Moda masculină

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ2cSy-soVi3OL0u1tQ2RYBmKLztjHSk7eshc7j4azmTRJ_04TWcGipB4JP3ENqliZVzaQC396sAHvTKc5bzJzPKTu7sJvYnri6stPTUybwSIC2YUzb9DoWcR7L_alb7XaTcLZAnL5VU4/s1600/Moda_masculina.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="539" data-original-width="628" height="274" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ2cSy-soVi3OL0u1tQ2RYBmKLztjHSk7eshc7j4azmTRJ_04TWcGipB4JP3ENqliZVzaQC396sAHvTKc5bzJzPKTu7sJvYnri6stPTUybwSIC2YUzb9DoWcR7L_alb7XaTcLZAnL5VU4/s320/Moda_masculina.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În anul 2017 moda pare să mă depășească, trece în mare viteză pe lângă mine. Parcă nu mai țin pasul deloc cu ce se întâmplă în lumea asta. Nu știu dacă asta înseamnă că îmbătrânesc sau că lucrurile nu sunt tocmai cum ar trebui să fie. Aș vrea să cred mai mult în a doua variantă, nu mă încântă să fiu așa demodată de la nici 40 ani neîmpliniți. Nu mă deranjează faptul că moda evoluează, departe de mine acest gând, deși în materie de modă masculină nu prea ai ce mari schimbări să faci. Mă deranjează însă că parcă nu mai e nici o diferență între sexe, în ceea ce privește stilul vestimentar. Ia să vedem ce îmi supără ochiul când văd un bărbat îmbrăcat după ultimele tendințe.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     1. Jeanșii foarte strâmți pe picior. Nu contează că posesorul are un picior frumos, lucrat la sală sau că are membrele ca ale omului păianjen. De la adolescenți la holtei de 40 ani, bărbații poartă un fel de pantalon mai ceva ca un colant care nu mi se pare că ar fi prea flatant. Pe lângă faptul că pantalonii sunt foarte strâmți mai sunt și foarte scurți, lăsând dezgolită o gleznă ceva mai fină decât a unui pui de căprior. Glezna e lăsată liberă, spre a fi văzută, în mod intenționat, masculii purtând niște șosete de pantof sport care sunt foarte scurte. Alea nu mă supără, mă supără jeanșii aceia. Bărbatul parcă nu mai e bărbat îmbrăcat așa, e greu să mai faci o diferență între sexe. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Tricourile la fel de strâmte, scurte și decoltate. Mai ales decoltate. Doamne iartă-mă, nu mi se pare nimic incitant să mă holbez la un bust de băiețel cu un tricou atât de decoltat încât i se vede buricul. Nici dacă iese părul de pe piept nu mi se pare frumos și înnebunitor. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Brățări cu pietre purtate pe ambele mâini. Dacă o brățară, două, de argint, de piele, de metal mai merg, să ai mâna până la cot plină de brățărele cu pietre roz, albastru, turcoaz și verde e prea mult. Nu e nici o dovadă de masculinitate, dimpotrivă, un asemenea bărbat parcă își expune prea tare latura feminină. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     4. Șosete cu șoricei. Mi se pare inadmisibil ca la un pantalon de stofă să porți șosetele acelea scurte de care spuneam mai sus, cu atât mai mult să porți șosete cu pinguini, văcuțe, șoareci sau alte orătănii. Indiferent cât ai fi de cool și de în pas cu moda, te rog frumos, te implor chiar, nu purta șosețelele unui copiluț de 5 ani. Îmi va fi extrem de greu să te privesc ca pe un bărbat adevărat, singurul sentiment ce ma vă încerca va fi acela de milă, te voi considera un copil neiubit, cu probleme emoționale multiple.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Forma sprâncenelor pensate milimetric. Nu de alta dar un bărbat pensat excesiv mă va complexa. Căci eu, câteodată, abia am vreme să îmi pensez firele crescute răzleț. Și când văd un bărbat pensat mai frumos decât aș fi eu, mă va roade și invidia. E normal, e corect să te îngrijești ca bărbat dar în momentul în care ajungi să îți stilizezi sprâncenele în felul acesta mi se pare exagerat. Tot la categoria aceasta intră și tunsorile ultra-moderne ce necesită ore pentru a fi pregătite și îngrijite. Bărbatul în 2017 nu se mai tunde, nu, asta nu mai e suficient. Înainte de a ieși din casă bărbatul anului 2017 își spală părul cu produse speciale, îl usucă cu un uscător la o intensitate nu prea mare pentru a nu îl arde, aplică un gel protector, îl întinde cu placa, îl stilizează cu gel, cremă sau fixativ, în funcție de tunsoare, stil sau perioada zilei în care se află. Din anumite considerente eu am părul scurt, ori atâtea proceduri executate de un bărbat mi se par amețitoare, m-aș pierde cu totul între atâtea produse de styling.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În anul 2017 avem tendința de a deveni unisex, e posibil să fii pus în dificultate dacă privești o persoană din spate, nu știi dacă e femeie, e bărbat sau adolescent. Pe vremuri, vestimentar vorbind, bărbatul se deosebea de femeie. În anul 2017 bărbatul are tendința de a copia stilul de îmbrăcăminte al femeilor. Culmea, înainte era invers, femeile au revoluționat moda trecând la purtatul pantalonilor, obiect vestimentar destinat exclusiv bărbaților. Bărbatul anului 2017 mi se pare efeminat și sensibil. Presupunând că aș avea 17 ani și că mi-aș căuta un iubit în anul 2017 aș întâmpina o reală dificultate, cred că aș avea șanse mai mari să găsesc o femeie îmbrăcată adecvat decât un adolescent asemeni mie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Moda masculină

 2 comentarii / Publicat de Tonique / vineri, 29 decembrie 2017

    În anul 2017 moda pare să mă depășească, trece în mare viteză pe lângă mine. Parcă nu mai țin pasul deloc cu ce se întâmplă în lumea asta. Nu știu dacă asta înseamnă că îmbătrânesc sau că lucrurile nu sunt tocmai cum ar trebui să fie.

Citiți mai mult

Puterea unui compliment

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0bP_9DSntBJeSys3bZWgwrCMR8rQDLY9FLqDuE9YKOclv9SeWmAxo7IbTAAOM_QTSVdiSezmn3P1VaxEsxf2yW8Kwuwf0mg94gPnVuFr6Fv_xYN-rskFHZTpV-UWIvH3Zo7OQ6iiV3cE/s1600/Puterea_unui_compliment.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="438" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0bP_9DSntBJeSys3bZWgwrCMR8rQDLY9FLqDuE9YKOclv9SeWmAxo7IbTAAOM_QTSVdiSezmn3P1VaxEsxf2yW8Kwuwf0mg94gPnVuFr6Fv_xYN-rskFHZTpV-UWIvH3Zo7OQ6iiV3cE/s320/Puterea_unui_compliment.jpg" width="146" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Zilele trecute am intrat în toaleta aeroportului cu gândul de a-mi da un ruj pe buze. Nu vă gândiți că bântui prin aeroporturi doar cu gândul de a mă ruja, nicidecum, doar că acolo îmi desfășor activitatea. Nu aveam o zi prea roz și nici cântec de harpe deasupra capului așa că am spus că puțin ruj nu o să îmi facă rău deloc. Ba chiar am mai comentat la un moment dat că rujul roșu ar avea niște puteri magice și îmi mențin această părere. Aceeași putere o are și un rimel bun dar asta e altă poveste. Și cum mă rujam eu acolo, atentă ca nu cumva să îmi greșesc vreun contur al buzelor, observ că lângă mine stătea o doamnă în vârstă de aproximativ 50 ani. Doamna mă privea cu un zâmbet și o căldură nemaipomenită, încât mi-a atras imediat atenția. Știți sentimentul acela care îți este dat de o privire extrem de insistentă a unui necunoscut? Exact acest sentiment m-a încercat și pe mine, am întors capul involuntar și am dat peste căutătura aceea atât de caldă a doamnei respective.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Există oameni cărora le citești în ochi bunătatea și femeia aceasta era una dintre acele persoane. I-am zâmbit la rândul meu, căci aceasta ar trebui să fie reacția firească la zâmbetul unei persoane, fie ea și necunoscută, și doamna m-a întrebat, cu o seninătate ce m-a pus oarecum în dificultate, de ce mă mai dau cu ruj pentru că sunt o femeie foarte frumoasă. Am ezitat, neștiind ce să îi răspund. Următoarea întrebare însă nu m-a lăsat fără răspuns, mi-a venit foarte ușor pe buze. Așadar mă întreabă doamna, căci am să îi spun așa pe tot parcursul materialului, când a fost ultima oară când mi s-a spus că sunt frumoasă? I-am răspuns, zâmbind amar, că de ani de zile nu am mai auzit aceste cuvinte. Nu s-a întristat, doar mi-a spus, la fel de cald, că e păcat, ar trebui să aud că sunt frumoasă ceva mai des. În momentul acela am simțit efectiv că mi s-a luminat ziua. Doamna aceasta a fost cumva ca un înger care a venit în momentul potrivit, nu numai pentru a îmi face ziua mai luminoasă, ci pentru a pune o piatră de temelie la câștigarea unei încrederi de mult pierdute. Am părăsit toaleta aceea nu numai rujată, ci și puțin mai mândră și cu capul mai sus. Nu știu de ce fost nevoie ca un străin să îmi spună asta pentru a mă face să mă simt mult mai bine însa mă bucur enorm că a făcut-o. Am impresia că oamenii uită să își mai spună lucruri frumoase și e cu atât mai important când auzi asemenea cuvinte din partea unui străin, străin ce e total dezinteresat și pe care nu îl vei mai vedea vreodată în viață. Când un bărbat spune unei femei că e frumoasă e ușor să îl acuzi că ar avea un interes.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Însă când o face un trecător cu care nu vei avea absolut nici o legătură lucrurile se schimbă și ziua chiar îți va părea mai frumoasă. Știind că îmi place să mi se spună lucruri frumoase fac și eu, la rândul meu, asta. Și am avut parte de niște reacții care mi-au bucurat sufletul. Să nu vă imaginați că opresc oameni pe stradă pentru a le face complimente, deși până la urmă nici asta nu ar fi de neconceput, dar prin natura meseriei mele, iau contact cu foarte multă lume. Și de fiecare dată când mi-a plăcut ceva la persoanele din fața mea nu am ezitat să o spun: faptul că au o culoare de păr frumoasă, un inel frumos, niște pantofi nemaipomeniți, niște unghii elegante. În momentul în care faci unui om un compliment sincer, repet, fără a interveni un anumit interes, fața interlocutorului se transformă la modul vizibil. Niciodată nu am asistat la pasivitate în ceea ce privește expresia facială când am făcut un compliment cuiva. Oamenii se transformă în ceva extrem de frumos când li se spun lucruri frumoase, e o metamorfoză extraordinară. Mi-aș dori să ne facem mai des complimente, nu numai în perioada în care ne curtăm ca potențial cuplu sau doar atunci când dorim obținerea unui lucru. Mi-aș dori să fim mai deschiși cu cei de lângă noi și să le apreciem fie silueta, geanta, pantofii, ochii etc. Dacă am face asta, oamenii la rândul lor s-ar simți mai bine, ziua le-ar deveni mai frumoasă și ar fi și ei mai buni. Și uite așa, puțin câte puțin am mai uita încrâncenarea. Fă azi un compliment cuiva!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Puterea unui compliment

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 26 decembrie 2017

    Zilele trecute am intrat în toaleta aeroportului cu gândul de a-mi da un ruj pe buze. Nu vă gândiți că bântui prin aeroporturi doar cu gândul de a mă ruja, nicidecum, doar că acolo îmi desfășor activitatea. Nu aveam o zi prea roz și ni

