Spania sau cum este să vorbeşti în limba româna la peste 2,000 de km

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWv-D-VmgWuzflITsgQGuqcJ51C5acMYJFug8RltBDshGtK9jjj6AToJph5mLu0pdqPzSrKqsZS39PnB62fEVLcBDDUo2CrG3E4f09w785LD1RIkuDeZAtVw9zCX2SBZfwGv5F1QgXnDTP/s1600/P1040729.JPG" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWv-D-VmgWuzflITsgQGuqcJ51C5acMYJFug8RltBDshGtK9jjj6AToJph5mLu0pdqPzSrKqsZS39PnB62fEVLcBDDUo2CrG3E4f09w785LD1RIkuDeZAtVw9zCX2SBZfwGv5F1QgXnDTP/s320/P1040729.JPG" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Spania este fără discuții locul în care românii se simt cel mai bine. Spania este făcută pentru români. Aceștia sunt peste tot în comunități deschise și altor români. Oriunde am stat și oriunde am călătorit, pe continent sau în insulele Canare, am întâlnit români fericiți care mi-au spus că Spania devine o nouă Românie. Am aflat că au școli și grădinițe cu predare în limba româna, că merg la biserici unde slujbele sunt ținute în limba româna, că au restaurante și magazine cu produse românești și cel mai important că sunt respectați. Din aceste motive comunitatea românilor din Spania este în creștere. Ca o ciudățenie, mulți români mi-au spus că deja au al doilea sau al treilea copil, lucru pe care în România nu l-ar fi făcut. Romanii se simt bine și trăiesc frumos în Spania. Automat și călătoriile mele au fost minunate. Am încercat în Spania să înțeleg de ce s-au acomodat atât de bine acolo compatrioții mei și am aflat. Spania m-a cucerit cu oamenii ei, cu mâncarea ei dar și cu calitatea timpului liber petrecut acolo. În Spania, ca și în alte țări, am călătorit de mai multe ori tocmai pentru că m-am simțit minunat și pentru că mereu mi-a rămas ceva de vizitat într-o călătorie viitoare. În fiecare loc în care am fost m-am îndrăgostit de câte ceva. Nu a fost excursie în care să fiu nemulțumită de ceva, absolut totul a fost așa cum trebuie să fie. În fiecare zonă a Spaniei vizitată pană acum am observat oameni care petrec în gura mare, se ceartă în gura mare. I-am văzut pe spanioli cum acceptă orice categorie socială. Încearcă să integreze în societate prin programe finanțate de stat orice persoană care are nevoie de integrare, iar aici ma refer la faptul că în Spania nimeni nu este discriminat, de la persoane de culoare, la religii cunoscute și nerecunoscute și chiar la persoane gay. Tot în jur este colorat și vesel. Spaniolii petrec ziua și noaptea, numai petrecere să fie, iar când sunt câștigători într-o competiție sportivă este petrecere generală, toată lumea intră în lumea lor și toți sunt frați. Fiind navigatori recunoscuți alături de portughezi și fiind catolici practicanți din cele mai vechi timpuri au reușit să-și îmbogățească patrimoniul cultural cu foarte multe artefacte și obiecte de artă. Sunt convinsă că în multe catedrale aurul folosit este de undeva din America de Sud iar o parte din operele de artă deținute de Spania au fost cumpărate cu bani nu tocmai curați. Mi-a rămas adânc întipărită în minte o încăpere din Toledo unde erau pictați pe pereți inchizitorii și acum stau și mă gândesc la câte atrocități s-au întâmplat pe teritoriul actual al Spaniei. Cred că și aceste lucruri i-au făcut pe spanioli să fie mai îngăduitori și mai toleranți. Toledo este un oraș unde toate confesiunile au avut locul lor din cele mai vechi timpuri iar religiile importante au și acum importanță în viața practicanților.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Fiecare oraș din Spania are povestea proprie, povestea este spusă din generație în generație în speranța că lucrurile nu vor fi uitate și vor evolua în bine. Am observat în Spania foarte mulți tineri ,lucru pe care nu l-am mai remarcat în alte țari europene. Pot spune că nu mi-au plăcut hainele, toate hainele păreau vechi sau poate pur și simplu nu erau frumos aranjate iar în materie de pantofi cred că este prima țară din care nu am venit cu cel puțin o pereche de pantofi. Vorbind de lucruri care mi-au plăcut:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Madridul cu tot ceea ce înseamnă viață de zi sau noapte, parcuri, muzee și în mod special l-am înțeles pe Goya, iar acest fapt m-a ajutat să recunosc în câteva secunde un tablou al lui chiar dacă îl vad într-o altă țară care nu a avut legătură cu el sau cu opera lui</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Valencia cu circuitul de Formula 1 dar și cu împrejurimile ei făcute Rezervație naturală arătând tuturor ca mediul poate fi păstrat</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Toledo cu aglomerația de stiluri și diversitatea religioasă, iar acolo l-am cunoscut pe El Greco sau Cretanul cum era numit de oamenii vremii și am învățat să-i recunosc stilul</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Santanderul cu plajele lui minunate și cu frumosul lui castel</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut în Canare să vad plantații de banani și să văd aproape toate formele de relief într-o zonă restrânsă</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Barcelona colorată și vie în orice moment al zilei și m-a impresionat măreția ei</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Segovia cu apeductul ei roman</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am trecut pe scurt o parte din ce mi-am amintit din călătoriile mele în Spania, dar simt nevoia să precizez că au fost și lucruri sau locuri care nu mi-au plăcut și care cred că nu sunt tocmai bune în secolul XXI, cum ar fi fermele pentru creșterea taurilor și existența coridelor, dar și existența spectacolele cu delfini și balene. Sper ca animalele din grădinile zoologice și delfinarii să fie tratate cu respect și în timp aceste lucruri să dispară.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Spania sau cum este să vorbeşti în limba româna la peste 2,000 de km

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / marți, 28 februarie 2017

    Spania este fără discuții locul în care românii se simt cel mai bine. Spania este făcută pentru români. Aceștia sunt peste tot în comunități deschise și altor români. Oriunde am stat și oriunde am călătorit, pe continent sau în insulel

Citiți mai mult

Conflictul dintre generații

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD1IxF_ZisonysYOviQwrrYvfLsr5NfEI-5ImkDNY_fi2yEIswdBwYRaChKpJmPThOKnuQUg-SvH70c4ZsdWdjVfCwuiXWEQkbocfyJLQjUAEhPLITRdePiXfmnJJ9_SXFGwnBJvhJU1c/s1600/conflict_generatii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="175" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD1IxF_ZisonysYOviQwrrYvfLsr5NfEI-5ImkDNY_fi2yEIswdBwYRaChKpJmPThOKnuQUg-SvH70c4ZsdWdjVfCwuiXWEQkbocfyJLQjUAEhPLITRdePiXfmnJJ9_SXFGwnBJvhJU1c/s320/conflict_generatii.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil că este cel mai vechi conflict, vechi de când lumea, și cel mai dificil de gestionat fiind implicată latura sentimentală. De când mă știu mă aflu într-un conflict cu cei vârstnici, cel mai adesea apropiați mie. Când eram copil eram relativ neascultătoare, nu pot spune că am fost genul de copil pe care unde îl pui acolo stă. Adolescentă fiind am avut perioada mea de rebeliune în care mă războiam cel mai adesea cu părinții mei. Acum sunt adult și văd că nici gând ca răfuiala asta continuă să dea vreun semn că s-ar opri. Mă aflu în situația în care încă pare că îmi e frică de mama și am senzația că la aproape 40 ani sunt privită ca fiind un copil iresponsabil. În ciuda faptului că am propria familie, în relațiile cu părinții mei resimt uneori o jenă și am tendința de a ascunde anumite lucruri numai pentru a nu mai genera un alt conflict care va duce la un alt conflict și așa mai departe. Și tot vorbind eu cu unul, cu altul, am avut surpriza să constat că nu sunt singura în această situație. Odată ajunse mame avem tendința de a ne schimba atât de tare? Vreau să cred că maternitatea nu aduce cu ea și calitatea de a deveni cicălitoare și răutăcioasă. Sau odată cu vârsta se petrec anumite schimbări în comportamentul nostru, schimbări de care nu suntem pe deplin conștienți? Aud din ce în ce mai des de adulți, fie femei fie bărbați care nu mai vorbesc cu familiile lor de ani buni și încerc să îmi dau seama ce se poate întâmpla atât de grav încât să nu mai vorbești cu părintii? Sunt părinte la rândul meu și nu aș vrea ca comportamentul meu viitor să îmi determine copilul să nu mai dorească să mă mai vadă. Cine greșește de fapt în relația copil-părinte? Copilul care, adult fiind, nu se mai supune autorității părintești sau părintele care are tendința de a-și vedea odrasla tot un prunc și nu acceptă faptul că fiul /fiica e un om, un om mare și care trebuie să își asume responsabilitatea propriilor fapte? De ce se supără părinții noștri pe noi chiar la această vârstă? Pentru că și-au pierdut controlul asupra noastră sau pentru că stă în firea de părinte tendința de a controla lucrurile și de a ști mai bine orice lucru? Mă uit chiar și la mine și observ că, de cele mai multe ori, încerc să îi impun copilului anumite lucruri și îi spun răspicat că e mai bine să facă ca mine pentru că eu știu mai bine. Fac lucrul acesta pentru a-l proteja și dacă presupun că va învăța din greșelile mele îi va fi mai bine? Sau în chimia noastră de părinte se activează ceva care ne face să credem că suntem atotștiutori?! Evident că nu generalizez, cunosc și cazuri de relații părinte-copil extrem de armonioase dar observ cu tristețe că sunt din ce în ce mai rare. Îmi doresc foarte tare, uitându-mă la mamele cunoscuților mei, ca la vârsta lor să nu ajung așa. Îmi doresc să pot fi prietena copilului meu, în măsura în care se poate. Și mi-aș dori să fiu atât de deschisă și senină,să nu îl determin pe flăcăul meu să îmi ascundă lucruri și să fie închis în relația cu mine . Probabil veți spune că părinții știu mai bine. Nu contest veridicitatea afirmației dar părintii sunt și ei oameni și pot greși, a greși doar e omenește. Aşa cum și noi, copii fiind, putem greși. Probabil rezolvarea acestui conflict stă în puterea de a lăsa fiecare de la el și a accepta și personalitatea celuilalt și a-i accepta și celuilalt punctul de vedere. Dacă fiecare dintre noi am avea un nivel de toleranță ceva mai mare nu s-ar mai ajunge la certuri și discuții ireconciliabile și conflictele nu ar mai escalada așa, ajungându-se la tristele situații în care uităm că avem părinti sau copii. Și de oricare parte ai fi cred că toleranța este cuvântul cheie și iubirea necondiționată. Indiferent ce ar face celălalt, dacă ești părinte acceptă alegerile copilului tău, în măsura în care alegerile sale nu îi dăunează integrității fizice și morale și dacă poți să îl sprijini, fă-o fără reproșuri și condiționări, iar dacă ești copilul, indiferent de vârstă, acceptă micile schimbări de comportament ale părintelui, schimbări ce survin odată cu vârsta și de care cred că nu e nimeni scutit.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Conflictul dintre generații

 31 comentarii / Publicat de Tonique / luni, 27 februarie 2017

    Probabil că este cel mai vechi conflict, vechi de când lumea, și cel mai dificil de gestionat fiind implicată latura sentimentală. De când mă știu mă aflu într-un conflict cu cei vârstnici, cel mai adesea apr

