu mai fiu cicălitoare. E științific dovedit că femeile folosesc până la 21.000 de cuvinte pe zi, incluzând și limbajul non-verbal, spre deosebire de bărbat care folosește numai 7.000 de cuvinte de zi. Dincolo de acestă limită el nu mai poate procesa. Și nu că nu ar mai vrea săracul, ci pentru că nu poate. Partea din creier a femeii responsabilă cu vorbirea e cu 30% mai dezvoltată decât aceea a bărbatului. De aceea fetițele vorbesc și mai repede decât băieții și asimilează mult mai repede limbi străine. În teorie totul sună minunat odată ce afli lucrurile astea, îți spui liniștită că nu ai un bărbat defect care nu vrea să te asculte, te bucuri că nu ai nici tu vreo hibă, ci doar că o parte a cerebelului e mai dezvoltată și lumea ar fi mai frumoasă și mai lipsită de conflicte. Numai că aici se termină înțelegerea feminină fiindcă noi continuăm să trăncănim. Singura problemă a bărbatului referitoare la noi,femeile pleacă de la faptul că vorbim mult, mult prea mult. Ei doresc să le spunem strict ceea ce dorim, la obiect și nimic mai mult. Nu ar trebui să ne simțim jignite sau abandonate, ci doar cred că ar trebui să schimbăm partenerul de dialog. Pentru că în dialogul bărbat-femeie, bărbatul nu caută decât să identifice probleme și să ne ajute. El e incapabil să înțeleagă faptul că noi vorbim doar de dragul de a vorbi, de a împărtăși lucruri. Cred că în momentul în care femeile vor înțelege uneori că e bine să mai și tacă, relațiile dintre sexe se vor îmbunătăți considerabil. Recunosc că mie nu prea îmi iese, seara vin acasă extrem de entuziastă și așa aș vorbi......</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

 un comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 12 martie 2017

    Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit persoane întrebând despre ea : Bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus. Mi-am dorit-o la fel d