Citiți mai mult

Ce îmi place și ce nu îmi place la luna cadourilor - Partea II

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsOl7cnFNE5harLo6-RBy_Vbr9kpzeOQSYHX7_1Xzx8kIdFJ3R2W3DvkWzoTKmSjhppDVWh_o-pk-rmaxKgfyH-oVfJ9aAmojzVJFtkd6zyC0z79mhnIBeh1es7cCIS0mK3nfaiyJ5XWw/s1600/Ce_imi_place_si_ce_nu_imi_place_in_luna_cadourilor_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsOl7cnFNE5harLo6-RBy_Vbr9kpzeOQSYHX7_1Xzx8kIdFJ3R2W3DvkWzoTKmSjhppDVWh_o-pk-rmaxKgfyH-oVfJ9aAmojzVJFtkd6zyC0z79mhnIBeh1es7cCIS0mK3nfaiyJ5XWw/s320/Ce_imi_place_si_ce_nu_imi_place_in_luna_cadourilor_2.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Într-un articol precedent spuneam ce îmi place în luna nașterii lui Iisus. Dar, căci există și un dar, ca în orice poveste, mai sunt și neajunsuri. Ce nu îmi place la luna cadourilor? Păi....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     - nu îmi place că semnificația Crăciunului cam dispare. Părinții nu prea își mai învață copiii ce înseamnă cu adevărat această sărbătoare, având tendința de a-l omagia mai mult pe Moș Crăciun decât pe fiul lui Dumnezeu. Cei mici habar nu au cine e Iisus, că de fapt de Crăciun sărbătorim nașterea Lui, ei știu doar că bătrânelul cel simpatic vine cu cadouri, le lasă sub brad și cam atât. În magazine găsești mai mulți moși Crăciun decât figurine cu fiul Domnului. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - nu îmi place că se pune accentul, din ce în ce mai pregnant, pe latura financiară. Cadourile date de Crăciun nu mai sunt de mult simbolice, au tendința să fie pe zi ce trece mai scumpe. Cumpărăm telefoane mobile de ultimă generație, jucării, accesorii, mobilă etc de zeci de mii de lei. Deja mi se pare de-a dreptul aberant să cheltui tot bugetul familiei, că doar o dată pe an e Crăciunul. Se cumpăra cantități enorme de mâncare, de băutură, se mănâncă la fel de mult, doar nu o să aruncăm mâncarea pe care am dat bani serioși.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - lumea parcă înnebunește în această perioadă. Abia se poate circula, aglomerația este de nedescris, cozile în magazine sunt interminabile, comercianții zic merci fiindcă de Crăciun poți să vinzi și un rahat cu moț atâta timp cât e ambalat corespunzător. Am fost zilele trecute în Jumbo și, în fața mea, la casă era un cuplu care achiziționa niște perne decorative. Atât. Nu tu brad, beteală, o bucătărie de copil, o cană, nu, nici măcar bețe de urechi. Păi, să mă ierte Dumnezeu, probabil de pernele acelea depindea supraviețuirea lor ca specie, atâta timp erau dispuși să stea în balamucul acela pentru niște perne pe care le poți lua liniștit după 3 ianuarie când nu va mai fi nici dracu’ în magazin. Să faci cumpărături între Crăciun și Anul Nou a devenit deja sport extrem. Și există oameni care speculează chestia asta și au venit cu o idee de afaceri destul de simpatică, aceea de a căuta cadouri. Li se dă un buget, o descriere a ceea ce se dorește și, contra unei sume de bani, îți face altcineva cumpărăturile. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     - nu îmi plac prețurile extrem de mari din târgurile de Crăciun. Mi se pare de-a dreptul aberant să dai între 5 și 10 RON pe o poșircă de vin fiert, numai pentru că e la târgul de Crăciun. Nu îmi plac cozile de la gheretele cu mâncare de la aceleași târguri. Te calci în picioare să îți cumperi un cârnat cu muștar, probabil că e aurit. Așa că ori vii mâncat la târg ori te resemnezi și stai la coadă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Nu îmi plac kilogramele în plus. Astea nu numai că nu îmi plac, ba chiar le urăsc de-a binelea. Chestia e că, oricât te-ai strădui să mănânci numai salată, tot ai să pui 200 g pe burtă. Fiindcă sunt multe zile de stat acasă, mișcare nu prea faci, mai stai tolănit pe canapea și, în mod clar, se va depune și morcovul acela ras pe care te chinui să îl ronțăi. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - nu îmi place gaura în buget. Luna decembrie parcă e un monstruleț îngrozitor, cu o gură mare, dinți lungi și care clănțăne amenințător spre portofelul tău, înghițindu-l cu totul la un moment dat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cred că acestea sunt lucrurile care nu îmi plac. Acum însă parcă îmi place mai mult Crăciunul căci îl văd prin ochii fiului meu și îi văd bucuria din ochi când se uită la luminițele din brad, când se bucură la gândul că va fi vacanță și vom sta cu el mai mult acasă și îmi place mai mult căci am ocazia, într-o oarecare măsură, să retrăiesc Crăciunul copilăriei mele.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Ce îmi place și ce nu îmi place la luna cadourilor - Partea II

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 21 decembrie 2017

    Într-un articol precedent spuneam ce îmi place în luna nașterii lui Iisus. Dar, căci există și un dar, ca în orice poveste, mai sunt și neajunsuri. Ce nu îmi place la luna cadourilor? Păi.... (adsbygoogle = window.adsbygoogle ||

Citiți mai mult

Țara arde și Tudorel Toader se piaptănă prin Malaezia

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLs1NY90PA7fY7Y0quiP3jWu2MyGiwmNTJDqgkT2GWNWCnqMOYeRq_5crPWmVhaczU4aNMAOXf7V2vaFM9rLY4onHCPc8O9k5sgy0xg6tUlTac5eMiio678rwytqDBfGzUOSSGEQPxzyc/s1600/Tara_arde_si_Tudorel_Toader_se_piaptana_prin_Malaezia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="351" data-original-width="620" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLs1NY90PA7fY7Y0quiP3jWu2MyGiwmNTJDqgkT2GWNWCnqMOYeRq_5crPWmVhaczU4aNMAOXf7V2vaFM9rLY4onHCPc8O9k5sgy0xg6tUlTac5eMiio678rwytqDBfGzUOSSGEQPxzyc/s320/Tara_arde_si_Tudorel_Toader_se_piaptana_prin_Malaezia.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De câteva zile încoace țara fierbe iar. Se discută legile Justiției, nu se opresc aleșii noștri din discuții nici când e doliu național, probabil sunt zoriți tare de tot din spate să adopte mai degrabă legi făcute să favorizeze marii infractori ai țării, ca premieră în România ies magistrații în stradă într-un protest mut, șefii poliției afirmă că ceea ce se vrea făcut în țara asta este absolut inacceptabil și Tudorel Toader, nici mai mult nici mai puțin decât ministrul Justiției e plecat la plimbărică prin Asia. Nu mă leg de treaba asta, probabil omul avea agenda deja alcătuită și vizita în Asia era programată de ceva vreme. Ceea ce mă deranjează e că domnul Tudorel Toader, în plimbările sale prin Malaezia, s-a oprit să îi facă o vizită de curtoazie și lui Ionuț Gologan. Cum cine e Ionuț Gologan? Ionuț Gologan e un borfaș de prin părțile locului care a fost prins în 2012 pe aeroportul din Kuala Lampur cu nici mai mult nici mai puțin decât vreo 2 kilograme de droguri de mare risc.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Pentru că munca e pentru fraieri, mi se întărește convingerea asta pe zi ce trece, asta ca o paranteză, domnișorul ăsta de Ionuț Gologan a considerat că e mai simplu să care 2 kilograme de ce dracului o fi cărat el acolo, să bage în spital niște tineri amărâți sau ăia chiar să crape, decât să se fi dus domnia sa la sapă. Probabil dacă nu le căra el o făcea altul. Chestia e că asiaticii ăștia sunt foarte drastici în ceea ce privește transportul de droguri așa că tânărul menționat mai sus a fost condamnat la moarte. Să îmi fie iertată caracterizarea dar am senzația că tânărul Ionuț Gologan e cam bou pentru că, mi-am adus aminte, că am văzut la un moment dat un filmuleț cu el în care râdea efectiv ca un bou. Să ma ierte Dumnezeu dar în fața morții parcă nu râzi așa a prost, îți faci un bilanț, faci pace cu tine, cu lumea, cu Dumnezeu. Nu, individul ăsta se amuza teribil că urma să dea ortul popii. Pentru tinerelul ăsta a făcut Tudorel Toader un popas la închisoarea din Malaezia, unde domiciliază sus numitul. Înțeleg că suntem datori să ne apăram cetățenii, să îi protejam dar demersul ăsta parcă vine într-o perioadă nu tocmai propice a situației politice din țară. Ce vrea Tudorel Toader? Să negocieze cu autoritățile malaeziene aducerea în țară a românului <i>patrihoț</i> Ionuț Gologan, urmând ca acesta să își ispășească pedeapsa în România, unde există, citez din Tudorel Toader “posibilitatea de a fi eliberat la un moment dat”. Am impresia că, în ultimul timp, tot ceea ce facem este să lăsăm liberi cât mai mulți borfași. Mi se pare de mare însemnătate ca tu, ministrul Justiției și al dreptății să te plimbi zilele astea prin Malaezia, cu scopul de a aduce un penal acasă, penal pentru care trebuie să plătesc tot eu taxele de a sta în închisoare. Mi se pare aberant că nu ți-ai scurtat vizita în Asia când magistrații sunt în stradă în marile orașe ale României. De ce trebuie să lupți taman acum să aduci un borfaș acasă? Nu e țara deja plină de ei?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ce a făcut Ionuț Gologan de merită vizita a însuși ministrului Justiției? Poate nu aș fi fost atât de revoltată sau poate chiar nu aș fi băgat în seamă știrea dacă aceasta venea într-un alt moment, nu în această clipă destul de tulbure când sunt discutate, analizate și refuzate niște legi ce țin tocmai de domeniul domniei sale. Se pare că, într-adevăr, Justiția e chioară de-a binelea, cred că Justiția trebuie dusă degrabă la oftalmolog și operată de urgență, căci ceea ce se petrece în România a devenit de domeniul penibilului. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, problema mea nu e traficantul ăla de stupefiante împins la cărăușia de droguri tot de sărăcie probabil, nu mă încălzește că va fi executat și nici nu îi doresc asta, problema mea e că țara arde și baba se piaptănă, baba fiind Tudorel Toader. Așadar propun să facem un fond, să alocăm resurse, bani, să ne mobilizăm într-o campanie și să ducem iubita noastră Justiție să o vindecăm la o vreo clinică din Turcia sau Viena pentru că am impresia că Justiția suferă de un cancer teribil.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Țara arde și Tudorel Toader se piaptănă prin Malaezia

 4 comentarii / Publicat de Tonique / marți, 19 decembrie 2017

    De câteva zile încoace țara fierbe iar. Se discută legile Justiției, nu se opresc aleșii noștri din discuții nici când e doliu național, probabil sunt zoriți tare de tot din spate să adopte mai degrabă legi făcute să favorizeze marii i