Citiți mai mult

Cum să te simţi bine în pielea ta când eşti gras

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh78JZwaVSex49pWc_pS5_5emiMXzKvmrjmPlnh0GOFIZUGvmzCBaN9o1GHrCTnKC63napvIEspb42egOlqir-a6lJ6J4dLbM8HAWpdr_Mdoh-Zpic6M_0c9e3msHrtAvxCorKmLmDP2PY/s1600/cum_sa_te_simti_bine_in_pielea_ta.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh78JZwaVSex49pWc_pS5_5emiMXzKvmrjmPlnh0GOFIZUGvmzCBaN9o1GHrCTnKC63napvIEspb42egOlqir-a6lJ6J4dLbM8HAWpdr_Mdoh-Zpic6M_0c9e3msHrtAvxCorKmLmDP2PY/s1600/cum_sa_te_simti_bine_in_pielea_ta.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De ceva vreme mă tot frământă întrebarea aceasta: cum să faci să te simți bine în pielea ta când ești așa, mai plinuț. Recunosc, cu rușine de altfel, că am niște kilograme în plus de care nu reușesc să scap sub nici o formă. Că e vârsta, că e metabolismul, că îmi mai place câte o ciocolăţică cu alune şi un biscuiţel, că nu mai apuc să fac mișcare așa cum aș dori, chestia e că nu prea reușesc să scap de nesimțitele astea de kilograme. Aşa că încerc să găsesc metode prin care să mă simt bine în pielea mea. Am mai cumpărat alt soi de haine care să mă avantajeze, mai o cremă anticelulitică, am mai mers puțin mai mult pe jos, nu am mai luat liftul, în fine, tot încerc. Şi tot căutând eu metodele astea prin care ai putea să te simți mai bine am ajuns la o concluzie: sub nici o formă, dar sub nici o formă nu ai cum să te simți bine în pielea ta dacă ești plinuț/ supraponderal/gras/obez. Bine,dacă ești obez e chiar indicat să nu prea mai fii, în primul rând din motive medicale. Şi știți de ce nu te poți simți bine în pielea ta când tragi după tine niște kilograme în plus? E foarte simplu: fiindcă societatea nu te lasă. Societatea te vrea slab. Pe de altă parte, producătorii de chestii pentru slăbit te vor gras. Ăstora le convine, că dacă ești slab cine dracului le mai cumpără chestiile? Ȋn cazul ăsta cred că ar scoate pe piață produse pentru îngrășat. Şi totuși cred că dacă mă gândesc mai bine, societatea nu te vrea chiar așa slab. Cred că de asemenea te vrea gras, pentru că trebuie să se vândă revistele cu sfaturi pentru slăbit, abonamentele la sălile de sport, echipamentele de sport în care trebuie să te îmbraci să slăbești etc. Una peste alta e nasol să fii gras și în fiecare zi ți se reamintește treaba asta. Vrei să te duci și tu să îți cauți o haină mai acătării, nu poți, pentru că hainele mișto au numai mărimea 38-40 sau S și chiar XS. Deschizi televizorul şi imediat dai de vreo emisiune de slăbit, dietă, sport. Ȋnchizi televizorul, că eşti ofticat că nu eşti slab, iei o revistă, și pac, primul lucru pe care îl găsești este o reclamă pe toată pagina care îți spune cum a slăbit cutărescu în 10 zile cu nişte pastile minune. Te oftici iar, deschizi televizorul (iar), dai peste o vedetă care îţi spune ce mult a slăbit. Glumă sau nu, din păcate, mass-media propovăduiește un singur soi de siluetă, și anume de la foarte slab în jos. Fiind bombardat de multitudinea de poze şi emisiuni în care își fac apariția numai persoane slabe, ai tendința să îţi cam pierzi încrederea în propria persoană şi singurul lucru care îți mai poate reda încrederea pierdută e direct proporțional cu numărul de kilograme pierdute. Din păcate greşim în a considera că dacă am fi foarte slabi am putea cuceri brusc lumea şi am deveni brusc mai fericiţi. Se pare că şi cei slabi au aceleași probleme ca şi cei cu ceva kilograme în plus şi din experiență am văzut că până şi slabii îşi fac probleme că ar fi ceva mai pufoşi. Evident că e bine şi frumos să ai o siluetă plăcută ochiului, să faci mișcare, să fii sănătos, voinic, voios dar avem tendința, si cred că femeile în cea mai mare parte, de a face din silueta noastră şi din numărul de kilograme acumulate sau pierdute singurul ţel în viaţă. Din păcate puţini sunt cei care aleg un mod de viaţă sănătos, pe termen lung, cei mai mulţi se aventurează în a găsi diete care mai de care mai aberante, doar pentru a fi pe placul societăţii pentru că e tare urât să auzi în spatele tău :”uite şi la grasa/grasul ăla”. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Scopul, doamnelor şi domnilor, mai ales doamnelor, e să te simţi bine cu tine, să fii mulţumit. Dacă ai 100 de kilograme şi ţie ţi se pare că eşti bine şi e sănătos, ok, treaba ta. Dacă te deranjează, atunci fă ceva. Dar faptul că ai 45 sau 100 de kilograme este treaba fiecăruia şi nu consider că ar trebui cineva judecat numai şi numai după cifra care apare pe cântar. Aşa că, dacă vrem să fim plinuți/grași/obezi, să ne lăsați să încercăm să ne simțim cumva bine în pielea noastră. E de ajuns că ne strâng hainele ca să mai suportăm şi judecata publică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Cum să te simţi bine în pielea ta când eşti gras

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 26 februarie 2017

    De ceva vreme mă tot frământă întrebarea aceasta: cum să faci să te simți bine în pielea ta când ești așa, mai plinuț. Recunosc, cu rușine de altfel, că am niște kilograme în plus de care nu reușesc să scap sub nici o formă. Că e vârst

Citiți mai mult

Munca prosteşte

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_W1MlLelnM_Ut0McJIzQ80jnnzF-ngCsV7JflMsNn_0CKL4rUERlsYn0iZpt3bOh3si4Xfks1LWXR0wPBOEDZcjzFKR1nPZDiPj2nOoavEKOK3kh1y7tBX3U0_TmmWqmfonFk1gFaj7I/s1600/munca_prosteste.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_W1MlLelnM_Ut0McJIzQ80jnnzF-ngCsV7JflMsNn_0CKL4rUERlsYn0iZpt3bOh3si4Xfks1LWXR0wPBOEDZcjzFKR1nPZDiPj2nOoavEKOK3kh1y7tBX3U0_TmmWqmfonFk1gFaj7I/s320/munca_prosteste.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În ciuda faptului că există o zicală care spune că munca te face om, că munca înnobilează, eu sunt de părere că, dintr-un anumit punct de vedere, munca te face tâmpit. Trăim într-o societate în care foarte puțini dintre noi au șansa de a avea un loc de muncă care chiar le place și ajungem să fim prinși într-un loc de muncă care nu ne aduce nici o satisfacție și așteptăm doar zilele de chenzina, pe 15 și pe 30 ale lunii, săltând sufletul în noi când ziua de salariu pică într-o zi de weekend, că doar intră bănuții mai devreme. De parcă cine știe ce bucurie e să scapi și de ei mai devreme. Trăim într-o epocă în care nu facem decât să cumpărăm, fie că avem sau nu nevoie de lucrul respectiv. Cumpărăm sa fim la modă, cumpărăm că poate avem o nevoie reală, cumpărăm să impresionăm, cumpărăm să ascundem niște lipsuri sufletești, cumpărăm pentru că am văzut o reclamă..... Nu vorbesc aici de oameni care poate chiar sunt la limita subzistenței și nu își pot permite nici cele mai elementare produse sau chiar alimente. Nu vorbesc nici de cei cu venituri mult peste medie, top 300 sau miliardarii societății. Vorbesc de salariatul mediu, cu un salariu ceva mai măricel decât cel minim pe economie și care face ceva eforturi să țină pasul cu schimbările tehnologice, vestimentare... Și pe salariatul ăsta mediu munca îl prostește tare de tot. Fiindcă nu mai are vreme decât să muncească, să facă bani să își plătească dările, să întrețină familia și să mai aibă acolo un ban de un telefon de ultima generație, de un adidas nou apărut... De un film, carte, teatru nu mai sunt bani. Dă-o dracului de carte, decât să cumpărăm 10 cărți, mai bine facem rată la iPhone 500, pe care reușim să îl și plătim în 2-3 ani (dublu, dacă îmi e permis să spun, fiindcă valoarea lui pe piață scade, apare imediat ceva nou și evident că nu îl mai poți vinde nici măcar cu jumătate din suma cu care l-ai achiziționat). Dar ce contează? Că te vede dracu’ că ai tu ultimul model de iPhone când te ții de bară în autobuz și mai dai câte un sms dar nu poți să îți permiți ca masă de prânz la serviciu decât un amărât de covrig cu susan. Sunt de acord că banii sunt făcuți să circule și să stimuleze economia dar fii mai nene deștept și cheltuie cu cap. Păi tu nu te poți căca de foame, să îmi scuzați expresia, și îți iei telefon de 3 mii 5 sute de RON??? Ȋn fine, fiecare cu treaba lui. Dar ar fi simpatic ca oamenii ăștia care bagă mii de lei în gadget-uri care mai de care mai sofisticate, să mai investească ceva și în educația și formarea lor. Mai du-te domne și la un film mai acătării, la un muzeu, la un teatru, mai ia o amărâtă de carte în mână. Că parcă e mai bine să treci prin viaţă mai puțin prost și cu un televizor de generație mai veche. Că și televizorul pe care îl ai acum şi pe care ai cheltuit salariul pe jumătate de an o să fie la fel de vechi chiar peste 6 luni. Pe când dacă ai făcut ceva pentru sufletul tău lucrul ăla va rămâne acolo şi poți să îl mai transmiți şi odraslelor tale. Dacă ai să împărtășești un lucru frumos copilului tău, cu siguranță își va aminti. De televizorul ăla pe care ai dat mulți, mulți, mulți bani cred că îl va cam durea în dos. O să se laude prietenilor o zi sau două şi pe urmă uită. Dar dacă încerci să bagi mai puțini bani în lucruri care vor fi perimate în scurt timp şi să îţi aloci o sumă mititică pentru a învăța câte ceva am convingerea că pe termen lung vei fi mult mai câștigat. Nu neg că e mișto şi să fii la modă dar cred că e aberant de-a dreptul să ai BMW X6, să nu ai bani de benzină şi să umbli rupt în posterior. Şi să mă credeți pe cuvânt că aceste cazuri nu sunt deloc izolate. Mi s-ar părea de miliarde de ori mai interesant să ies cu un bărbat care are, să zicem un Ford, dar care e capabil să poarte o discuție civilizată pentru că a cumpărat la un moment dat o carte, decât cu un posesor de Mercedes care e încet la minte ca o cizmă. Propun așadar ca măcar de câteva ori pe an să alocăm, măcar puțin de tot, un fond mic de tot pentru o activitate culturală care ne va face puțin mai deștepți. Să rupem niscaiva lei din fondul alocat cumpărării unei huse de telefon turcoaz şi să mergem într-o seară la teatru.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Munca prosteşte

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 23 februarie 2017

    În ciuda faptului că există o zicală care spune că munca te face om, că munca înnobilează, eu sunt de părere că, dintr-un anumit punct de vedere, munca te face tâmpit. Trăim într-o societate în care foarte

Citiți mai mult

Lumea lui NU a copilului

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0ngQBldRmgHtP7dmWqXKCMd0lNCLZat_XOKXj9dgMOO0d9v0Sonn3QX0RfQf-ho4HQc5yi1hQHZcnDw9E49UyIaECjilRVpyJK5C9cYwbKGIpXm9P95tBTZwS6UXggIPk3dxo97GZ-0Y/s1600/lumea_lui_nu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="189" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0ngQBldRmgHtP7dmWqXKCMd0lNCLZat_XOKXj9dgMOO0d9v0Sonn3QX0RfQf-ho4HQc5yi1hQHZcnDw9E49UyIaECjilRVpyJK5C9cYwbKGIpXm9P95tBTZwS6UXggIPk3dxo97GZ-0Y/s320/lumea_lui_nu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Pe vremea când am rămas eu însărcinată îmi propusesem să fiu o mamă cool, relaxată, toată numai un zâmbet, aranjată discret, cu nelipsiții cercei cu perlă în urechi, fardată discret când iese cu copilul în cărucior la plimbare. Dar bineînțeles că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Pot spune despre mine absolut orice numai că aș fi relaxată nu pot afirma. Cred, cu tărie de altfel, că singurul meu moment de relaxare e acela în care plec de acasă spre serviciu. Cu oarecare mustrări de conștiință pot spune că plec, uneori, cu plăcere spre locul de muncă, lăsând copilul în grija tatălui sau și a soțului meu. Câteodată mă simt vinovată dar mersul la serviciu a ajuns să mi se pară o joacă, spre deosebire de lucrurile pe care trebuie să le fac acasă. Cine nu are copii, sau îi are suficient de mari încât să fi uitat cum e să ai un copil agățat de tine în permanență, probabil nu mă înțelege. Însă din ceea ce doream să devin eu în perioada mea de graviditate, respectiv genul acela de mama și nevastă Stepford, s-a cam ales praful. Din momentul în care mă trezesc, alături de copil, firește, intru imediat în lumea lui NU. Câteodată nici nu aștept momentul trezirii, încep de noaptea: “Nu te sui în capul meu ca pisicile, te rog”, “nu sări din pat la miezul nopții să te plimbi în jurul patului și să îmi pui telefonul la încărcat”. Nu vorbesc de momentele în care copilul chiar are o nevoie, are febră, îi crește un dințișor sau e bolnav. Şi dacă am o seară relativ liniștită în care nu mă trezesc decât de vreo 5-6 sau 300 ori să îl învelesc sau să îl adun din capul meu sau de la marginea patului ( nu știu prin ce miracol nu a căzut până acum niciodată din pat) vine mai puțin așteptata dimineață în care încep să mă port ca un disc stricat. La fel și copilul. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Pui mic, hai să dăm <i>pamperşii</i> jos, te rog. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Nuuuu, nuuuu.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Bine. Ȋi dăm mai târziu, da?!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Nuuuu, nuuuu. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Pui mic, hai să mergem să păpăm , te rog. Vrei să mănânci, da?! </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Nuuuu. Vin mami atum topon ( să vină mami acum pe covor)</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Mă duc, că nu am încotro. Şi ăsta e doar începutul zilei, să nu credeți că ne-am oprit aici.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Pui mic, hai să ne îmbrăcam să ieșim. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -NUUUU.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Evident că ne certăm, îmi ia mai mult să îmbrac copilul și să îl fugăresc prin casă decât statul propriu-zis afară. Venim de afară, îl rog să ne spălăm pe mâini, evident că NU vrea. Iar ne certăm. La masa de prânz NU vrea să stea, NU vrea să meargă la somnul de prânz, NU vrea de fapt să facă cam nimic. La un moment dat am senzația că voi face un atac cerebral. NU am voie pentru că e rândul meu să încep seria interminabilului NU. Nu băga mâna în wc, NU te duce să lingi tava în care ținem pantofii cu care venim încălțați de afară, NU îți pune castonul cu mâncare în cap, NU, NU mâncăm în baie pe wc, NU ieșim pe balcon în fundul gol, NU bem berea lui tati și cafeaua, NU umblăm cu telecomenzile, NU aruncăm toată hârtia igienică în wc... și lista poate continua. La sfârșitul zilei nu prea mai pot, aștept cu disperare momentul în care ne băgăm în pat și mă opresc din rostitul acestui nemilos cuvânt. Nici urmă de mama relaxată, cu cerceii discreți de perlă și fardată ușor, că cine știe cu cine se poate întâlni. Nu, mama relaxată a dispărut undeva în lumea lui NU, e o lume întunecată și urâtă din care nu știu exact dacă și când mă mai pot întoarce. Probabil de când am devenit mamă nu mai e cale de întoarcere din lumea lui NU, se vor schimba doar motivele pentru care va fi rostit acest cuvânt, fie de mine, fie de copil, viitor adolescent și adult. Şi să vezi atunci ce mă așteaptă...</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Lumea lui NU a copilului

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 20 februarie 2017

    Pe vremea când am rămas eu însărcinată îmi propusesem să fiu o mamă cool, relaxată, toată numai un zâmbet, aranjată discret, cu nelipsiții cercei cu perlă în urechi, fardată discret când iese cu copilul în căruci