Citiți mai mult

Omul care a văzut moartea

<div style="text-align: justify;"> <b>Omul care a văzut moartea</b> de <b>Victor Eftimiu</b></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYVqjYs9RMGW66-sTVoB-5NY4BH0DVlkFxiutBp3WrcNLhu8fhKSJZdHndh-PXtPahgIkmZ-BoXHufjHESFGjRsVxgFPwpBlzfuT9JqJXpoSOEmFMEaiNrLiyG0YBBKiYO8OqNNHoO6G4/s1600/omul_care_a_vazut_moartea.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYVqjYs9RMGW66-sTVoB-5NY4BH0DVlkFxiutBp3WrcNLhu8fhKSJZdHndh-PXtPahgIkmZ-BoXHufjHESFGjRsVxgFPwpBlzfuT9JqJXpoSOEmFMEaiNrLiyG0YBBKiYO8OqNNHoO6G4/s320/omul_care_a_vazut_moartea.jpg" width="297" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt nevoită să recunosc, cu rușine de altfel, că de când sunt mamă de pui mic, nu am mai avut ocazia să merg la teatru. Nu pot spune că mă duceam nici înainte de a fi avut puiul chiar săptămânal, dar când dibuiam vreo piesă bună și aveam vreme, mergeam cu mare plăcere. Așa că am lăsat într-o seară puiul la bunici și am făcut o rezervare la „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu. Nemaifiind de multă vreme la teatru am avut surpriza să constat că lumea chiar mai merge la teatru, sala fiind plină. În mod surprinzător aproape toate biletele erau vândute și la alte piese ale Teatrului Național, piese jucate la Sala mare a teatrului, ceea ce mi se pare extraordinar, având în vedere mărimea sălii. Urmăresc de ceva vreme Dineu cu proști, doar că programul meu nu se prea „pupă” cu programul Teatrului Național. În momentul în care o voi vedea voi reveni cu păreri despre ea. Dar acum să vă spun câte ceva despre piesa lui Victor Eftimiu . Acțiunea se petrece într-un orășel de provincie, în care un podgorean ajuns la un oarecare nivel, Alexandru Filimon, se hotărăște să candideze pentru postul de primar. Alexandru Filimon, interpretat de Costel Constantin, fiind într-o dimineață la pescuit, are, hai să îi spun șansa, de a salva de la înec un amărât lipsit de vreo perspectivă a viitorului, Vagabondul, rol interptetat de Lari Giorgescu. Din cauza faptului că nu am mai fost de multișor la teatru am cam pierdut evoluția tinerilor actori și am stagnat la un nivel comfortabil de cunoaștere doar a actorilor de generație mai veche. Și spun asta pentru că în rolul soției lui Filimon am găsit-o pe Adela Marculescu și m-am bucurat teribil că încă mai joacă pe scena Teatrului Național, în ciuda faptului că are 78 ani. Și m-am bucurat la fel de tare că l-am văzut pe scena aceleiași piese pe Marius Bodochi , în rolul contracandidatului la postul de primar, domnul Leon, spițerul .Așadar, Alexandru Filimon îl salvează pe nenorocit de la moarte și, împreună cu acesta, profită de situație pentru a câștiga niscaiva voturi în lupta pentru candidatura în postul de primar. Este o comedie, presărată cu adevăruri încă valabile în ceea ce privește lupta politică actuală, este o comedie care scoate în evidență slăbiciunea omenească când e vorba de onoruri și măriri, e o comedie care m-a făcut ca timp de 2 ore să fiu doar acolo, fără să îmi fugă gândurile în alte părți. Omul care a văzut moartea este piesa de rezistență a dramaturgului, acțiunea având loc în perioada interbelică . Am înțeles că a mai fost jucată la Național în 1964 și 1997, la Teatrul Evreiesc , avându-i ca protagoniști pe Toni Bulandra, Dan Puric, Ștefan Bănică si Florin Zamfirescu. În rolul Vagabondului, care de altfel e și esența întregii piese joacă un tânăr de excepție , Lari Giorgescu, de care se va mai auzi, cu siguranță, acesta având și o nominalizare la Premiile UNITER. În alte roluri îi mai găsim pe Florentina Ţilea, fiica lui Alexandru Filimon și a Ralucăi Filimon, Alice Filimon, îndrăgostită, de cine altcineva, decât de băiatul contracandidatului, domnul Leon, farmacistul, băiatul fiind jucat de Răzvan Oprea. George, băiatul domnului Leon are,de altfel,un rol simpatic, ce provoacă hohote de râs. Ce nu mi-a plăcut la apariția acestuia, veți spune poate că sunt superficială, a fost tunsoarea domnului cu pricina, potrivită mai degrabă pentru o apariție în răposatul club Bamboo. Când joci într-o piesă din perioada interbelică parcă nu e chiar de bun gust să fii tuns cu creastă. Mă gândesc însă că s-o fi vrut vreo abordare mai modernistă. În rest numai de bine, de la decor, muzică, atmosferă, până la distribuția de excepție. Am părăsit sala cu zâmbetul pe buze, având parte de 2 ore petrecute într-un mod extrem de agreabil. Mulțumesc Teatrului Național și îmi mulțumesc că am avut inspirația de a alege acestă piesă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Omul care a văzut moartea

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 9 martie 2017

Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu     Sunt nevoită să recunosc, cu rușine de altfel, că de când sunt mamă de pui mic, nu am mai avut ocazia să merg la teatru. Nu pot spune că mă duceam nici înainte de a fi avut puiul chiar săptă