Citiți mai mult

Idei de cadouri de Crăciun - Partea a-II-a

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL1LzynKzwzF7bBXxx0W-Quwwi5mRhjxoHxkgPLB1ST8_nFT6LlNxG8_VlVDKMybZ2csmITqeP_g-tM5g1mtP95cdofjHVO99WWHTKFvFj8vnKk29bq2S3ILDgQRgNayfyWogCvqrHjc8/s1600/Idei+de+cadouri+de+Cr%25C4%2583ciun+-+Partea+a-II-a.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="315" data-original-width="630" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiL1LzynKzwzF7bBXxx0W-Quwwi5mRhjxoHxkgPLB1ST8_nFT6LlNxG8_VlVDKMybZ2csmITqeP_g-tM5g1mtP95cdofjHVO99WWHTKFvFj8vnKk29bq2S3ILDgQRgNayfyWogCvqrHjc8/s320/Idei+de+cadouri+de+Cr%25C4%2583ciun+-+Partea+a-II-a.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Cadourile pentru copii. Evident că jucării. Dacă copiii sunt până în 2 ani recomand jucării de lemn. Dacă sunt băieți aș spune că sunt potrivite cadourile care pot fi desfăcute și meșterite iar. Am găsit, de exemplu, niște mașini care se construiesc de la zero. Puzzle cu eroii preferați. Căsuțe de păpuși, bormașini de jucărie cu șuruburi care se pot strânge, banc de lucru cu scule. Pentru fetițe mici luați bijuterii pentru copii, însoțite chiar de o cutie de bijuterii, se vor simți fantastic să fie aidoma mamei. Rochițe cu tutu și seturi asortate de rochie mamă-fiică. Dacă copiii sunt mai mari și sunt băieți, tot gadget-uri, ceasuri inteligente, pantofi sport, jeanși la modă, bicicletă, role, trotinetă. Dacă cadoul este pentru o fată ajunsă la vârsta adolescenței căutați niște farduri eco-friendly. Va aprecia enorm dacă sunteți părinții ei, îi veți fi prieten pe viață dacă sunteți doar amici. Pentru cei mai mici dulciuri. Chestia e că aici nu mai merge cu banii puși în plic decât dacă aveți copii adolescenți. Dar nu va fi suficient, vor lua și banii și vor avea și pretenția de a primi un cadou la modă. Cei mici sunt mai ușor de mulțumit, din fericire. Nu sunt de părere că trebuie cheltuite sume excesive pentru jucăriile de Crăciun. Copiii se vor juca cu ele o perioadă scurtă de timp, jucăriile vor fi abandonate în cutii și își vor dori altceva extrem de repede, spre disperarea părinților care vor vedea cum cresc proviziile de jucării din casă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 4. Cadourile pentru cunoștințe, nu foarte apropiate, cadouri ce trebuie făcute, fie că avem obligații, fie că ne dorim să facem cuiva o bucurie. Cu siguranță banii puși în plic nu sunt o soluție în cazul acesta deși cel ce i-ar primi cred că ar fi mai mult decât încântat decât dacă i-ați aduce o vază de flori pe care ați găsit-o la reducere. Decât să faceți un cadou în bătaie de joc e mai indicat să luați un simplu buchet de flori sau un coș cadou, deși, din punctul meu de vedere, mi se par cam impersonale. Ce mi se pare drăguț de luat în aceste situații sunt mici cadouri simpatice, fie amuzante, fie personalizate, există atâtea centre de a personaliza un cadou. Se pot găsi căni interesante, am văzut niște căni termo foarte drăguțe. Și în cazul acesta merg cosmeticele dar nu aș lua pachetele acelea cadou,cu șampon, gel de duș și spumă de baie. Aș lua, mai degrabă, un săpun natural și o lufă, e și mai puțin costisitor și mai original. Pentru un bărbat aș lua un portofel pe care l-aș personaliza cu inițialele lui, va aprecia, cu siguranță, efortul. O cutie metalică de ceai scump. O cafea mai rară. O pereche de mănuși de piele fină. Dacă aș avea de dat un cadou unei cunoștințe care nu îmi e foarte apropiată aș căuta niște accesorii de bucătărie inedite, suport de farfurii, suport de pahare, chiar un pahar mai deosebit. De exemplu, există magazine care comercializează niște căni de cafea vintage, căni de ceai, set de magneți de frigider vintage, suporți de sticle de vin, seturi de lumânări parfumate, cutii cu bomboane deosebite, nu luați doar o Milka, sugerează un cadou luat în mare grabă. Bijuterii unicat achiziționate de la târguri de Crăciun , cu condiția să nu fie excesiv de scumpe. Sticle de băutură mai prețioase pentru un bărbat, cutii de țigări de foi, tutun de țigări mai special, chiar țigări de foi. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;">     Ce mi se pare cel mai important în alegerea cadoului de Crăciun este momentul alegerii acestuia. E de preferat a nu se lăsa achiziționarea cadourilor pe ultimă sută de metri, vom sfârși prin a lua ceva total nepotrivit, numai pentru a scăpa de corvoada alegerii unui cadou, nemaivorbind că nici nu vom mai găsi mare lucru iar livrarea se va lăsa mult așteptată în preajma sărbătorilor. Ce mai e important? A se aloca o sumă de bani anterior Crăciunului căci toate aceste cadouri vor costa și vor lăsa o gaură destul de măricică în buget. Și dacă veți rămâne fără bani puteți solicita cadoul de Crăciun în suma de bani cu care veți achiziționa alte cadouri. Până la urmă Crăciunul înseamnă a dărui.<br /> <br />  https://mergem-inainte.blogspot.ro/2017/12/idei-de-cadouri-de-craciun-partea-1.html</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Idei de cadouri de Crăciun - Partea a-II-a

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique /

3. Cadourile pentru copii. Evident că jucării. Dacă copiii sunt până în 2 ani recomand jucării de lemn. Dacă sunt băieți aș spune că sunt potrivite cadourile care pot fi desfăcute și meșterite iar. Am găsit, de exemplu, niște mașini care s

Citiți mai mult

Idei de cadouri de Crăciun - Partea I

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipjQPdaSPT1jINwyosfD2fJ_bJCtvLqd0BY4yqabVnGx8ITMNoc7OHTnt7tEgaQmSNAV6BsdLlg-LBPI8r1GLyEytngKVP-eujL5O7swj1-P8pm7iBBHHuGa31x23ZPf6O7BNXYBQb3LI/s1600/Idei+de+cadouri+de+Cr%25C4%2583ciun+-+Partea+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="334" data-original-width="500" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipjQPdaSPT1jINwyosfD2fJ_bJCtvLqd0BY4yqabVnGx8ITMNoc7OHTnt7tEgaQmSNAV6BsdLlg-LBPI8r1GLyEytngKVP-eujL5O7swj1-P8pm7iBBHHuGa31x23ZPf6O7BNXYBQb3LI/s320/Idei+de+cadouri+de+Cr%25C4%2583ciun+-+Partea+1.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din punctul meu de vedere cel mai potrivit cadou de Crăciun este cel financiar, cu condiția să fie suficient de consistent încât să nu îl jignească pe destinatar. Nu aș putea spune că e chiar o glumă, mie îmi convine foarte tare să primesc bani, fiind astfel eliminată alegerea greșită a unui cadou. Soțul meu știe asta foarte bine, așa că e scutit de a alerga în zece mii de magazine în căutarea cadoului perfect. Eu îmi iau ce îmi place din suma primită, de menționat că nu mă jignește nici o sumă, el e mai mult decât fericit că a scăpat de goana după cadoul perfect. La aceeași înțelegere am ajuns și cu mama mea, îi convine la fel cum îmi convine și mie. Numai că nu toată lumea apreciază banalul și, poate jignitorul plic cu bani, așa că pentru aceștia, vrei sau nu, trebuie să găsești, dacă nu cadoul perfect, măcar unul să se apropie de gusturile celui ce îl primește. Cadourile de Crăciun se împart în: cadouri pentru bărbați, soț, iubit, părinte, cadouri pentru femei, soții, iubite, mame, cadouri pentru copii și cadouri pentru persoane din jur, fie prieteni apropiați, fie persoane cărora trebuie să le oferi un cadou, pentru că așa e conjunctura, că te simți obligat sau pur și simplu vrei să faci o bucurie unui om de lângă tine. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Cadourile pentru bărbați. Cu siguranță cele mai potrivite cadouri pentru sexul tare sunt reprezentate de gadget-uri. Nu recomand a se achiziționa lucruri foarte scumpe, fără a avea cunoștință de specificațiile tehnice. Bărbaților le place să meșterească, să se simtă utili, să își bage nasul. Eu, pentru un bărbat aș lua: o aplicație interesantă, evident plătită, un gadget pentru mașină care să îi permită să își folosească telefonul în condiții de siguranță, cabluri cu întrebuințări multiple, încărcător wireless, boxă portabilă, o stație meteo mai performantă. În materie de îmbrăcăminte eu nu aș sfătui o femeie să aleagă, de cele mai multe ori femeia va sfârși în a alege un obiect vestimentar care o atrage pe ea, nicidecum ce ar purta bărbatul cu plăcere. Totuși, dacă vă încumetați să alegeți un obiect vestimentar, mergeți pe varianta sport, mai exact a pantofului sport. Cred că sunt puțini bărbați care ar refuza un articol sportiv, numai că trebuie să faceți ceva cercetări înainte. Pentru un cititor cumpărați cărți, de fapt cataloage ceva mai speciale, o istorie a mașinilor de epocă, a celor mai buni oameni din sport, a celor mai rapide mașini sau a celor mai performante avioane. Nu le luați lenjerie intimă, mi se pare lipsit de imaginație. Luați, mai degrabă, o carte de bucate ce conține mâncăruri numai din carne, cuțite performante de bucătărie, machete de mașini deosebite. Și, dacă chiar vi se pare că bărbatului căruia vreți să îi faceți cadoul nu i se potrivește nimic, până la urmă îi puteți da și o felicitare cu o sumă de bani. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 2. Cadourile pentru femei. Că e mama, că e iubita, sora sau nevasta nu îi cumpărați oale de gătit sau fier de călcat. Achiziționați-le pe acestea din fondul comun sau cu altă ocazie, nu recomand cadouri casnice nici de zile de naștere. Bijuteriile merg la absolut orice vârstă, cu condiția să fie dintr-un metal prețios, fie argint, sau, dacă bugetul vă permite, aur. Cred că a dărui diamante sau platină e cam mult, până la urmă Crăciunul nu e o sărbătoare a cadourilor. Eu, ca femeie, mi-aș dărui o istorie a modei, un catalog cu cele mai frumoase rochii din istorie, mi-aș dărui o piesă de lenjerie de la Victoria’s Secret, au niște modele mărime unică, se potrivesc fiecărei talii, nemaivorbind că punga aceea roz face toate paralele. Evident că soacrei nu am să îi iau chiloți, însă îi pot lua o geantă, un voucher la un salon de manichiură, la coafor. Iubitei îi poți lua pantofi, cu condiția să știi sigur că îi plac și că îi știi numărul. Mamei mele, dacă nu îi dau bani, îi iau cărți. Înainte de asta vorbesc cu ea, știu ce își dorește, le achiziționez din timp de la târgurile de cărți. Rimel. Rimel bun. Un fond de ten cu acoperire mare. Bb cream de renume. În mod clar femeilor le plac cosmeticele, creme de față, creme de corp. Nu luați femeilor creme anticelulitice, se vor simți jignite. Și, dacă chiar vi se pare că femeii căreia vreți să îi faceți cadoul nu i se potrivește nimic, până la urmă îi puteți da și o felicitare cu o sumă de bani.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Idei de cadouri de Crăciun - Partea I

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 18 decembrie 2017

    Din punctul meu de vedere cel mai potrivit cadou de Crăciun este cel financiar, cu condiția să fie suficient de consistent încât să nu îl jignească pe destinatar. Nu aș putea spune că e chiar o glumă, mie îmi convine foarte tare să pri