Citiți mai mult

Ce mai citim şi noi copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhftYGV0cF_c7K8jCak2PtRkcA22vSPTfE0PH81K0sJSY87y7rQ2OW6n5zfqncSijJ8e2gAUyy9IL3P9c_zPUgxxI3ABpSLXsJDORr6R9-_3Df8JT_fVtpkM4ihHlkpc8TYu6XLGf9OmCA/s1600/ce_mai_citim_si_noi_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhftYGV0cF_c7K8jCak2PtRkcA22vSPTfE0PH81K0sJSY87y7rQ2OW6n5zfqncSijJ8e2gAUyy9IL3P9c_zPUgxxI3ABpSLXsJDORr6R9-_3Df8JT_fVtpkM4ihHlkpc8TYu6XLGf9OmCA/s320/ce_mai_citim_si_noi_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Spuneam acum ceva vreme că am evitat să îi citesc copilului meu cărți sângeroase, în care mama cea vitregă îi cere vânătorului să îi smulgă inima Albei ca zăpada sau a fetiței asuprite de mama vitregă, obligată să facă curat în casă, fără ca tatăl să aibă vreun cuvânt de spus. Las poveștile astea pentru o perioadă a vieții sale în care va fi ceva mai mărișor. Probabil exagerez însa până și “Capra cu trei iezi” i-am spus-o mai trunchiat. Păi ce vină aveau amărâții ăia de iezi că vine lupul și îi halește dintr-o înghițitură? Nici la Bambi nu am avut așa entuziasm, nu am vrut să îi spun că puiul de căprioară a avut mama asasinată de vânători. Mda, într-adevăr cred că exagerez. Dar mai bine îmi vad eu de scrânteala mea și îi citesc copilului povestioare siropoase pline de tâlc, din care învață că nu trebuie să îi fie frică de întuneric, că tunetul nu face rău nimănui și că iepurașii sunt înnebuniți după morcovi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1.Istorioare de alint - Tony Wolf</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cartea conține 12 povestioare extrem de draguțe în care eroi sunt puii de animale, respectiv o şoricică, un pui de dihor, un pui de liliac mic şi urecheat, o bufnicică, un iepuraș care crede că îşi supără mama fiindcă nu e cel mai rapid din pădure, un pui de urs bucuros tare pentru că poate mânca toată prăjitura (soră-să, ursulica mică nu are dinți) şi așa mai departe. Vă mai las să descoperiți şi singuri farmecul aventurilor micilor pui. Toate poveștile au o parte educativă, sunt extrem de frumos ilustrate, pagina este dintr-un carton gros pentru a nu fi ruptă cu ușurință de un pitic care nu știe să mânuiască paginile unei cărți. Ceea ce e puțin descurajant este prețul extrem de piperat, după cum mi s-a părut mie. Am găsit-o la un chioșc de ziare dintr-un hiper-market şi am plătit pentru ea 49,99 RON. Mi se pare destul de mare prețul doar pentru 12 povești de câte 2 pagini povestea. Probabil am plătit pentru ediţia cartonată şi foarte frumos realizată însă, la cât a fost de frunzărită, e în stare extrem de bună spre deosebire de alte cărticele care şi-au mai dat duhul de atâta răsfoială şi au mai pierdut din pagini. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2.Ferma –Tony Wolf</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din aceeași serie este şi Ferma, tot 12 povești, de data aceasta protagoniști fiind puii de animale domestice care celebrează nașterea vițelului. Copilul află sunetele făcute de fiecare animal, locul în care se joacă, beneficiile aduse de fiecare animal de la fermă. A învățat că albinele produc miere, propolis, cel mai bun medicament natural, că un căţel bolnav poate fi vindecat cu lapte cu miere, că motanii sunt furăcioşi şi purcelul ar vrea neapărat să facă o baie. Asta nu prea corespunde realității dar nu vreau să dezamăgesc copilul, lasă-l să creadă că şi porcul vrea să fie curat și să miroasă ca o floare roz. Ȋn ceea ce privește prețul, de data aceasta am fost ceva mai inspirată, nu am mai scos din buzunar 50 lei, ci am luat-o cu 35 RON, de asemenea destul de scumpicică, însă cred că a meritat fiecare bănuț. Din cărțuliile astea cred că am citit de cele mai multe ori, le avem pe ambele pe noptieră, e musai să citim din ambele la culcare, altfel nu prea ne înțelegem şi dacă nu citim cartea roşie sau cartea verde nu prea mai avem pace. Le recomand cu mare caldură, altfel nu m-aş fi apucat să scriu despre ele, până şi mie, ca adult mi s-au părut extrem de frumușele şi dulci. Ceea ce mi-a mai plăcut la aceste cărţi este faptul că se pune accentul pe relația armonioasă dintre părinte şi pui. Indiferent ce face puiul, părintele este lângă el, îl sprijină, nu se supără din cauza micilor prostioare pe care le face şi sper că şi copilul meu, chiar dacă e mic, să vadă că este iubit în ciuda năzbâtiilor pe care le face uneori. Sper să mai spun asta şi când o avea 18 ani. Vă urez lectură placută lângă puii dumneavoastră şi să îi iubiţi la fel de mult ca mama bufniţicii atunci când a aflat că bufniţa mică a spart ceainicul de porţelan primit cadou de la tatăl bufniţoi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Ce mai citim şi noi copiilor

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 19 februarie 2017

    Spuneam acum ceva vreme că am evitat să îi citesc copilului meu cărți sângeroase, în care mama cea vitregă îi cere vânătorului să îi smulgă inima Albei ca zăpada sau a fetiței asuprite de mama vitregă, obligată să facă cur

Citiți mai mult

Idiocracy sau cum devenim din ce în ce mai tâmpiți

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6DBNCgwPwXkKayDnzNWE7VgNnnErkwFFSOdMfSdiMbiX3vxSGUA-ivMQpl-UsQTCGxKZnRptP1rACJdsFhB_gsw36IIWika4H5J9NwjghKFe22osjM8yyRYh0dpajeZCelanr4Mr12KE/s1600/idiocracy.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6DBNCgwPwXkKayDnzNWE7VgNnnErkwFFSOdMfSdiMbiX3vxSGUA-ivMQpl-UsQTCGxKZnRptP1rACJdsFhB_gsw36IIWika4H5J9NwjghKFe22osjM8yyRYh0dpajeZCelanr4Mr12KE/s320/idiocracy.jpg" width="213" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu vreo 10 ani am dat peste un film, <i>Idiocracy</i>. Nu e o capodoperă, nu a câștigat nici un premiu, pot spune că e chiar mediocru. Însă altceva m-a pus pe gânduri și anume subiectul lui. Pe scurt, un soldat din armata americană, însărcinat cu arhivarea unor documente, deci cu un IQ nu tocmai ridicat, și o femeie a străzii ajung să facă parte dintr-un experiment al armatei și sunt <i>criogenaţi</i>. Din cauza unui eveniment nefericit, sunt uitați în capsulele în care au fost congelați și scoși după vreo 100 și ceva de ani, exact nu mai știu, în orice caz în viitor. Și se trezesc oamenii ăștia doi că sunt cei mai deștepți de pe planetă. Omenirea evoluase sau mai degrabă involuase în așa măsură încât Oscar -ul în anul respectiv îl câștigase un film cu o durată de 90 de minute, timp în care spectatorii se uitau extrem de amuzați la un posterior. Atât. 90 de minute umplute cu un posterior, nici măcar foarte aspectuos. Problema deșeurilor devine o amenințare mondială, apa nu mai e folosită sub nici o formă, culturile sunt udate cu <i>Gatorade</i> pentru că are electroliți, agricultura se duce de râpă, președintele Statelor Unite e un fost luptător de Wrestling, fapt ce nu ar mai fi de mirare în viitorul apropiat. Cum am spus, filmul nu e o încununare a cinematografiei dar mesajul m-a cam speriat și faptul că e posibil ca ceea ce e doar un joc al imaginației unui regizor să nu devină realitate. În final cei doi protagoniști, soldatul și femeia străzii se îndrăgostesc, el ajunge președintele, fiind considerat cel mai deștept om din lume. Înfricoșător, nu?! Dar destul de aproape de realitatea actuală. Cei doi au un singur copil, restul din jurul lor procreând într-o veselie, urmași cu un IQ din ce în ce mai scăzut. Aşa că îmi pun întrebarea firească, văzând ce se întâmplă în societatea asta. Acesta va fi viitorul omenirii? Vom deveni din ce în ce mai proști și mai needucați? Pentru că e mult mai ușor să prostești o categorie mică de oameni decât să îi alfabetizezi pe restul, cei mulți, tind să cred că da, ăsta ca fi viitorul omenirii. Mă uit stupefiată la știri când e perioada examenelor de bacalaureat și știriștii ne prezintă perle de la bac. Și lumea râde. Da’ treaba e că nu e de râs, e de plâns. Pe Facebook există pagini care vânează greșelile anumitor utilizatori, spre amuzamentul altora. Repet, e de plâns. Ne prostim în așa hal încât o să ajungem să scriem și să vorbim toți ca niște analfabeți? Și analfabeții vor râde de cei din ce în ce mai puțini care au ceva în cap?! Ferească Dumnezeu, sper că nu fiindcă mă îngrozește o lume plină de proști și copilul meu va fi condamnat să trăiască în lumea aceea. Am auzit la un moment dat pe cineva că râdea de o altă persoană care și-a permis să citească în metrou la ora 6 dimineața. Și iar m-am îngrozit. Și o fac în fiecare zi în care îmi trec pe la urechi tot soiul de povești. Și pe măsură ce trece timpul și îmbătrânesc și acumulez experiență și cunoștințe îmi va fi din ce în ce mai greu să suport prostimea din jurul meu. Deja dau semne că aș fi un element antisocial fiindcă e greu să mai găsești oameni deștepți în jurul tău, ăștia fiind și ei, la rândul lor, elemente antisociale. Deocamdată mă concentrez asupra copilului . Trebuie să o fac, să îi transmit și lui dragostea de cultură, de carte, de idei și de gândire proprie. E vital ca părinții să își învețe copiii să gândească, să nu devină doar o oaie într-o turmă . Au și turmele locul lor dar dacă devenim toți o turmă atunci omenirea e pierdută. Și analfabeții și proștii nu vor mai fi ei cei vânați, ci se vor fi transformat în vânători. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Sper ca <i>Idiocracy </i>să rămână doar o producție cinematografică și nu o privire asupra viitorului în care ne vom uita 90 minute la un c... r. Și sper să nu uităm să folosim apa și să nu uităm beneficiile ei și să sperăm că dacă nu facem eforturi să ne deșteptam, măcar să rămânem așa cum suntem.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Idiocracy sau cum devenim din ce în ce mai tâmpiți

 2 comentarii / Publicat de Tonique / joi, 16 februarie 2017

    În urmă cu vreo 10 ani am dat peste un film, Idiocracy. Nu e o capodoperă, nu a câștigat nici un premiu, pot spune că e chiar mediocru. Însă altceva m-a pus pe gânduri și anume subiectul lui. Pe scurt, un soldat

Citiți mai mult

Horoscop, farmece și globul de cristal

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2fA6wk8-99z18pSGC-yFsvFCNqWliithJKHXZhWO-MoRfPjwHs3hrplotlNClA9OHpXsX3VKXUYQV3Dj_EXfsWtqLbpxS6Gh8VKtsJWAJhoTR0eJSR-weNe-smUs7W_xzex0nLjJtbnk/s1600/horoscop.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2fA6wk8-99z18pSGC-yFsvFCNqWliithJKHXZhWO-MoRfPjwHs3hrplotlNClA9OHpXsX3VKXUYQV3Dj_EXfsWtqLbpxS6Gh8VKtsJWAJhoTR0eJSR-weNe-smUs7W_xzex0nLjJtbnk/s320/horoscop.jpg" width="317" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Fiecare dintre noi crede în ceva. Și sunt sigură că fiecare dintre noi are convingerea că avem un destin al nostru, al fiecăruia, că undeva în stele ne este scrisă soarta. Și începem să căutăm cam ce ne-ar rezerva viitorul. Cum facem noi asta? Păi în primul rând o facem în ziua de luni când venim la serviciu. Cum intrăm în birou ne facem o cafeluță, dacă nu venim cu ea la pachet, și ne așezăm la calculator, îl deschidem și căutăm pe google horoscopul zilnic. Unii fac asta chiar în drum spre serviciu, de pe telefonul inteligent. Am fost de-a dreptul surprinsă să aflu că există chiar și aplicații pentru telefonul mobil cu horoscoape. Și prima oară ne uităm la predicția zilei, pe urmă a săptămânii. Dacă e început de lună suntem interesați să aflăm și dacă ne va fi favorabilă luna în curs. Dacă nu e de bine și nu ne convine, nu e nimic, căutăm alt horoscop, nu e nici o problemă, găsim noi ceva plăcut ochiului și sufletului. Abia pe urmă ne putem apuca de treburile pentru care suntem plătiți. Nu știu dacă și bărbații fac asta, tind să cred că nu. Dar femeile o fac cu siguranță. Ele sunt cele mai interesate de astrologie. Chiar una din primele întrebări puse când au o cunoștință nouă este „ce zodie ești?”. Este definitoriu pentru relațiile interumane ce zodie ești. Poți sa fii tu cel mai cel, dacă ești balanță e nasol, dacă ești scorpion ești încăpățânat și dacă ești gemeni e și mai nasol, că ai o latură duală. Pe bărbați îi lasă rece, ei abia își amintesc aniversarea primului pui de canar pe care l-ai avut când aveai 8 ani. Eheee, pe vremuri când nu era <i>gugăl</i>, prietenul <i>gugăl</i>, google is my friend, cumpărai un revistoi mare de tot și citeai acolo horoscopul anual, lunar, săptămânal... Nu înțeleg fascinația asta pentru horoscop. Recunosc că și eu am căzut în plasa cititului de horoscoape. M-am lecuit brusc, a fost ca lăsatul de fumat. Acum nu mai citesc, îmi e frică să nu mă apuc iar. Și pentru că ne căutam cu lumânarea confirmarea destinului nostru, nu ne ajunge horoscopul. Așa că ne ducem și la vrăjitoare. La ceas de seară, obligatoriu cu lună plină, înarmați la subțioară cu o găină neagră, musai neagră, Mama (toate vrăjitoarele se autointitulează Mama, nu am aflat încă motivul) îți zice de „fermece” și de deochi. La vrăjitoare se duc două categorii de oameni: cei disperați și cei bogați și disperați. Lași la vrăjitoare o mică sau mare avere ca să afli că ai cununiile legate. Și după ce ai prăpădit un sac de bani îți dă prin cap că e posibil să fi fost cam prost. Unii s-au mai trezit, târziu tare, și le-au dat chiar în judecată pe vrăjitoare, cică pentru înșelătorie (ha). Cum să mă duc la judecător și să dau în judecată pe cineva pe motiv că eu sunt prost/proastă?! Ce mă surprinde, cred totuși că e prea puțin spus surprindere, mă șochează de-a dreptul, hai să nu îi spun prostie, e naivitatea oamenilor. De fapt e naivitate sau disperarea ultimei soluții? A rezolvat vreodată cineva ceva ducându-se la vrăjitoare?? Rațiunea îmi spune că nu. Nu contest că astrologia este o știință și probabil îți trebuie mulți ani în spate de experiență pentru a avea un nume în domeniul ăsta și a știi să interpretezi corect niște semne. Dar de la asta și la a a citi cu nesaț horoscoape făcute de te miri cine, scrise dimineața pe closet.....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Ca divertisment, 3-20 minute de lectură pe zi, cred că e acceptabil. Însă a-ți conduce viața după predicțiile unui neavenit cred că e o dovadă de naivitate și de imaturitate. Am auzit cazuri în care au fost aleși parteneri în funcție de zodie, că așa zice horoscopul că e bine. Dă-o dracului de personalitate, caracter, frumusețe, să fie zodia pești că se potrivește bine cu racul, compatibilitatea e de 100%. Atâta timp cât nu ne dăunează buzunarului și integrității psihice, părerea mea e că un horoscop poate fi citit, mersul la vrăjitoare lăsați-l pentru producții cinematografice.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Horoscop, farmece și globul de cristal