Citiți mai mult

Londra văzută de mine

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhe2RHV32SWFo_2NXOlg2Rc_RF6eqH8vDD12F_S1rk-cPbT6m3D_M27Pf7SJudOkImg1bOCAzSjJvUMlwKGou8WVeqe_jutpvyYQzLBYSuSDoyZ42rUWm2k5kShq_B-HHVxp4OBrbPj8W4/s1600/londra_vazuta_de_mine.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhe2RHV32SWFo_2NXOlg2Rc_RF6eqH8vDD12F_S1rk-cPbT6m3D_M27Pf7SJudOkImg1bOCAzSjJvUMlwKGou8WVeqe_jutpvyYQzLBYSuSDoyZ42rUWm2k5kShq_B-HHVxp4OBrbPj8W4/s320/londra_vazuta_de_mine.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Pe vremea când am fost eu la Londra încă fumam. Aşa că evident că primul lucru pe care l-am făcut când am coborât din avion a fost să fac haltă la Starbucks, să îmi iau o cafea mare cât o zi de post pe care am dat vreo 3 lire și să ies afară cu disperarea celui care nu a fumat 3 ore. Îmi tremurau mâinile aproape în încercarea de a-mi aprinde țigara când m-am simțit bătută pe umăr de un domn extrem de amabil care m-a îndrumat către un loc de fumat amenajat special. Asta în condițiile în care eram deja afară și în Anglia nu se mai fuma de vreme bună în spațiile închise. M-am conformat, evident, pentru că atitudinea domnului impunea și pentru că absolut nimeni nu mai fuma lângă mine, ci se fuma doar în locul cu pricina. Aceasta a fost prima impresie a mea. Au urmat și altele. În cele 6 zile pe care le-am petrecut în acest oraș cosmopolit nu pot spune că am avut ceva de reproșat. Ah, da, poate prețurile destul de ridicate, viața e scumpă în Londra. În rest numai de bine. De la aeroportul Heathrow unde am aterizat am luat metroul până în Londra unde abia așteptam să merg cu un autobuz din acela etajat. E indicat să ai un card care se numește Oyster, un fel de portofel nenominal al RATB. Te costă mai puțin călătoriile dacă ai cardul acesta decât dacă ai plăti călătoria în sine. Îl poți folosi atât pentru mijloacele de transport de suprafaţă cât și la metrou. Și transportul costă aici. Nu am mers cu taxi, nu m-a lăsat buzunarul, aş fi vrut să merg cu celebrul Black cab. În mod surprinzător lumea se deplasează cu metroul, la ore de vârf e absolut plin, lumea citește ziare, de pe tablete, telefoane sau book reader. Nu e nimic rușinos să mergi cu metroul, directori de bancă fac asta, te deplasezi cel mai ușor din punctul A în punctul B. Până și aici sunt extrem de civilizaţi, atât în tunele, spre metrou, cât și pe scările rulante, toată lumea merge pe partea dreaptă, lăsând liber culoarul stâng pentru cei ce se grăbesc. Nu o să vă bat la cap cu toate obiectivele turistice, sunt prea multe și există la fel de multe bloguri, pagini de net care să vă familiarizeze cu ce e de vizitat. La fiecare colţ de stradă e un Starbucks cu 2-3 măsuţe poziționate afară pentru cei care vor să fumeze. Și apropos de fumat, e interesant să vezi cum toată lumea merge la pub după orele de serviciu și stau de fapt afară să fumeze, chiar