Citiți mai mult

A murit un Om

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkqH5YgpdE-bcUxRjyJR_gW6s4J_13-GjJUzG_JIAuFpcrp07PYwk2UhqbX6WpSYMYjn577B52PoQFQqIdxkb3AmNUH9OTi6zGG9fvyn_pO0lovcHcg9KDbFUlu0Lvge2-0juFFrYlLfs/s1600/A_murit_un_Om.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkqH5YgpdE-bcUxRjyJR_gW6s4J_13-GjJUzG_JIAuFpcrp07PYwk2UhqbX6WpSYMYjn577B52PoQFQqIdxkb3AmNUH9OTi6zGG9fvyn_pO0lovcHcg9KDbFUlu0Lvge2-0juFFrYlLfs/s320/A_murit_un_Om.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> </div> <div style="text-align: justify;">     A murit un Om și odată cu el au murit demnitatea, omenia și dreptatea. Nu, nu au murit demnitatea, omenia și dreptatea neamului romanesc, ci a clasei politice. Căci trag speranță că neamul românesc mai e încă demn și bun și drept. Și dacă stau să mă gândesc mai bine cred că demnitatea și omenia clasei politice au plecat cu trenul în 1948 când Omul a fost exilat și a lăsat în urmă numai scursuri în ceea ce privește viața politică. Demnitatea a vrut să vină în România după un regim despotic însă nu i s-a permis. Demnității i-a luat loc lipsa rușinii, prostia, tupeul, ignoranța și lipsa valorii. În momentul aflării morții Omului, a Regelui Mihai I, trebuie să recunosc, nu am simțit aceeași durere ca în momentul ceremoniei de înhumare. Când am aflat de momentul morții, probabil așteptat de unii din cauza vârstei și a procesului normal al omenirii, nu am fost atât de împietrită ca în ziua de 16 decembrie 2017. M-am pomenit plângând efectiv alături de mii de români, m-am pomenit covârșită de importanța momentului și covârșită de cruda realitate, aceea că România nu va mai da vreodată oameni politici de talia unora înmormântați la Curtea de Argeș.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nu am crezut că moartea și ceremonia trecerii în neființă a unui om, până la urmă necunoscut mie, îmi poate provoca asemenea durere. Demnitate este cuvântul care a caracterizat tot ceea ce s-a întâmplat de când Regele a murit. Demnitatea și frumosul au domnit peste coada întinsă pe kilometri întregi, coadă la care stăteai peste 8 ore pentru a aduce un ultim omagiu Omului Mihai. Demnitatea nu a încins spirite, unele deja încinse împotriva clasei politice actuale. Ceremonia de înhumare a Regelui Mihai I ne-a făcut să realizăm că suntem încă un neam, un neam ce nu ar trebui să fie călcat în picioare pentru interesele unora ce bagă adânc mâna în buzunarul țării, ce despăduresc abuziv țara, ce fac retrocedări pe bandă rulantă în urma unor mișmașuri ordinare. Neamul ăsta care nu vrea să se lase călcat în picioare a ieșit sâmbătă, 16 decembrie, în stradă, a ieșit în gări, a aruncat cu flori înaintea cortegiului funerar. Nu am crezut și nici nu m-am gândit de altfel că voi ajunge să trăiesc un asemenea moment în viață, trecerea în neființă a unui rege. A fost un moment absolut copleșitor, a circulat printre oameni o energie benefică nemaiîntâlnită. Nu am crezut că poporul românesc poate să rezoneze la o asemenea intensitate și iată că românii au surprins. Românii au plâns după Om, după Casa Regală, după trecut, după un viitor care ar fi putut arăta altfel dacă Omului Mihai i s-ar fi permis să își ia țara înapoi în 1990. Românii, unii dintre ei, au plâns din cauza alegerii ce au făcut-o imediat după 1989, alegeri ale căror consecințe le suportăm și astăzi și probabil le vom mai trage după noi mult și bine. Românii au plâns după un trecut frumos, după o țară bogată, deși un punct neînsemnat pe harta lumii, așezat strategic în calea puterilor lumii. Românii au plâns căci realizează că oamenii pot fi și altfel. Românii au plâns fiindcă nu mai au repere, valori și pe cineva căruia să i se alăture bucuroși.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Oamenii, nu numai românii, simt nevoia să știe că aparțin unui neam, că sunt o unitate, ori asta nu se poate înfăptui decât dacă în fruntea unui neam stă un Om. Numai în contextul acesta se poate vorbi de patriotism, de onoare și de neam. Românii au plâns după o familie regală ce a înfăptuit un popor și un neam unitar, ca în 2017 să vină niște neaveniți și să dărâme tot ceea ce s-a făcut cu prețul unor sacrificii enorme. Românii au plâns după o posibilă sfărâmare a României mari, au plâns, unii cu tristețe, unii cu furie, unii resemnați, unii nostalgici. Însă în urma cortegiului funerar am mai văzut ceva, ca un firicel: am văzut o rază de speranță în copiii aduși acolo să învețe istorie. Am văzut copii de nici 10 ani învățați de părinți să îi păstreze o amintire lui Mihai I. Și am mai văzut că românii, cu condiția să aibă un ideal comun, o idee, pot face lucruri mărețe. Până în ziua de sâmbătă am crezut că românii sunt blazați și obosiți însă mă bucur să constat contrariul: românii sunt frumoși, buni și demni și scânteia din ei nu a murit. Regele a murit, Regele să trăiască in inimile și în conștiința românilor!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

A murit un Om

 3 comentarii / Publicat de Tonique / duminică, 17 decembrie 2017

    A murit un Om și odată cu el au murit demnitatea, omenia și dreptatea. Nu, nu au murit demnitatea, omenia și dreptatea neamului romanesc, ci a clasei politice. Căci trag speranță că neamul românesc mai e încă demn și bun și drept. Și d

Citiți mai mult

Ce îmi place și ce nu îmi place în luna cadourilor - Partea I

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPSxfAzYxHYVONwDjKKlnrq2dQeG_XVfE-cWMkHAEqqSTeXqR7CXknNjS3PL3ey3jEx3m3jIoJNX03hdZXHvCCukrGLgCDd_e8z0CFpBB-spBwXCVQ8MHPcwmkk1D2Y_Qz16URv0hTR1c/s1600/Ce_imi_place_si_ce_nu_imi_place_in_luna_cadourilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="535" data-original-width="736" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPSxfAzYxHYVONwDjKKlnrq2dQeG_XVfE-cWMkHAEqqSTeXqR7CXknNjS3PL3ey3jEx3m3jIoJNX03hdZXHvCCukrGLgCDd_e8z0CFpBB-spBwXCVQ8MHPcwmkk1D2Y_Qz16URv0hTR1c/s320/Ce_imi_place_si_ce_nu_imi_place_in_luna_cadourilor.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Vreau sau nu, luna decembrie este o lună deosebită. E vorba de nașterea lui Iisus Christos, e vorba de iubire, e vorba de iertare, de a deveni mai buni, de a face o analiză și o introspecție a sufletului, e vorba de a ne împăca cu noi înșine și cu aproapele nostru. Mă rog, sau așa ar trebui să fie. Însă luna decembrie vine atât cu lucruri bune cât și cu neajunsuri, căci nu le poți avea chiar pe toate. Ca să nu fiu cârcotașă chiar de la început, am să încep cu lucrurile bune, cu gândul de a vedea prima oară partea plină a paharului, închizând ochii, măcar pentru o perioadă, la goliciunea paharului de lună decembrie. Așadar, iată ce îmi place în luna cadourilor: </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că măcar o lună pe an, din 12, lumea face un efort pentru a-i bucura pe cei de lângă ei. Se mai întâmplă și de Paște însă impactul asupra oamenilor nu e atât de mare, probabil nașterea fiind un eveniment care provoacă bucurie. Îmi place că oamenii se simt mai aproape de divinitate și că, măcar unii dintre ei, încearca să devină mai buni. Asta schimbă cumva mersul universului și pământul se încarcă de vibrații pozitive.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că, în ciuda aglomerației din orașe, dar am să las asta la ceea ce nu îmi place, există pretutindeni un aer de sărbătoare. Primăriile aprind luminițe, populația abia așteaptă să vadă cum va fi orașul ornat, sunt organizate târguri de Crăciun unde te duci și bei un vin fiert, mănânci o plăcintă dobrogeană, duci copilul să vadă beculețe, brazi, muzică de Crăciun. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place muzica de Crăciun. Eu sunt o persoană extrem de muzicală, în ciuda faptului că nu pot cânta, apreciez muzica și mi se pare că viața ar fi de-a dreptul pustie fără acorduri muzicale. Îmi plac colindele tradiționale românești, îmi plac colindele de pe alte meleaguri, îmi place la nebunie cum rezonează aerul plin de note muzicale, îmi place să merg în magazine unde se aude muzica asta sărbătorească. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că îmi pot arăta iubirea față de cei de lângă mine cumpărându-le câte ceva, fie el și un lucrușor neînsemnat. Până la urmă Crăciunul nu constă în cumpăratul de automobile, diamante și telefoane mobile. Și asta cu cadourile costisitoare e doar o găselniță a comercianților de a-și umfla buzunarele într-o perioadă în care oamenii sunt mână largă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - deși Crăciunul nu e despre Moș Crăciun, îmi place să văd bucuria copiilor în luna decembrie. Îmi aduc aminte că eu însămi, în perioada comunismului, stăteam la masa din bucătărie și îi scriam o scrisorică la lumina unei lumânări. Nu, nu pentru că era mai interesant să scriu așa, ci pentru că se oprea curentul când îți era lumea mai dragă. Copiilor le place de Moș Crăciun, evident că și-l imaginează exact ca cel imaginat de cei de la Coca Cola, căci am înțeles că ei au scos pe piață imaginea aceasta a bătrânelului simpatic cu barba ninsă. Copiilor le plac cadourile, dacă ninge le place zăpada, le place să se plimbe cu sania, le plac poveștile de Crăciun.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că, după toată nebunia legată de cumpărături, orașul se liniștește. Mi se pare minunat să ieși să te plimbi în dimineața de Crăciun, când tot orașul doarme. Și mi se pare la fel de minunat să te plimbi pe seară, să îți înghețe nasul și să ajungi acasă la un vin fiert cu scorțișoară. Mi se mai pare minunat că măcar câteva zile nu mai e traficul infernal și poți să circuli și tu omenește.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     - îmi place că oamenii se reunesc. Nu îmi place că familiile nu se văd în restul anului, oamenii fiind prea ocupați dar îmi place că măcar o fac de Crăciun, așezați în jurul unei mese și, o dată pe an, încearcă să dea uitării resentimente, ură și neînțelegeri. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că oamenii își iau o pauză de la programul haotic de muncă și reușesc, măcar puțin, să își odihnească trupul și sufletul. E greu să începi să produci pentru societate după mini vacanța de sărbători dar e vital să ai această vacanță, altfel am deveni doar niște roboți neinteresați și neinteresanți. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place mâncarea, îmi place cum oamenii își decorează casele atât în exterior cât și în interior, îmi plac unele petreceri de Crăciun. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi place Crăciunul și mă bucur că nu am devenit, încă, Grinch, cel ce a furat sărbătoarea. Sper să nu o fac nici când înaintez în vârstă și să îmi placă aceleași lucruri căci, din păcate, sunt și lucruri care nu îmi plac în luna cadourilor. Va urma.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Ce îmi place și ce nu îmi place în luna cadourilor - Partea I

 un comentariu / Publicat de Tonique / sâmbătă, 16 decembrie 2017

    Vreau sau nu, luna decembrie este o lună deosebită. E vorba de nașterea lui Iisus Christos, e vorba de iubire, e vorba de iertare, de a deveni mai buni, de a face o analiză și o introspecție a sufletului, e vorba de a ne împăca cu noi