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 15 februarie 2017

    Fiecare dintre noi crede în ceva. Și sunt sigură că fiecare dintre noi are convingerea că avem un destin al nostru, al fiecăruia, că undeva în stele ne este scrisă soarta. Și începem să căutăm cam ce ne-ar rezerva viitorul. Cum face

Citiți mai mult

Ce mai citim şi noi - Neagu Djuvara

<div style="text-align: center;"> NEAGU DJUVARA- ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRomH1_0e8-XTKE5AbCrekDO_wedpGMC5u3ya4tN2lh6kchMjnV1Nod8UwXX9qneoqu30pWg3Er49xWlNmX3iDwlOyOzPlLVe-cHaKiEOFP6HmP_9LIwyDSMxn84K-Q01PJznW4NtTHx0/s1600/intre-orient-si-occident-editie-ilustrata.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRomH1_0e8-XTKE5AbCrekDO_wedpGMC5u3ya4tN2lh6kchMjnV1Nod8UwXX9qneoqu30pWg3Er49xWlNmX3iDwlOyOzPlLVe-cHaKiEOFP6HmP_9LIwyDSMxn84K-Q01PJznW4NtTHx0/s320/intre-orient-si-occident-editie-ilustrata.jpg" width="227" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Pentru că militez pentru lectură ori de câte ori pot m-am gândit să inaugurez o serie de articole sub titlul Ce mai citim și noi. Azi e rândul cărților pentru adulți (intenționez să vă prezint și cărți pentru piticoţi). Nu, nu cărți din acelea pentru adulți. Am vrut să spun cărți pentru oameni mari. Fiindcă Mos Crăciun există (evident că există) şi fiindcă am fost cuminte m-am trezit în ghete cu “Între Orient și Occident” a lui Neagu Djuvara. Tare mult m-am bucurat, o pândeam de multicel, nu m-am îndurat să dau atâta bănet pe ea. Preț de piață: 70 RON, găsită pe internet cu 40 RON după o reducere aplicată, binișor aș spune eu, cu diferența de 30 RON fie îți mai iei o carte, fie iei altceva. Cartea este minunată, mă bucur că am reușit să o achiziționez (da, eu sunt propriul meu Moș Crăciun). Este o ediție ilustrată, minunat ilustrată aș putea spune, m-am bucurat să văd costume din epoca fanariotă, obiecte de uz casnic, hărți vechi, împărțirea teritoriilor de la 1700. Şi cel mai tare m-am bucurat să văd că noi, românii avem aceleași metehne de sute de ani, că suntem la fel de snobi ca la 1800 și că șefii de stat ne sunt aleși în același fel ca la 1700-1800. Ȋn ciuda faptului că este o carte de istorie e relativ ușor de citit, e o lectură plăcută, doar că trebuie citită în liniștea casei, nicidecum în metrou, pentru că e necesară şi consultarea indexului de la sfârșitul cărții, lucru care nu e tocmai ușor de făcut în mijloacele de transport. Istoria lui Neagu Djuvara explică, pe înțelesul tuturor, asimilarea noastră de către imperiul otoman, asimilare culturală, evident, adoptarea de obiceiuri și straie turcești, făcând o trecere spre etapa occidentalizării noastre. E un mod plăcut de a afla cum se mobilau casele atât în perioada fanariotă cât şi în cea modernă, trecerea de la caftan la fracul european, ușurința femeilor de a-şi schimba garderoba cu influențe turcești cu cele de ultimă modă aduse din Europa. E interesant de aflat situația țăranilor din Muntenia şi Moldova, a țiganilor şi, evident, a boierilor români. O recomand tuturor celor care vor să afle o fărâmă din viața românilor de altădată, o recomand în primul rând ca o lectură altfel decât plicticoasele manuale de istorie (cel puțin pentru mine). Știu că însuși autorul ar fi declarat că a scris cartea pentru occidental, pentru a afla aceștia ceva din istoria şi obiceiurile noastre. Nu ştiu în ce măsură occidentalul obișnuit e interesat de istoria românilor de la 1800 însă românul cu o brumă de cultură cred că ar trebui să știe aceste detalii. Şi, de ce nu, şi cei ce nu gustă în mod special cărțile de istorie ar putea să citească câte ceva din obiceiurile noastre de acum 200-300 ani. Nu pot spune că e o carte pe care nu o vei lăsa din mână, cu siguranță nu e genul de roman fluviu după care e musai să se facă ecranizare, însă e extrem de plăcută, în mod clar educativă şi interesantă. Şi dacă vi s-ar părea, la un moment dat, prea greoaie, puteți lua oricând o pauză şi să citiți altceva până vă veţi hotărî să intrați iar în viețile românilor de acum 200 ani. Şi pentru că lucrurile sunt făcute să se întâmple şi toate au rostul lor pe lume, întâmplarea a făcut să fiu câștigătoarea unor invitații oferite de către Muzeul Municipiului București, valabile pentru Casa Filipescu-Cesianu, muzeu ce găzduiește o expoziție intitulată Muzeul vârstelor. Biletul de intrare e 5 RON, deci e accesibil pentru multă lume. Şi la Muzeul vârstelor am avut plăcerea să descopăr chiar un interviu filmat cu Neagu Djuvara şi am găsit mobilier din perioada următoare epocii fanariote, picturi ale domnitorilor, obiecte vestimentare şi bijuterii din perioada domniilor fanariote. A fost o adevărată încântare să văd ilic mic de copil, paftale şi cercei, lucruri pe care nu ai ocazia să le vezi şi din care să “guşti” la orice pas. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Recomand așadar cu căldură atât lectura acestei minunate cărți cât şi vizitarea expoziției mai sus amintite, cu speranța că veți intra, măcar pentru o perioadă scurtă, într-o altă lume, ca purtat de o mașină a timpului.</div>

link

image

Ce mai citim şi noi - Neagu Djuvara

 2 comentarii / Publicat de Tonique / marți, 14 februarie 2017

NEAGU DJUVARA- ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT     Pentru că militez pentru lectură ori de câte ori pot m-am gândit să inaugurez o serie de articole sub titlul Ce mai citim și noi. Azi e rândul cărților pentru adulți (intenționez să vă pr

Citiți mai mult

Franţa...pentru toţi şi toate!

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1JE35OW6mFgYDiTemM7RKUiFHwLpIHk4PMa5CckweC08Vp3ryG9TAa5ozXQimU1vYZ2RERoR3G9fdKltY_xVJVuuYtvRbRK4E0SFN5HulvDdb5ecPScJf6b-E5iIYawtPiJ_uU8wpkDn0/s1600/55552_471347834888_2560080_o.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1JE35OW6mFgYDiTemM7RKUiFHwLpIHk4PMa5CckweC08Vp3ryG9TAa5ozXQimU1vYZ2RERoR3G9fdKltY_xVJVuuYtvRbRK4E0SFN5HulvDdb5ecPScJf6b-E5iIYawtPiJ_uU8wpkDn0/s320/55552_471347834888_2560080_o.jpg" /></a>     Franța rămâne deschisă călătoriilor mele mulți ani de acum încolo. De fiecare dată când am pășit pe teritoriu francez am pregătit lista pentru următoarea călătorie. Nu am întâlnit nicăieri oameni mai relaxați ca în Franța. Acolo, oriunde întorci capul, observi pe cineva care-ți zâmbește sau care te salută politicos din cap. Francezii sunt cei mai politicoși oameni pe care i-am cunoscut. Au învățat să fie politicoși în timp și au fost educați în spiritul asta dintotdeauna şi ca un exemplu de luat în seamă este Regele Ludovic al-XIV-lea (regele Soare) care își scotea pălăria în semn de respect atunci când trecea pe lângă o doamnă chiar dacă aceasta nu avea rang. Aşa sunt francezii educați să respecte și să iubească femeile și să se războiască doar cu bărbații, iar asta după ce au mâncat la ora potrivită. <br />        Călătoriile mele în Franța au început cu vizitarea Parisului iar de atunci, o dată pe an, doresc să mai redescopăr o părticică din Franța, fie și pentru o zi sau două. Foarte greu am reușit să mă decid în privința celui mai frumos loc vizitat de mine și pot spune că sunt două. Două locuri minunate, respectiv Mont Saint Michel și Dune du Pilat. În ambele locuri am avut nevoie să stau un pic și să mă dezmeticesc pentru că imaginea care se afla în fața mea era mult prea deosebită. Asta nu înseamnă că nu am simțit o imensă plăcere de a călători și în alte locuri pentru că sunt o grămadă de alte locuri minunate care m-au făcut să simt Franța, eleganța și frumosul. Se cunoaște că francezii au înclinație spre frumos iar arta este ridicată la rang de cinste. Toate palatele, grădinile și muzeele lor te fac să apreciezi frumosul. Fiecare obiectiv turistic este păstrat și cosmetizat astfel încât turistul să cheltuie cât mai mulţi bani dar ăsta nu este un lucru rău pentru că doar cu bani istoria și arta pot fi păstrate. Franța este țara cu cele mai multe palate și domenii incluse în circuitele turistice chiar dacă unele zone ale lor sunt strict delimitate pentru deținătorii actuali ai domeniilor. Este foarte frumos să știi că şi în prezent un descendent a unei familii care a pus umărul la dezvoltarea Franței locuiește într-o parte anume a unui palat. Am avut ocazia să stau pentru două zile într-un castel (Château Royal de Blois) pe Valea Loarei, am stat mai precis într-o anexă a castelului dar a fost absolut minunat, totul în jur era ca în secolul XIV mai puțin vinul, televizorul şi obiectele sanitare. Acest castel, în timpul Revoluţiei franceze, a fost jefuit şi distrus în mare pare dar cu ajutorul populației a fost consolidat iar acum funcționează ca muzeu. <br /> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicf9u7aXwpg7BuRfs93KC9yTh_VmHiMQt9W2-pZAqJVxmGLUQZoXY_ykXuahNOhyPbdF-y93o5qpAV3mBQqONOe6nrRAzsvo8nla3LaI27zxogIeOrpvN8I1QtxEee5QkW0a-dT87IGaXQ/s1600/165296_10150089605744889_6157566_n.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicf9u7aXwpg7BuRfs93KC9yTh_VmHiMQt9W2-pZAqJVxmGLUQZoXY_ykXuahNOhyPbdF-y93o5qpAV3mBQqONOe6nrRAzsvo8nla3LaI27zxogIeOrpvN8I1QtxEee5QkW0a-dT87IGaXQ/s320/165296_10150089605744889_6157566_n.jpg" /></a>Francezii fac turism oriunde, pleacă în gașcă la drum cu copii, bunici, căței și purcei ori de câte ori au ocazia și nimeni din familie nu este uitat acasă. Au umbrele, schiuri, pachete, bagaje, castroane, lăzi frigorifice și rulote pe care le mută pe unde au ei chef să stea. Peste tot se așează să mănânce împreună și să povestească lucruri trăite de ei. Părerea mea este că sunt familiști convinși. În absolut toate localurile și hoteluri în care am stat, animalele de companie erau primite fără probleme iar gălăgia copiilor nu era deranjantă pentru nimeni, iar dacă cineva se arăta deranjat de animale sau copii, acesta era invitat să părăsească locul respectiv. Am stat și m-am întrebat cum de pot pleca toți în același timp în concedii și am aflat: în Franța angajații sunt reprezentați de sindicate puternice care luptă corect pentru drepturile angajaților. Sindicatele au negociat foarte bine programul de muncă maxim 35 de ore pe săptămână iar concediul de odihnă este de 30 zile lucrătoare pe an și dacă mai pui și sărbătorile legale în număr de 9 atunci este normal să ai timp să-ți petreci vacanța cu familia. Sindicale organizează vacanţe pentru cei pe care îi reprezintă şi asta pentru că Franţa ştie foarte bine să-şi mulţumească locuitorii. Încă un lucru de luat în seamă este că francezii își cunosc foarte bine trecutul și prezentul, fiecare francez cu care vorbești ține să precizeze ceva din trecutul lor ca nație și să explice motivele pentru care în Franța, toată lumea folosește și promovează produse franțuzești. Cele mai multe cumpărături le-am făcut în Franța, tot în Franța am cheltuit cei mai multi bani pe mâncare și pe bilete de intrare... dar nu-mi pare rău pentru nici un euro cheltuit acolo. Fiecare euro cheltuit a adus un plus de satisfacție pentru mine.Abia aștept următoarea călătorie în Franța care o să fie în Marseille. Cu siguranță o să fie minunat!<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFuPstULefJNWqm2NilRCFNhyphenhyphenGo-JMSOcU1xqmrKnJFAUO9WI7lABuxPMVoiJaceAxzRvcFXPqVru1Wm5mVGwZuUUsVdBd0DtSP1ZXVmEMtLEj0hpvJjODrG0fG4jLVJ5DocNBromaVdUb/s1600/165296_10150089605744889_6157566_n.jpg"></a><br /> <br /></div>

link

image

Franţa...pentru toţi şi toate!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / luni, 13 februarie 2017