și în toiul iernii. Pentru că englezii fumează și e plin de mucuri de ţigări oriunde întorci capul: în faţa restaurantelor, a magazinelor unde bărbaţii își așteaptă iubitele. Am bătut Oxford Street, mama străzii magazinelor, și mucurile de ţigări erau deja grămăjoare. Cu magazinele iar e o treabă tare mișto. Găsești dintre cele mai diverse obiecte de îmbrăcaminte, unele la prețuri relativ modice, pentru că reducerile chiar sunt reduceri, unele scumpe de muncești o viaţă. Am fost la Harrods, aşa, ca în excursie, pentru că nu prea poţi să cumperi decât 100 g de ciocolată .Dacă te duci ca un turist normal, cu un buget limitat, nu e recomandat să cumperi de la Harrods, e un magazin pentru alte categorii sociale. Poți să cumperi la Primark și e un magazin genial (aștept cu interes deschiderea unuia și în România). Am fost în parcuri, unde chiar simţi că e parc, ţi se permite să stai chiar cu şezlongul pe spațiul verde. Ce m-a mai surpins tare de tot a fost faptul că femeile sunt extrem de chic. Veneam la Londra cu impresia, greşită de altfel, ca englezoaicele sunt cam urâte şi neatractive, spre deosebire de est europence. Şi iată-mă contrazisă în propriile opinii, engezoaicele sunt extrem de bine îmbrăcate, nicidecum toate la fel, cum au tendinţa unele femei la noi, de a adopta o uniforma; vezi fie o geantă extrem de frumoasă, fie o eşarfă, o pereche de pantofi…Ce nu mi-a plăcut e proverbiala lipsă de rezistenţă la băutură. Le vezi,la propriu, întinse pe stradă , după o seară de beţie. Pentru că englezii beau domne, nu se încurcă. Sunt destul de multe lucruri diferite, nu cred că aş putea să le acopar pe toate şi să descoperi un oraş ar trebui să stai cel puţin un an acolo. Ce e extrem de diferit şi de derutant deopotrivă e mersul pe invers. Ei conduc, după cum se ştie, pe partea dreaptă şi când eşti pieton şi vezi că maşinile vin din partea care nu trebuie, te cam îngrijorezi. Din fericire, la trecerile de pietoni, au scris mare de tot pe caldarâm LOOK RIGHT ( UITAŢI-VĂ LA DREAPTA). Am fost în piaţa în care cânta Eliza Doolittle din My fair lady şi unde am băut un vin execrabil şi extrem de scump, englezii nefiind mari băutori de vin. Şi tot acolo am mâncat cel mai mare şi autentic Fish and chips. Şi am fost pe o stradă în care există numai magazine de bijuterii cu cele mai frumoase diamante din lume. Şi am fost , evident, la Victoria’s Secrets, unde am şi achiziţionat ceva (nu te poţi abţine). Şi am fost în Camden Market unde găseşti tot soiul de producători autohtoni cu nişte lucruri extrem de cool şi autentice. M-aş duce oricând cu plăcere acolo, mi-ar plăcea să şi locuiesc acolo dacă mi-aş permite, totul a fost o încântare, inclusiv arhitectura, fiindcă nu vezi şirul nesfârşit de blocuri gri şi urâte. Totul are un aer victorian care te cucereşte de la prima vedere. Concluzia este că m-am îndrăgostit iremediabil de Londra.</div>