Citiți mai mult

Sacoșica cu senzații

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsKWXwr7VVc2keNapVJmzqf7htgGqrikOHEmP0SZm7h-ih4F25466OaGFWG704KL4d13nIXZGPghkoMiZBnXeZJbbcWOmixGyQTu9g4nJC-pUAfch8k2ip3h5_ceUuopGpOoAzMXDzjk8/s1600/Sacosica_cu_senzatii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="408" data-original-width="612" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsKWXwr7VVc2keNapVJmzqf7htgGqrikOHEmP0SZm7h-ih4F25466OaGFWG704KL4d13nIXZGPghkoMiZBnXeZJbbcWOmixGyQTu9g4nJC-pUAfch8k2ip3h5_ceUuopGpOoAzMXDzjk8/s320/Sacosica_cu_senzatii.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi țineam copilul în brațe zilele trecute și aș fi vrut să opresc timpul în loc, voiam să nu se mai termine momentul acela de pupic lipicios și plescăit. Mi-a trecut repede însă fiindcă individul mic s-a gândit că e cazul să mă muște vârtos de nas. Am realizat astfel că sunt extrem de multe momente prețioase în viață pe care avem tendința să le ascundem într-un colțișor al memoriei. Le lăsăm acolo și nu le mai dezgropăm niciodată, din păcate. Într-o lume ideală, parfumată și bună mi-ar plăcea să am o trăistuță în care să bag fiecare moment care mă face fericită. Cred că ar fi o traistă enormă, nici nu știu dacă ar putea încăpea acolo tot ceea ce mi se pare frumos pe lumea asta. Și când te-ai simți trist, deprimat, abandonat, neiubit, ai băga mâna în sacoșică, ai scoate o amintire care ți-a umplut sufletul de căldură și viața parcă s-ar colora într-o nuanță ceva mai caldă. Ce lucruri aș băga în sacoșa cu senzații? Multe, dar nu neapărat într-o ordine, ar fi așezate acolo de-a valma.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Felul în care te simți când ți se așează copilul mic în brațe, cum te mângâie, cum râde în felul acela caraghios și gâlgâit, cum doarme lipit de tine, cum spune te iubesc, cum se preface a fi un cățel. Toate acestea sunt atât de prețioase numai că, din păcate, cu trecerea anilor, uităm tot ceea ce ne-a bucurat atât de intens într-o anumită perioadă a vieții noastre. Copilul crește, în anumite familii chiar se produce o ruptură și nimeni nu își mai aduce aminte de cum copilul spunea te iubesc. În mod clar aceste amintiri ar intra în sacoșică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Felul în care ne simțeam noi fiind copii și nu vorbesc de amintirea în sine care are și ea tendința de a se estompa, ci de sentimentul pe care l-am încercat într-o anumită situație: cum mă bucuram când făceam cazemate de zăpadă în fața blocului și veneam acasă ca un șobolan ud, bucuria care m-a cuprins când am primit prima pereche de rotile, și ultima de altfel, căci acelea erau reglabile, le purtai ani la rând. Felul în care părinții noștri ne iubeau și cum ne făceau să ne simțim.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Sentimentul pe care ți-l dă iubirea, fluturii din stomac, zilele întregi de nemâncare, fiindcă nu aveai nevoie decât de dragoste, amintirea plimbatului de mână în parc, statul pe bancă strâns îmbrățișat, partida de sex care ți-a sucit mințile, țigarea de după, ploaia care se aude când stai în brațele persoanei iubite. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Cele mai bune 10 filme și felul în care te fac ele să te simți. Eu, de exemplu, văd Meet Joe Black cam o dată pe an și de fiecare dată plâng în hohote la sfârșitul lui. La fel pățesc cu Green Mile. Cine le-a văzut cred că poate confirma. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Senzația de uitare, de contopire pe care ți-o dă un concert în aer liber, cu o acustică fantastică. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Gustul provocat de mâncare, fie că e dulce, sărat, piperat, acru etc. Modul în care mâncarea bună ți se topește în gură.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;">     Și multe, multe altele. Într-o sacoșică a senzațiilor ar intra tot ceea ce ne-a bucurat vreodată sufletul și inima în așa fel încât atunci când nori negri ți se adună deasupra capului, să bagi mâna în trăistuță, scoți o amintire, ți-o proiectezi pe ecranul minții și, poate, poate, măcar pentru o perioadă soarele va răsari. Cred că viața ar fi mult mai frumoasă și am trece mai ușor peste perioadele urâte ale vieții dacă am avea putința de a retrăi anumite momente ale existenței noastre. Mai cred că am deveni ceva mai buni și mai puțin încrâncenați. Mă scoate din minți copilul pentru că are o criză de plâns la fiecare jumătate de oră? Pac, am băgat mâna în geanta mea de Mary Poppins, am scos senzația provocată de nașterea copilului meu și atunci, cu siguranță, mă voi îmblânzi și nu voi mai avea tendința de a mă rățoi la el și voi încerca să îl iau mai cu binișorul. Mă irită soțul? Bag mâna în aceeași geantă și scot frumușel de acolo felul în care m-am simțit când m-a sărutat prima oară și iritarea poate va dispărea ca un fum. Poate nu trebuie să fie neapărat o geantă mare, senzațiile, sentimentele ocupă un loc infim, chiar spre invizibil. Repet, nu amintirea ar trebui stocată, ci doar sentimentul pe care l-a oferit un anumit moment. Până una alta încerc să valorific fiecare moment frumos, să mă bucur cât pot, căci toate acestea trec ca o clipire de ochi. Vă doresc să aveți fiecare parte de geanta proprie cu senzații.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Sacoșica cu senzații

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / joi, 14 decembrie 2017

    Îmi țineam copilul în brațe zilele trecute și aș fi vrut să opresc timpul în loc, voiam să nu se mai termine momentul acela de pupic lipicios și plescăit. Mi-a trecut repede însă fiindcă individul mic s-a gândit că e cazul să mă muște

Citiți mai mult

Bărbatul ideal

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqN9RnJYUtc4n1DNJ_5HjPT4OVkgcovd4iCPZSLJmY-JZO_aLFPdPbv58dZKxQ2c1dgtchMf-JhX-m3fiS9csREwFbv687iLhM6lkiPFUelAItyQAHGIr0R8xzQLynyrBHX3zANcj8hc8/s1600/Barbatul_ideal.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="783" data-original-width="1000" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqN9RnJYUtc4n1DNJ_5HjPT4OVkgcovd4iCPZSLJmY-JZO_aLFPdPbv58dZKxQ2c1dgtchMf-JhX-m3fiS9csREwFbv687iLhM6lkiPFUelAItyQAHGIr0R8xzQLynyrBHX3zANcj8hc8/s320/Barbatul_ideal.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     “Bărbatul ideal are mașină, e tânăr, musculos, minte puțină....,,. Evident că este o glumă, sunt versurile unei melodii ce aparțin unui gen muzical mai neobișnuit. Nu, pardon, aparțin unui gen muzical tare obișnuit în ultima vreme. Mă rog, chestia e în felul următor: ai grijă ce îți dorești fiindcă ți se poate îndeplini. Și e vorba aici despre ce așteptări ai de la ceea ce crezi că ar fi bărbatul ideal. Pe vremea tinereții mele, nu că aș fi acum așa în vârstă, am avut niște relații destul de turbulente cu fel de fel de bărbați, așa încât tot ceea ce îmi doream era normalitatea. Și când mă întreba cineva cum văd bărbatul ideal, acesta era răspunsul meu: normal. Adică nici prea prea, nici foarte foarte. Și cum soarta îți oferă, cum am mai spus, exact ceea ce îți dorești, la un moment dat mi-a răsărit în cale bărbatul acela normal. Numai că atunci când ceri providenței ceva, ai grijă să ceri chiar tot ceea ce ți-ai dori, fără să omiți nimic. M-am învățat minte de atunci, normalitatea aceea bătea tare de tot spre mediocru.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dacă sunt întrebată acum cum ar trebui să fie bărbatul ideal cred că aș spune că ar trebui să facă următoarele lucruri:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Să iubească o femeie și să fie capabil și să îi spună de ce o iubește. Cred că nu este suficient dacă bărbatul spune că iubește o femeie doar pentru ochii ei. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Să fie politicos, să respecte toate regulile de bună cuviință, începând de la salutul de dimineață până la a mulțumi că i se dă sarea. Să îi dea mâna femeii când coboară din autobuz și să îi țină ușa la restaurant, deși poate gesturile acestea pot părea ușor desuete unora.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Să aibă contacte fizice cu femeia și nu e vorba de cele sexuale. Femeile au nevoie să fie atinse fără nici o conotație sexuală, ele își încarcă bateriile prin atingeri, un simplu luat în brațe și mângâiat poate face minuni. Cu atât mai mult sunt apreciate aceste momente dacă sunt făcute din suflet, nu la cerere. Femeia e ca o pisică, vrea doar să toarcă în brațele omului și îi va fi recunoscătoare pentru asta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Să facă complimente. Să facă asta des. Femeile adoră complimentele, indiferent de natura lor. Femeile adoră ca bărbatul să își dea seama că s-au vopsit, chiar dacă culoarea părului lor este aceeași de mai bine de 10 ani. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Să facă femeii mici surprize, nu cadouri costisitoare, merge și un fir de margaretă. Un fir de margaretă va lumina viața femeii poate mai bine de o săptămână. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Să aibă simțul umorului și al ridicolului. Femeilor nu le plac bărbații plicticoși și taciturni.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     7. Să împărtășească cu partenera măcar o pasiune, în așa fel încât viața de cuplu să aibă un nod în jurul căruia să graviteze amândoi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 8. Să o scutească pe femeie de unele corvezi zilnice. Femeia va aprecia enorm dacă va găsi vasele spălate după ce a petrecut la serviciu mai bine de 10 ore. O cină pregătită de bărbat, la sfârșitul căreia va spăla și toată vesela este un afrodisiac nemaipomenit. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 9. Să o facă pe femeie să simtă că este cea mai importantă femeie din lume, să nu o ia în râs și să nu o jignească niciodată, dar absolut niciodată. O femeie care se simte jignită nu va uita asta niciodată și se va simți mizerabil pentru o lungă perioadă. Să nu râdă de femeie și de micile greșeli ale acesteia, a greși e omenește, toată lumea face greșeli, să nu o critice, critica omoară pasiunea și dragostea. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 10. Să se uite la filme siropoase cu ea, chiar dacă genul lui preferat sunt filmele S.F.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 11. Să danseze cu femeia în casă, așa, pur și simplu, pentru că îi este dragă și vrea să o simtă aproape. Muzica apropie atât trupuri cât și suflete. Cred că un bun dansator e și un partener de sex bun. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cu siguranță mai sunt și altele, aceste calități mi se par acum importante. La 20 ani era esențial să fie frumos, bun în pat și să aibă tunsoarea potrivită. Probabil fiecare vârstă vine cu propriul sistem de valori și lucruri pe care le apreciem la un bărbat. Aș fi curioasă ce ar spune o femeie de 50 ani sau 60 ani sau o femeie de 30 ani.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Bărbatul ideal

 2 comentarii / Publicat de Tonique / duminică, 10 decembrie 2017

    “Bărbatul ideal are mașină, e tânăr, musculos, minte puțină....,,. Evident că este o glumă, sunt versurile unei melodii ce aparțin unui gen muzical mai neobișnuit. Nu, pardon, aparțin unui gen muzical tare obișnuit în ultima vreme. Mă