     Franța rămâne deschisă călătoriilor mele mulți ani de acum încolo. De fiecare dată când am pășit pe teritoriu francez am pregătit lista pentru următoarea călătorie. Nu am întâlnit nicăieri oameni mai relaxați ca în Franța. Acolo, oriu

Citiți mai mult

Puterea vindecătoare a cumpărăturilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHBIKWMue2bcsBV4DZuRg5_oaNbsi0t1Qp8PM2SclX43JN1JXOUErer2_h6lVF9mv1iiSx_cabyB0Fii3MhJRJP1Ywgxqr9q_tqHQIS28hfHCN7oQg24MfkpcCL3HawHBi6FLM9tnJkRM/s1600/puterea_vindecatoare_a_cumparaturilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="197" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHBIKWMue2bcsBV4DZuRg5_oaNbsi0t1Qp8PM2SclX43JN1JXOUErer2_h6lVF9mv1iiSx_cabyB0Fii3MhJRJP1Ywgxqr9q_tqHQIS28hfHCN7oQg24MfkpcCL3HawHBi6FLM9tnJkRM/s320/puterea_vindecatoare_a_cumparaturilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Am observat în ultima vreme o tendință, din ce în ce mai ridicată chiar, de a face cumpărături pentru a ne afla în treabă. Îți trebuie sau nu hai să cumpărăm acolo, ca nu se știe când și dacă avem nevoie. Nu vorbesc, bineînțeles, de cazurile în care chiar avem nevoie de produsul achiziționat. Citeam la un moment dat că atunci când vine vorba de cumpărături să aștepți vreo 3-4 zile și dacă îți mai stă mintea la produsul respectiv abia atunci să mergi să îl cumperi. Nu știu câți dintre noi procedează așa, eu cel puțin când vreau ceva, păi îl vreau chiar acum, nu peste 4 zile. Excepție fac lucrurile ceva mai scumpe , de exemplu electrocasnice. În cazul acesta e necesar să fac o analiză, să compar mai multe produse, prețuri, să citesc review -uri..... Și acestea nici nu le cumpăr zilnic, deci am vreme să mă gândesc. Dar când vine vorba de lucruri mărunte, și aici cred că mă adresez mai mult femeilor, fiindcă în cele mai multe cazuri ele reprezintă publicul țintă, nu prea mai stai să aștepți regula celor 3 zile și cumperi așa, să te afli în treabă. Uite așa m-am trezit că am acasă vreo 8 sau 9 nuanțe de oja roșie, 4 de roz pal, 3 de lacuri incolore. De fiecare dată când le-am cumpărat am fost convinsă că e exact ceea ce îmi trebuie la momentul acela. Și de fiecare dată când am făcut curățenie În cutia cu cosmetice m-am întrebat de ce naiba am cumpărat atâtea sticle de ojă pentru că nu apuc mai niciodată să mă dau cu ele, mai ales că ocazional îmi mai fac și o manichiură semi-permanentă la salon. Eh, și dacă ar fi vorba numai de ojă..... Îmi place la nebunie sa îmi cumpăr tricouri albe. 80% sunt identice, chiar și eu trebuie să recunosc asta. Sau îmi place să cumpăr prostioare inutile pentru casă care ajung inevitabil la gunoi pentru că nu le folosește nimeni . La locul de muncă am o perioadă a zilei oarecum „moartă” în care îmi permit să „răsfoiesc” mediul virtual în căutarea unor noi oferte de cumpărături. Așa că intru pe pagina de la eMAG unde găsești de la chiloți la brazi de Crăciun în valoare de 13000 RON. Și mă uit după oferte lunare, bilunare, cu ocazia aniversării de 168 minute, doar doar găsesc ceva de care am mare nevoie. Am chiar și aplicația instalată pe telefonul mobil. Acum mă tot uit după un multi-cooker,cică m-ar ajuta tare mult în bucătărie. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ne fac toate aceste cumpărături să ne simțim mai bine? Sau încearcă cumva să înlocuiască ceea ce ne lipsește ? Poate simțim nevoia de afecțiune, de iubire, de sex, de apreciere? Și cumpărăturile ne dau pe termen scurt ceea ce ne lipsește? Și atunci de ce femeile sunt principalii cumpărători ? Bărbații nu resimt aceleași lipsuri ca femeile? Pentru că, hai să recunoaștem, bărbatul cumpăra numai și numai când are nevoie de ceva, nicidecum de dragul de a cumpăra. Nu am văzut niciodată un bărbat care să cumpere ceva doar de dragul de a cumpăra, să fie acolo că poate are nevoie vreodată. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Și se pune întrebarea așadar : ne ajută cumpărăturile într-un fel? Ne simțim mai frumoase dacă avem 50 de tricouri albe? Femeia din mine spune clar și răspicat : DA, CUMPĂRĂTURILE NE AJUTĂ. Ne ajută să ne simțim mai frumoase, mai liniștite, mai calme și mai bune. Și toată lumea știe că o femeie fericită reprezintă și o familie fericită. Ce dacă avem 8 sticle de ojă roșie sau un aparat de gătit la aburi pe care nu îl folosim niciodată? Cineva trebuie să se ocupe şi de mersul economiei şi sa pună banii să circule, că dacă am sta numai după bărbați ........</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Puterea vindecătoare a cumpărăturilor

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / duminică, 12 februarie 2017

    Am observat în ultima vreme o tendință, din ce în ce mai ridicată chiar, de a face cumpărături pentru a ne afla în treabă. Îți trebuie sau nu hai să cumpărăm acolo, ca nu se știe când și dacă avem nevoie. Nu vorbesc, bineînțeles, de

Citiți mai mult

Viaţa sentimentală a românilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLXgqLAZ-73Zot76bQwb4aUKMi-7tul92e4x0UFVx0jxzhJkpwJ8Ql_T5svDUdBTkCoDtmLHVj9rCCkkKNfnI8h6SZMGBHIppVK_mb1LzpvpL3avOKvBwizlFuYqyfWLCVZHjD4w4zTGg/s1600/viata_sentimentala_a_romanilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLXgqLAZ-73Zot76bQwb4aUKMi-7tul92e4x0UFVx0jxzhJkpwJ8Ql_T5svDUdBTkCoDtmLHVj9rCCkkKNfnI8h6SZMGBHIppVK_mb1LzpvpL3avOKvBwizlFuYqyfWLCVZHjD4w4zTGg/s320/viata_sentimentala_a_romanilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Noi, românii, o să o afirm de fiecare dată, suntem un popor tare simpatic și noi facem lucrurile altfel, că așa suntem noi, mai cu moț. Până și amorul noi îl vedem altfel. Iată cam cum cred eu că stă românul cu „dragostile”. Nu cred că am să pot să fac referire la toate vârstele, mediile sociale și culturale dar am să schițez așa, în mare, cum iubesc românii, că e de notorietate că românii sunt tare tare iubăreţi. Așadar românul a început acum să se cunoască și să își dea târcoale în mediul virtual. Față în față rar se mai cunoaște lumea. E și un avantaj cu online -ul asta, că poți să îți faci o idee asupra imaginii potențialului partener. Dezavantajul este că cei mai mulți, fie femei fie bărbați își cam cosmetizează pofilele și riști să te lovească crunta realitate când dai ochii cu împricinatul sau împricinata. Toată lumea caută un partener potent financiar. Și ei și ele vor ca viitorul iubiţel/iubiţică să aibă niscaiva bănuți, că doar nu o să îl întreții tu. Și văd că e o tendință ca băieți tineri să își caute femei ceva mai în vârstă, presupunând că sunt aranjate binișor. Astea nu mai vor nici clubareală, că nu prea au timp și le e și rușine, au și căsuța lor, deci nu mai trebuie duse la mama acasă. Unele au și copii măricei, așa că nu prea mai ai bătaie de cap. Eheee, numai că muierile astea caută, la rândul lor, alții cu ceva bănuți. Și ăștia cu bănuţi, pe lângă că nu prea stau pe internet la „agăţat”, vor cu totul alt gen de fetişcane.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Pe urmă mai sunt mamele divorțate, despărțite, cu un copil sau mai mulți. Și ele vor, evident, să redescopere dragostea, numai că ei nu prea dau năvală când aud de copii și obligații. E destul de greu să îţi găsești pe cineva fiind mamă singură. Și să nu credeți că numai după o anumită vârstă îți cauți partenerul pe internet. Observ fenomenul acesta deopotrivă la puberi, adolescenți, tineri, vârsta a doua și uneori chiar la bătrânețe, văduv/ă fiind, pentru că singurătatea e tare urâtă. La ăștia ceva mai tineri treaba e cam aşa: ei vor sâni şi c...r, fața nu prea contează, doar să fie acolo ca număr şi de palmares. Ele vor bărbați cu bani, îl caută punând poze cât mai sumar îmbrăcate și cu celebrul bot de raţă, obligatoriu dat cu ruj roz, doar rozul e culoarea feminității. Ah, da, și poza e făcută ținând telefonul cu o mânuță cu unghiile acelea ascuțite tare de tot, de mă întreb de fiecare dată cum dracului te ștergi la posterior cu manichiura cu pricina. Să nu mă judecăți dacă nu urmez o ordine firească a celor ce își caută iubirea. Le aștern aici doar cum le gândesc eu și cum îmi trec mie prin cap. Mai există categoria domnilor trecuți binișor şi de a doua tinerețe, lăsați de nevastă, de asemenea cu copii mari, care se trezesc în situația că habar nu au să aibă grijă de ei înșiși, fiindcă până la momentul despărțirii făcuse fosta nevastă toată treaba pentru ei. Aceștia vor un înlocuitor pentru nevastă. Și aici șansele sunt destul de mici de a găsi pe cineva, că nu prea mai ești nici cal, nici măgar . Bani nu prea au, la capitolul sexualitate cam intră la andropauză și nu prea mai pot, nici fizicul nu prea mai ajută..... După domnii aceștia, există femeile de 30-40 ani, cu un serviciu bunicel şi o casă proprietate personală (moștenită de la o bunică răposată) care s-au hotărât să se dedice vieții de familie. Numai că pe măsura trecerii timpului și negăsirii pe cineva, pretențiile încep să crească și e din ce în ce mai greu să găsești alesul. Și barbaţii eligibili de aceeași vârstă și categorie socială fie sunt luaţi, fie au cine știe ce probleme, că altfel erau și ăștia luaţi, fie au alte orientări sexuale. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Părerea mea este că e din ce în ce mai greu sa îţi găsești partenerul. Și nu zic partenerul perfect pentru că, odată găsit, e posibil să apară tot soiul de neînțelegeri. Există, nu contest, și iubiri perfecte, prea puține însă, la care năzuim cu toții probabil. Și părerea mea este că încercarea aceasta a găsirii partenerului potrivit nu este decât o goană după fericire. </div>

link

image

Viaţa sentimentală a românilor

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 10 februarie 2017

    Noi, românii, o să o afirm de fiecare dată, suntem un popor tare simpatic și noi facem lucrurile altfel, că așa suntem noi, mai cu moț. Până și amorul noi îl vedem altfel. Iată cam cum cred eu că stă românul cu „dragostile”. Nu cred