link

image

Londra văzută de mine

 2 comentarii / Publicat de Tonique / marți, 7 martie 2017

    Pe vremea când am fost eu la Londra încă fumam. Aşa că evident că primul lucru pe care l-am făcut când am coborât din avion a fost să fac haltă la Starbucks, să îmi iau o cafea mare cât o zi de post pe care am dat vreo 3 lire și să ies

Citiți mai mult

Firmele de curierat

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtU8bmV5ZghvhOToie3rhGWi7xViRyIOsldqIbq3lSprAJY8sKxdAM7REmwfio21AsuFWW9Yu82epuYCRryvu1TNXHgwji3P0RbSldajoFlk0J29zfPM5pLRpCUqm-V12dmIYkJInNi4M/s1600/Masina_de_curierat.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtU8bmV5ZghvhOToie3rhGWi7xViRyIOsldqIbq3lSprAJY8sKxdAM7REmwfio21AsuFWW9Yu82epuYCRryvu1TNXHgwji3P0RbSldajoFlk0J29zfPM5pLRpCUqm-V12dmIYkJInNi4M/s320/Masina_de_curierat.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Fiind o persoană destul de ocupată și neavând timp să umblu din magazin în magazin când am nevoie să achiziționez câte ceva, îmi fac cumpărăturile, ca de altfel din ce în ce mai multă lume, din mediul online. Și, în proporție de 70% aleg livrarea la domiciliu, exceptând cazurile în care vânzătorul online are un sediu în drumul meu și atunci le ridic personal. Treaba nasoală însă, legată de cumpărăturile astea online, e că trebuie să apelezi la o firmă de curierat. Și începe să devină din ce în ce mai enervantă discuția cu curierul, indiferent de ce la firmă ar fi el. În afară de o singură firmă de curierat care are bunul simț de a-și fi achiziționat o aplicație care te informează de la ora 9 dimineața ,printr-un sms, numărul de telefon al curierului care urmează să îți livreze coletul, nu mai face nici una așa. Mi se pare extrem de bun simț să îmi dai numărul de telefon al omului ăla fiindcă îl pot contacta eu și, dacă am un program mai ciudat, pot dialoga cu el, în așa fel încât să ne sincronizăm programele, spre folosul fiecăruia. Din nu știu ce motiv, toți curierii aleg să vină la ora 10-12. Nu știu câte persoane sunt acasă la ora aia, înțeleg pe deplin faptul că și curierii sunt oameni și trebuie să își facă treaba în același interval orar ca și restul omenirii. Și că ar veni la ora 12 poate nu e chiar așa o problemă, că dacă ai ști din timp, mai lași banii la un vecin, mai rogi pe cineva să îți ia coletul sau faci cumva să ajungi mai devreme de la locul de muncă. Dar, din nefericire, te trezești că te sună curierul, îl întrebi cam pe la ce oră vine și dânsul îţi comunică că el a și venit, e în faţa ușii și, ce să vezi, surpriză, nu răspunzi la ușă. Păi sună-mă nene măcar cu jumate de oră înainte măcar, poate am vreme să fac cumva să îmi iau pachetul de la matale că nu am nici un interes să te plimb pe tine și vreau să îmi iau și eu cumpărăturile în primire. M-a mai sunat odată un nene din asta, exact la fel, șucărit tare că nu sunt acasă, în condițiile în care specificasem între ce ore să vină și că solicit să fiu contactată înainte. Întâmplător nu eram foarte departe de casă, eram cu copilul la plimbare, ia repede copilul de o aripioară și fuguța acasă, că omul era și tare nerăbdător să ajung, că nu avea unde parca. Acum vreo săptămână, comandând niște cosmeticale de pe net, am specificat la fel de clar, că doresc să fiu contactată înainte. La ora 3 mă sună curierul, îmi zice că e la intrarea în bloc și că nu răspunde nimeni la interfon. Nu răspundea, normal, că nu era nici dracu' acasă. Îl rog să vină a doua zi, cică nu poate, că nu muncește. Pai să îl lase la un coleg, că nu cred că era singurul șofer din firma aia. Nu l-a lăsat, l-am sunat, tot eu, peste vreo 2 zile, mi-a spus că nu poate sub nici o formă să vină decât la ora 3. Am făcut pe dracu’ în patru să fiu acasă la ora 3, ce doamne iartă-mă era să fac?! Dacă se supăra domnul cu livrarea pe mine?! Am mai avut o situație din asta minunată în care am comandat de pe net o hotă și o plită. Mă sună curierul ,îmi spune că a ajuns și mă roagă să vin în faţa blocului să mi le iau pentru că el nu își poate încuia ușa la mașină și nu poate să lase mașina așa. Hai să zicem că poate, poate m-aș fi dus dacă era altceva de luat și dacă nu aș fi avut în grijă propriul copil în vârstă de 6 luni. Îi explic domnului situația, îi explic că sunt femeie și că nu am cum dracului să car singură o hotă și o plită, nemaivorbind de faptul că aș fi lăsat singur copilul în casă. Îmi repetă că nu i se încuie mașina și mă roagă să găsesc pe cineva în bloc care să stea cu copilul și să mă ajute să car produsele comandate. Eeeee, și în momentul ăla, evident că am crezut că mă lovește damblaua . Domnul a venit în cele din urmă să îmi aducă ceea ce am comandat . Recunosc însă că acesta a fost singurul moment în care un curier a dat dovadă de atâta tupeu și nesimțire. Nu știu în ce condiții se angajează băieții ăștia, îmi dau seama că nu e tocmai ușor să lucrezi cu oameni dar cred că un minim de training ar fi necesar. Probabil singura cerință la angajare este prezența permisului de conducere . </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Rog așadar, respectuos, patronii firmelor de curierat să investească într-un progrămel sau în personal de secretariat care să gestioneze cumva comenzile și în momentul livrării să îți pună la dispoziție, contactele celui ce urmează să facă livrarea. Presupunând că clientul ar avea o cerere mai specială, ar avea posibilitatea să discute direct cu livratorul. Mulțumesc anticipat tuturor firmelor de curierat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Firmele de curierat

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 6 martie 2017

    Fiind o persoană destul de ocupată și neavând timp să umblu din magazin în magazin când am nevoie să achiziționez câte ceva, îmi fac cumpărăturile, ca de altfel din ce în ce mai multă lume, din mediul online. Și, în proporție de 70% al

Citiți mai mult