Citiți mai mult

Kate Morton - Orele îndepărtate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1Rfzt1WDWpuryYMSFa4fNOpnrAF8HMF8JWxhFUuh67Zqj7pwDKkv8Rhn1JkxCk1rhsS6-ZrheCoVXKJ9Dv7WTAHIGUJJiA2WWbMAu0edNkyDrwFSQt1427rtXQxB9WnwboJuyrGm9M3E/s1600/Kate_Morton-Orele_indepartate.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="279" data-original-width="181" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1Rfzt1WDWpuryYMSFa4fNOpnrAF8HMF8JWxhFUuh67Zqj7pwDKkv8Rhn1JkxCk1rhsS6-ZrheCoVXKJ9Dv7WTAHIGUJJiA2WWbMAu0edNkyDrwFSQt1427rtXQxB9WnwboJuyrGm9M3E/s320/Kate_Morton-Orele_indepartate.jpg" width="207" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Într-o minunată zi de duminică în care am reușit să fug puțin de acasă fără bărbat și fără copil și în care am ajuns la librăria Cărturești, am găsit două cărți de Kate Morton, <b>Orele îndepărtate</b> și <b>Casa de lângă lac</b>. Celei de a doua nu i-a venit încă rândul, am un teanc care așteaptă să fie citit. Însă am terminat-o destul de repejor pe prima, <b>Orele îndepărtate</b>, în primul rând pentru că e o carte care prinde de la primele pagini și în al doilea rând pentru că am dezvoltat o pasiune pentru cărțile scrise de englezoaice, despre Anglia, atmosferă, locuri pe care mi le pot imagina cu ușurință. Bine, pasiunea asta nu e tocmai nouă, m-a mai lovit acum ceva ani, pe vremea în care citeam celebrele romane ale lui Jane Austen, Charlotte Brőnte și Emily Brőnte. Când eram adolescentă dragostea ideală era reprezentată de dragostea personajelor din <b>La rascruce de vânturi</b>. Am crescut, mi-am dat seama că dragostea nu e chiar așa, însă atmosfera din romanele englezești îmi place și astăzi teribil de tare.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așa că nu am ezitat când am achiziționat cele două romane ale lui Kate Morton. <b>Orele îndepărtate</b> e o poveste de dragoste, mister, trădări, o întrepătrundere a trecutului și prezentului, în care nimerește, poate din întâmplare sau ca mână a destinului, tânăra Edie Burchill. În urmă cu aproximativ 50 ani, mama lui Edie Burchill ajunge la un castel din apropierea Londrei, după o inițiativă a autorităților engleze de a salva copiii Londrei de la un eventual atac antiaerian, inițiativă lăudabilă, având în vedere cu ce se confruntase Londra în timpul celui de al doilea război mondial. Și mica Meredith, mama celei ce va deveni, cum am numit-o mai sus, mâna destinului, are șansa de a fi adăpostită într-un castel celebru, proprietate a unui renumit scriitor, scriitor ce a marcat copilăria și adolescența atât a ei înseși cât și, peste ani, a fiicei sale. Petrece o perioadă, scurtă, ce-i drept, a vieții sale la castel, perioadă ce își pune amprenta asupra sa, în așa fel încât, destinul face ca Edie, fiica sa, probabil ca să închidă un cerc ce trebuia închis, ajunge la același castel, cu totul întâmplător, întâlnindu-se astfel cu cele trei fete ale decedatului scriitor, fete ce ascund o sumedenie de secrete, aparent unele dintre ele extrem de întunecate. Astfel Edie se vede prinsă într-o poveste greu de descifrat, protagoniste fiind, cum am spus, cele trei fete, Percie, Juniper și Saffy Blythe, totul în atmosfera sumbră și apăsătoare a castelului, acum ajuns o ruină. Ajutată de un vechi jurnal al mamei sale, făcând cercetări asupra a ceea ce s-ar fi putut întâmpla la castel în anul 1941, Edie ajunge, fără voia ei, detectivul care face lumină în povestea aceasta atât de stranie, căci romanul e plin de semne de întrebare, e un amestec de aventură, suspans, iubire, puse laolaltă într-un mod armonios.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Personajele sunt de o complexitate și putere extraordinară, care ascund niște secrete absolut uluitoare. Oscilezi între personaje, nu știi exact pe cine ai vrea să îndrăgești, pe puternica, hotărâta și stabila Percy, pe Saffy cea umană ce are grijă de toată lumea, chiar cu sacrificiul iubirii ei și a vieții personale sau pe excentrica Juniper, cu pletele ei blonde, irezistibilă în nebunia ei. Și pe măsură ce citești și te apropii de sfârșitul cărții stai și te întrebi dacă îți mai place, de fapt, de vreuna dintre ele, căci fiecare ascunde câte ceva, ceva care să te facă să te întrebi unde e de fapt adevărul. Și ca orice roman de mister care se respectă, evident că răspunsul e aflat abia la sfârșit, intuiești câte ceva din ce s-ar fi putut întâmpla, însă deznodământul e destul de surpinzător. Nu aș vrea să stric surpriza acestui roman atât de plăcut, tocmai bun de citit alături de o cană cu ceai și miere, în acest noiembrie destul de plicticos, ca de altfel orice noiembrie. Cu siguranță vă veți îndrăgosti de atmosfera castelului Midelhurtst, de grădinile sale și de șanțul de apărare, acum astupat, care poate ascunde câte și mai câte.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Kate Morton - Orele îndepărtate

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / miercuri, 6 decembrie 2017

    Într-o minunată zi de duminică în care am reușit să fug puțin de acasă fără bărbat și fără copil și în care am ajuns la librăria Cărturești, am găsit două cărți de Kate Morton, Orele îndepărtate și Casa de lângă lac. Celei de a doua nu

Citiți mai mult

Caut meseriaș și nu găsesc

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAQg_Rt7xYbMT2e8eLp9Ixus7Y94rXJ6CLd7VCYGI1FpEkgInPsxUSnQbtkFoU2xayuKBuxclkQI6IY4bk98qmIuvz0ueQqUTqLVzUUnc-V-arj5SWR64WNBX2NcFOVQts0ysqt5-xLQI/s1600/Caut_meserias_si_nu_gasesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAQg_Rt7xYbMT2e8eLp9Ixus7Y94rXJ6CLd7VCYGI1FpEkgInPsxUSnQbtkFoU2xayuKBuxclkQI6IY4bk98qmIuvz0ueQqUTqLVzUUnc-V-arj5SWR64WNBX2NcFOVQts0ysqt5-xLQI/s320/Caut_meserias_si_nu_gasesc.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cred că am ajuns la o vârstă la care am început să fiu nostalgică. Îmi aduc aminte, din ce în ce mai des, de vremuri în care treburile erau așezate temeinic, fiecare la locul ei. Așadar directorul era director, avea studii, școală sau relații la partid. În orice caz, avea o bază sau o familie cu greutate din care se trăgea. Strungarul era strungar, avea o meserie, erau școli de meserii pe vremuri. Fierarul-betonist era meseriaș, de asemenea, cu meserie învățată de la alții mai bătrâni, ajuns meseriaș după mulți ani de ucenicie. Eh, chestia e că acum toată lumea e ori manager ori asistent manager. Asta din urmă cred că e titulatura pentru fosta secretară. Nu mai poți să tragi o foaie la xerox și să te numești secretară, meserie care nu e rușinoasă sub nici o formă, ba dimpotrivă. Acum dacă cari trei dosare te numești asistent manager. Mă rog, bat câmpii, nu de asta este vorba. Vorba e că toată lumea acum vrea să fie director, pardon manager sau CEO, toată lumea vrea funcții de conducere, mașină la scară, muncă de birou în fața unui computer ultra performant. Și atunci cine naiba mai face și alte meserii? Păi aia e, că nu prea mai are cine să le facă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Căci oamenii aceia de sunt meseriași au plecat de mult pe alte meleaguri, plătiți mult mai bine în țări europene și nu numai. Nu mai avem mecanici, zugravi, faianțari, pantofari, electrieni, instatalori și așa mai departe. Sau mai avem, dar aștia de sunt acum zugravi, faianțari, electricieni și instalatori sunt vai de capul lor, fac niște meserii pentru că nu au mai avut alte opțiuni într-un moment al vieții lor. Nici un adolescent nu vrea, în 2017, să facă o școală de meserii, școala de meserii e pentru fraieri, ei sunt băieți deștepți și se descurcă și altfel. Adică termină un liceu cu media 5 la bacalaureat, și ăla poate cumpărat, că știm bine cum e cu învățământul din România, mai stă un an pe banii mă-sii, nu se angajează nicăieri, că poate mai ia un ajutor de la stat, și, după anul sabatic se înscrie la facultate, la una particulară, evident, că acolo nu trebuie nici examen, e suficient să plătești doar o taxă. Și uite așa, să îi spunem Dany, în loc să învețe să dea bine cu bidineaua, că poate asta era menirea lui în viață, poate era un meseriaș de excepție în ceea ce privește datul cu bidineaua, se trezește că e student și trece mândru în CV că a absolvit dreptul și e mare avocat. Lui Dany îi e rușine să se facă mecanic fiindcă îi intră negreală sub unghii, va avea pete de ulei pe mâini și toată această murdărie nu va da bine cu jeanșii lui atent sfâșiați.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așa că te trezești că ai nevoie de un mecanic bun, de un instalator bun, de un electrician bun și nu găsești să dai cu tunul. Îl găsești, la un moment dat, tot pe Dany, care s-a făcut mecanic până la urmă, când a văzut că nu îl bagă nici dracului în seamă, cu toată diploma lui de avocatură. Numai că Dany e un ageamiu care habar nu are pe ce lume trăiește, nu va ști nici să îți repare mașina, nici să pună o țeavă cum trebuie, îl va chema tot pe unul mai în vârstă care a învățat meseria cum se cuvine. Dany, fie va rămâne un meseriaș extrem de prost, fie se va duce vânzător la supermarket, căci Dany a fost un tâmpit și nu a învățat o meserie din care ar fi putut face bani grei. Și uite așa a ajuns țara asta plină de băiețași din ăștia, de Dany, care visează numai business, afaceri grele, bani grei și meseriașii......meseriașii s-au dus, știți dumneavoastră unde. Una peste alta, caut un mecanic priceput, aștept ceva recomandări. Un mecanic priceput și talentat, nu Dany, vă rog frumos.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Caut meseriaș și nu găsesc

 3 comentarii / Publicat de Tonique / joi, 30 noiembrie 2017

    Cred că am ajuns la o vârstă la care am început să fiu nostalgică. Îmi aduc aminte, din ce în ce mai des, de vremuri în care treburile erau așezate temeinic, fiecare la locul ei. Așadar directorul era director, avea studii, școală sau

Citiți mai mult

Vizită cu copilul la Muzeul Național Militar

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid9iAG8qOGsAxVLecGs607UoCakCWgAlTeiqqJwIxeR1U0RwhDbnHXtdHS6zZ6lxJBXtP0SGJcNZrg5zfhsYXBNwDQV1atdYe3KN5vOEw2rJbn_dgoZoiaLQ6wSbaTlYTfnsQCo65_Xu4/s1600/Vizita_cu_copilul_la_Muzeul_National_Militar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid9iAG8qOGsAxVLecGs607UoCakCWgAlTeiqqJwIxeR1U0RwhDbnHXtdHS6zZ6lxJBXtP0SGJcNZrg5zfhsYXBNwDQV1atdYe3KN5vOEw2rJbn_dgoZoiaLQ6wSbaTlYTfnsQCo65_Xu4/s320/Vizita_cu_copilul_la_Muzeul_National_Militar.jpg" width="178" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt de trei generații în București și sunt o sumedenie de locuri pe care nu le-am văzut încă. Și e rușinos căci unele dintre ele sunt emblematice. Sper să mă mai pun la punct acum, când am copil și e necesar să îi alcătuiesc o bază a educației și să îi formez amintiri. Duminica aceasta a fost rândul Muzeului Național Militar, e situat undeva vis-a-vis de Spitalul militar, pe strada Mircea Vulcănescu, dacă nu mă înșel, cred că e fosta stradă Ștefan Furtună. La ora 9.30 am fost acolo, în mod surprinzător am găsit și loc de parcare chiar în fața muzeului, au câteva locuri de parcare special amenajate pentru vizitatori dar nu e obligatoriu a se merge cu mașina personală, muzeul fiind în apropierea Gării de Nord, un nod important în București, existând o sumedenie de mijloace de transport în comun care vă pot lăsa destul de aproape. Muzeul este deschis pentru vizitare de la ora 9 la ora 17, de miercuri până duminică. Prețul unui bilet de intrare este de 16 RON, 4 RON pentru elevi și studenți, 8 RON pentru pensionari și gratuit pentru copiii preșcolari și anumite categorii, cum ar fi copiii instituționalizați, persoane cu dizabilități, veterani de război. M-am dus cu gândul să îi arăt copilului niște tunuri în mărime naturală și niște vehicule de război și m-am trezit acolo că mi-a fost captat interesul într-o măsură mult mai mare decât m-aș fi așteptat. Copilul are 3 ani, nu e interesat de frânturi de istorie, nu a fost chiar fermecat de aceleași lucruri care mi-au plăcut mie, însă vizita la muzeu a fost un real succes. Muzeul găzduiește mai multe expoziții pe o suprafață extrem de mare, nici nu bănuiam complexitatea lui, deși am trecut prin preajma acestuia de nenumărate ori.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Turul muzeului se începe de la subsol, cu o expoziție de istorie străveche, iar pe măsură ce mergi la etajele superioare, treci prin diferite etape ale istoriei militare și nu numai, existând astfel o expoziție a istoriei veche, medievală, modernă și contemporană. Este un muzeu extrem de bine pus la punct, complex și, în ciuda specificului militar care poate nu e pe placul tuturor, oferă niște informații foarte utile în ceea ce privește evoluția omenirii. Clădirea principală se întinde pe trei etaje, noi am vizitat muzeul în această ordine, începând cu corpul central, ieșind apoi în curtea interioară, punctul de atracție pentru cei mici. Curtea interioară se întinde pe o suprafață de aproximativ 2000 m pătrați, plini efectiv de vehicule blindate și artilerie. Nu am să intru în detalii tehnice în ceea ce privește echipamentul militar, neavând priceperea necesară. Aici i-a plăcut cel mai mult puștiului și datorită faptului că era în aer liber și a putut să mișune pe unde i-a poftit inimioara. Soțului i-a plăcut în pavilionul Aviației și echipamentului aeronautic care, trebuie să recunosc, a fost o reală surpriză, atât din cauza numărului foarte mare de vizitatori cât și din punctul de vedere a celor expuse, uimirea fiind dată de apariția modulului de coborâre a navei spațiale sovietice Soyuz 40. Se pot face poze, poți să arunci un ochi unde vrei, cu condiția să nu pui mâna chiar peste tot.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ce mi-a plăcut mie? Expoziția de trăsuri. Acolo am fost singuri și domnul care se ocupa de pavilion a fost extrem de drăguț și mi-a istorisit amănunte neobișnuite despre exponate, cele mai multe fiind originale și aparținând Curții Regale din perioada 1866-1947. Am încheiat turul cu o ultimă expoziție, expoziția uniformelor miliare românești și o expoziție a armamentului medieval, modern și contemporan. Cu siguranță aș fi aflat mai multe dacă aș fi avut mai mult răgaz dar copilul se plictisise la un moment dat, promit că am să revin când va fi mai măricel și va percepe altfel lucrurile, căci sunt mult, mult mai multe de văzut decât am apucat să văd. Pentru un tată cu un copil de peste 10 ani cred că este excursia perfectă, nu se vor plictisi ore bune. Recomand cu căldură, dacă aveți o zi liberă, mergeți la acest muzeu, nu veți regreta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Vizită cu copilul la Muzeul Național Militar