Citiți mai mult

Călătorii... Istanbul pe scurt

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdeR5GyQAmvN5kjlazQwaByKlmj7q3zDOvWVy7a5XUyGOLCUv_LXH9hUv1tyHjaP4ztmwd_qIZOrBMlL3FlNa6c5SAewzmz9BmOaa4SxMwapMFIVJN1Bv3bMeS2PSy2k6IeXLUXUJFTV7/s1600/883290_10151518838589889_704208702_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdeR5GyQAmvN5kjlazQwaByKlmj7q3zDOvWVy7a5XUyGOLCUv_LXH9hUv1tyHjaP4ztmwd_qIZOrBMlL3FlNa6c5SAewzmz9BmOaa4SxMwapMFIVJN1Bv3bMeS2PSy2k6IeXLUXUJFTV7/s320/883290_10151518838589889_704208702_o.jpg" width="320" /></a><br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">    Această ţară am ocolit-o mereu când am făcut planuri de călătorie sau când mi-am făcut liste de  </span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">tipul </span><span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">”trebuie vizitat”</span>. Am preferat mereu să știu despre Turcia doar din cărțile de istorie sau din ceea ce am văzut în diferite documentare. Pur și simplu nu mi-am dorit să o vizitez chiar dacă fiind pasionată de monumente cu însemnătate istorică știu că mi-aș fi satisfăcut pe deplin dorința de cunoaștere și înțelegere a diferitelor perioade istorice ale omenirii. Departe de mine orice gând de all inclusive sau de turism în masă, tipuri de turism care-mi sunt lăudate de foarte multi prieteni și cunoscuți dar care sunt complet neinteresante pentru mine.<br /> <span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"></span><br />     Dar a venit o zi când am cedat insistențelor unor prieteni foarte buni și am plecat spre Istanbul, cu inima strânsă și cu diferite temeri pentru că urma să facem această călătorie cu mașină tranzitând Bulgaria. Tot drumul am bodogănit despre cum o să mă enervez eu acolo și cum nu o să mănânc nimic în cele 5 zile pe care urma să le stau într-un hotel micuț în zona istorică a orașului. Mi-am făcut tot felul de scenarii și încercam să fiu pregătită pentru orice. <br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     Călătoria prin Bulgaria nu a fost tocmai plăcută, am reușit să greșim drumul chiar dacă GPS-ul ne ghida de zor. Oricum drumul nu este important, important este momentul în care pe acel drum plictisitor prin Bulgaria și apoi prin Turcia la un moment dat am făcut ochii cât cepele pentru că se vedea o mare întindere, un amestec de apă și case, era o metropolă în adevăratul sens al cuvântului văzută de sus, noi fiind pe un deal. Am rămas cu acea imagine în cap iar din acel moment am înțeles că Turcia trebuie văzută iar părerile mele erau preconcepute. Am început să mă felicit pentru că am cedat și am ales să merg la Istanbul, imaginea o am și acum în minte și este de departe cea mai frumoasă imagine a unui oraș. Starea mea de spirit s-a schimbat, în clipa în care am intrat în furnicarul orașului, am rămas mult timp mută. Am găsit cu greu hotelul, de fapt el era acolo iar noi știam exact unde este localizat doar că toate străzile erau cu sens unic și ne tot  îndepărtam de punctul final. Încercând să ajungem la hotel am înțeles meseria de cărăuș, incredibil cât de multe persoane cară baloţi de cârpe în niște roabe uriașe și câta dexteritate au când virează pe străduțele înguste pavate cu piatra cubică. Când am ajuns la hotel altă surpriză plăcută, totul era curat, în cameră mirosea minunat iar pe jos erau covoare moi. Eram în Istanbul şi nu mirosea a mâncare iar în plus era foarte curat în jur. Turcii cred că sunt cei mai oportuniști oameni când vine vorba de profit. Ca un exemplu, erau niște persoane care vindeau castane pe o tonetă iar când a început ploaia au început să vândă umbrele întorcând toneta cu susul în jos. Vând orice, oriunde și cu oricâți bani iar de cele mai multe ori vând cu cât doreau ei în realitate sa vândă. Totul acolo are un preț, preț negociabil sub falsa impresie că ai făcut o afacere de fapt vânzătorul a făcut profit. Dar merita experiența. Ca niște turiști ce eram am vizitat cam tot ceea ce am putut, am vizitat palate, piețe, ne-am plimbat pe Bosfor și am mâncat bine, foarte bine pot spune. Mâncarea este minunată și foarte important de menționat că oriunde am mâncat am întâlnit chelneri politicoși și foarte multa curățenie, vesela și tacâmurile sclipesc iar paharele sunt imaculate, absolut tot pare folosit pentru prima oara.<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiZgPZPGk1YQEZiSKBvt3Y0qju5eIi7XbXwTIXv3u06Tys2mOe_V4jCcBn4CimDPav4W-XCNIjQ7dAqa9k0JQoyCCgHaNCH9FAkhyt5MnEeYsmJ5lo6qtK739jcRcVaPZYgGkzmJAfsoPn/s1600/DSC04781.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiZgPZPGk1YQEZiSKBvt3Y0qju5eIi7XbXwTIXv3u06Tys2mOe_V4jCcBn4CimDPav4W-XCNIjQ7dAqa9k0JQoyCCgHaNCH9FAkhyt5MnEeYsmJ5lo6qtK739jcRcVaPZYgGkzmJAfsoPn/s320/DSC04781.JPG" width="320" /></a></div> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">       Legat de negociere în Istanbul în Marele bazar am reușit sa fac cea mai păguboasă afacere din viata mea. Vorbesc despre asta cu amuzament pentru ca a fost o experiență dulce, chiar foarte dulce. În Marele bazar exista orice, doar ce nu s-a inventat nu există acolo. Tot acolo există foarte mulți oameni care doresc să te convingă că ei au cea mai bună marfa și oferă cel mai bun preț. Știam asta dinainte să intram în bazar și mai știam că nu trebuie să încep discuții despre marfa dar... ceea ce nu doream să fac am făcut. Am ajuns într-o zonă unde se vindea rahat, rahat de toate tipurile și soiurile în niște rotocoale apetisante și mai era rahat în cubulețe mici în lădițe. M-am gândit că aș putea să cumpăr câteva cutiuțe cu rahat pentru al face cadou unor prieteni. Am încercat eu să zic ce vreau, apoi am primit un ceai iar vânzătorul a început într-o româno-turcă-engleza să-mi povestească despre rahat. Am fost fascinată de procedeul de fabricarea a rahatului și m-am trezit că îi comand 3 cutiuțe de 300 de grame de rahat, am ales rahatul iar când a fost să plătesc cele 3 cutiuțe a câte 300 de grame de rahat costau 100 de euro. În vraja discuției eu am văzut ca vânzătorul a început să taie dintr-un rotocol dar m-am gândit ca o să fie un preț rezonabil. Dar nu a fost așa. În câteva secunde am început să râd că am fost vrăjita la propriu de am plătit atât. Așadar turcii sunt născuți să fie negustori și-și merită locul în lumea comerțului. Concluziile mele la finalul celor 5 zile au fost: turcii știu să facă turism, turcii știu să vândă și în plus turcii știu să gătească curat și bun. </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     As  merge cu plăcere în Istanbul doar că în ultima vreme Turcia trece printr-o perioadă dificilă pe plan politic intern și internațional iar eu viața nu mi-o risc oricât de frumos și de bine mi-ar fi într-un loc.</div> <div class="MsoNormal"> <br /></div> </div>

link

image

Călătorii... Istanbul pe scurt

 3 comentarii / Publicat de Daria / joi, 9 februarie 2017

    Această ţară am ocolit-o mereu când am făcut planuri de călătorie sau când mi-am făcut liste de  tipul ”trebuie vizitat”. Am preferat mereu să știu despre Turcia doar din cărțile de istorie sau din ceea ce am văzut în diferite document

Citiți mai mult

De ce înșală bărbații mai mult?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDGQMHGz1ymj7OQpn-LGZSPe7hqoiUX8umbCzohrHQXLsD9uzvjzbSpi3b-tAJS9rz9L_Uy42TGmrsY0tdi0snZt6X9H_EqNG7lOftIUPBntWXxDpw_0smkjz90UnEGAl-EEjlEqX2dfU/s1600/de_ce_inseala_barbatii_mai_mult.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDGQMHGz1ymj7OQpn-LGZSPe7hqoiUX8umbCzohrHQXLsD9uzvjzbSpi3b-tAJS9rz9L_Uy42TGmrsY0tdi0snZt6X9H_EqNG7lOftIUPBntWXxDpw_0smkjz90UnEGAl-EEjlEqX2dfU/s320/de_ce_inseala_barbatii_mai_mult.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Tot aud, în ultima vreme, de despărțiri din ce în ce mai răsunătoare. Ba că nu știu ce vedetă a fost înșelată, ba de cunoscuți care s-au despărțit din cauza infidelității soțului, chiar sunt înscrisă într-un grup pe Facebook în care fiecare își spune problemele, supărările. Of-ul cel mai aprig în acest grup e reprezentat de infidelitatea bărbatului. Grupul e alcătuit în cea mai mare parte din femei și până acum nici măcar o postare, o povestioară nu am citit, privitoare la infidelitatea femeilor. Asta pentru că femeile nu sunt infidele sau doar pentru că bărbații nu vorbesc despre asta? Eu cred ca bărbații nu vorbesc de fapt. În orice caz cred că există și o statistică în privința asta și e dovedit că bărbații sunt mai adulteri decât femeile. Așadar de ce naiba înșală bărbații ? Pentru că amărâta aia de acasă nu mai are chef după ce vine obosită de la serviciu după 12 ore și cade lată de oboseală? Și dacă nu cade lată trebuie să facă mâncare, să facă baie copilului, să facă lecții cu el, să îi pregătească hainele și ghiozdanul pentru a doua zi, să mai bage o mașină de rufe la spălat, să spele vasele rămase de cu o seară în urmă....... Și pentru că amărâta aia de nevastă, concubină sau ce o fi ea acolo abia mai are timp la sfârșitul săptămânii să își tragă o amărâtă de manichiură și un epilat? Mă raportez la situația în care femeia e, de cele mai multe ori, mamă sau soție. Mi se pare incalificabil să înșeli o nevastă motivând că femeia cu pricina nu mai are grijă de ea, în condițiile în care ea are grijă de toți ceilalți ai casei, uneori și de rude în vârstă care nu au alt ajutor decât soția înșelată . Când ești tânăr și rebel, mai țipă hormonii, ești curios, vrei să încerci și altceva, hai că mai am înțelegere cumva, deși nici atunci nu mi se pare prea moral dacă ești implicat într-o relație. Bărbatul ăla care înșală o femeie care face atâtea în casă de ce dracului nu are ochi să vadă că muierea lui nu mai are vreme să stea trei sferturi de oră în baie să se penseze numai pentru a îi face pe plac domnului? Sau noi, ca neveste, avem tendința de a deveni delăsătoare odată cu trecerea timpului? Și ăsta atunci e un motiv de a înșela? Nu știu exact care sunt motivele pentru care înșală bărbații, mă gândesc că asta e principalul, femeia nemaiconsiderându-se ea însăși o prioritate, nu mai e atât de plăcută în ochii bărbatului. Și atunci bărbatul ăla adulter de ce nu își pune coada la spinare și se întoarce tot la necăjita aia neîngrijită? Eh, dar ce te faci când femeia e și îngrijită, nu are nici copil, nici cățel, nici purcel, e și frumoasă de pica și tot mai e înșelată? Și încă și cu una mult mai urâtă ca ea? Și culmea e că aceste cazuri nu sunt deloc izolate. Atunci ce mama naibii are o femeie între picioare (să îmi scuzați poate vulgaritatea) și nu are cealaltă? O face bărbatul doar ca sport și pentru el e ca și cum nu ar fi fost nimic? Mă gândesc că poate e în chimia sexului tare. Pentru că masculul alfa poate să înșele bine merci și să nu aibă nici o remușcare pe când femeia pune suflet nene. Când se hotărăște femeia să înșele atunci toată inima ei și tot sufletul ei e acolo, în relația aceea extraconjugală. Nu zic nici că femeia ar fi scuzată, din punctul meu de vedere dacă relația nu mai merge, pui punct și gata sau încerci să repari. Ori dacă ajungi la adulter nu e nici prea moral nici prea corect pentru nici unul din cei implicați . Pui punct și încerci pe urmă să îți găsești pe cineva compatibil.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Dar una peste alta bărbații înșală mai mult. Nu pot spune că cu mult mai mult pentru că înșală și femeile. Rog bărbății să ne spună și nouă, femeilor, ce au altele și altele nu. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cu stimă și respect, mă înclin în fața acelor bărbați care nu înșală.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

De ce înșală bărbații mai mult?

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 8 februarie 2017

    Tot aud, în ultima vreme, de despărțiri din ce în ce mai răsunătoare. Ba că nu știu ce vedetă a fost înșelată, ba de cunoscuți care s-au despărțit din cauza infidelității soțului, chiar sunt înscrisă într-un grup pe F

Citiți mai mult

Hai să lăsăm copiii şi la televizor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9i5h9FKgJJF6MUbSXjXLKrU0SEni_ffAWzkFjG9hxMfUKs_winhpO69TQR6mX7nd5mX3jPK7RH6qQdjyQUFiO2ijnYwYRqaaMP5fMuOqruAFm_2d8Et3IxwZXbSlcRebIC6iERWc5GWA/s1600/copii_la_televizor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9i5h9FKgJJF6MUbSXjXLKrU0SEni_ffAWzkFjG9hxMfUKs_winhpO69TQR6mX7nd5mX3jPK7RH6qQdjyQUFiO2ijnYwYRqaaMP5fMuOqruAFm_2d8Et3IxwZXbSlcRebIC6iERWc5GWA/s320/copii_la_televizor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Lăsăm sau nu copilul la televizor? Observ în ultima vreme o tendință în a nu lăsa copilul la televizor. Evident că nu este vorba de a uita efectiv copilul în fața televizorului . Mă refer aici la cele mai recente sfaturi în materie de educație care sfătuiesc ca nici măcar să nu dăm drumul la televizor în prezența copilului. Iată că eu nu prea pot să fac treaba asta și recunosc că îmi mai „.plantez” din când în când copilul din dotare în fața televizorului pentru a putea să îmi mai fac și treburile domestice fiindcă nu am o baghetă magică din care să învârt de 3 ori, <i>hocus pocus trulala</i> (asta e auzită într-un filmuleț de desene animate) și pac, gata treaba. Știu că este extrem de important să petreci timp cu copilul, dar fizic nu poți sta non-stop cu el. Aşa cum e important să îți dozezi timpul în așa măsură încât să stai și cu copilul, e de asemenea important ca urmașii tăi să trăiască într-un mediu curat şi îngrijit. E important să ai și curățenie în casă și o mâncare făcută și rufele spălate. Nu beneficiez de ajutorul nimănui așadar îmi e destul de greu să fac toate astea făcând pe căluțul prin casă și fiind tot timpul la cheremul copilului meu. Deci îl las la <b>Mașa și ursul</b> sau la <b>Cine face muuuu</b>, să pot tăia și eu, Doamne iartă-mă, o nenorocită de varză și o ceapă. Înainte de a-i pretinde copilului să nu se uite la televizor ar trebui să nu o facă nici un membru al familiei . Nu pot însă să fiu atât de ipocrită și să îi interzic ăstuia mic un lucru care mie însămi îmi face plăcere uneori să îl fac. Îmi place să văd o știre la televizor, îmi place să văd un documentar, îmi place să văd un film bun. Nu degeaba cinematografia este considerată o artă. Există o sumedenie de lucruri pe care le-am învățat de la televizor, am călătorit prin lumea întreagă doar stând în fața televizorului. Timpul și banii ne sunt atât de limitate pentru a putea întreprinde acele călătorii; știu că sunt scrise milioane de cărți din care poți afla lucruri dar nu poți avea acces la toate. Știu o grămadă de lucruri pe care le voi împărtăși copilului meu, lucruri aflate din documentarele de la Discovery. Am văzut o groază de desene animate care mi-au încântat nu numai copilăria (nu existau în copilăria mea celebrele desene Disney) ci și adolescența și maturitatea. M-am uitat cu mare drag la <b>Frozen </b>zilele trecute (hai afară la zăpadă.......) și îmi aduc aminte cu mare drag de zilele în care eram copil și așteptam ziua de sâmbătă şi prăpăditele alea de desene cu Mihaela. Când prindeam bulgarii şi serile cu desenele cu iepurașul şi lupul....ohooooo....ce fericire (nu zaieţ pagadi- transcriere fonetică). În nopțile în care mai am vreme şi nu cad lată de oboseală îmi place tare mult să văd un film bun bun. Aşa că mi s-ar părea nefiresc să îi interzic copilului să se uite la televizor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eu sunt de părere că dacă lucrurile sunt făcute cu măsură şi copilul beneficiază de atenția părintelui şi îmbină fericit diferite activităţi, poate fi lăsat şi la televizor ceva mai mult de 20 minute. Nu cred că voi avea un copil dezechilibrat sau labil dacă se va uita din când în când la Tom si Jerry, la Frozen, la Mickey Mouse etc. Copilul meu chiar are momente în care nu e interesat de ceea ce se întâmplă la televizor, ceea ce fac eu în bucătărie prezentând mult mai mult interes. Recunosc că uneori aş vrea să fiu lăsată să îmi fac treaba dar aşa cum îl las în fața ecranului tot așa îl las să cunoască şi lucrurile domestice pe care sunt nevoită să le fac. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Concluzia este că uitatul la televizor, dacă nu este făcut în exces, ca de altfel orice alt lucru, nu îi dăunează cu nimic. Cred că poate şi fi un moment de savurat chiar cu părinţii, nu lăsat acolo doar când ai o treabă şi sunt convinsă că puiul de om se va bucura chiar mai mult.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Hai să lăsăm copiii şi la televizor