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / luni, 27 noiembrie 2017

    Sunt de trei generații în București și sunt o sumedenie de locuri pe care nu le-am văzut încă. Și e rușinos căci unele dintre ele sunt emblematice. Sper să mă mai pun la punct acum, când am copil și e necesar să îi alcătuiesc o bază a

Citiți mai mult

Rolul femeii la maturitate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii43JYD_VMZhA1dL5gHDHFagmWkk_XKNgNe0BCPMFKAP66bIbsYAApQKVL98qExbJ1weUMzOR7RVm0hIdM1a4ueY5e3ZpSkC53dgZ9w_ulCCOqTZUbVnoeo9gBWDQ4DALdCFa53gzd6lU/s1600/Rolul_femeii_la_maturitate.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="399" data-original-width="392" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii43JYD_VMZhA1dL5gHDHFagmWkk_XKNgNe0BCPMFKAP66bIbsYAApQKVL98qExbJ1weUMzOR7RVm0hIdM1a4ueY5e3ZpSkC53dgZ9w_ulCCOqTZUbVnoeo9gBWDQ4DALdCFa53gzd6lU/s320/Rolul_femeii_la_maturitate.png" width="314" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De ceva vreme mă tot bântuie un gând și anume acela că am ajuns la 40 ani și sunt, dintr-un anumit punct de vedere, într-o etapă, hai să îi spun moartă, a vieții mele. Am un copil minunat, am o familie, probabil ar trebui să fie de ajuns. Numai că, din păcate, nu e. Simt, din ce în ce mai pregnant, că m-am oprit din evoluție și că aș vrea să fac mai mult, mai mult pentru mine, pentru spiritul meu, pentru inteligența mea, chiar pentru sănătatea mea. Am senzația că în ultimul timp viața parcă e numai casă, gătit, cumpărături, copil, dus copil la grădiniță, făcut curat, făcut liste de cumpărături, să vedem cu ce îmbrac copilul, hai să educ copilul etc. Bine, bine, și eu unde sunt în toată ecuația asta? În momentul în care ai o familie și un copil viața se rezumă numai la asta? Cu siguranță că prioritar este copilul, el fiind mic și neavând îndemânarea de a-și face treburile singur, cu siguranță că trebuie călăuzit în viață și e necesar a i se oferi niște valori demne de urmat. Însă asta este tot? În momentul întemeierii unei familii nu mai ești decât mama sau nevasta și atât? Eh, uite asta mă tot frământă zilele astea. Pentru că nu mi se pare firesc ca de acum încolo să fac numai asta și parcă am ajuns la 40 ani de nu mă simt nici cal nici măgar.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     La 40 ani nu mai e ca la 20 ani când ai impresia că ești nemuritor și invincibil și ai toată viața înainte să realizezi lucruri. Pe de altă parte la 40 ani mai ai încă timp să mai faci și altceva decât să ai grijă de casă. Și m-am trezit la 40 ani cu un freamăt interior care mă îndeamnă să mai fac și altceva, să nu mă plafonez și robotizez de acum, un freamăt care îmi șoptește că spiritul trebuie menținut tânăr indiferent că ai 40, 50 ,70 sau 100 ani. Pentru că în momentul în care a murit spiritul poți să ai și 20 ani că tot un mort viu ești. Așa că la 40 ani mi-am propus, în ciuda lipsei de timp, că e cazul să îmi continui studiile și să fac un masterat într-un domeniu care chiar îmi place și e posibil să îmi aducă și ceva beneficii în viața profesională. Am făcut primul pas, mi-am achiziționat bibliografia, m-am apucat să citesc, nu știu dacă voi avea timp să învăț pentru admiterea din vară, eu sper că da, dacă nu, nu e jale, mă pregătesc pentru anul viitor. Ideea e că am un scop, am un țel de urmat, un țel care mă privește numai și numai pe mine și dezvoltarea mea, nu a soțului, a copilului. Poate să fie orice, nu numai continuarea unor studii, nu toată lumea e făcută pentru viața academică. Poate fi învățarea unei limbi străine, poate fi un curs de gătit, o oră de dans, poate fi învățarea unei respirații corecte pentru orele de yoga, poate fi un curs de pilates urmărit în fața televizorului. Nici nu e nevoie de mulți bani, investiția poate fi minimă, poate doar un abonament lunar la o firmă distribuitoare de internet sau prețul unui manual. În loc să ne uităm prostiți la televizor mare parte din timpul pe care îl avem, putem să facem altceva cu el, putem să investim timp în formarea noastră.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cu siguranță nu e nimic greșit, dimpotrivă, ne poate aduce o sumedenie de beneficii, atât pe plan mental cât și pe plan fizic. Și în mod cert și copilul va fi mândru de părintele său, părinte care face mai mult decât să gătească ciorba și felul doi sau să dea cu aspiratorul zilnic. Aș vrea ca în următorii 5 ani să văd un progres în ceea ce privește propria persoană, aș vrea să nu mai simt apăsarea aceasta a plafonării, aș vrea să văd că viața îți poate oferi o multitudine de variante din care poți alege pentru a te dezvolta căci odată ajuns la vârsta maturității nu înseamnă că nu mai ai nimic de oferit, nu ești valoros numai la 20 sau 30 ani. Aș vrea să văd mai multe femei implicate în mai multe proiecte și, cel mai important, aș vrea să văd femei care nu au uitat de ele. Pentru că, în momentul în care femeia uită de ea și nu mai există decât prin intermediul altora, femeia aceea e ca și inexistentă. Pentru a fi frumoasă, indiferent de vârstă, femeia are nevoie de un scop, scop care să o privească doar pe ea, căci nu poți să crești un copil o infinitate, copilul își va lua zborul din cuib și femeia va rămâne doar cu ea însăși.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Rolul femeii la maturitate

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / vineri, 24 noiembrie 2017

    De ceva vreme mă tot bântuie un gând și anume acela că am ajuns la 40 ani și sunt, dintr-un anumit punct de vedere, într-o etapă, hai să îi spun moartă, a vieții mele. Am un copil minunat, am o familie, probabil ar trebui să fie de aju

Citiți mai mult

Sofisticat – Expoziția felină

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjI15AR_5XpmCL3sYw5n9OpBfpbMEYUn8zs-sua6xzOx7Jn10Wf_nRzOhUqB8SmG1Fth48CkQH2oEXowY8H-hoNLQibxRbWf2ohdARctJ-TT7y6o4rRmObIQKF77b7RTnUsebRZXMNroVY/s1600/Sofisticat%25E2%2580%2593Expozitia_felina.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="147" data-original-width="220" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjI15AR_5XpmCL3sYw5n9OpBfpbMEYUn8zs-sua6xzOx7Jn10Wf_nRzOhUqB8SmG1Fth48CkQH2oEXowY8H-hoNLQibxRbWf2ohdARctJ-TT7y6o4rRmObIQKF77b7RTnUsebRZXMNroVY/s320/Sofisticat%25E2%2580%2593Expozitia_felina.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În măsura în care pot, încerc să fac, dacă nu săptămânal, măcar la două săptămâni, ceva diferit cu copilul meu. Săptămâna aceasta a fost rândul expoziției de pisici de la Romexpo. Am aflat destul de târziu de Sofisticat, mai precis exact în prima zi a expoziției, când la ora 17.00 se închidea, așa că am lăsat-o pe a doua zi, duminică. Singurul neajuns pe care l-am resimțit a fost faptul că a coincis cu Salonul Auto și din pricina asta a fost un trafic infernal în preajma expoziției și a găsi un loc de parcare a fost o adevărată aventură, în condițiile în care trei parcări extrem de mari erau arhipline. Dar, în ciuda aglomerației, a fost o experiență extrem de plăcută atât pentru mine cât și pentru copil. Sunt o iubitoare de animale și încerc să îi transmit și copilului meu dragostea aceasta pentru ele, așa că am zis că expoziția va fi un prilej de a socializa cu pisicimea prezentă. Să vezi pisicimea adunată de prin toată lumea costa 10 ron pentru un adult, pentru elevi, pensionari, 5 ron iar pentru copiii sub 12 ani intrarea era gratuită. Este prima expoziție de acest fel la care merg și pot spune că am fost surprinsă să văd câte rase de pisici există: British shorthair, Siameză, Persană, Ragdoll, Maine coon, Bengaleză, Abisiniană, Albastru de Rusia, American shorthair, Scottish fold, Angora, Singapura, Munchkin și probabil multe altele.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Spre rușinea mea, nu sunt o cunoscătoare și recunosc că nu m-am dus la expoziție cu ochii specialistului, ci ai profanului care se bucură pur și simplu din rațiuni estetice. În mod surprinzător cel mai mult mi-a plăcut pisica aceea chelioasă, fără nici un fir de păr, Sfinx. Cred că am văzut vreo 3 exemplare dintre care una mi-a atras în mod deosebit atenția, dormind, scumpa de ea, învelită. Mi s-a făcut efectiv milă de ea și m-a încercat un sentiment matern când am văzut-o înfășurată în păturica aceea, atât de plăpândă și cu lăbuțele atât de zbârcite de parcă ar fi fost un nou născut. Am înțeles că sunt niște pisici extrem de iubitoare și prietenoase, mai ales cu copiii. Am văzut cea mai mare pisică din lume, o pisică rasa Maine Coon, nu îmi puteam imagina că o pisică poate atinge asemenea dimensiuni. Copilul a fost extrem de încântat, singurul lui regret fiind acela că nu le-a putut atinge. Dar bănuiesc că e de înțeles, bietele pisici probabil ar fi fost traumatizate dacă toată lumea ar fi venit să pună mâna pe ele. Pisicile stăteau în cuști, cele mai multe protejate cu un plastic transparent, care îți permitea să le vezi fără a pune mâna pe ele însă. Unii copii mai scăpau și mai reușeau să pună un degețel pe o codiță de pisoi.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Iubitorii și proprietarii de feline de la expoziție au mai mai avut parte și de comercianți de produse specifice, cu ceva reduceri aplicate față de magazinele de specialitate. Și am mai văzut câțiva vânzători de produse hand-made cu motive pisicești, unele dintre ele, din păcate, destul de scumpe. O altă atracție a expoziției a fost o ambulanță veterinară unde li se permitea copiilor să urce și să vadă sau să folosească echipamentul medical, evident în prezența unui cadru medical. Cred că am petrecut aproximativ o oră destul de plăcută, a fost o experiență nouă. În rest cam ca la Romexpo: coadă la Kurtos, la mici cu cartofi prăjiți te călcai în picioare, cozile fiind atât de mari probabil din cauza Salonului Auto, cum am mai spus. La Salon nu am mai intrat, copilul era deja destul de obosit, aglomerația era de nedescris. Acum așteptăm următoarea expoziție, o pândim pe cea cu căței, cu siguranță vom găsi așa ceva.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Sofisticat – Expoziția felină

 Niciun comentariu / Publicat de Tonique / marți, 21 noiembrie 2017

    În măsura în care pot, încerc să fac, dacă nu săptămânal, măcar la două săptămâni, ceva diferit cu copilul meu. Săptămâna aceasta a fost rândul expoziției de pisici de la Romexpo. Am aflat destul de târziu de Sofisticat, mai precis exa

Citiți mai mult

Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpJYZaH4bH7S3L-HrnuMEvh7kjaFU5LbwXYwM_NlAZtPh6cCB_G7QJ_U3Cztxer49X_y294sf9GZhBwyeRV-7MgT7LAzeIbfatn3xTvfM94X7b7w3X8Yc5oHKvlwgMfKreVTByeWNY-Fk/s1600/Suntem_prea_saraci_ca_sa_ne_permitem_lucruri_ieftine.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1063" data-original-width="1600" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpJYZaH4bH7S3L-HrnuMEvh7kjaFU5LbwXYwM_NlAZtPh6cCB_G7QJ_U3Cztxer49X_y294sf9GZhBwyeRV-7MgT7LAzeIbfatn3xTvfM94X7b7w3X8Yc5oHKvlwgMfKreVTByeWNY-Fk/s320/Suntem_prea_saraci_ca_sa_ne_permitem_lucruri_ieftine.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi aduc aminte că avea mama niște genți de piele, vreo 3, nu mai multe, una neagră, una vișinie și una maro, pe care le tot rotea între ele și care cred că au rezistat ani întregi. Erau frumoase, robuste, elegante, mergeau a fi purtate la orice. Și mai țin minte că atunci când își cumpăra pantofi, îi alegea cu mare grijă, era un magazin Clujana prin preajma sediului Băncii Naționale. Știu că părinții mei își achiziționau lucruri de calitate, fie că era de vorba de haine, pantofi, mobilă, covoare, ceasuri și fel de fel de lucruri. Nu erau menite să te țină o viață, e adevărat, însă aveau o durată de viață mult mai mare decât produsele actuale. Nu știu câtă lume își mai cumpăra în ziua de azi pantofi făcuți la comandă, pantofi de calitate, buni, care nu se vor dezlipi la prima ploaie. Probabil există și o piață de desfacere pentru aceste produse, produse desemnate, din păcate, unei minorități. Vorbind însă de individiul mediu, acesta nu își permite să cumpere decât lucruri mediocre, ce se vor strica în scurt timp. Hainele nu mai au nici o calitate, un tricou costă 5 RON, l-ai spălat de cinci ori și sezonul următor nu îl mai poți purta sub nici o formă. Pantofii sunt de piele ecologică, aspectuoși, adevărat, însă dacă i-ai purtat mai mult de 6 ore vor începe să miroasă mai ceva ca un câine mort uitat pe un teren viran. Dacă îți cumperi o asemenea pereche de pantofi și ești nevoit să te descalți undeva ai cam intrat în bucluc. Hainele nu mai sunt de piele, sunt de vinilin, dacă ai întins un braț ceva mai sus, haina ți s-a făcut fâșii pe spate și mai și seamănă cu mușamaua aia de se pune pe masă. Telefoanele?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Aici cred că este bătut recordul, atât în ceea ce privește durata de viață a acestora cât și a rapidității cu care apar produse noi. Din acest punct de vedere, al tehnologiei adică, sub nici o formă nu putem ține pasul cu aparițiile. Din fericire, în 2017, produsele vin însoțite de doi ani de garanție. Cred că asta e cam durata medie de funcționare, dacă ți se strică ceva, decât să plătești reparația, care poate fi jumate din costul produsului, mai bine iei ceva nou în schimb. Muncim ca niște robi ca să plătim facturi, mâncare și produse perisabile. Tot pe vremea în care își lua mama acele genți, mai exista și mobilă. Mobilă bună, solidă, schimbai 3 locuințe și o cărai cu tine bine merci. Acum avem mobila de pal. Știu că asta este evoluția. Însă unde e calitatea? Dacă vrei să te muți cu patul de pal după tine e posibil să ajungi cu el bucăți, pal-ul e fragil, nu are robustețea unui material de calitate. Și pe lângă faptul că lucrurile nu mai au durabilitatea pe care o aveau, suntem supuși unui asalt de produse pe care le luăm indiferent dacă avem nevoie de ele sau nu. Cu siguranță putem supraviețui și fără niște gadget-uri care costă o avere. Cu siguranță putem trăi și fără o brățară de la o firmă celebră, brățară care ne spune câți pași am făcut în ziua respectivă. Cred că e suficient să facem mișcare și ne vom simți foarte bine și fără să avem un dispozitiv care ne număra caloriile. Și care, apropos, se strică exact la o lună de la expirarea garanției.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Trăim într-o societate menită numai consumului care are tendința să ne înghită cu totul, dacă nu cumva suntem deja gata înghițiți și trăim ca Pinocchio în burta balenei fără ca măcar să o știm. Avem senzația că deținem controlul însă nu am devenit decât niște marionete susținute de niște sforicele invizibile, sforicele care ne îndrumă către nu știu ce magazin sau show-room sau pagini de internet, cu singurul scop de a cumpăra lucruri care ni se vor strica în viitorul foarte apropiat, lucruri ieftine, proaste și, unele dintre ele, chiar de prost gust. Cheltuim ca niște proști pentru a avea dulapuri pline de pantofi pe care îi purtăm rareori, de bluze pe care abia le poți spăla, cosmetice de care nu avem nevoie, televizoare cu mii de funcții pe care nu le folosim niciodată, fiindcă ajungem mult prea obosiți acasă și tot ce putem face cu televizorul acela e doar să îl deschidem și să ne uităm absenți la o știre sau un film. În loc să cheltuim chibzuit pe obiecte necesare, chiar mai scumpe din punct de vedere financiar, cu durată de viață mai mare, dăm bani, infinit mai mulți, pe toate rahaturile. Într-adevăr suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine, însă , dintr-o vanitate stupidă, nu vedem asta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine

 8 comentarii / Publicat de Tonique / vineri, 17 noiembrie 2017

    Îmi aduc aminte că avea mama niște genți de piele, vreo 3, nu mai multe, una neagră, una vișinie și una maro, pe care le tot rotea între ele și care cred că au rezistat ani întregi. Erau frumoase, robuste, elegante, mergeau a fi purta

Citiți mai mult

Joaca de-a Dumnezeu sau cine suntem noi să judecam

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlRV0c75nVkHV9DKcBjmniXzMI5pBeutm4QkCURIu8JT1Hk0tM9A6qMQeXgn0gZM9xps4nyJxvBquFFXAdNny3l2Li48ajLOHiaVJoDoJHb5OJloFTK0vGZ0xqU03y9ZvH0NEaxBnupHE/s1600/Joaca_de-a_Dumnezeu_sau_cine_suntem_noi_sa_judecam.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="420" data-original-width="740" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlRV0c75nVkHV9DKcBjmniXzMI5pBeutm4QkCURIu8JT1Hk0tM9A6qMQeXgn0gZM9xps4nyJxvBquFFXAdNny3l2Li48ajLOHiaVJoDoJHb5OJloFTK0vGZ0xqU03y9ZvH0NEaxBnupHE/s320/Joaca_de-a_Dumnezeu_sau_cine_suntem_noi_sa_judecam.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În mod surpinzător săptămâna trecută am văzut un film. Spun în mod surprinzător fiindcă momente de genul acestuia sunt extrem de rare, adorm, ori odată cu copilul ori, de cele mai mule ori, chiar înaintea lui, copleșită de căldura cu care mi se bagă în suflet. Și caut ca atunci când văd un film să fie măcar unul bun care să nu mă dezamăgească. De data aceasta a fost The Shack, Cabana, avându-l ca protagonist pe Sam Worthington, îl știți cu siguranță din Avatar. Pe scurt, personajul principal, are parte de o dramă cumplită în viață, mezina familiei este răpită și ucisă. Din momentul acela, șubreda relație pe care o avea cu Dumnezeu, slăbește până la a deveni inexistentă. De înțeles, ar spune unii, condamnabil, ar spune alții, căci tocmai în momente ca acestea e bine să îl ai pe Dumnezeu alături și în suflet. Mack, eroul nostru, e supărat pe viață, pe societate și, cel mai important, e supărat pe Dumnezeu. Și, într-o zi, primește un bilețel misterios prin care este rugat să se întâlnească chiar cu Dumnezeu. Hai să nu o luăm chiar ad litteram și să ne întrebăm de câte ori am fost puși și noi în situația de a ne întâlni cu Dumnezeu. Poate părea bizar însă o facem mult mai des decât ne dăm noi înșine seama. În ciuda scepticismului său se duce totuși la nemaipomenita întâlnire unde are parte de niște experiențe ce îl determină să facă pace atât cu el însuși cât și cu divinitatea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Procesul nu e ușor, încercările sunt grele, el învață să ierte și să nu mai judece, rolul acesta nerevenindu-i lui. E de prisos să spun că am plâns mai bine de jumătate din film, poate fiind și eu ceva mai ușor impresionabilă. Filmul acesta m-a pus pe gânduri în sensul că noi, simpli indivizi nu avem nici o putere de a judeca. Nu avem căderea de a judeca nici oameni, nici situații, nu avem căderea de a judeca nimic pe lumea acesta, căci nimic nu e ceea ce pare. Noi vrem să fim judecătorii lumii ăsteia și avem un sistem propriu de valori care ne spune ce e bine și ce e rău. Numai că este practic imposibil să dai dovadă de obiectivitate, neavând toate datele problemei. Judecăm un om pentru că este alcoolic, bătăuș sau rău neștiind de fapt că, poate, la baza alcoolismului este moartea unui copil, o boală, probleme financiare. Judecăm un om pentru că este violent neștiind că poate atunci când era copil a fost bătut extrem de tare de către părinții săi și nu i s-a oferit nici o dovadă de iubire. Unii vor spune că nu e chiar așa, că e doar responsabilitatea individului în cauză și e dovadă de slăbiciune să nu îți ții în frâu anumite porniri. Numai că eu nu cred că e chiar așa. Cred că sunt niște lucruri mai presus de noi, lucruri ce ne guvernează viețile, fie că sunt moșteniri genetice, chimie sau dispunerea neuronilor în creier. Și mai cred că e extrem de important să ne vedem de viețile noastre fără a condamna, judeca sau emite păreri. Repet, nu e treaba noastră să fim arbitrul acestei lumi, nu e treaba mea să spun că ăla de lângă mine e prost sau nu. Știu că și eu cad în acest păcat de foarte multe ori, poate nu cu rea voință, poate pur și simplu ca bârfă, la nivel conversațional.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Însă ar trebui să nu mai fac asta pentru că nu e treaba mea să decid dacă ăla e prost sau ce stă la baza prostiei sale. Poate părinții săi nu au putut să îl educe mai bine, fiind ocupați să îi asigure pâinea cea de toate zilele. Și treaba e că vom fi și noi judecați în aceeași măsură în care am judecat pentru că intervine aici dreptatea aceea divină ce se manifestă sub forme atât de variate. Hai să ne vedem de farfuria noastră și să nu mai tragem cu ochiul la altul, acuzându-l de fel și fel de lucruri, mai ales că, de cele mai multe ori, judecăm tocmai oameni care nu ne influențează cu nimic viața. Judecăm la o primă vedere dacă oamenii sunt grași, dacă au păr sau nu, dacă își rod unghiile, judecăm situația financiară și alegerile sentimentale ale semenilor noștri fără a ști nici măcar o sutime din ceea ce se întâmplă în sufletul oamenilor. Nu suntem Dumnezei, suntem toți oameni și nici un om nu ar trebui supus judecății de către alt om care are o putere atât de mică în fața divinității.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

link

image

Joaca de-a Dumnezeu sau cine suntem noi să judecam

 4 comentarii / Publicat de Tonique / marți, 14 noiembrie 2017

    În mod surpinzător săptămâna trecută am văzut un film. Spun în mod surprinzător fiindcă momente de genul acestuia sunt extrem de rare, adorm, ori odată cu copilul ori, de cele mai mule ori, chiar înaintea lui, copleșită de căldura cu c

Citiți mai mult