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 7 februarie 2017

    Lăsăm sau nu copilul la televizor? Observ în ultima vreme o tendință în a nu lăsa copilul la televizor. Evident că nu este vorba de a uita efectiv copilul în fața televizorului . Mă refer aici la cele mai recente sfaturi în materie d

Citiți mai mult

Remedii naturiste împotriva răcelilor - continuare

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXS7J2PTfFdu5wLmvniBj38wNQV5x8xpEixo0rquaBB2naZNMme040JtxR5iVD6TqDM-Ujg35F1xAydHqjOlx2nuhPAAPoeggRe80o1aup3OcqlNaxK1MBP6pXrIIdIJL14bSoKv5NV5o/s1600/raceala-gripa.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXS7J2PTfFdu5wLmvniBj38wNQV5x8xpEixo0rquaBB2naZNMme040JtxR5iVD6TqDM-Ujg35F1xAydHqjOlx2nuhPAAPoeggRe80o1aup3OcqlNaxK1MBP6pXrIIdIJL14bSoKv5NV5o/s320/raceala-gripa.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Chiar dacă sunt persoane care suferă în fiecare iarnă din cauza răcelilor, alții, deși sunt frecvent în contact cu oamenii care tușesc ori strănută, nu pățesc nimic. Bineînțeles, fiecare dintre noi este mai mult sau mai puțin vulnerabil la infecțiile virale, iar totul depinde doar de puterile interioare de apărare ale fiecăruia.</div> <div style="text-align: justify;">     Şi pentru că suntem în perioada în care virușii nu vor să rateze pe niciunul dintre noi, căutând în caietul bunicii și alte surse m-am gândit să mai adaug câteva rețete și sfaturi utile pentru această perioadă.</div> <div style="text-align: justify;">      După cum știm, majoritatea medicamentelor de răceală și gripă, pe lângă paracetamol, conțin și acea cantitate de vitamina C, primul remediu împotriva răcelii. Pentru aceia care doresc să evite medicamentele și să se trateze în mod natural cu acea cantitate necesară de vitamina C își pot stoarce mai multe lămâi până obțin cantitatea unui pahar, se pune pe foc și se înfierbântă după care se poate consumă îndulcit cu miere de albine. Un remediu foarte bun pentru a spori rezistența organismului în această perioadă, iar după cum spuneam și în articolul anterior, cel mai indicat este să previi decât să aștepți să te “prindă” răceala. De asemena, o mare cantitate de vitamina C o au și măceșele, care consumate sub formă de ceai (măceșe uscate, nu plicuri), activează capacitatea de auto-vindecare a organismului.</div> <div style="text-align: justify;">     Deseori răcelile sunt însoțite de febra, iar când temperatura corpului crește temporar, reprezintă un semn că organismul luptă împotriva agenților patogeni, așadar nu trebuie să ne îngrijorăm. Evident, dacă temperatura persistă și depășește 39 C, în special la copii și persoane în vârstă trebuie să apelăm la specialiști. Îmi aduc aminte că atunci când aveam febră bunica îi recomanda mamei să mă trateze cu o “cură de transpirație zdravănă”. Cel sau cea care a inventat asta, știa ce știa, pentru că supra-încălzirea organismului stimulează sistemul imunitar; mai mult decât atât numeroși germeni sunt sensibili la temperaturile ridicate și mor. Atenție!!!! Această metodă nu este recomandată celor cu afecțiuni cardiovasculare.</div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: center;"> <b>Ceai pentru transpirație</b></div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: center;"> 20 g flori de mușețel</div> <div style="text-align: center;"> 20 g de cimbru </div> <div style="text-align: center;"> 20 g flori de tei</div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Se amestecă plantele. Se pune apă la fiert și se opărește amestecul astfel: pentru fiecare linguriță de “amestecătură” câte 250 ml apă. Se lasă 10 minute la infuzat după care se strecoară. Cimbrul este antiseptic și antiinflamator iar florile de tei sunt antispastice, sudorifice și calmante.</div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: center;"> <b>Ceai sudorific cu coajă de salcie</b></div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: center;"> Are un efect sudorific și stimulează eliminarea toxinelor.</div> <div style="text-align: center;"> 2 linguri de salcie pisată</div> <div style="text-align: center;"> 20 g anason</div> <div style="text-align: center;"> 20 g rozmarin</div> <div style="text-align: center;"> 20 g flori de soc</div> <div style="text-align: center;"> 20 g flori de tei</div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Se amestecă plantele. Se pune apă la fiert și se opărește amestecul după cum urmează: o lingură de amestec pentru 250 ml apă fiartă. Se lasă la infuzat 15 minute, se strecoară, apoi se îndulcește.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     O <b>infuzie din portocale</b> poate duce la <b>scăderea febrei</b>. Se iau două portocale netratate, fără să le decojim, le tăiem cubulețe apoi se așează într-un vas, se adaugă o lingură de zahăr și se toarnă peste o jumătate de litru de apă clocotită. Se lasă un timp la infuzat, apoi se storc portocalele și se consumă rece.<br /> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUUqiJIQvjPhS7e5fW618RjJYOUvphTzpYnjhspYKuur-q8PiMw55ZywnruBtx8-vIVAAzGBOCHpa0JLM33JF_xFHzG25jLW1Bb6jLNUpOfxGpQpa6i3EeQKnIsolWt6fU0UVkGDwNrAg/s1600/ceaiuri-pentru-raceala-280x196.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUUqiJIQvjPhS7e5fW618RjJYOUvphTzpYnjhspYKuur-q8PiMw55ZywnruBtx8-vIVAAzGBOCHpa0JLM33JF_xFHzG25jLW1Bb6jLNUpOfxGpQpa6i3EeQKnIsolWt6fU0UVkGDwNrAg/s320/ceaiuri-pentru-raceala-280x196.jpg" width="320" /></a>    Simptomele severe, durata și evoluția bolii deosebesc o gripă de o stare gripală. Dacă la tuse și guturai se asociază pe neașteptate și febra ridicată, vă simțiți extrem de slăbiți , suferiți de dureri de cap și ale membrelor, cel mai probabil, avem de-a face cu virusul gripal. Acesta se transmite prin stropi. Pericolul de infecție este foarte mare în cazul gripei. Mulți oameni se îmbolnăvesc doar fiindcă nu s-au vindecat complet de o răceală premergătoare, iar capacitatea de rezistență a organismului este încă scăzută. Din acest motiv, persoana care nu s-a vindecat complet continuă să se simtă slăbit chiar dacă simptomele dispar, iar puterile sunt recăpătate într-un ritm lent. Desigur, și în cazul unei gripe puteți să vă bazați și pe puterea terapeutică a naturii și să va însănătoșiți grabnic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br />     În răceală, febra sau gripă corpul pierde foarte mult lichid și totodată minerale și vitamine prețioase corpului nostru, de aceea se recomandă consumarea a cât mai multe fructe și legume proaspete, să beți cât mai multe lichide sub formă de ceai, suc și apă minerală. Dacă vă oferiți și un repaus, o să va reveniți foarte repede.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /> Ce ne recomandă natură în caz de gripă:</div> <ol> <li>Efectele curative ale usturoiului sunt cunoscute și recunoscute. De aceea nu va sfiiți să mâncați în timpul gripei cât mai mult usturoi proaspăt, zdrobind de pildă un cățel mare de usturoi într-o cană de supă  fierbinte de găină.</li> <li>Tinctura de floarea-soarelui scade febra: se iau 5 g de petale uscate și se țin 10 zile în 50 ml de alcool de 60%. După cele 10 zile lichidul se strecoară și se păstrează într-un recipient închis la culoare. Se iau câte 20 de picături la un pahar de apă.</li> <li>Bunicii știau o mulțime de lucruri minunate despre puterile oțetului. Încercați și dumneavoastră “ciorapii de oțet”. Pentru acest lucru avem nevoie de o pereche de șosete din lână, 6 linguri de oțet și ½ l apă rece. Se pun în amestecul rezultat șosetele, apoi se storc, se încalță, iar pe deasupra se trage o pereche se șosete uscate. Mergeți la culcare echipat astfel și puteți rămâne toată noaptea cu șosetele în picioare. Desigur, întregul corp se spală cu soluție de apă cu oțet.</li> <li>Bineînțeles, nu trebuie să uităm și baia cu sare care îndepărtează pericolul unei răceli. La primele semene de jenă în gât, nu trebuie decât să adaugați 2 pumni de sare amară în cadă cu apă fierbinte și să stați în apă cât poftiți.</li> </ol> <span style="text-align: justify;"> </span> <br /> <ul> </ul> <span style="text-align: justify;">În speranța că v-am fost cât de cât de ajutor, multă sănătate!</span><br /> <span style="text-align: justify;"><br /></span>

link

image

Remedii naturiste împotriva răcelilor - continuare

 Niciun comentariu / Publicat de Andreea / luni, 6 februarie 2017

    Chiar dacă sunt persoane care suferă în fiecare iarnă din cauza răcelilor, alții, deși sunt frecvent în contact cu oamenii care tușesc ori strănută, nu pățesc nimic. Bineînțeles, fiecare dintre noi este mai mult sau mai puțin vulnerabi

Citiți mai mult

Ţara nu doarme - continuare

<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8CBhaHB6tYfwvYyYmkyQGzkWk-mmqPUGE5INMbeoiaZpzSTu6YskUjs6BYCyG205M5ikiKoikkGXRdNpif1svWSiWsWfOpmUeR-H9zP_er3OAOiC_jENks7-0PG8gNJTolrzHvL7qLC4/s1600/Piata-Universitatii-mai-1990-Foto-Emanuel-Parvu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8CBhaHB6tYfwvYyYmkyQGzkWk-mmqPUGE5INMbeoiaZpzSTu6YskUjs6BYCyG205M5ikiKoikkGXRdNpif1svWSiWsWfOpmUeR-H9zP_er3OAOiC_jENks7-0PG8gNJTolrzHvL7qLC4/s320/Piata-Universitatii-mai-1990-Foto-Emanuel-Parvu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În 1990 aveam 12 ani și mergeam în Piața Universității cu părinții mei, ei fiind la vârsta pe care o am eu acum. În fiecare seară, după ce își terminau ei orele de serviciu, veneam în Piața Universității, km zero al democrației, cum era numit atunci, km zero al luptei împotriva lui Ion Iliescu. Deși am aproape 40 ani îmi aduc aminte destul de bine atmosfera din anul acela. Oamenii din piață fuseseră numiți golani, derbedei.... Aveam chiar și un ecuson pe care scria „golăniţă” pe care îl purtam cu mândrie agățat de haină cu un ac de siguranță. Încă știu cântecele lui Vali Sterian și Cristian Paţurcă (ambii decedați din păcate, Dumnezeu să îi ierte), cântate din balconul Facultății de geografie. Și pe urmă domnul Iliescu a chemat minerii. Mama, ați spune probabil că o mamă iresponsabilă, de vreme ce venea cu mine acolo, a fost suficient de inspirată încât să nu mai permită venirea mea în Piața Universității. Bine, nici nu mai venea nimeni de fapt, de frică să nu fie ciomăgiți de mineri pe motiv că arătai ca un intelectual sau că erai un posibil posesor de valută. Și iată că au trecut 27 ani și eu sunt acum la vârsta la care părinții mei mergeau la km zero al democrației și stăteau acolo până în miez de noapte, în ciuda faptului că a doua zi era zi de muncă. Eu nu pot să fac același lucru cu copilul meu, e încă prea mic să învețe concepte ca democrație ,libertate, drepturi umane, conștiință, dreptul la cuvânt.... Dar am văzut, acum în 2017, părinți cu copii mai mărișori care și-au adus copiii la proteste și care își învăță urmașii ce m-au învățat părinții mei acum 27 ani. Nu știu dacă e bine sau nu să expună copii la eventuale atacuri ale unor instigatori dar e alegerea fiecăruia și cred că instinctul matern sau patern își spune cuvântul și în cazul unei situații de genul acela cred că părintele își va proteja copilul. Acum 27 ani, din păcate, nu s-a întâmplat nimic. Dacă nu ar fi venit <i>ultrașii </i>de atunci, respectiv minerii, și ei manipulați de altfel, cred că țara noastră ar fi avut o altă evoluție. Acum, în toiul iernii, la minus multe grade, ar fi dureros să nu se întâmple iar nimic. Fiindcă în cazul ăsta entuziasmul din țara noastră va dispărea complet. Oamenii ăia de pe străzi nu stau de nebuni acolo, stau pentru că ei cred în ceva și e dreptul lor, ca plătitori sau viitori plătitori de taxe, să fie ascultați. Și e dreptul lor, legal și constituțional, să protesteze dacă sunt nemulțumiți. În toate țările din lumea asta s-au rezolvat lucruri când mulțimea a ieșit în stradă, de asta lumea continuă să iasă și un conducător ar trebui să se teamă cel mai tare de vocea poporului. Să fie România mai cu moț și oamenii ăia să fi ieșit de florile mărului? Mi-ar plăcea să cred că nu, că există speranță. Nu mi-aș dori, și ca mine,sute de mii de oameni, să nu fim ascultați când țipam în Piaţă (indiferent din ce oraș) de se aude până în presă străină. Până și ăia condamnă politica românească. Să dea Domnul ca acum, după 27 ani de la Piaţa Universității, să se închidă cercul și să nu ne mai cerem drepturile urlând cu zilele prin piețe. Să ne bucurăm de drepturile nostre de cetățeni,drepturi firești, fără a avea senzația că se săvârșește un abuz împotriva noastră. Tot aud că aceste manifestații sunt orchestrate și oamenii sunt manipulați. Dă-o în mă-sa de treabă, refuz să cred că toți ăia de ieșiră sunt niște tâmpiți fără nici o putere de decizie. Ar fi o jignire la adresa multor români. Că suntem un popor mai.... altfel, nu contest, dar chiar tâmpiți nu suntem. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Așa că... ne vedem duminică.<br /> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <a href="http://mergem-inainte.blogspot.ro/2017/02/tara-nu-mai-doarme.html">http://mergem-inainte.blogspot.ro/2017/02/tara-nu-mai-doarme.html</a></div>

link

image

Ţara nu doarme - continuare

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 4 februarie 2017

    În 1990 aveam 12 ani și mergeam în Piața Universității cu părinții mei, ei fiind la vârsta pe care o am eu acum. În fiecare seară, după ce își terminau ei orele de serviciu, veneam în Piața Universității, km zero al democrației, cum

Citiți mai mult

Jumătate de ţară

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilR9IkEm0RDkeNTAk37jzE3hnnWlDYJVi_5xujLSkaVoxlf3EcHU4J19eMCqp3sf_g2Jexjw55VU6zr7Z1uX6tiEXr7pLtZHIg_rQcyX_yUjKsm3IfZ7P5tU12YGZnxwHL1JUPgJO_4qE/s1600/jumatate_de_tara.gif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilR9IkEm0RDkeNTAk37jzE3hnnWlDYJVi_5xujLSkaVoxlf3EcHU4J19eMCqp3sf_g2Jexjw55VU6zr7Z1uX6tiEXr7pLtZHIg_rQcyX_yUjKsm3IfZ7P5tU12YGZnxwHL1JUPgJO_4qE/s320/jumatate_de_tara.gif" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Constat, cu surprindere, că ţara asta e împărțită în două. În naivitatea mea am crezut că vocea celor 300.000 de oameni ieșiti în stradă și dispuși să își ia cărămizi și borduri în cap, cum s-a mai și întâmplat de altfel, e vocea majorității. Nu s-a mai ieșit în număr atât de mare niciodată și am presupus, prost se pare, că românii sunt supăraţi de data asta. Am presupus că toți românii sunt supărați. Eh, iată însă că nu e așa. Mi s-a atras atenția că ăia de îngheață prin piețe habar nu au pentru ce sunt acolo, că au ieșit pentru motive numai de ei știute, care mai de care mai hilare și, unele chiar, neverosimile. Evident că nu mă aștept ca 10.000.000 români să aibă aceleași convingeri politice, ar fi chiar aberantă o asemenea pretenție, până la urmă asta ne deosebește ca indivizi, puterea de a alege între un lucru sau altul, fiecare argumentându-și punctul de vedere. Ce mi se pare supărător este însă ura îndreptată asupra unuia sau altuia. Oameni care pretind a fi buni creștini și cu frica lui Dumnezeu aruncă cu noroi mai ceva ca ultrașii de atacară jandarmeria română. Oameni buni, treziţi-vă, nu e războiul vostru personal. Nu vă războiți cu niște oameni care au doar alte păreri decât ale voastre . Am înțeles că poate românii din pieţe nu au realizat care e treaba cu ordonanţele cu pricina. Sau poate au înțeles și nu le convine și e dreptul lor să iasă în faţă și să spună ce îi deranjează. Este uimitor cum asist la niște discuții purtate în mediul virtual în care oameni educați , pregătiți, cunoscuți ca având niște principii morale solide, se scuipă și se bălăcăresc ca la ușa cortului. Și ura asta e amplificată, evident, și de mass-media. Neputând fi imparțiali măcar pentru 15 minute, ne uităm numai la posturi TV ce sunt în asentimentul propriu ,fără a-i lăsa și pe ceilalți să argumenteze sau să se disculpe. Și nu facem decât să ne auto-alimentăm ura,cred că în defavoarea noastră. Ce mi s-a părut extrem de deranjant la conferința domnului Dragnea de astăzi a fost refuzul de a purta un dialog. Dacă oamenii ăia au ieșit în stradă înseamnă că vor să spună ceva, nu le tăia craca așa sec, gata, ordonanța, vreți sau nu, merge mai departe. Nu e prea fair -play să bagi pe gât unor oameni convingerile tale. În cazul ăsta concepul de democrație s-a cam dus pe apa sâmbetei. Dacă ceilalți 300.000 de români care nu au ieșit în stradă, sau 500.000 sau 1000 sau câți sunt ei, au alt punct de vedere, organizează domne referendum și vedem atunci. Poate ăia de sunt afară acum sunt doar minoritatea de fapt. Sau poate nu sunt totuși . Certatul ăsta pe Facebook nu cred că e prea constructiv, lumea nu face decât să acumuleze ură si frustrare și nici din punct de vedere medical nu cred că e prea sănătos. Și pentru ce? Lăsând la o parte situațiile în care beneficiem personal de luptele acestea politice, să ajungi în situația de a te certa cu cunoscuți e stupefiant. Repet, nu e războiul vostru personal . În primul rând e o gâlceavă politică. Și din gâlceava asta politică, de cele mai multe ori, ies șifonați doar alegătorii. Ai chef să ieși în stradă și să te opui vehement fiindcă nu îți convine ce face clasa politică conducătoare? Foarte bine, ieși în stradă. Cred cu tărie că fiecare este liber să își susțină punctul de vedere și limitez pentru dreptul cuvântului. Nu cred că trebuie ca nimeni să conteste și să judece opinia celuilalt . Nu ai chef să ieși în stradă? Foarte bine, nu o face, până la urmă nu te obligă nimeni să ieși. L-ai votat pe Dragnea? Sau ai votat ALDE? Sau PNL? Așa, și? Până la urmă de aia există alegeri, tocmai să îţi spui punctul de vedere. Acum e adevărat și că noi românii, câteodată nu facem cele mai bune alegeri și istoria ne-a dovedit asta din plin. Probabil dacă alegeam altfel în 1990 .....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cred că ideal ar fi un dialog pentru ca, repet, e imoral să impui, indiferent de ce parte ai fi....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Jumătate de ţară

 un comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 3 februarie 2017

    Constat, cu surprindere, că ţara asta e împărțită în două. În naivitatea mea am crezut că vocea celor 300.000 de oameni ieșiti în stradă și dispuși să își ia cărămizi și borduri în cap, cum s-a mai și întâmplat de altfel, e vocea maj

Citiți mai mult

Calatorii... Italia din punctul meu de vedere!

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhejiI6g6ooNNMNj8mp7tWgM6UDfIUnAmY-7-asEDFQHi1fSyW6Fh0noKrsiJ8SrWLpi4RKv9MYwZlAIIABsP3YJ9wTl2Y6jMuuIOMzXRVMeofGtyvdKhKCRANP5siIW6F8ATexuDjHUUe9/s1600/IMG-20130620-00328.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhejiI6g6ooNNMNj8mp7tWgM6UDfIUnAmY-7-asEDFQHi1fSyW6Fh0noKrsiJ8SrWLpi4RKv9MYwZlAIIABsP3YJ9wTl2Y6jMuuIOMzXRVMeofGtyvdKhKCRANP5siIW6F8ATexuDjHUUe9/s320/IMG-20130620-00328.jpg" width="320" /></a><br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="mso-spacerun: yes;">    </span>Tot citind în ultimul timp povestioare și lecturi oferite de agențiile de turism despre locurile din lumea largă am început să mă gândesc la călătoriile mele și să vreau să povestesc din propriile experiențe și trăiri. Fiind un om cârcotaș și nemulțumit de cele mai multe ori de câte ceva și observând în cel mai mic detaliu lucruri sau fapte care nu-mi plac sau care-mi plac, voi încerca să scriu pe scurt despre călătoriile mele din diferite colțuri ale lumii și despre cum îi vad eu pe locuitorii acelor locuri. Încep cu Italia pentru că acolo am avut parte de cele mai multe lecții de istorie și am reușit să înțeleg importanta recunoașterii trecutului.</div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     Italia trebuie vizitată și simțită așa cum este ea: cu oameni veseli și gălăgioși dar periculos de neparoliști, cu clădirile și cotloanele ei și cu diversitatea în materie de petrecere a timpului liber. În Italia cred că poți să faci absolut orice-ți dorești în materie de distracție sau aventură singurele condiții fiind să ai suficient de mulți bani și timp liber. Fiecare colțișor poartă o urmă de istorie, oriunde întorci capul observi cum își venerează și respectă înaintașii. Încearcă să păstreze vie amintirea trecutului <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>păstrând în prezent semnele timpului. Italienii păstrează tot ce au, nu distrug și nu-și defăimează înaintașii oricare ar fi ei. Știind lucruri negative despre Împăratul Nero (pentru cine nu știe este împăratul care a dat foc Romei cântând la liră ”Căderea Troiei”, piesă scrisă de el însuși) am avut ocazia să-i aud pe italieni la o conferință publică despre Imperiul Roman cum prezentau viata oamenilor vremii și cum acei oameni îl venerau pe Nero, povestind cu emoție cum a fost el așteptat chiar dacă era declarat mort punând flori proaspete la mormântul lui și sperând că mai este în viată, iar într-o bună zi se va întoarce iar asta după ce i-a lăsat pe locuitorii Romei să trăiască în agoniile focului câteva zile până a intervenit. Aşa sunt italienii își recunosc greșelile fără ură și patimă. Italienii nu au încercat să-și schimbe istoria şi au păstrat-o aşa cum a fost ea. Istoria este prezentată cu bune şi rele. Tot în Italia am fost surprinsă de prețurile piperate ale hainelor și a mâncării din restaurante. Dar ce pot să zic... mâncarea este bună (nefiind în topul preferințelor mele culinare) deci nu am murit de foame și nici nu am mâncat la plic cum am avut șansa sau neșansa să o fac în alte părți. Spre deosebire de Italia continentala, Sardina este complet diferită. În Sardinia oamenii nu se consideră italieni ci sarzi. Sarzii se pot certa ore în şir pe originile lor și pot demonstra că sunt o alta nație cu rădăcini proprii. Obiectivele turistice istorice sunt complet diferite de cele din Italia continentala iar mâncarea este și ea diferită (are mult mai multa sare şi este mult mai savuroasa chiar dacă sunt aceleași feluri de mâncare ca pe continent). În Sardinia am învățat că fiecare lucru se face la timpul lui și ca lucrurile nu trebuie amestecate. Tot în Sardinia am învățat ca trecutul este diferit pentru fiecare dintre noi la nivel de individ și comun ca națiune.<br />              Am întâlnit extrem de mulți români pe unde m-am plimbat şi toți cu care am vorbit mi-au povestit că este minunat în Italia, au învățat repede limba si s-au adaptat imediat ritmului vieții dar când vine vorba de vise şi visuri ei visează tot în română. <br />            Trebuie să povestesc şi despre cerșetorii şi hoții români, aceştia sunt peste tot de la gări şi mijloace de transport până în restaurante şi în zonele turistice, au tot felul de scenarii, ținute şi povești lacrimogene încât este mai bine să nu afle că eşti român.</div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="mso-spacerun: yes;">           </span>Am fost în Italia la mare, la munte, în vizită la prieteni, vara si iarna, am călătorit cu toate mijloacele de transport și a fost la fel de fiecare dată când am revenit şi acum sunt convinsa ca o voi găsi la fel de vie și primitoare și în următoarea mea călătorie. Mă reîntorc acolo pentru că mai am o grămadă de lucruri de vizitat si  experiențe de trăit.<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-ydM1c21TGQ7u2m6xvzf7JtXSSYbCQ3PFU1P-CwWuWRQRzpRzKBC63Siz8w8yRAKAowBMjijuyHYUBNnTrkcJBT1ONVD_evl-Q22MXcgBIcFNVUhf_iq4dbMcPkOQd4WVE0K0F0ReRcEG/s1600/IMG-20130623-00355.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-ydM1c21TGQ7u2m6xvzf7JtXSSYbCQ3PFU1P-CwWuWRQRzpRzKBC63Siz8w8yRAKAowBMjijuyHYUBNnTrkcJBT1ONVD_evl-Q22MXcgBIcFNVUhf_iq4dbMcPkOQd4WVE0K0F0ReRcEG/s320/IMG-20130623-00355.jpg" width="320" /></a></div> </div>

link

image

Calatorii... Italia din punctul meu de vedere!

 Niciun comentariu / Publicat de Daria / joi, 2 februarie 2017

    Tot citind în ultimul timp povestioare și lecturi oferite de agențiile de turism despre locurile din lumea largă am început să mă gândesc la călătoriile mele și să vreau să povestesc din propriile experiențe și trăiri. Fiind un om cârc

Citiți mai mult